Tribuna, februarie 1901 (Anul 18, nr. 21-39)
1901-02-01 / nr. 21
Pag. 82 In acest chip, credem noi, ţeara va ave un guvern tare și străinătatea va privi la dînsul cu încredere“. Depeşele din ziarele străine de azi anunţă, că lui Cantacuzino ’i-a succes a compune o listă ministerială. Se afirmă, că în noul cabinet dl Cantacuzino va ţină numai presidiul, car’ celelalte portofolii sunt ocupate de T. Ionescu (interne), Lahovary (caterne), gen. Manu (resboiu), Teod. .Rosetli (junimist, finanţe), din cabinetul Carp îşi ţin portofoliile domnii Olănescu, Arion şi Marghiloman. Această combinaţie n’a succes. O ştire autentică, primită azi la ora 11 a. m. pe cale telegrafică de la corespondentul nostru ne anunţă următoarea stare a crisei: Bucureşti, 13 Febr. n. Cantacuzino neputând forma cabinetul, a promis ajutor dlui F. P. Carp. Astfel demisia lui Carp a fost respinsă de cătră Regele. Guvernul va modifica legea patentelor. Este in prospect o remaniere ministerială apropiată. Milan Obrenovici. 1854-1901. Luni, după ameazi, a murit în Viena la locuința sa din Johannesgasse, Milan, întemeietorul regatului sârbesc, părăsit de poporul seu, denegat fiind de propriul său fiu, înstrăinat de soţia sa, exilat din patria sa, în etate de 47 de ani, chiar în floarea vieţii sale ca bărbat. Cu greu s'a putut despărţi de lungea aceasta »omul totdeauna vesel«. Duminecă, la ameazi, a mâncat încă raci de mare şi cătră colonelul Petrovici, trimis la el de fiiul seu, regele Alexandru al Sârbiei, se adresă cu cuvintele: »Nu vă temeţi, îngrijirea medicilor este exagerată, în 3-4 zile voiu fi vindecat«. Ambasadorul sârbesc de la Berlin, Bogicevici, a vorbit Luni înainte de prânz cu bolnavul, care mi-a spus: Am influenţă, dar nu e pericol! Cu toate acestea neindurata moarte n’a voit să mai aştepte şi la 4 ore 20 minute p. m. ’i-a curmat vieaţa. După constatarea medicilor, causa imediată a morţii a fost: pneumonia crouposa. In cele din urmă singur a fost nevoit să-’şi declare sfîrşitul: — Simţesc, că trebue să mor, dar’ e foarte trist, că trebue să mă despart de vieaţă invitată abia de 47 de ani, Milan de mai multe ori ’şi-a esprimat dorinţa, ca să poată să mai vadă odată pe fiiul seu. Dragostea părintească ’l-a făcut sâ-’i trimită şi o scrisoare de adio. Doliul scupolitei. In adunarea scupştinei sârbeşti la Niş, ministrul-president Alexe Iovanovici a anunţat în faţa deputaţilor ridicaţi în picioare, ştirea morţii cu următoarele cuvinte: »Activitatea rodnică a scupştinei este întreruptă de un eveniment dureros. Regele Milan a răposat In Viena, la 4 ore p. m. Meritele defunctului le va aprecia istoria, car’ noi toţi ne aducem aminte de ele. Desăvîrşita neatîrnare a Sârbiei şi mărirea pământului ei este strîns legată de numele lui. Referinţele politice din timpul din urmă ’l-au făcut să părăsească ţeara. Dar’ meritele câştigate în trecut vor rămână neuitate. Dumnezeu să-’l odihnească în pace!« Scupstina a decis unanim, ca la înmormântarea, ce se va face în Belgrad, să participe în corpore. Apoi printr’un ucaz regal sesiunea scupstinei a fost închisă. Din vieaţa lui Milan, Miloş, întemeietorul dinastiei Obrenovici, a avut un frate cu numele Efraim, care era mare proprietar de pământ şi negustor de porci in România.. Efraim a avut un fiiu, Miloş, care s’a căsătorit cu faţa bogatului boier român, Catargiu. Din căsătoria aceasta s’a născut un sin- gur copil, Milan, care a fost crescut la Paris. La 1868 Iulie , în urma morţii prinţului Mihail, scupstinal-a ales unanim de prinţ pe