Tribuna, martie 1901 (Anul 18, nr. 40-61)
1901-03-01 / nr. 40
Pag. 158 Sibiiu, Joi, forma o nouă Oligarchie, după cum în trecut exista o Oligarchie maghiară, care ţinea statariu asupra cetăţenilor patriei. Deosebirea va fi, că Evreii vor ţină statarii economice, financiare. Posibilitatea aceasta invoalvă în sine cel mai mare pericol pentru ţeară. Nu e lucru rar, când miile de proletari, fără isvor de câştig, devastează prin Budapesta. Şi dacă va sosi o vreme, când de sub ruina economică a ţării se vor ridica sute de mii, ameninţând cu pumnii spre cer, şi punând la probă curajul cetăţenilor evrei, atunci nimic nu va folosi splendoarea capitalei, resultatul grandomaniei ungureşti. Dar de zădarnică muncă, să vorbeşti orbilor de lumină. Orbiţi de patimi, Ungurii string în braţe pe Evrei, şi nu observă, cum aceştia cu mii de limbi de viperă se înfig în corpul naţiei maghiare, să-i sugă până şi mâduva din oaie. Din România. Castele nene, în vara anului curent se va termina definitiv castelul principelui Carol din Sinaia, care se construeşte în apropierea castelului Peleş. Pe locul unde se află castelul Foişor din Sinaia, se vor începe în Aprilie lucrările pentru ridicarea unui palat al A. S. R. prinţul Ferdinand, înmormântarea lui Breniţescu. Luni a avut loc înmormântarea rămăşiţelor pământeşti ale regretatului mare Român Ioan Neniţescu, fost prefect de Tulcea. Serviciul religios a fost oficiat de P. S. archiereu Nifon Ploeşteanu, incunjurat de clerul bisericei. După terminarea serviciului religios au rostit discursuri, în biserică, d-nii: căpitan Marmara, din regimentul Tulcea nr. 33; Mateescu, membru în consiliul general al judeţului Tulcea; Onu, revisor şcolar al judeţului Tulcea şi Nicu Rosetti. In biserică foarte multă lume, printre care număroşi membri fruntaşi ai partidului naţional-liberal şi conservator. Apoi o număroasă delegaţiune din judeţul şi oraşul Tulcea. Când coşciugul a fost scos ain biserică, un pluton din regimentul 1 de geniu a dat onorurile. Dintre numeroasele coroane depuse, afară de ale familiei, menţionăm pe a ministerului de interne, a consiliului judeţului Tulcea, a consiliului comunal, liceului şi esternatului din Tulcea, a institutorilor din Tulcea, a băncii »Dobrogei«, a cetăţenilor tulceni, a funcţionarilor din Tulcea, Chilia Veche şi Sulina, a cercului studenţilor macedoneni, a comunităţii israelite din Tulcea etc. La orele trei, cortejul s’a pus în mişcare de la biserică. In faţa Teatrului Naţional, dl Panait Maori, ziarist, a rostit o călduroasă şi mişcătoare cuvântare. Apoi cortejul a străbătut întreagă Calea Victoriei, îndreptându-se spre cimitirul Bellu. Sarcinile proprietăţii rurale. Dl Dimitrie I. Neniţescu, director la Banca Naţională, membru în comisiunea pentru ancheta economică, a dat publicităţii parte din studiile despre valoarea proprietăţii rurale şi sarcinele ei. Valoarea proprietăţii rurale. Dl Neniţescu a constatat, că valoarea venală a ţării este de 4 miliarde 558.971.760 lei la suprafaţa de 6.978.596 hectare. Dacă la aceasta adăugăm 48 milioane 911.518 lei, valoarea venală a pădurilor statului şi 135.120.200 de lei valoarea venală a pădurilor particulare, valoarea viilor şi a livezilor de pruni, totalul valoarei venale a proprietăţii rurale a României este de 4 miliarde 962 milioane 993.678 lei. Valoarea proprietăţii mari rurale privită în total ca teren cultivabil: păduri, vii, livezi de pruni, este de 1 miliard 114.940.329 lei. Venitul. Venitul net anual al proprietăţii agricole, constatat