Tribuna, aprilie 1901 (Anul 18, nr. 62-79)

1901-04-01 / nr. 62

Anul XVIII Sibiiu, Duminecă 1/­4 Aprilie 1901 ABONAMENTELE Pentru Sibliu : lună 1 cor. 70 bani, V» an 5 cor., */« an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă cu 30 bani pe lună mai mult. Pentru muntelele :­­ lună 2 cor. 40 bani, */« an 7 cor., an 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru RomAnis­ti străinătate: */4 an 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac nn doar plftitadu-se înainte. . ✓ INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 14 bani, a doua oară 12 ban a treia­ oară 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplacei Nr. 15 Se prenumără la ponte şi librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se Înapoiază. Numeri singuratici a 10 bani se vend în Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei», societate pe acțiuni și la librăria L. Michaelis, strah. Cisnădiei, 27. —In Alba-Iulia'. i» i r .ria WeiszKeniat »li imerie La ziua învierii. Ni­ s’a dat earăşi să putem sărba sfânta zi a învierii Mântuitorului lumii. Bucuria noastră mare este, căci In acea­stă zi s’a vestit odinioară triumful ade­vărului asupra minciunii, biruinţa drep­tăţii asupra nelegiuirilor. Şi adevărul etern s’a răspândit în lume, cu toate­ că răii şi perfizii pedeci­­i-au pus. Lumina a străbătut prin în­­tunerec, deşi mulţi s’au încercat a o îm­­pedeca In mersul ei triumfător. In marea şi sfânta zi a învierii pildă putem lua, că adevărul nu se poate nimici, lumina nici-când nu se poate în­tuneca în de aşa, ca razele ei să nu ese biruitoare. Această pildă reală trebue să ne încălzească inimele şi să ne umple su­­fletele de un avânt încurajator, ca cre­ştini şi ca Români. Rea şi căzută în păcate a fost ome­­nimea pe timpul Mântuitorului; invidia, ura, răutatea şi toate patimile omeneşti îşi făceau orgiile lor neî­mpedecate şi fără a li­ se pune frâu. Mântuitorul în marea sa iubire de oameni hotar a pus răspândirii mai de­parte a relelor şi nelegiuirilor, prin în­văţăturile sale cuprinzătoare de adevă­ruri nerăsturnabile, prin patimile sale şi prin enunţarea umanitarului şi izbăvi­torului principiu: Iubiţi şi pe duşmanii voştri. Dar’ fost-au odinioară şi sânt şi azi oameni, cari, având porniri pătimaşe, n’au fost pătrunşi de măreţele învăţă­turi ale Mântuitorului şi le-au nesocotit Au căutat şi caută să ascundă adevărul şi pe basa şubredă a minciunii şi per­fidei să-­şi întemeieze puterea şi stăpâ­nirea lor pământească. Cât rău, câte suferinţe şi dureri causează acest fel de oameni semenilor sei, numai D-zeu o ştie. In loc de iu­bire ei poartă ură în sufletele lor, în loc de pace şi bună înţelegere aruncă să­mânţa vrajbei şi zavistiei. îndeosebi, tu, popor românesc, câte nedreptăţi, câte suferinţe şi schinjuiri n’ai avut să înduri del­a astfel de oa­meni. In lunga ta vieaţă bimilenară, ca popor, ai avut nenorocirea a locui pe pământul tău strămoşesc cu multe nea­muri crude şi haine, cari drepturile ţi­ le-au călcat, limba şi legea ’ţi-au atacat-o şi a te stîrpi de pe faţa pământului au voit. Cunună de spini ’ţi-au pus pe cap, ca odinioară Mântuitorului lumii, crucea a trebuit şi trebue să o porţi şi pălmuit, asuprit şi batjocorit ai fost şi eşti şi azi de vameşi şi farisei. In adevăr, dacă percurgem cu min­tea