Milan, deşi era numai de 14 ani. In Octomvrie 1875 s’a căsătorit cu Natalia Keciko, fata unui bogat colonel rus, cu care din cause politice n’a trăit în bune relaţiuni. La 1876, August, li s'a născut fiiul Alexandru, actualul rege al Sârbiei. Sibiiu, Joi, Burghezimea românească. .. (p. d.) Evenimentele politice din lăuntru şi din afară, ce s’au urmat şi se urmează de un timp încoace, sunt atât de număroase şi de interesante, încât ele cu tot dreptul au preocupat atenţiunea presei noastre şi curiositatea publicului nostru într’o măsură vrednică de toată lauda. Zilnic ne sboară gândurile în ţeara Burilor, căci ziarele anunţă cu litere grase minunatele isbânzi ale gloriosului popor, ori prin îndepărtatul şi şi mai întunecatul Orient, unde pare că se joacă de-a baba oarbă representanţii naţiunilor culte ale bătrânei Europe cu plenipotenţiaţii împăratului restrăvechiului imperiu chinezesc. Intre chestiile de politică internă ne-am pomenit cu o discuţie lungă despre »activitatea« noastră parlamentară, discuţie provocată de nişte oameni, oari n’au nimic comun nici cu cerul nici cu pământul, oari nu cunosc nici trecutul nostru istoric, nici aspiraţiunile noastre în viitor nu le pricep. Pentru câţiva tineri nervoşi şi impacientaţi s’a arătat tocmai în palatul dietei dela Budapesta steaua conducătoare şi limanul mântuirii noastre naţionale. De dragul acestor tineri răsfăţaţi, cari stând cu mânile în buzunar sau chiar cu ele în sîn, se plâng pe toate cărările, că la noi nu se mai face nimic, am trebuit să înşirăm din nou »motivele«, cari, ne-au dictat illo tempore lupta de resistenţă pasivă faţă de parlamentul din Budapesta, pentru a redă şi ei, aceea ce trebuiau să ştie, că nici unul din acele motive nu a căzut , astăzi şi că prin urmare acum ni se impune o resistenţă pasivă şi mai înteţită. Din mijlocul acestor variate preocupaţiuni politice voim să ne îndreptăm pentru câteva momente atenţiunea asu- pra situaţiei economice a poporului no-stru şi special să aruncăm câteva raze de lumină asupra situaţiei industriaşilor noştri, cari împreună cu comercianţii formează aşa numita burghezime română. Rog mai ales pe cei »disgustaţi» de situaţia noastră politică, să facă cu mine această scurtă preumblare, care, credem, e cu mult mai sănătoasă, decât preumblările obositoare în domeniul politicei. E cam riscat a vorbi astăzi de o burghezime română, pentru că aşa ceva noi nu avem. Chiar dacă n’aş cunoaşte din nemijlocită intuiţiune poporul nostru, ar trebui să zic, că nu avem. Tocmai insuficienţa noastră în lupta politică este cea mai convingătoare dovadă despre neesistenţa unei burghezimi româneşti. Noi avem popor destul, avem şi pătură cultă, dar’ ne lipseşte chiagul social intre aceste două clase, ne lipseşte clasa de mijloc, cu ajutorul căreia am putè forma şi noi o naţiune completă, întreagă. Avem picioare şi mâni, avem şi cap, dar’ n’avem trunchiul mijlocitor, ca să ne putem numi un corp întreg organic. Burghezimea noastră răsare acum, se formează acum, încet, pe nesimţite. Poporul nostru a început să simţească trebuinţa de a îmbrăţişa meseriile şi negoţul şi an de an că sporeşte numărul ucenicilor români. Se sporesc şi se prăpădesc destui. Şi e lucru de mirat, că nu se prăpădesc şi mai mulţi, când ştiut este, că la noi nu exista nici un plan general, nici o organisaţie în acţiunea ce ar ave de scop: crearea clasei noastre de mijloc. In vremea ce Ungurii au tot aparatul statului pe partea lor, şi ministrul Hegedus cu multă însufleţire proiectează legi şi varsă sume