de ministerul de finanţe este de 211.930.346 lei şi 35 bani. în acest venit nu întră venitul pădurilor, căci pădurile conform sistemului actual nu sunt supuse impositului decât atunci, când sunt tăiate. Sarcini, în afară de impositul fonciar cu zecimele aferente lui, acest venit agricol net anual de 211.930.346 lei şi 35 bani plăteşte anual 26.174.321 lei şi 59 bani dobânzi hipotecare la creditul fonciar rural şi la creditorii hipotecari particulari. Dar, dacă impozitele sunt plătite de mai toată proprietatea agricolă, dobânzile hipotecare cad numai în sarcina proprietăţii alienabile. Adecă, din suma de 431.921.778 lei 80 bani, totalul hipotecelor 3.213.317 lei şi 44 bani grevează proprietatea moştenească, 5.587.135 lei 80 bani hipoteci pe vii, care proprietatea rurală mare este grevată de o sarcină hipotecară de 379.375.304 lei 10 bani, în afară de 43.736.021 lei 55 bani, hipoteci neproducătoare de dobânzi, precum hipotecele puse de fisc pentru garantarea plăţii taxelor succesorale, pentru asigurarea plăţii acciselor fabricanţilor de spirt, pentru garantarea chestiunii de tutor, perceptor, portărel, etc. etc. Proprietatea mare rurală este hipotecată în proporţia de 34,02 la sută, faţă de valoarea sa venală de 1 miliard 114.940.320 lei. Dacă adunăm suma dobânzilor sarcinii hipotecare cu impozitele și cu suma dobânzilor anuale arătate în dările de seamă ale Creditului agricol și ale Băncii agricole, găsim că agricultorii plătesc anual 50.951.260 lei, la un venit net de 211.930.346 lei 35 bani, adecă 24.040 la sută. Alte sarcini. Agricultorii mari, in afară de Banca agricolă se împrumută de la bancherii particulari cu dobânzi mari, dar mai mari dobânzi plătesc ţăranii, aşa, că o lege în contra cametei se impune. Fabrice de postav. Fabricele de postav din ţeară, în număr de 5, ocupă ca personal administrativ: 8 Români şi 19 străini, ca lucrători speciali: 1 Român şi 43 străini, ca lucrători nespeciali: 632 Români şi 144 străini. Salariile plătite în cursul anului trecut se ridică aproape la jumătate milionul lui Krüger. Bătrânul president, Steyn, I De Wett, Shalk-Burger şi Leyds respinge cu toată hotărîrea ori-şi-ce pace, care nu ar asigura deplina independenţă a republicelor bure. Dacă Botha ar încheia pace cu alte condiţii, atunci guvernul transvaalic nu o va ratifica, ci va continua lupta. Despre mişcările lui De Wett »Times« scrie: Este imposibil a opera în contra lui De Wett, căci îndată-ce se simte strîmtorat, îşi disparvă armata in trupe mărunte, cami apoi iarăşi se unesc peste câteva zile. Această stratagemă minunată o urmează şi ceialalţi comandanţi buni: Pretorias, Brandt, Hertzog şi Kolbe. Revistă esternă. Germania şi Rusia. »Berliner Tageblatt« află din Petersburg, că declaraţiunile făcute de contele Biilow în parlamentul german n’au produs mare satisfacţie în capitala Rusiei. Presa se esprimă foarte sceptic asupra asigurărilor lui Biilow făcute cu aşa multe complimente la adresa Angliei, că din punct de vedere politic nu s'a schimbat nimic în relaţiunile dintre Germania şi Anglia. Ziarele găsesc trasa aceasta cu multe înţelesuri, deoarece apropierea dintre cele două state datează deja de la înţelegerea anglogermană privitoare la China. Declaraţiunile contelui Bülow, că o urcare a taxelor pe cereale e inevitabilă, sunt cunoscute şi Rusia se va pregăti pentru un răsboiu vamal. Mai întâiu de toate, industria germană n’are să se aştepte la comenzi din partea statului rus. Ministerul de finanţe îşi va exercita influenţa