trecutul şi presentul nostru, nu gă­sim aproape nici un popor, care să aibă o carte de suferinţe mai grele, ca popo­rul românesc. Azi, ca şi odinioară po­poare conlocuitoare şi popoarele me­gieşe cu noi spre stricăciunea noastră insuiesc. Un pas spre bine, un pas spre înaintare nu poate face acest popor, poporul românesc, fără ca răii să nu-­l pândească şi pe deci să nu-­l pună. O ştim aceasta din cartea trecutului no­stru, o ştim din tristul nostru present, învăţăturile Mântuitorului nu sunt băgate în seamă de aceşti oameni, iu­birea deaproapelui, iubirea faţă de noi ştearsă este din inimile lor. Şi poporul românesc cu toate aceste nici n’a sucumbat, nici nu s'a poticnit, nici n’a desperat. Dacă D-zeu Atotpu­ternicul a trimis asupra noastră oameni haini, răi la suflet şi călcători de lege, dacă D-zeu la grea probă ne-a pus, tot El, acel Atotputernic a sădit în inimile noastre credinţa nestrămutată faţă de El şi puterea de-a resista şi a suporta toate greutăţile şi fărădelegile, fără a ne frânge. Credinţa tare este şi azi în inimile noastre şi această credinţă putere ne dă, putere de Vieaţă, putere de luptă* De credinţa şi puterea noastră frânta s’au în trecut valurile furtunoase, cari cu cutropire ne ameninţau şi aceste clenodii ne vor fi pavăza şi în viitor. Tari în credinţă, stăm pe basa adevărului, bine ştiind, că isvorul ade­vărului dela Mântuitorul lumii purcede. Credinţă au avut moşii şi strămoşii noştri in învierea Mântuitorului, dar’ credinţă au avut şi în încetarea sufe­rinţelor poporului românesc, în frânge­rea cătuşelor lui, in Reînvierea lui. Credinţa noastră neclintită este azi. Credem în Învierea Mântuitorului şi credem în Reînvierea românismului. Pildele, cari D-zeu ni le-a arătat, ne în­­tăresc în credinţa noastră. In adevăr popoare mari şi puternice, cum au fost Tătarii, Turcii, Cazacii ş. a., cari cu se­­meţie s au încercat a subjuga poporul românesc şi s-au tiranisat timp lung,­­ au pierit sau sînt pe povîrnişul deca­denţei. Poporul românesc însă e în vigoare şi cu cât timpul trece, cu atât ne apropiem de Reînvierea lui. Şi Reînvierea nu este departe, căci zo­rile­­i s'au ivit; vestea ei din Balcani, dela Plevna, dusă a fost lumii întregi de Dunărea bătrână. Azi soarele Re­învierii tot mai sus se înalţă pe cerul românismului, şi când cruce la ameazi va fi, Oltul şi Murăşul nostru duce-vor pe undele lor vestea despre Reînvierea de­plină şi creştetele Carpaţilor încununate vor fi de o aureolă feerică... învierea Mântuitorului dulci spe­ranţe deşteaptă în noi. Aniversarea ei cu mare bucurie o sărbăm, poate cu mai mare bucurie şi evlavie, ca multe alte popoare, de­oare­ce vedem în ea trium­ful adevărului asupra minciunii şi nele­giuirile biruite de dreptate, după care noi inseroşăm atât de mult. 8. mold. Sibiiu, 13 Aprilie 1901. Ruşii şi Românii. Ştirea îm­bucurătoare, adusă de noi nu de mult despre concesiunile făcute de guvernul şi sinodul rusesc Românilor din Basa­rabia, n’a rămas necomentată de foile maghiare. Aşa ,Budap­eirt,­ de azi admiţând de altfel importanţa acestor concesiuni, le priveşte ca o apucătură diplomatică din partea Rusiei spre a câştiga opinia publică românească pentru alianţa ruso-franceză şi nimi­cirea influenţei germane în Balcani. Vorbind de impresia ce au făcut aceste concesiuni, atât în presa română de la noi, cât şi în cea din România, »R. Hírlap« încheie astfel: *Ce-au făcut Ruşii în Basarabia într'adevăr nu e mult, şi totuşi efectul se observă. Ce efecte se vor desfăşura atunci, dacă Rusia în vre­un chip oare­care îi va pune în perspectivă Româ­niei cucerirea Ardealului drept răs­plată a prieteniei ruso-române. Dacă interesele Rusiei vor pretinde aceasta, putem fi siguri, că promisiunea (Ardea­lului) se va face cu atât mai mult, fiindcă bine ştie guvernul din St.