însemnate din »budget« pentru organisarea şi întărirea burghezimii ungureşti, în vremeace Saşii au în programul lor naţional anume un punct de activitate economică industrială şi fruntaşii lor ţin întru’uniri şi sfaturi în tot anul pentru promovarea intereselor comune industriale ale poporului săsesc; în vreme ce şi unii şi alţii sunt constituiţi în toate centrele în multe, variate şi bogate asociaţiuni de meseriaşi, — noi suntem avisaţi la câteva sărmane reuniuni, din cari mai răsuflă câte puţin duce de vieaţă industrială. Ungurii şi Saşii au şcpatele lor de industrie şi de meserii, în care se pot cultiva ucenicii în limba maicii lor. —i ucenicii români de abia ei între ei se mai deprind în vorbirea limbii româ- neşti. Ici-colo se mai gândeşte câte un suflet bun se le dee instrucţie româ- nească în religiune, ori să le dee în mână câte-o carte de poveşti scrisă ro- mâneşte. Ungurii au umplut văzduchul de strigătele şi reclamele şoviniste: »pártoljuk a hazai ipart« (să sprijinim industria patriotică), car’ Saşii se ţin strîns îngrădiţi de esclusivismul proverbial al breslelor (ţechurilor); — noi Românii, în credinţă, că străinul literează marfă mai bună şi mai ieftină, ne ferim ca de altceva de atelierele puţinilor noştri meseriaşi. Societatea cultă ungurească şi săsească caută tot prilejul, ca să convină şi să facă causă comună cu burghezimea lor, profesorii şi oamenii de carte aranjează prelegeri instructive şi distracţii nobile pentru ridicarea niveului cultural al meseriaşilor; — inteligenţa noastră este stăpânită de un separatism aristocratic, comercianţii şi meseriaşii noştri sunt eschişi din convenirile ei, şi rar de tot vom găsi câte un apostol, care să jertfească o parte din capitalul seu intelectual pentru deşteptarea şi educaţiunea lor. Iată deci, că nici în privinţa organisaţiunii în reuniuni, nici în privinţa instrucţiunii şcolare, şi — ce e lucru de căpetenie — nici chiar în privinţa însufleţirii noastre pentru causa micilor in-dustriaşi, noi nu ne putem nici pe departe asămăna cu compatrioţii unguri şi saşi. Dar o astfel de asămănare nici nu este îndreptăţită, cum în genere nu e just să compari pe nişte minoreni, cum sântem şi noi în cele industriale, cu majorenii şi încărunţiţii pe terenul economiei industriale, cum sunt vecinii noştri maghiari şi saşi. Nu avem deci intenţia, ca să facem proces societăţii româneşti pentru starea înapoiată a micei noastre industrii. Cel mult în contra sorţii am ave dreptul de a ne plânge. Şi dacă totuşi am făcut paralela de mai sus, este, că un glas de tânguire, după părerea noastră nu de tot sincer, venit din tabăra vecinilor saşi, ne-a deşteptat atenţiunea în chestia, de care ne ocupăm, altul că juristul sas nu e capabil de a da satisfacţie, prin ce căpătară şi mai mare curaj împintenaţii. Se înţelege că într’un moment atât de critic juristul sas nu putu aştepta până ce vor întrebuinţa forţa brachială, ci se depărta zădărnicindu-le perciunato-împintenaţilor îndeplinirea mârşavului plan. — Astfel a fost în anul acesta scolastic în Preşova a doua oiră salvată patria de cătră fiii lui »Abraham şi Árpád«. i. b. h. TRIBUNA 1/14 Februarie 1901 Prigoniri. Cetitorilor noştri le este de sigur în memorie caşul mai multor teologi slovaci, cari au fost eliminaţi din colegiul lutheran din Preşova (Eperjes) pentru câ s’au fotografat împreună. Un cas analog s’a petrecut acum la academia de drept de acolo cu doi jurişti saşi, de loc din Sibiiu. Iată ce ni se scrie despre această nouă prigonire: Preşova, 10 