Tribuna, martie 1901 (Anul 18, nr. 40-61)

1901-03-01 / nr. 40

Pag. 158 Sibiiu, Joi, forma o nouă Oligarchie, după­ cum în trecut exista o Oligarchie maghiară, care ţinea statariu asupra cetăţenilor pa­triei. Deosebirea va fi, că Evreii vor ţină statarii economice, financiare. Posibilitatea aceasta invoalvă în sine cel mai mare pericol pentru ţeară. Nu e lucru rar, când miile de proletari, fără isvor de câştig, devastează prin Budapesta. Şi dacă va sosi o vreme, când de sub ruina economică a ţării se vor ridica sute de mii, ameninţând cu pumnii spre cer, şi punând la probă cu­rajul cetăţenilor evrei, atunci nimic nu va folosi splendoarea capitalei, resul­­tatul grandomaniei ungureşti. Dar d­e zădarnică muncă, să vor­beşti orbilor de lumină. Orbiţi de patimi, Ungurii string în braţe pe Evrei, şi nu observă, cum aceştia cu mii de limbi de viperă se înfig în corpul naţiei ma­ghiare, să-­i sugă până şi mâduva din oaie. Din România. Castele nene, în vara anului curent se va ter­mina definitiv castelul principelui Carol din Sinaia, care se construeşte în apro­pierea castelului Peleş. Pe locul unde se află castelul Foişor din Sinaia, se vor începe în Aprilie lu­crările pentru ridicarea unui palat al A. S. R. prinţul Ferdinand, înmormântarea lui Breniţescu. Luni a avut loc înmormântarea ră­­măşiţelor pământeşti ale regretatului mare Român Ioan Neniţescu, fost pre­fect de Tulcea. Serviciul religios a fost oficiat de P. S. archiereu Nifon Ploeşteanu, incun­­jurat de clerul bisericei. După terminarea serviciului reli­gios au rostit discursuri, în biserică, d-nii: căpitan Marmara, din regimentul Tulcea nr. 33; Mateescu, membru în consiliul general al judeţului Tulcea; Onu, revisor şcolar al judeţului Tulcea şi Nicu Rosetti. In biserică foarte multă lume, prin­tre care număroşi membri fruntaşi ai partidului naţional-liberal şi conservator. Apoi o număroasă delegaţiune din ju­deţul şi oraşul Tulcea. Când coşciugul a fost scos ain bi­serică, un pluton din regimentul 1 de geniu a dat onorurile. Dintre numeroasele coroane depuse, afară de ale familiei, menţionăm pe a ministerului de interne, a consiliului ju­deţului Tulcea, a consiliului comunal, liceului şi esternatului din Tulcea, a in­stitutorilor din Tulcea, a băncii »Do­­brogei«, a cetăţenilor tulceni, a funcţio­narilor din Tulcea, Chilia­ Veche şi Su­­lina, a cercului studenţilor macedoneni, a comunităţii israelite din Tulcea etc. La orele trei, cortejul s’a pus în mişcare de la biserică. In faţa Teatrului Naţional, dl Panait Maori, ziarist, a ro­stit o călduroasă şi mişcătoare cuvântare. Apoi cortejul a străbătut întreagă Calea Victoriei, îndreptându-se spre ci­­mitirul Bellu. Sarcinile proprietăţii rurale. Dl Dimitrie I. Neniţescu, director la Banca Naţională, membru în comisiunea pentru ancheta economică, a dat publi­cităţii parte din studiile despre valoa­rea proprietăţii rurale şi sarcinele ei. Valoarea proprietăţii rurale. Dl Neniţescu a constatat, că valoarea ve­nală a ţării este de 4 miliarde 558.971.760 lei la suprafaţa de 6.978.596 hectare. Dacă la aceasta adăugăm 48 milioane 911.518 lei, valoarea venală a pădurilor statului şi 135.120.200 de lei valoarea venală a pădurilor particulare, valoarea viilor şi a livezilor de pruni, totalul va­­loarei venale a proprietăţii rurale a Ro­mâniei este de 4 miliarde 962 milioane 993.678 lei. Valoarea proprietăţii mari rurale privită în total ca teren cultivabil: pă­duri, vii, livezi de pruni, este de 1 mi­liard 114.940.329 lei. Venitul. Venitul net anual al pro­prietăţii agricole, constatat