­Pe­tersburg, că aceasta de mulţi e dorită şi aşteptată în România­. Cui­­vor promite Ruşii Ardealul, nu ştim. Atâta însă ne este cunoscut, că presa străină nici-când n’a înregi­strat vre-o ştire despre ceva concesiuni făcute de guvernul maghiar în favorul oprimatului popor român de sub oblă­duirea ungurească.­ ­ DESPRE ROI. Distinsul publicist ita­lian dela ziarul „Tribuna“ din Roma, F. Franceschini, va ţinte zilele acestea la Bucu­reşti , con­fer­en­­ă asupra literaturii ro­mâne. Această conferenţâ o va desvolta apoi in mai multe oraşe din Italia. Dl Franceschini, care astăzi posedă limba ro­­mână, cetind curtea literaturii noastre, care închide frumoasele inspiraţii ale masei poporale,alături de Inspiraţiile individuale ale scriitorilor cunoscuţi, a descoperit şi în unele şi In altele adevărate perle. Din aceste bucăţi, pe cari le va veti inain­­tea publicului, d*sa va căuta să scoată in relief fiinţa sufletească a Românului. as­um ■ î Nu mai dăm astăzi ascultare nimă­nui decât lui — Christos, soarele drep­tăţii. Nici teamă n’avem de nimenea decât de Fiiul — înviat din mormântul pecetluit, păzit de suliţele ostaşilor. Nici închinare n’aducem nimănui, ci numai lui — Mântuitorului nostru, care a păti­mit şi a murit pe cruce, ca să răscum­pere cu sfânta lui nevinovăţie ticăloşia cea fărădelege a oamenilor Astăzi nu mai vrem să ştim de cu­vintele deşerte ale păcătoaselor orîn­­duieli omeneşti. Glasul puternicilor fa­risei şi vameşi, cari şi după aproape două mii de ani au rămas aceiaşi, că numai numele ’şi-'l-au schimbat, — este mort pentru noi în zilele învierii. Stă­pânul nostru­’i unul singur: Christos, soarele dreptăţii. Legea noastră-­i una singură: Cuvântul Lui grăit apostolilor — ‘Pace fie vouă!« Credinţa noastră nu cunoaşte astăzi nici o putere afară de puterea Lui şi nici o »literă a legii, afară de slova cea neperitoare a scrip­turii împlinite... Căci astăzi sărbăm cu strălucire ziua cea luminată a învierii: triumful adevărului, înălţarea dreptăţii, sălăşlui­­rea iubirii de oameni pe pământ. Astăzi ni se arată, pentru a o­mite şi nouă sute una­ oară, învingerea binelui asupra rău­lui, mântuirea noastră din mila Celui de Sus şi din tăria credinţei sufletelor noastre. Calici şi boporani, pieritori de foame şi pieritori de îmbuibarea în belşug, buni şi nemernici, oameni drepţi şi slujitori ai diavolului, — cu toţii cădem in ge­nunchi, auzind vestea cea înfricoşată, că peatra mormântului s’a spart, ostaşii cari păziau au fugit de spaimă, lumea întreagă s’a cutremurat de puterea stă­pânului etern. Cu toţii plângem de bu­curie şi rugăciuni ridicăm spre cer, aflând vestea cea minunată, că Fiiul re­­stignit a înviat, ucenicilor lui s’a ivit, mintea lor a luminat o şi cu bunătatea­’i cea fără de margini şi cea fără de sfîr­­şit le-a zis: »Luaţi