Febr. c. După cele întâmplate cu fraţii noştri de suferinţe, studenţii teologi slovaci dela teologia de aici, despre care s’a făcut amintire şi în preţuitul d- voastre ziar, sunt în posiţie de a vă comunica de aici încă un cas de astfel de natură. De astă-dată cei luaţi la goană au fost 2 fii ai de altcum precautului popor săsesc. E vorba de doi dintre acei demonstranţi din teatrul din Sibiiu, studenţi în drepturi la academia de aici, cari prin strigăte de: »Nur deutsch«, după părerea stăpânitorilor noştri au comis grav atentat in contra aşa numitei »idei de stat«. Ajungând aceasta la cunoştinţa decanului academiei de drepturi de aici, acesta mai mult sub presiunea opiniei publice — căci erau foarte agitate spiritele mai cu seamă între juriştii unguri, fiind acesta un cas de tot neobicnuit pe aici — îi chemă pe cei 2 jurişti saşi la sine şi ii sfătui, că după cele întâmplate mai consult ar fi să părăsească de bunăvoe academia, căci la din contră ar fi silit a face paşii necesari în contra lor. Se vede că nu au aşteptat nici să li se spună aceasta a 2-a oară, căci deja în ziua următoare ’şi-au luat giamantanul, plecând poate tocmai cătră Germania, de oarece li-s a mai dat şi al doilea sfat, că deocamdată nici să nu încerce a se înscrie la vreo academie sau universitate din patrie cât timp vor fi spiritele încă agitate. Casul acesta a produs aici cu atât mai mare surprindere, cu cât până acum compatrioţii noştri saşi treceau aici de: *jó hazafiak«. In legătură cu aceasta nu pot refăcă nici bravura săvîrşită de floarea naţiunii alcătuitoare de stat de aici, constătătoare în mare parte din descendenţi ai celor veniţi cu zdrenţe din învecinată Galiţie, care ca totdeauna a foit la culmea chemării. In seara înainte de plecare anume unul dintre cei doi jurişti saşi se duse în sala cea mare a oraşului, unde in acea seară se da un concert de cătră societatea de lectură de aici: »Széchenyi kör«, al cărei membru e silit din partea decanatului a fi fiecare jurist de aici. Cât ce-l ochiră voinicoşii noştri de jurişti jidano maghiari, se repeziră la ei vre-o câţiva şi îl provocară ca după cele întâmplate în Sibiiu să părăsească sala. Nevoind însă la moment juristul sas să dee ascultare acestei provocări, se auzi strigând: »aidem 10 în contra lui«, car’ Revistă esternă, Turburări în Spania. Din incidentul căsătoriei ducesei de Asturia în toată Spania domneşte o mare agitaţiune. Din Valencia, Granada, Madrid se anunţă tulburări periculoase. Agitaţia este îndreptată în contra mănăstirilor, şi în special a călugărilor iesuiţi. In mai multe locuri s’a proclamat starea de asediu. Fostul ministru Sagasta s’a pronunţat foarte pesimistic despre urmările actualelor evenimente. Burii. De Weit a isbutit înaintând spre sud, ca să-’şi spargă drum şi peste liniile engleze dintre Bloemfontein şi Ladybrand. Ştiri mărunte. Sofia, 12 Febr. n. Alegerile parlamentare s’au terminat liniştit, în urma alegerilor situaţia partidelor este aşa, încât cu greu se va pute forma o majoritate. Probabil, camera va fi disolvată. Roma, 12 Febr. n. Zanardelli formează cabinetul. Din Bistriţa. . . — Seara de cunoştinţă a meseriaşilor români. — Abia au trecut două săptămâni de la constituirea Reuniunii meseriaşilor din Bistriţa şi deja putem înregistra un act, care ne îndreptăţeşte să legăm cele mai bune speranţe de prosperarea ei. Comitetul Reuniunii în frunte cu zelosul preşedinte dl Dr. V. Pahone, la iniţiativa dlui preşedinte a aranjat ieri, Sâmbătă seara, în noul local al Reuniunii , o seară de