sa şi asupra societăţii private în sensul ca să o înduplece să-’şi facă comenzile necesare în altă parte, dar’ nu în Germania. Interesant este, că situaţia lucrătorilor ruşi în Germania devine din ce în ce mai precară. E foarte probabil, că guvernul rus va căuta să stăvilească sau va opri cu totul trecerea lucrătorilor în Prusia şi le va procura de lucru în propria lor ţeară. Sultanul mulţumitor- Din Constantinopol se anunţă: Cu ocasiunea unei audienţe acordate ambasadorului rus Sinovieff, Sultanul a mulţumit Rusiei pentru ţinuta ei faţă de agitaţiunile comitetului macedonean şişi-a esprimat deplina sa mulţumire cu privire la hotărîrea puterilor, ca în Creta să rămână şi mai departe status quo. La audienţa ambasadorului francez Constans situaţia macedoneană n’a venit în discuţie. Rusia şi Crtina. Agenţia Wolf depeşează din Peking . Precum se vorbeşte, ambasadorul rusesc insistă pe lângă subscrierea tractatului referitor la Mancijuria şi ameninţămn disposiţii de forţă, dacă China nu va subscrie tractatul intr’un timp anumit. Resboiul ,Koln. Zig« anunţă din Londra: Se crede, că o mare parte a armatei bure se va preda încă în săptămâna aceasta. Kitchener pretinde supunere necondiţionată, despre autonomia statelor transvaalice nici nu vrea să audă. La această îngâmfată voce englezească răspunsul s’a dat din cercurile TRIBUNA Soartea noastră. Straja, Martie n. Cine serveşte 25 de ani în serviciul statului şi* în acest timp nu face alta poate, decât înjură şi blastemă poporul de pe spinarea căruia trăeşte, după espirarea acestor ani, e trecut la pensie, e numit »cavaler« şi e dej corat cu »Crucea pentru merite*. Cine munceşte 40 de ani pe catedra şcoalei şi în acest timp creşte mii de fii credincioşi bisericei, naţiunii şi patriei, acela nu e băgat în seamă de nimenea, e lăsat în grija sorţii, trăeşte vieaţa întreagă, în lipsă şi suferinţă, şi cu toate acestea, rămâne credincios bisericii şi neamului în serviciul căruia s’a pus. Câtă ironie şi ce raport invers... Cui, dacă nu învăţătorilor are să mulţumească omonimea progresul şi cultura la care a ajuns astăzi? Şi totuşi ei sunt puţin băgaţi în seamă. Fost-au şi oameni cari au recuno-scut rolul învăţătorilor în progresul omonimii. Astfel Hugo zice: »Inveţătorimea e singura armată, pe care o recunoaşte civilisaţiunea modernă«. Dinsterweg zicea poporului seu: »Dacă ridicaţi starea învăţătorilor, cu dînsa înălţaţi naţiunea, dacă o dejosiţi, dejosiţi prin aceea tinăra generaţiune, dejosiţi şi însăşi naţiunea«. Şi cu drept, statele şi naţiunile cari au pus ceva pând pe soartea învăţătorilor au şi înaintat în toate privinţele. De când toate naţiunile se silesc să îmbunătăţească starea şcoalelor şi a învăţătorimii, noi Românii pare că voim chiar contrarul. La noi tot ce s’a făcut pentru şcoală şi invăţători, s’a făcut mai mult de silă I decât ge voa Ni-a'au ridicat sa- larele la 300 fl. ţ dar’ acelea mai mult pe hârtie, căci sânt şi azi învăţători cari nu au salar nici de 200 fl. Şi cu un astfel de salar cum vom ţine noi cont de pretensiunile timpului în care trăim ? Zi de zi ceteşti prin ziarele noastre apeluri la adresa învăţătorilor, dar, rar, foarte rar, când se aude câte o voce slabă în favorul nostru. Să nu ne ziceţi, că sântem nemulţumitori, căci nu am fost niciodată, şi am fost totdeauna la locul nostru, tot ce am putut am sacrificat pentru neam şi am suferit şi temniţă şi bătăi. înainte cu 4—5 ani erau temniţele pline de învăţătorii Românilor; şi am făcut tot ce ni s’a spus că