de ministe­rul de finanţe este de 211.930.346 lei şi 35 bani. în acest venit nu întră veni­tul pădurilor, căci pădurile conform si­stemului actual nu sunt supuse impo­­sitului decât atunci, când sunt tăiate. Sarcini, în afară de impositul fon­­ciar cu zecimele aferente lui, acest venit agricol net anual de 211.930.346 lei şi 35 bani plăteşte anual 26.174.321 lei şi 59 bani dobânzi hipotecare la creditul fon­­ciar rural şi la creditorii hipotecari par­ticulari. Dar, dacă impozitele sunt plătite de mai toată proprietatea agricolă, dobân­zile hipotecare cad numai în sarcina pro­prietăţii alienabile. Adecă, din suma de 431.921.778 lei 80 bani, totalul hipotecelor 3.213.317 lei şi 44 bani grevează pro­prietatea moştenească, 5.587.135 lei 80 bani hipoteci pe vii, care proprietatea rurală mare este grevată de o sarcină hipotecară de 379.375.304 lei 10 bani, în afară de 43.736.021 lei 55 bani, hipoteci neproducătoare de dobânzi, precum hipo­­tecele puse de fisc pentru garantarea plăţii taxelor succesorale, pentru asigu­rarea plăţii acciselor fabricanţilor de spirt, pentru garantarea chestiunii de tutor, perceptor, portărel, etc. etc. Proprietatea mare rurală este hipo­­tecată în proporţia de 34,02 la sută, faţă de valoarea sa venală de 1 miliard 114.940.320 lei. Dacă adunăm suma dobânzilor sar­cinii hipotecare cu impozitele și cu suma dobânzilor anuale arătate în dările de seamă ale Creditului agricol și ale Băncii agricole, găsim că agricultorii plătesc anual 50.951.260 lei, la un venit net de 211.930.346 lei 35 bani, adecă 24.04­0 la sută. Alte sarcini. Agricultorii mari, in afară de Banca agricolă se împrumută de la bancherii particulari cu dobânzi mari, dar­ mai mari dobânzi plătesc ţă­ranii, aşa, că o lege în contra cametei se impune. Fabrice de postav. Fabricele de postav din ţeară, în număr de 5, ocupă ca personal admi­nistrativ: 8 Români şi 19 străini, ca lu­crători speciali: 1 Român şi 43 străini, ca lucrători nespeciali: 632 Români şi 144 străini. Salariile plătite în cursul anului trecut se ridică aproape la jumătate milionu­l lui Krüger. Bătrânul president, Steyn, I De Wett, Shalk-Burger şi Leyds resping­e cu toată hotărîrea ori-şi-ce pace, care nu ar asigura deplina independenţă a republicelor bure. Dacă Botha ar în­cheia pace cu alte condiţii, atunci gu­vernul transvaalic nu o va ratifica, ci va continua lupta. Despre mişcările lui De Wett »Ti­mes« scrie: Este imposibil a opera în contra lui De Wett, căci îndată-ce se­­ simte strîmtorat, îşi disparvă armata in trupe mărunte, cami apoi iarăşi se unesc peste câteva zile. Această stra­tagemă minunată o urmează şi ceialalţi comandanţi buni: Pretorias, Brandt, Hertzog şi Kolbe. Revistă esternă. Germania şi Rusia. »Berliner Tageblatt« află din Pe­tersburg, că declaraţiunile făcute de con­tele Biilow în parlamentul german n’au produs mare satisfacţie în capitala Ru­siei. Presa se esprimă foarte sceptic asupra asigurărilor lui Biilow făcute cu aşa multe complimente la adresa Angliei, că din punct de vedere politic nu s'a schimbat nimic în relaţiunile din­tre Germania şi Anglia. Ziarele găsesc trasa aceasta cu multe înţelesuri, de­oare­ce apropierea dintre cele două state datează deja de la înţelegerea anglo­­germană privitoare la China. Declara­ţiunile contelui Bü­low, că o urcare a ta­xelor pe cereale e inevitabilă, sunt cu­noscute şi Rusia se va pregăti pentru un răsboiu vamal. Mai întâiu de toate, industria germană n’are să se aştepte la comenzi din partea statului rus. Mi­nisterul de finanţe îşi va exercita