duhul sfânt, cărora iertaţi păcatele, li se iartă şi cărora le ţineţi, se ţine. Oh, fericite zile de azi! Astăzi nu mai cunoaştem îndoială, nici fărădelege, nici vrăşmăşie. Ci avem credinţă de fel, propovăduim şi proslăvim dreptatea, zi­cem tuturor fraţi şi ne îmbrăţişăm şi ne sărutăm cu dragoste creştinească. Christos a înviat! Este al douăzecilea veac de când sărbăm ziua învierii. Al douăzecilea veac de când ne zicem creştini, de când cântăm imnurile iubirii de oameni, de când aducem osanale duhului păcii pe pământ. Al douăzecilea veac de când numai sărbăm învierea... Da, numai o sărbăm! Odată la an ne aducem aminte cu spaimă de pute­rea Celui de Sub şi plângem de bucuria bunătăţii celei fără de prihană a Lui, care toate le vede şi toate la rabdă şi toate le iartă. Odată la an, ne aducem aminte şi noi de... învierea Soarelui dreptăţii! încolo, anul întreg, veacuri întregi n’am făcut şi nu facem decât lucrăm împotriva voirii Atotputernicului, îm­potriva iubirii de oameni propovăduită de Mântuitor şi pecetluită cu sângele lui cel dătător de vieaţă de veci. Cei tari apasă pe cei nevoiaşi şi nu-­i recu­nosc de fraţi decât din buze şi abia la zile mari. Neamuri creştine numai la aparenţă, dar’ cu sufletul păgân se ri­dică la luptă cu fer şi cu sabie şi ţin sub jugul robiei alte neamuri mai puţin uitătoare de Dumnezeu. Sânge şi leşuri de oameni au presărat şi mai prespara pământul. Nelegiuiri fără de număr şi fără de capăt aruncă în sufletele mili­oanelor de victime crucea Golgotei. Bar’ tiranii batjocoresc victimele, dându-le oţăt când li­e sete şi cerându le să se m­ântuiasc­ă după­ ce le-au ferecat de mâni şi de picioare. Ici, sute şi mii de Iuda Iscarioteanul precupeţesc şi dreptate şi iubire de oameni şi după­ ce vând pe apostolii binelui şi ai adevărului, nici măcar nu se mai spânzură, ca acum o miie de ani, ci se desfătează în orgii. Colo mii şi mii de Petru se la­­pădă de neamul lor de zece­ ori înainte să cânte cocoşul şi nici măcar nu se căesc şi nu plâng amar când îşi aduc aminte de păcatul săvârşit.. In larga şi frumoasa lume a lui Dumnezeu, abia de mai vezi la o răspântie pe vre­un biet Creştin, filosof celebru bou muncitor ne­cunoscut tânguindu-se sfâşietor de jalea omenirii, care nici astăzi nu s’a încre­­ştinat cu adevărat... Dar’ aceşti puţini, sânt cei aleşi. Filo­sofii acoperiţi de colbul vechilor cărţi înţelepte şi muncitorii încovoiaţi de greul trudei­­— aceştia n’au renunţat la nădej­dea învierii. Aceştia cuvântă şi pe ace­ştia îi binecuvântă duhul credinţei în mântuire. Christos a înviat! Mii şi mii de moşii româneşti ră­sună astăzi de veselul dangăt al clopo­telor şi de glasul fericitor al credincio­şilor vestind adevărul — Christos a în­viat! Mai bine de trei milioane de cre­ştini osândiţi de o putere drăcească să purtăm fără de contenire crucea Golgo­tei, — sărbătorim cucernici şi iubitori ziua Învierii. De atâtea sute de ani şi până în zilele noastre, sfintele Paşti ne-au fost, ele ne-au şi rămas, ele ne vor şi fi de-a­­pururi sărbătorile cele mai scumpe. Po­por martir, răstignit pentru credinţa sa nat­onală şi osândit pentru dorul seu de mântuire , nici nu ne putem închipui sărbători mai fericite decât Paştile. De aceea noi le sărbăm cu toată căldura sufletului nostru. Şi cu toată vigoarea fiinţei