e bine. Nu zic că am făcut mult, dar’ ne-am făcut datoria faţă de neam. Dacă voiţi dară ca şi în viitor să ne achităm cinstit de datorinţa grea ce o avem, atunci cerem şi pretindem să ne îmbunătăţiţi starea. Nu vrem avem, căci sântem dedaţi de mici cu sărăcia, dar vrem ca prin munca noastră să putem trăi cinstit de pe o zi pe alta. E trist însă când nici chiar aceia în a căror mânie încredinţată soartea şcoalelor şi a învăţătorimii nu arată destul interes faţă de ele. Să -mi fie iertat să aduc numai un esemplu. Veneratul sinod al archidiecesei gr.-cat. ne-a detras diurnele şi pauşalul de călătorie ce-l primiam cu ocasiunea participării la adunările despărţămintelor reuniunii. Şi acum sântem nevoiţi a face — de 2 ori pe an, toamna şi primăvara — câte un drum, de multe ori de 20—30 chim. pe jos cu bâta în mână, ca să luăm parte la adunările reuniunii. Şi apoi se miră lumea de ce nu arătăm un interes mai mare faţă de reuniuni. Dureros, când nu s’a aflat nimenea care să aibă atâta dragoste faţă de noi şi să spună şi sinod, că nu e bine să detragă învăţătorilor cel puţin pauşalul de călătorie, căci destul de săraci sântem şi aşa. Nu mai amintesc de popor, care e dedat cu vechii »hopsitori« pe cari îi plătia cu »făină şi slănină« şi dacă am suferit ceva dela el —dela popor —’l-am iertat, căci a făcut-o ca nepriceput şi ’l-am iubit; dar’ ne-a durut amar când am fost loviţi de acolo, de unde aşteptam adăpost şi mângâiere. Nu mai amintesc nici de rolul ce-’l avem noi învăţătorii români in vieaţa socială, nici de trecerea şi respectul ce-l avem în societate, căcimi e ruşine. Las că avem şi noi învăţătorii un păcat, păcat greu şi neiertat, acela, că nu e destul de desvoltată în noi conştienţa demnităţii noastre şi nu ne-am ştiut impune nici în sus, nici în jos. Ca să mai amintesc şi de starea şcoalelor e destul să spun, că sânt şi azi comune în cari nu te află edificiu 1/14 Martie 1901 şcolar şi să — nu zic mult — a treia parte dintre şcoalele noastre nu corăspund legii, care abia în jumătate se află mobiliarul şi recursitele necesare, adăogând şi aceea, că în anul şcolar trecut, dupăcum arată raportul ministrului de culte, aproape 17 mii băieţi de ai noştri au cercetat şcoalele străine, înţeleg aici numai şcoala elementară. Alte naţionalităţi din ţară, Ungurii, Saşii şi Sârbii, au desvoltat în anii din urmă un progres mai mare decât noi pe terenul şcoalelor şi al învăţământului poporal. Dar’ azi nu mai continuu căci înşirarea relelor n’ar încăpea în cadrul unui articlu de ziar. Neamul nostru şi toţi aceia cari au ceva influenţă asupra şcolilor, că ştie că dacă lucrurile nu se vor îmbunătăţi nu va trece mult şi vom plânge cu toţii pe ruinele multor şcoale, întocmai ca profetul Ieremia pe ruinele Ierusalimului. Nechifor Fraţilă, învăţător. Masa studenţilor din Brad. Brad, la 9 Martie 1901. La »masa studenţilor« dela gimnasiul rom. gr.-or. din Brad s’au înscris: a) membru fondator: »Grăniţeru!«, institut de credit şi economii, Dobra, cu 50 coroane; b) pe vieaţă cu câte 20 cor.: Ilustritatea Sa Dr. Marion Puşcariu, archimandrit şi vicar archiepiscopesc în Sibiiu, Dr. N. Vecerdea, adv., Sibiiu, Pantaleon Lucuţa, ases. consist., Sibiiu, I. A. de Preda, adv., Sibiiu, L. Simonescu, secretar metrop., Sibiiu; c) ajutători: Dr. Uie Cristea secret, consist., Sibiiu, Dr. Racoţia, med. cerc., Şeica-mare, cu câte 10 col.; D. Câmpean, archivar consist., Sibiiu, loan Papiu, protopresb., Sibiiu, Nicolau Ivan, asesor consist., »Arieşana«, institut de credit