Tribuna, mai 1901 (Anul 18, nr. 80-101)

1901-05-01 / nr. 80

Pag. 318 S­i­b­­­i­u, Marți, 1/14 Maiu 1901 TRIBUNA întâlnirea Regelui Romă­niei și Greciei. Regele George al Greciei a plecat din Atena la Patras, de unde va merge pe un Incrucişator la Abbazia spre a visita pe Regele Ro­mâniei. »Fremdenblatt* apreciază în chipul următor însemnătatea întâlnirii celor doi regi : »întâlnirea regilor Greciei şi României presa din Bucureşti şi Atena a comentat-o aşa, că prin ea se consolidează şi mai mult raportul prietenesc dintre cele două state. în abatere de la această părere, pe care noi o aflăm de co­rectă, în presa balcanică se manifestă ici-colea tendenţa de a atribui acestei întâlniri priete­neşti un oare­care ascuţiş contra altor state balcanice şi contra aspiraţiilor lor. întâlnirea din Abbazia, considerând raportul prietenesc dintre cele două curţi regale, este un lucru atât de natural, încât este de prisos a căuta în el scopuri ascunse, cu atât mai puţin intenţii duş­mănoase contra celuialalt grup de state balca­nice. Din punctul de vedere al Austro-Ungariei întâlnirea celor doi domnitori nu poate fi decât salutată cu sinceră simpatie, ca şi ori­ce eveni­ment, prin care se promovează raporturile prie­teneşti dintre statele balcanice«. Convenţia ruso - serbească. »Neueste Nachrihhten« din Berlin e in­format, cu desminţirea din partea lui Cristici a ştirii lui »Timet* despre convenţia militară Intre Rusia şi Sârbia. In cercurile normative ruseşti a produs un fel de indignare. In Petersburg se crede, că ştirea a fost desminţită la or­dinul guvernului sârbesc, care a fost presionat de oficiul de estenie al Au­stro-Ungariei. Se vede, că ştirea lui Glimes* a produs o nelinişte In Austro- Ungaria, dar’ In Petersburg se miră de aceasta. O convenţie militară între Ru­sia şi Sârbia e superfluă, dat fiind, că Rusia, dacă voeşte, poate să ajute Sâr­bia şi fără convenţie, care Rusia poate fi fără ajutorul Sârbiei. Sunt ştiri, cari nu merită desminţire oficioasă — aşa sună informaţia din Petersburg şi acea­sta e una dintre acele. In Austro-Un­­garia nu trebuiau să se sparie, car’ gu­vernul rusesc nu trebuia să se arete iperzelos. La informaţia aceasta »N. Nachr.« face următoarea observaţie: Că nici fumul acesta nu s’a iscat fără foc, se vede de acolo, că în şcoa­­lele militare sârbeşti s’a Introdus ca limbă obligătoare limba rusească. Lupta naţională la Lugoj. — 11 Maiu­e 1901. »Sala cea mare a hotelului »Regele Ungariei« — scrie »Drapelul* — unde s'a ţinut congregaţia de primăvară a co­mitatului Caraş-Severin, a răsunat earăşi de discursuri româneşti, isvorîte din inimă caldă românească şi îndreptate deoparte contra sistemului asupritor sub care gemem, dare de altă parte descope­rind cu seriozitate fi francheţă durerile poporului român. In zilele de astăzi, când suntem în imposibilitate desăvîrşită de a ne mâni­am uitat să-­ţi spun, că jucasem şi »pas des quatres«. Jocul se zice mai nou — nu-’i vorbă. La petrecerile româneşti nu prea avem datina a-’l dansa. Poate, tocmai de aceea nu era mare îmbulzeală Intre părechi. Eu însă, om modern — cum mă cunoşti — nu puteam să mă retrag. La început, să zicem, că dansam mai cu cruţare — mai lăsam câte un tact —■ dar' după-ce m’am avântat puţin, ’ţi-ar fi fost şi ţie mai mare dragul să mă vezi. Nici nu-­i greu. Iţi poţi închipui, ce simplu. Vre-o câţiva paşi înainte şi roată — şi ajungi eară unde ai fost. Dar’, ca să nu te mai plictisesc, îţi voiu aminti în treacăt jocul