in­fluenţa sa şi asupra societăţii private în sensul ca să o înduplece să-’şi facă co­menzile necesare în altă parte, dar’ nu în Germania. Interesant este, că situaţia lucrătorilor ruşi în Germania devine din ce în ce mai precară. E foarte proba­bil, că guvernul rus va căuta să stăvi­lească sau va opri cu totul trecerea lu­crătorilor în Prusia şi le va procura de lucru în propria lor ţeară. Sultanul mulţumitor- Din Constantinopol se anunţă: Cu ocasiunea unei audienţe acordate amba­sadorului rus Sinovieff, Sultanul a mul­ţumit Rusiei pentru ţinuta ei faţă de agitaţiunile comitetului macedonean şi­­şi-a esprimat deplina sa mulţumire cu privire la hotărîrea puterilor, ca în Creta să rămână şi mai departe status quo. La audienţa ambasadorului fran­cez Constans situaţia macedoneană n’a venit în discuţie. Rusia şi Crtina. Agenţia Wolf depeşează din Pe­king . Precum se vorbeşte, ambasado­rul rusesc insistă pe lângă subscrierea tractatului referitor la Mancijuria şi ameninţă­mn disposiţii de forţă, dacă China nu va subscrie tractatul intr’un timp anumit. Resboiul ,Koln. Zig« anunţă din Londra: Se crede, că o mare parte a armatei bure se va preda încă în săptămâna aceasta. Kitchener pretinde supunere necondiţionată, despre autonomia sta­telor transvaalice nici nu vrea să audă. La această îngâmfată voce engle­zească răspunsul s’a dat din cercurile TRIBUNA Soartea noastră. Straja, Martie n. Cine serveşte 25 de ani în servi­ciul statului şi* în acest timp nu face alta poate, decât înjură şi blastemă po­porul de pe spinarea căruia trăeşte, după espirarea acestor ani, e trecut­­ la pensie, e numit »cavaler« şi e de­­j corat cu »Crucea pentru merite*. Cine­­ munceşte 40 de ani pe catedra şcoalei şi în acest timp creşte mii de fii credin­­cioşi bisericei, naţiunii şi patriei, acela nu e băgat în seamă de nimenea, e lă­sat în grija sorţii, trăeşte vieaţa întreagă, în lipsă şi suferinţă, şi cu toate acestea, rămâne credincios bisericii şi neamului în serviciul căruia s’a pus. Câtă ironie şi ce raport invers... Cui, dacă nu învăţătorilor are să mulţumească omonimea progresul şi cul­tura la care a ajuns astăzi? Şi totuşi ei sunt puţin băgaţi în seamă. Fost-au şi oameni cari au recuno-­scut rolul învăţătorilor în progresul omo­nimii. Astfel Hugo zice: »Inveţătorimea e singura armată, pe care o recunoaşte civilisaţiunea modernă«. Dinsterweg zicea poporului seu: »Dacă ridicaţi starea învăţătorilor, cu dînsa înălţaţi naţiunea, dacă o dejosiţi, dejosiţi prin aceea tinăra generaţiune, dejosiţi şi însăşi naţiunea«. Şi cu drept, statele şi naţiunile cari au pus ceva pând pe soartea învăţăto­rilor au şi înaintat în toate privinţele. De când toate naţiunile se silesc să îmbunătăţească starea şcoalelor şi a învăţătorimii, noi Românii pare­ că voim chiar contrarul. La noi tot ce s’a făcut pentru şcoală şi invăţători, s’a făcut mai mult de silă I decât ge voa Ni-a'au­ ridicat sa-­­ larele la 300 fl. ţ dar’ acelea mai mult pe hârtie, căci sânt şi azi învăţători cari nu au salar nici de 200 fl. Şi cu un astfel de salar cum vom ţine noi cont de pretensiunile timpului în care trăim ? Zi de zi ceteşti prin ziarele noastre apeluri la adresa învăţătorilor, dar, rar, foarte rar, când se aude câte o voce slabă în favorul nostru. Să nu ne ziceţi, că sântem nemul­­ţumitori, căci nu am fost nici­odată, şi am fost totdeauna la locul nostru, tot ce am putut am sacrificat pentru neam şi am suferit şi temniţă şi bătăi. înainte cu 4—5 ani erau temniţele pline de învăţătorii Românilor; şi am făcut tot ce ni­ s’a spus că e