şi economii, Turda, Teodosiu Popa, paroch în Furcşoara, George Micluţa, paroch, Prăvăleni, cu câte 5 cor.; Mateiu Voibean, asesor cons. cu 3 cor.; Const. Dimian, preot, Sibiiu cu 3 cor.; Ioan Mihu, preot, Sibiiu cu 1 cor.; ca membru ordinar Iosif Pietsch, not. Luncoiul de jos 4 cor. Esprimăm călduroasă mulţumită marinimoşilor sprijinitori. Comisiunea administrativă: George Pârău, Vasile Bonea, dir. gim. Dr. P. Oprişa. Dr. loan Radu. Gloarea silei Bibii, 13 Martie n. 1901. Archiducele Victor Ludovic, fratele Maj. Sale Monarchului nostru este greu bolnav la Viena. Medicii zic, că starea lui este îngrijitoare. * Camera advocaţială din Braşov face cunoscut, că a primit în lista membrilor sei pe dl advocat Dr Teodor Popescu cu sediul în Făgăraş. • De la „Reuniunea socialilor români din Sibiiu“. La fondul pentru acultarea unui local cu hală de vânzare pe seama »Reuniunii socialilor români din Sibiiu«, au mai contribuit cu câte 20 bani următorii: Petru Mişinger, măie-*stru păpucar, Maria Mişinger (Răşinari), Coman Hămbaşan, director şcolar, Ana Hămbăşan n. Stracog, Petru Hămbăşan, stud., Ana Hămbăşan, jună (Răşinari); Coman Hămbăşan, social cojocar (Londra); loan A. Mărginean, cantor şi primar (Veştem); Nicolae Vlad, paroch (Şelimber); Eremia Bucşa, paroch (Roadeş); Iosif Drugociu, paroch (Orez); Vasile Mogoş, paroch (Voivodenii-mari); loan Comşa, paroch (Voivodenii-mici); loan Comșa, stud., loan Lupea, paroch (Sărata); loan Slăvescu, paroch, Ana Slăvescu, preoteasă (Mohu). • Princesa de Monaco. O telegramă din Nizza aduce vestea, că princesa de Monaco, frumoasa Alice, înainte de sosirea bărbatului seu acasă, a dispărut din castel împreună cu musicantul spa- I niol, Isidor de Lara. Principele, care de altfel in lumea știentifică trece de mare scrutător maritim, acum se ocupă I cu »scrutarea« și mai anevoioasă a »secretului«, că oare musica sau figura fru- I moasă de Spaniol a lui de Lara a scos din minţi pe tinăra lui nevastă. Dacă-i « va succede »deslegarea« acestei »pro- I bieme«, merită premiu academic. * în onoarea României. O telegramă din Roma anunţă, că azi, 28 Februarie va avă loc acolo un mare banchet parlamentar în onoarea ministrului român şi în onoarea României. Iau parte la banchet mai mulţi deputaţi, dimpreună cu preşedintele şi membrii biroului camerei. • Dunărea. Din Turnu - Severin se anunţă, că apele Dunării au crescut în două zile cu un metru. La Brăila apele au crescut de Duminecă cu 28 centimetri, car’ la Galaţi cu 24. Nr. 40 Ploaie de tină în Fiume. Duminecă noaptea a căzut în Fiume o ploaie deasă de tină. La institutul meteorologic se fac analize chimice asupra acestei interesante materii căzute din nori. • „Resumat de drept internaţional public“. Sub acest titlu a publicat dl locotenent G. Antonescu din Buzeu (str. Patriei 7), România, o lucrare de o importanţă netăgăduită pentru toţi aceia, cari doresc a cunoaşte legile şi rasele politice internaţionale, prin care trece un răsboiu modern. Preţul unui volum de 240 pag. face 3 lei 50 bani. Se poate căpăta la autorul.