naţional »Romana« — zisă de astă-dată »iubi- tară*. Fu aranjată ca şi de pe scrisoare. Au făcut mult haz »paşii săltători*. Ca de încheiere jucarăm sârba. După aceste stimatul public se de­­părta — de sigur cu bune impresii. Cu deosebire eu m’am ales cu mai mult. Am mers îndrăgostit şi am venit om cuminte. De atunci, har Domnului, pot şi studia mai bine. Cu atâta m’am ales. La proxima convenire îţi voiu spune, cine a fost cea mai frumoasă coconiţă ?.. Era sveltă, frumuşică şi... mai mult nu-’ţi spun... Dar’ încă ceva, a doua seară car’ ne-am petrecut bine în chioşcul din pro­menadă. S’au ţinut toaste. Cu deose­bire ’mi-a plăcut vorbirea mult stimatei doamne Maria P. Cosma — în numele ilustrelor patroane. Ne-am învîrtit eară... Dar’ ’ţi-am promis, că sfîrşesc odată... Mai mult cu altă opasiune. Servus! La revedere! Cluj. Amicul tău Merişor, festa şi afirma pe terenul constituţional in conformitate cu numărul şi impor­tanţa noastră, ne-a servit ca o mân­gâiere şi satisfacţie văzând fruntaşii no­ştri usându-se în număr aşa de mare şi ca atâta abnegaţiune de resturile de drepturi ce ne-au mai rămas în vieaţa comitatelor. Ne-a mângâiat, că am văzut mulţi din fruntaşii noştri dând ascultare in­vitării lansate în foaia noastră şi gră­bind ca să participe cu demnitate şi in­teres viu la şedinţele prealabile convo­cate anume, ca se stabilească atitudinea Românilor în congregaţiune. Ne-a satisfăcut, că am văzut buna înţelegere între toţi fruntaşii noştri în­truniţi la consfătuirile prealabile, încât­­ putem privi cu mândrie la atitudinea Românilor în congregaţiune, resultatul consfătuirilor prealabile. Nu e vorba, că noi să istorisăm cu numărul voturilor, căci sub actualul­­ sistem, botezat din ironie de­­drept, lege şi dreptate« nu putem ajunge ca congregaţiunea să represente în raport direct referinţele naţionale ale comita­tului Dar­ dacă nici nu putem impune cu numărul voturilor, impunem necon­diţionat — dacă suntem bine organi­zaţi şi disciplinaţi — cum am impus şi de act fi­dată cu superioritatea morală. Deşi minoritate în voturi — isbânda mo­rală a fost a noastră. Sala de la »Regele Ungariei« a ră­sunat două zile de vorbe româneşti şi marea ceată a guvernamentalilor »ex offo« a trebuit să recunoască, — dacă nu prin alta — prin tăcere, că comita­tul nostru e românesc şi unde e vorba de interese româneşti sunt fruntaşii no­ştri la locul prim«. Iată — după »Drapelul« — în păr­ţile sale principale decursul energicei lupte naţionale din memorabila congre­gaţie. ! . ŞEDINŢA PRIMA. Joi a. m., 9 Maiu n. Presidează corniţele­ suprem Carol Pogány, la stânga lui şede vcecomitele I Carol Fialka, care la dreapta P. S. Sa , dl episcop Dr. D. Radu, care părăseşte însă şedinţa înainte de Intrarea In or­dinea de zi. Românii ocupă loc la masa lungă din dreapta salei, în frunte cu dl proto­­presbiter Dr. George Popovici şi dl Co­­riolan Brediceanu, înainte de ordinea zilei au anunţat Românii şese interpelaţiuni. Dreptul de liberă întrunire. C. Brediceanu face interpelare In causa libertăţii de întrunire, accentuând, câ stăm în preajma alegerilor de depu­taţi pentru dieta din Budapesta şi fără de dreptul de liberă întrunire, nici le­gea despre judecarea Curiei în materie de alegere, nici legea de incompatibili­tate, nici ştergerea legii prin care se face pendentă esero­area dreptului de alegere de la plătirea dării, nici buciu­mată oprire a oficianţilor dela ingerenţă şi presiuni — nu plăteşte nimic, — fiindcă cea mai