bine. Nu zic că am făcut mult, dar’ ne-am făcut datoria faţă de neam. Dacă voiţi dară ca şi în viitor să ne achităm cinstit de datorinţa grea ce o avem, atunci cerem şi pretindem să ne îmbunătăţiţi starea. Nu vrem avem­, căci sântem dedaţi de mici cu sărăcia, dar­ vrem ca prin munca noastră să putem trăi cinstit de pe o zi pe alta. E trist însă când nici chiar aceia în a căror mâni­e încredinţată soartea şcoalelor şi a învăţătorimii nu arată de­stul interes faţă de ele. Să -mi fie iertat să aduc numai un esemplu. Veneratul sinod al archidiecesei gr.-cat. ne-a detras diurnele şi pauşalul de călătorie ce-­l primiam cu ocasiunea participării la adunările despărţămintelor reuniunii. Şi acum sântem nevoiţi a face — de 2 ori pe an, toamna şi primăvara — câte un drum, de multe­ ori de 20—30 chim. pe jos cu bâta în mână, ca să luăm parte la adunările reuniunii. Şi apoi se miră lumea de ce nu arătăm un interes mai mare faţă de reuniuni. Dureros, când nu s’a aflat nimenea care să aibă atâta dragoste faţă de noi şi să spună şi sinod, că nu e bine să detragă învăţă­torilor cel puţin pauşalul de călătorie, căci destul de săraci sântem şi aşa. Nu mai amintesc de popor, care e dedat cu vechii »hopsitori« pe cari îi plătia cu »făină şi slănină« şi dacă am suferit ceva dela el —dela popor —’l-am iertat, căci a făcut-o ca nepriceput şi ’l-am iubit; dar’ ne-a durut amar când am fost loviţi de acolo, de unde aşteptam adăpost şi mângâiere. Nu mai amintesc nici de rolul ce-’l avem noi învăţătorii români in vieaţa socială, nici de trecerea şi respectul ce-­l avem în societate, căci­­mi e ruşine. Las că avem şi noi învă­ţătorii un păcat, păcat greu şi neiertat, acela, că nu e destul de desvoltată în noi conştienţa demnităţii noastre şi nu ne-am ştiut impune nici în sus, nici în jos. Ca să mai amintesc şi de starea şcoalelor e destul să spun, că sânt şi azi comune în cari nu te află edificiu 1/14 Martie 1901 şcolar şi să — nu zic mult — a treia parte dintre şcoalele noastre nu corăspund legii, care abia în jumătate se află mo­biliarul şi recursitele necesare, adăogând şi aceea, că în anul şcolar trecut, după­­cum arată raportul ministrului de culte, aproape 17 mii băieţi de ai noştri au cercetat şcoalele străine, înţeleg aici numai şcoala elementară. Alte naţionalităţi din ţ­ară, Un­gurii, Saşii şi Sârbii, au desvoltat în anii din urmă un progres mai mare decât noi pe terenul şcoalelor şi al învăţă­mântului poporal. Dar’ azi nu mai continuu căci înşi­­rarea relelor n’ar încăpea în cadrul unui articlu de ziar. Neamul nostru şi toţi aceia cari au ceva influenţă asupra şcolilor, că ştie că dacă lucrurile nu se vor îmbunătăţi nu va trece mult şi vom plânge cu toţii pe rui­nele multor şcoale, întocmai ca profetul Ieremia pe ruinele Ierusalimului. Nechifor Fraţilă, învăţător. Masa studenţilor din Brad.­­ Brad, la 9 Martie 1901. La »masa studenţilor« dela gimna­­siul rom. gr.-or. din Brad s’au înscris: a) membru fondator: »Grăniţeru!«, institut de credit şi economii, Dobra, cu 50 coroane; b) pe vieaţă cu câte 20 cor.: Ilu­­stritatea Sa Dr. Marion Puşcariu, archi­­mandrit şi vicar archiepiscopesc în Sibiiu, Dr. N. Vecerdea, adv., Sibiiu, Pantaleon Lucuţa, ases. consist., Sibiiu, I. A. de Preda, adv., Sibiiu, L. Simonescu, secre­tar metrop., Sibiiu; c) ajutători: Dr. Uie Cristea secret, consist., Sibiiu, Dr. Racoţia, med. cerc., Şeica-mare, cu câte 10 col.; D. Câm­pean, archivar consist., Sibiiu, loan Pa­­piu, protopresb., Sibiiu, Nicolau Ivan, asesor consist., »Arieşana«, institut de credit şi