* Noul post al lui Jeszenszky. Dupăcum comunică »Egyetértés«, faimosul Jeszenszky Sándor, odinioară şef al şi mai faimoasei secţiuni de naţionalităţi sub Bănffy, va fi numit jude administrativ, în locul fostului jude Bornemisza, care s’a sinucis. « Sinuciderea unei mirese. Din Teiuş ni se scrie, că fiica de 18 ani a ospătarului dela gara de acolo s’a sinucis, din causă că părinţii au forţat-o să se mărite după un anumit Dr. Farkas Árpád, pentru care nu avea nici o simpatie şi deci mai bine ’şi-a ales moartea. ♦ Tren electric în aer. Romanoff, unul din cei mai distinşi ingineri ruşi, a construit astă-vară pe Qatşina din apropierea Petersburgului un tren electric in aer, care a şi succes în chip admirabil. Sistemul acesta de trenuri acum îl aplică Romanoff şi la linia ferată Nicolai, care este cea mai dreaptă linie , dintre Moscva şi Petersburg. El vrea să introducă şi la acest tren puterea electrică şi să-l prefacă în tren spânzu- I rat în aer. Cheltuelile împreunate cu această transformă ar face 350 milioane franci, iare cheltuelile anuale de comunicaţie aproape 35 milioane. Noul tren va face pe oră 120 chir. şi taxa de călătorie de fiecare chilometru ar fi numai 4 bănuţi. Trenul acesta în aer s-a impus mai ales din consideraţiune la siguranţa Ţarului în decursul călătoriei sale, „Frăţilia“. A apărut nr. 1 din revista »Frăţilia«, revista aromânească, scrisă în dialectul Aromânilor din Macedonia, sub direcţiunea dlui N. Baţaria, profesor la liceul român din Bitolia. Din interesantul ei cuprins relevăm următoarele : Torna, torna fratre, de N. Baţaria. — Din literatura poporană a Aromânilor a lui P. Papahagi, de B. — Di ce fură picurarili (Decău), de P. Papahagi. Spune-mi bre gione (romanţă populară) cuvinte de Mihail Nicolescu. — Cum se face publu ghion (legendă), de Papa Ianus Vasile. — Ortografia revistei etc. Salutăm cu bucurie apariţia primei reviste scrise în dialectul lor a fraţilor din Balcani şi-mi dorim vieaţă îndelungată. • Sesiunea generală a Academiei Române din Bucureşti se deschide azi, Marţi, 12 Martie n., după ameazi la ora 1, în localul seu din Calea Victoriei. Sesiunea promite a fi interesantă. Discursuri de recepţiune au să ţină domnii Philipide, Istrate şi I. cav. de Puşcariu. Totodată se va decerne şi premiul cel mare, de douăsprăzece mii de,lei. • Contra ce nu există asigurare ? Zilele trecute întră un Săpuiu, aşa cam de vre o 50 ani la »Transsylvania« din Sibiiu. — Am auzit, domnule, — zice căntră unul din funcţionari, — că aici se primesc asigurări. — Da, se primesc, — răspunse oficiantul. — Apoi am o nevastă tinără, aceea ’mi-ar plăce s- o asigurez, — continuă Săcuiul nostru. — Bine, contra ce ? — Vecinul meu are un flăcău, şi acela ’şi-a pus ochii pe nevastă-mea ; e tata primejdios, contra lui aş vrea să ’mi-o asigurez, mă rog la domnu. Oficiantul abia ţinându-’şi rîsul, răspunse. — Contra astorfel de pericole nu esistă asigurare; dacă am accepta asigurări de natura asta, într’un an am bancrota. Săculul s’a scărpinat în cap năcăjit și a părăsit oficiul de asigurare. • 11152 emigranți într’o lună După »Sztatisztikai Havi Közlemenyek« în Ianuarie 1901 au emigrat din Ungaria şi Croaţia - Slavonia 11.152 indivizi. S’au dat cu totul 7218 paşapoarte, ai căror proprietari au avut 1632 soţi de călătorie , car’ în Croaţia - Slavonia s’au dat 2302 paşapoarte. Au emigrat anume din comitatele: Zemplin 863, Ung 645, Sibiiu 609, Braşov 660, Şaroş 509, Abauj- Torna 423, Scepuş 325, Treiscaune 312, Ciuc 285, Făgăraş 189, Târnava - mare 172, Bui-Bodrog 169, Albă - inferioară 163, Gerxier 140, Caraş-Severin 135, Sabolciu 120 şi Torontal 114 Apoi din Budapesta 199, din Neoplanta 30 şi din Panciova 28. Cei mai mulţi emigranţi s’au dus în America (3537) şi în România (1868). — în Noemvrie 1900 au emigrat din Ungaria 8335, în Decemvrie 8630, ear’ în Ianuarie 1901: 11.152. Aşadar’ din zi ce merge numărul emigranţilor creşte, semn că in »fericita Ungarie« nu se mai pot ferici.