elementară condiţiune a liber­tăţii e dreptul de întrunire, dreptul de a comunica, împărtăşi vederile şi con­vingerile. Acest drept azi e reservat discreţiunii guvernului şi organelor sale. Pentru partida domnitoare e liber acest drept şi nici abusul cu acela nu se pe­depseşte, pentru contrarii politici ai gu­vernului acest drept e restrîns după îm­prejurări, care pentru naţionalităţi drep­tul de liberă întrunire e passat. — Nu mai voim a provoca majoritare în acea­stă causă, căci când ne regândim la ho­­tărîrea luată de onor, congregaţiune în causa revocării ordonanţelor ministeriale ilegale, prin cari s’a ţintit decretarea disolvării partidului naţional român — cred că nu mă înşel dacă afirm, că cei­­ce au votat acea monstruositate — dacă s’ar uita în oglinda conştiinţei lor nu s’ar mai recunoaşte, căci numai chip de om nu ar vede. Dl vicespan ştie şi a auzit jalba noastră de repeţite­ ori şi dl fişpan încă — şi dacă sunt serioase in­­tenţiunile stăpânirii de a face alegeri li­bere şi corecte — atunci şi pentru lini­ştea publică trebue să aducă la cuno­ştinţa In. minister, gravaminul nostru al Românilor ca mai al comitetului întreg şi să stărue la descătuşarea dreptului de întrunire. întreb, făcuta-’ţi vre-un pas şi dacă aţi făcut, cu ce resultat sau da ft , nu aţi făcut, aveţi de gând sfi faceţi ? ! Comitele-suprem zice, ofi­ul nu e dator să răspundă, dar’ de una asigură pe Români, că alegerile vor fi libere. Vicecomitele tace. Desfiinţarea unei şcoale con­fesionale. El Virgil Tomiciu arată, cum în­­ cercul administrativ al »Regei« hidra­­­şovinistică car’ ’şi a ridicat capul şi ofi- ! cianţii car’ pornesc să-’şi facă merite »patriotice« — nu prin împlinirea con- j­Ştienţioasft a datoriei lor, ci iarin fapte, cari pentru guvernatorii comitatului nu­mai încurcături şi ruşine vor naşte. Comunele Jupani şi Sudriaş, fiind de tot aproape una de alta, de ani de zile au susţinut la­olaltă şcoala confesio­nală într’un edificiu şcolar. A venit însă porunca, — de sigur dela vre-un »kos suthist« — că dualismul acesta trebue sistat şi fiecare comună să-’şi facă şcoală separată. Organele noastre şcolare şi bisericeşti pertractează causa în înţele­sul statutului organic şi regulamentelor şcolare, şi se decide a-­şi ţină fiecare co­­­mună şcoala sa, a ridica edificiile şco­lare, fac budgetul şi proiectul de spese. Consistorul aproabă şi decisele se ridică la valoare de drept Acum vine »diabolus rotae«, în­deamnă pe unii oameni să nu dee bani pentru şcoala confesională, căci pot să-­şi facă şcoală comunală, pe care o susţine statul. Jupanienii — fie le zis ►­pre onoare — nu ascultă de diavol — face şcoală şi alege şi dascăl. O parte din locuitorii din Sudriaş însă — unde lo­­cueşte notarul, adecă secundum lor. Eöt­vös »mintea satului« se împotriveşte — fiind aţîţaţi — a da banii votaţi. De­cisul comunităţii bisericeşti se transpune protopretorului, acesta îl trimite primă­riei comunale. Primăria comunală în loc să-­şi facă datoria impusă de lege — nu încassează, ci ooncheamă repre­­sentanţa comunală, şi se decide per majora­t­a 89 face şcoala comunală. Fiind insă că edificiul şcolar nu-­l zide­şte statul, ci comuna, pentru acoperirea cheltuelilor se decide a se vinde pla­tul şcoalei confesionale gr.