economii, Turda, Teodosiu Popa, paroch în Furcşoara, George Micluţa, pa­­roch, Prăvăleni, cu câte 5 cor.; Mateiu Voibean, asesor cons. cu 3 cor.; Const. Dimian, preot, Sibiiu cu 3 cor.; Ioan Mihu, preot, Sibiiu cu 1 cor.; ca membru ordinar Iosif Pietsch, not. Luncoiul­ de jos 4 cor. Esprimăm călduroasă mulţumită marinimoşilor sprijinitori. Comisiunea administrativă: George Pârău, Vasile Bonea, dir. gim. Dr. P. Oprişa. Dr. loan Radu. Gloarea silei Bibii­, 13 Martie n. 1901. Archiducele Victor Ludovic, fra­tele Maj. Sale Monarchului nostru este greu bolnav la Viena. Medicii zic, că starea lui este îngrijitoare. * Camera advocaţială din Braşov face cunoscut, că a primit în lista mem­brilor sei pe dl advocat Dr Teodor Po­­pescu cu sediul în Făgăraş. • De la „Reuniunea socialilor ro­mâni din Sibiiu“. La fondul pentru acultarea unui local cu hală de vânzare pe seama »Reuniunii socialilor români din Sibiiu«, au mai contribuit cu câte 20 bani următorii: Petru Mişinger, măie-*­stru păpucar, Maria Mişinger (Răşinari), Coman Hămbaşan, director şcolar, Ana Hămbăşan n. Strac­og, Petru Hămbăşan, stud., Ana Hămbăşan, jună (Răşinari); Coman Hămbăşan, social cojocar (Lon­dra); loan A. Mărginean, cantor şi pri­mar (Veştem); Nicolae Vlad, paroch (Şe­­limber); Eremia Bucşa, paroch (Roadeş); Iosif Drugociu, paroch (Orez); Vasile Mogoş, paroch (Voivodenii-mari); loan Com­şa, paroch (Voivodenii-mici); loan Comșa, stud., loan Lupea, paroch (Să­rata); loan Slăvescu, paroch, Ana Slă­­vescu, preoteasă (Mohu). • Princesa de Monaco. O telegramă din Nizza aduce vestea, că princesa de Monaco, frumoasa Alice, înainte de so­­­­sirea bărbatului seu acasă, a dispărut­­ din castel împreună cu musicantul spa- I niol, Isidor de Lara. Principele, care­­ de altfel in lumea știentifică trece de­­ mare scrutător maritim, acum se ocupă I cu »scrutarea« și mai anevoioasă a »se­­­­cretului«, că oare musica sau figura fru- I moasă de Spaniol a lui de Lara a scos din minţi pe tinăra lui nevastă. Dacă-­i « va succede »deslegarea« acestei »pro- I bieme«, merită premiu academic. * în onoarea României. O tele­gramă din Roma anunţă, că azi, 28 Fe­bruarie va avă loc acolo un mare ban­chet parlamentar în onoarea ministrului român şi în onoarea României. Iau parte la banchet mai mulţi de­putaţi, dimpreună cu preşedintele şi membrii biroului camerei. • Dunărea. Din Turnu - Severin se anunţă, că apele Dunării au crescut în două zile cu un metru. La Brăila apele au crescut de Du­minecă cu 28 centimetri, car’ la Galaţi cu 24. Nr. 40 Ploaie de tină în Fiume. Dumi­necă noaptea a căzut în Fiume o ploaie deasă de tină. La institutul meteorolo­gic se fac analize chimice asupra ace­stei interesante materii căzute din nori. • „Resumat de drept internaţional public“. Sub acest titlu a publicat dl locotenent G. Antonescu din Buzeu (str. Patriei 7), România, o lucrare de o im­portanţă netăgăduită pentru toţi aceia, cari doresc a cunoaşte legile şi rasele politice internaţionale, prin care trece un răsboiu modern. Preţul unui volum de 240 pag. face 3 lei 50 bani. Se poate căpăta la autorul.