noastre creştineşti cre­dem cuvântului scripturii: Christos a înviat! Crezut-am, în trecutul groaznic al apăsărilor barbare, — şi ne-am mân­tuit. Credem, in presentul trist al robiei politice moderne, — şi ne vom mântui. Numai să fim gata a pătimi ori­când pentru credinţa noastră. Numai să ne ferim unul fiecare de soartea lesne-uită­­torului Petru, pe care de-’l vedem între noi să-’l deşteptăm la credinţa cea ne­strămutată. Ear’ pe Iuda vânzătorul, când s'ar ivi între noi, să-’l spânzurăm înşine de cel dintâiu copac ce ne ar veni în cale. Şi să adorăm un singur om — pe Omul-Dumnezeu. Christos a înviat! Ioan. Scurtu­ m**— Tripla-alianţă. Fostul prim-ministru al Italiei, Rudini a declarat unui corespondent al ziarului ‘Stampa*, că el crede în susţinerea intactă a triplei-alianţe şi,speră, că guvernul va asigura în tratatele comerciale favorurile de până acum pentru Italia. De altă parte din Roma se anunţă, că Za­­nardelli voeşte se desupereze unele modificări în tratatul triplei­ alianţe. Spre acest scop va fi o întâlnire de bărbaţi de stat în Semmering, care unii vorbesc despre o întâlnire a lui Za­­nardelli, Waldeck-Rouseau şi Bü­low la Veneţia, cum am anunţat ieri. Credinţă, onoare. Veni va oare şi pentru îndelung răbdătorul nostru popor c­asul mântuirii ? Iată întrebarea, asupra căreia suntem îndemnaţi a medita mai serios ca ori­­şi când tocmai acum la ziua învierii Mântuitorului neamului omenesc. Este o întrebare firească şi legitimă a ce­­lor­ ce cunosc suferinţele poporului ro­mân şi ştiu, că suferinţele acestea au fost mai lungi şi mai grele, de cum el după drept le a meritat ca pedeapsă pentru greşelile şi păcatele sale. Sufletul fiecăruia dintre noi e dor­nic da­r avă un răspuns sincer şi fără încunjur. Fie că ne vom alege cu bucurie, fie că vom dobândi şi mai multă durere de câtă er a adunat până aci în inima noastră, e bine să ne luminăm, dacă peste tot putem crede în mântuirea de care ne-am învrednicit prin suferinţele noastre. Slujitori credincioşi ai presei ro­mâne, suntem veseli a pute vesti la acea­stă zi de sărbătoare, că poporul român nu are numai îndreptăţirea, că întru­neşte şi chezăşia de a pute nădăjdui într’o mântuire sigură. Spunem cuvân­tul nostru fără teamă, că ne vor des­­finţî scepticii şi necredincioşii," cari au răsărit în mijlocul societăţii noastre ro­mâneşti. Scepticismul este caracterul inteli­genţelor mărginite şi trufaşe şi toate tendenţele lor de a săpa mormântul na­ţiunilor au fost înfrânte de puterea bi­ruitoare a credinţei, al cărei dumnezeesc representant este cel­ ce moartea cu moarte a călcat-o. Nu trebue deci să ne supere, pre­cum nici nu ne mirăm, că în virtejul de miselii, ce s’au înstăpânit asupra societăţii moderne, vedem şi între oa­menii noştri atâţia spectri întunecaţi, atâtea inimi abătuta şi suflete nemân­­găiate. Ca şi­ când în faţa soarelui, care lu­minează şi încălzeşte pământul, se în­grămădesc norii aduşi de vânturi şi pro­duc umbră şi răceală, astfel şi sufletul unora dintre noi este lipsit de lumină trebuincioasă. Căci îi lipseşte credinţa, care luminează şi încălzeşte sufletele oa­menilor. Lipsa de credinţă în noi în­şine, în puterile noastre proprii, în vii­torul neamului românesc este norul, ce ne umbreşte judecata, ne răceşte sim­ţirea şi nu ne lasă să vedem, că