cunoştinţă, la care a luat parte mai toată clasa meseriaşilor din Bistriţa cu escepţia doar’ a acelor puţini, cari sau nu au putut fi avisaţi din causa scurţimii timpului, sau sunt încă indolenţi faţă de Reuniune. Trebue să observ cu bucurie, că numărul celor indolenţi e cât se poate de mic şi resultatul strălucit al serii de cunoştinţă ii va atrage şi pe aceştia spre Reuniune. La ora defiptă locaşul spaţios al Reuniunii era plin de meseriaşi, cari grupaţi pe lângă mese aşteptau curioşi cele ce se vor întâmpla. Dl preşedinte Dr. V. Pahone văzând că s’au întrunit cu toţii, a deschis serata cu o vorbire călduroasă şi pentru meseriaşi din toate punctele de vedere instructivă. După ceşi-a esprimat bucuria că cuvântul trup s’a făcut şi Reuniunea mult dorităşi-a început activitatea a schiţat meseriaşilor un program de activitate, le a arătat căile şi mijloacele cari ne vor duce la înaintarea Reuniunii. Esplică apoi scopul convenirii din astăseară şi îşi esprimă bucuria, că meseriaşii au venit în număr aşa de frumos. Ca de fapt să ne cunoaştem cu toţii, provoacă pe fiecare din cei presenţi ca pe rînd să se scoale şi să-şi spună numele şi branşa. Vorbirea a fost ascultată cu însufleţire şi îndată după finirea ei s’a făcut recomandarea conform propunerii dlui preşedinte. După aceasta a urmat o petrecere colegială de cea mai veselă şi mai intimă, în şir neîntrerupt s'au succedat cântările cele mai româneşti şi cu pricepere esecutate de un cor improvisat al meseriaşilor mai tineri, apoi toaste însufleţite. Dl învăţător Bogdan a toastat pentru dl preşedinte Dr. V. Pahone şi mi-a mulţumit în numele membrilor pentru zelul deosebit. Secretarul Reuniunii dl Dr. V. Moldovan, vorbeşte pentru reuniune, şi mulţumeşte meseriaşilor pentru încrederea pusă în dînsul. A mai toastat dl I. Lungu, măsar şi cassar al Reuniunii pentru buna înţelegere şi pentru prosperarea Reuniunii. Ia cuvântul apoi iarăşi dl preşedinte şi face două propuneri, cari au fost primite cu ovaţii din partea celor presenţi. Prima propunere e, ca în Sâmbăta viitoare să se aranjeze o cină comună la care să fie invitată şi inteligenţa din Bistriţa, ca astfel să se facă o apropiere între aceste două clase şi să câştigăm bunăvoinţă şi epriginul domniei I lor pentru Reuniune. Nu dubitez un moment, că inteli- genţa va primi cu bucurie această ini- I ţiativă şi va da tot sprijinul bravilor meseriaşi, cari cu atâta drag şi încredere se adresează cătră ea. A doua propunere e înfiinţarea colectei crucerului, cu scopul, ca din banii incurşi să se creeze un fond pentru acultarea unui steag pentru Reuniune. Nr. 21 Ideea a fost primită cu însufleţire şi prima colectă s’a încheiat cu mai bine de 6 coroane. Fără a comite indiscreţie pot comunica, că comitetul a hotărît ca să desvoalte cea mai intensivă activitate mai ales pe teren social. In curând va aranja o producţiune cu teatru şi joc. A decis înfiinţarea unui cor etc. etc. Ne umple inima de bucurie pornirea aceasta spre bine a meseriaşilor noştri dela care inteligenţa încă nu-şi va detrage sprijinul material şi moral, de care tocmai acum la început mare lipsă avem. Iraportor. Csoaba silei. Sibiiu, 13 Februarie n. 1901. Memento. 12 Februarie: Producţiune teatrală va aranja corpul înveţătoresc din Vale, în localul şcoalei. 15 Februarie: Concertul tinerimii rom. meseriaşă din Oradea-mare, în localitatea dela »Arborele verde«. — Serata musicală a »Rem. rem. rom. gr.