* Noul post al lui Jeszenszky. După­­cum comunică »Egyetértés«, faimosul Jeszenszky Sándor, odinioară şef al şi mai faimoasei secţiuni de naţionalităţi sub Bănffy, va fi numit jude admini­strativ, în locul fostului jude Borne­misza, care s’a sinucis. « Sinuciderea unei mirese. Din Teiuş ni­ se scrie, că fiica de 18 ani a os­pătarului dela gara de acolo s’a sinucis, din causă că părinţii au forţat-o să se mărite după un anumit Dr. Farkas Ár­pád, pentru care nu avea nici o simpa­tie şi deci mai bine ’şi-a ales moartea. ♦ Tren electric în aer. Romanoff, unul din cei mai distinşi ingineri ruşi, a construit astă-vară pe Qatşina din apropierea Petersburgului un tren elec­­tric in aer, care a şi succes în chip ad­mirabil. Sistemul acesta de trenuri acum îl aplică Romanoff şi la linia ferată Ni­colai, care este cea mai dreaptă linie , dintre Moscva şi Petersburg. El vrea­­ să introducă şi la acest tren puterea­­ electrică şi să-­l prefacă în tren spânzu- I rat în aer. Cheltuelile împreunate cu­­ această transformă ar face 350 milioane franci, iare cheltuelile anuale de comu­nicaţie aproape 35 milioane. Noul tren va face pe oră 120 chir. şi taxa de că­lătorie de fiecare chilometru ar fi nu­mai 4 bănuţi. Trenul acesta în aer s-a impus mai ales din consideraţiune la­­ siguranţa Ţarului în decursul călăto­riei sale, „Frăţilia“. A apărut nr. 1 din re­vista »Frăţilia«, revista aromânească, scrisă în dialectul Aromânilor din Mace­donia, sub direcţiunea dlui N. Baţaria, profesor la liceul român din Bitolia. Din interesantul ei cuprins relevăm urmă­toarele : Torna, torna fratre, de N. Baţaria. — Din literatura poporană a Aromâ­nilor a lui P. Papahagi, de B. — Di ce fură picurarili (Decău), de P. Papahagi. Spune-mi bre gione (romanţă populară) cuvinte de Mihail Nicolescu. — Cum se face pub­lu ghion (legendă), de Papa Ianus Vasile. — Ortografia revistei etc. Salutăm cu bucurie apariţia primei re­viste scrise în dialectul lor a fraţilor din Balcani şi-mi dorim vieaţă îndelungată. • Sesiunea generală a Academiei Române din Bucureşti se deschide azi, Marţi, 12 Martie n., după ameazi la ora 1, în localul seu din Calea Victoriei. Sesiunea promite a fi interesantă. Dis­cursuri de recepţiune au să ţină domnii Philipide, Istrate şi I. cav. de Puşcariu. Totodată se va decerne şi premiul cel mare, de douăsprăzece mii de,lei. • Contra ce nu există asigurare ? Zi­lele trecute întră un Săpuiu, aşa cam de vre­ o 50 ani la »Transsylvania« din Sibiiu. — Am auzit, domnule, — zice căn­tră unul din funcţionari, — că aici se pri­mesc asigurări. — Da, se primesc, — răspunse ofi­ciantul. — Apoi am o nevastă tinără, aceea ’mi-ar plăce s- o asigurez, — continuă Săcuiul nostru. — Bine, contra ce ? — Vecinul meu are un flăcău, şi acela ’şi-a pus ochii pe nevastă-mea ; e tata primejdios, contra lui aş vrea să ’mi-o asigurez, mă rog la domnu. Oficiantul abia ţinându-’şi rîsul, răspunse. — Contra astorfel de pericole nu esistă asigurare; dacă am accepta asi­gurări de natura asta, într’un an am bancrota. Săculul s’a scărpinat în cap năcă­jit și a părăsit oficiul de asigurare. • 11152 emigranți într’o lună După »Sztatisztikai Havi Közlemenyek« în Ia­nuarie 1901 au emigrat din Ungaria şi Croaţia - Slavonia 11.152 indivizi. S’au dat cu totul 7218 paşapoarte, ai căror proprietari au avut 1632 soţi de călăto­rie , car’ în Croaţia - Slavonia s’au dat 2302 paşapoarte. Au emigrat anume din comitatele: Zemplin 863, Ung 645, Si­biiu 609, Braşov 660, Şaroş 509, Abauj- Torna 423, Scepuş 325, Treiscaune 312, Ciuc 285, Făgăraş 189, Târnava - mare 172, B­ui-Bodrog 169, Albă - inferioară 163, Gerxier 140, Caraş-Severin 135, Sa­­bolciu 120 şi Torontal 114 Apoi din Bu­dapesta 199, din Neoplanta 30 şi din Panciova 28. Cei mai mulţi emigranţi s’au dus în America (3537) şi în Româ­nia (1868). — în Noemvrie 1900 au emi­grat din Ungaria 8335, în Decemvrie 8630, ear’ în Ianuarie 1901: 11.152. Aşa­dar’ din zi ce merge numărul emigran­ţilor creşte, semn că in »fericita Unga­rie« nu se mai pot ferici.

Next