suntem vrednici de vieaţă şi de mântuirea din jugul robiei, ce de atâtea veacuri a apă­sat grumazii poporului nostru. La pretutindenea, aşa şi între noi s’au ridicat predicatori cuprinşi de pa­timi omeneşti, cari au pornit goană pă­gână în contra credinţei şi a dragostei creştineşti, în contra autorităţii şi pre­stigiului nostru naţional. Este un fel de încercare anarobică de a teroriza, a submina şi a nimici fără frică de Dum­nezeu vaza şi onoarea publică şi pri­vată a oamenilor. Este o şcoală, care voeşte a combate principiul moral. Fie­care Român are un drept firesc la onoa­rea sa, şi ori­cine încearcă a­­i-o com­promite e mai rău decât un bandit, care te atacă în drumul mare spre a-­ţi fura punga. Urmarea firească a acestei propa­gande, a acestei educaţiuni date socie­tăţii ar fi, ca poporul românesc să ajungă odată la convingerea, că fruntaşii sei sunt cele mai corupte elemente sociale, cari nu merită nici o încredere şi sânt vrednice de batjocura şi dispreţul lumii întregi. Acesta este răul, care slăbeşte te­melia vieţii noastre naţionale şi care ameninţă să ne dea legaţi în ghiarele duşmanilor noştri. Şi e destul de trist, că societatea a stat în nepăsare şi nu a luat din vreme măsurile de lipsă pen­tru a face imposibilă esistenţa lui. E timpul suprem, ca societatea ro­mânească să aplice dispreţul şi pedeapsa cuvenită celor­ ce cu limbă desfrânată atentează la onoarea naţiunii române şi la credinţa în puterea de vieaţă şi în viitorul ei. Neuitatul Eminescu zicea, că sem­nul distinctiv al Românului este adevă­rul şi că toate figurile acelea făţarnice şi rele, viclene, fără inteligenţă, toate acele câte ascund o duplicitate în espre­­sie, ceva hibrid, nu încap în cadrul na­ţiunii române. Aceasta este şi mângâierea noastră, care ne face să credem în mântuirea, de care s’a învrednicit prin suferinţele sale poporul român. Ziua învierii Domnului să ne întărească nu numai în credinţa, care suspină şi se roagă, ci şi în cre­dinţa, care ne dă putere la fapte. Folosindu-ne de cuvintele lui Ho­mer, adresăm la această zi măreaţă a­­ creştinismului tuturor prietenilor popo­­­­rului român apelul inimii noastre: Fiţi bărbaţi şi ridicaţi-vă cu inima vitează.­­ Cinstiţi-vă pe voi înşivă în învălmă­şeala luptei! Căci la poporul, care se cinsteşte, sânt mulţi oameni, cari cad : I­­ar­ celui­ ce fuge, nu li­ se cuvine nici glorie nici mântuire. Dan. Nr. 62 " ___ggEgg»---­wmmmmmmm România şi Bulgaria, în şe­dinţa dela 10­­. c. a camerei române dl M.­­ Vlădescu a cerut unele desluşiri de la dl Sturdza, ca ministru de externe, asupra con­flictului cu Bulgaria, care după ştirile date de unele ziare belgiene, va fi supus tri­bunalului arbitrar de la Haga. D. Sturdza, preşedintele consiliului de miniştri şi ministru de ixterne, a arătat, că relaţiunile dintre România şi Bulgaria sunt prieteneşti. Dealtfel relaţiunile amicale între vecini se impun de la sine, în ce priveşte ştirea relevată de dl Vlă­descu din ziarele străine, dl ministru de es­terne declară, că nu are cunoştinţă că che­stiunea insulei Bujorescu să fi fost supusă tribunalului arbitrar din Haga. Nici Ro­mânia, nici Bulgaria nu s’au adresat acestui tribunal. Dacă asemenea incidente s’ar de­feri tribunalelor de arbitragiu, acestea ar ave mai mult de lucru ca tribunalele ordinare.

Next