-or. din Făgăraş«, în sala hotelului »Lamnitsch«. — Petrecerea »Rem. pompierilor din Sălişte«, în sala cea mare a şcoalei rom. de acolo. — Producţiune musical-teatrală împreunată cu joc, ce va aranja corpul înveţătoresc din Tilişca. * Din causa sfintei sărbători de Vineri, numărul proeoim al foii noastre va apăra numai Sâmbătă seara. * Hymen. Domnul Aurel Iosof, teolog absolut, şi domnişoara Mărioara Iosof, îşi vor sărba cununia lor Duminecă, în 4 Februarie st. v., în biserica gr.-or. română din Galeş. — Ioan Popeneciu, teolog absolut (Veneţia-inf.) şi Amalia Laţiu (Crăciunelul-inf.) învită la celebrarea religioasă a cununiei lor, ce se va săvîrşî Dumi-I necă, în 4/17 Februarie 1901, la orele 3 p. m., în biserica gr.-pat din Crăciunelul-inf.* Inaugurarea liceului din Focşani. In 24 Ianuarie st. v., ziua unirii principatelor, s’a inaugurat cu mare pompă noul şi splendidul edificiu al liceului din Focşani. în însufleţite cuvântări, directorul liceului, D. Galmuschi, şi primarul F. Caian, au accentuat marea importanţă a unirii ţărilor surori. Acest liceu a fost înfiinţat cu 31 ani înainte, şi de atunci încoace propagă tot mai mult şi cu mai mare zel sentimentul patriotic şi necesitatea unităţii naţionale, ştergând tot mai mult urma graniţei celor două principate, unite azi în frumosul regat al României.* Necrolog. Cu inimă jalnică aducem la cunoştinţă tuturor rudeniilor, amicilor şi cunoscuţilor, că mult iubitul nostru soţ, tată, moş, socru, Isaia Moldovan, a încetat din vieaţă în al 80-lea an al vieţii şi al 51 lea al fericitei căsătorii. Rămăşiţele pământeşti s’au aşezat spră eterna odihnă Duminecă, în 10 Februarie, la 2 ore după ameazi, în cimiterul gr.-cat. din Deva. Maria Moldovan, soţie; Ana şi Geni, nepoate; Valeria Moldovan n. Man, Valeria Moldovan n. Moldovan, Alexandru Schuster, nurori şi ginere; Dr. Cornel Moldovan, Vilma Schuster, Iustinian Moldovan, fii şi fiică .oiriliştii români pe anul 1901 în congr. com. a Selagiului. George Pop din Băseşti cu dare de 1472 cor.; Andreiu Cosma, director de bancă în Şimleu cu 1329 cor. 48 bani; Vasiliu Mica, notar în Someş Odorheiu cu 841 cor. 14 bani; Dr. George Pop, advocat in Zălău cu 721 48 bani; Vasiliu Rob, not. în Borla cu 545 cor. 20 bani; Simeon Oros, adv. în Şimleu cu 543 cor. 90 bani; Laurenţiu Bran, preot în Someş-Săplac cu 493 cor. 30 bani; Ioan Cheseli preot în Năpradea cu 468 cor. 60 bani; Mihaiu Bohăţel, proprietar în Supurul-desus cu 465 cor. 98 bani; George Filep, proprietar în Santău cu 459 cor. 69 bani; Florian Codan, advocat în Cehul-Silivaniei cu 448 cor.; Alexandru Pop, judecare, reg. în Cehul-Silvaniei cu 432 cor.; Vasiliu Pop, preot în Oarţa-de-jos cu 428 cor.; Dr. Vasiliu Gyurkó, advocat în Jibău cu 415 cor. 96 bani; loan Bancoș, econ. în Sălsig cu 410 cor. Mihaiu Pop, preot în Oucea cu 350 cor. 88 bani; loan Pop, proprietar în Domnin 347 cor. 67 bani; loan Filep, proprietar în Santău, cu 309 cor. 78 bani; loan Basti, proprietar în Eriu Chişfalău cu 288 cor, 99 bani.* Mulţumită publica. Subscrisa locuitoare din Rediu, prin aceasta aduc cea mai ferbinte mulţumită Spectale. * Domn Dr. Ioan Raţiu, advocat în Sibiiu pentru marinimositatea ceşi-a manife- stat-o, ajutorându-mă cu suma de 3 cor. Voiu ruga pe bunul Dumnezeu neîncetat, ca să-şi verse darul seu peste mărinimosul şi îndurătorul domn, Ana Coroiu, îngropat de două ori. Camera italiană a decis, ca rămăşiţele pământeşti ale nemuritorului Verdi, împreună cu osămintele soţiei sale să fie îngropate în Casa dei musicişti din Milano. Astfel marelui Verdi, pe lângă multe altele,i se ofere și gloria de a fi îngropat de două ori.