-or. române, care şi în cartea fonduară e Introdus de atare. Domnul Tomiciu întreabă pe vice­­comitele, are cunoştinţă despre caşul şi despre ilegalităţile comise de organele sale subalterne, şi are de cuget a cassa decisul ilegal al representanţei şi a porni în contra artistiei comunale cercetare dis­ciplinară ? Vicecomitele răspunde că decisul ilegal îl va pa­sa — şi la proxima ooa­­sie va raporta. Tapca de vatră a Făgetului. Domnul Virgil­­­omiciu spune, că în comuna Făget dela tîrgurile de săp­tămână aşa numitele taxe »pentru vatră« (vulgo armintia) le încassează şi respec­tive le esarendează camera regească (kir. kinostâr). Dreptul pentru a ţină tîrguri atât de ţeară cât şi săptămânale ’l-a dobân­dit opidul Făget. Şi anume cel săptă­mânal prin privilegiul împăratului şi Re­gelui Francisc Întâiul cu datul 1 Maiu 1834 Comuna Făget eseroiază dreptul tirgurilor atât de ţeară cât şi săptămâ­nale, şi ca îndreptăţită încassează taxele amintite — însă numai la tîrgurile de ţeară. In tîrgul de săptămână, care se ţine în înţelesul privilegiului regal numai Vineria — încassează aceste taxe că­mara reg. Din aceste taxe trage că­mara un venit anual de 4000 coroane, ceea­ ce representă o avere sau capital nu mai puţin decât 120000 coroane. Neavând că nara nici un titlu de drept la încassarea amintitelor taxe, dl Tomiciu întreabă pe vicecomitete, că are cunoştinţă despre cele espuse şi până când va mai suferi, ca prin o usurpa­­ţie în optima formă, cămara să des­poaie comuna Făget de un venit aşa de mare? Vicecomitele răspunde, că va face toţi paşii necesari pentru revindicarea dreptului comunei Făget — despre ce va raporta. (Va urma). Peregrinagiu la — mănăstirea Prislopului. P. S. La episcopul gr.-cat. al Lugojului, Dr. D. Radu în o »epistolă pastorală« mai lungă face cunoscut iubireul anului sfânt în die­­cesa sa pe timpul dela 10 Maiu până la 10 Noem­­vrie ». Epistola sfîrşeşte cu date interesante despre mănăstirea restaurată a Prislopului (în Ţeara-Haţegului) şi despre peregrinagiul ce se va face la acest locaş în 19 i. c. şi care va fi condus de zelosul archiereu dela Lugoj. Iată această parte a pastoralei, Veneratul cler şi iubitul nostru po­por credincios de sigur îşi vor aduce aminte, că înainte de aceasta cu trei ani, cu a Noastră archierească aprobare şi binecuvântare, un comitet compus din membrii Ven.­cler şi din laici frun­taşi gr.-cat. din ţeara Haţegului, a fost iniţiat o colectă publică pentru repa­rarea odinioară atât de vestitei mă­năstiri de la Prislopul­ Silvaşului. Graţie inimelor generoase şi dornice de păstra­rea monumentelor străbune, din obolul astfel adunat în anul acesta ne-a reuşit a pută face reparaţiunile mai de căpe­tenie şi a scoate din ruine acest monu­ment sacru, veche şi strălucită dovadă despre evlavia creştinească a părinţilor noştri. Bunii noştri credincioşi din satele dimprejurul sfintei mănăstiri aveau deja obiceiul frumos de a merge acolo în pe­regrinagiu de două ori un an, la sărbătoa­rea Sfântului loan evangelistul, hramul mănăstirii, căzătoare în 21 Maiu st. n. dar­ care sărbătoare deja din bătrâni se transferează în Dumineca cea mai apro­piată, şi în măsură mai mică la ziua Sfintei Cruci, îndemnaţi de acest obi­­ceiu evlavios. Noi, din causa restaurări­lor făcute, şi mai vîrtos pentru fericitul eveniment al iubileului anului sacru şi totodată al iubileului de două sute de ani de la sf­­unire, ne-am propus a da anul acesta un impuls mai tare şi o strălu­cire mai mare peregrinagiului sacru la aceeaşi sfântă mănăstire. Spre scopul acesta asemenea am ţinut de bine a da rugare la Sfântul Scaun apostolic spre a înlesni încă şi mai mult condiţiunile prescrise la dobândirea indulgenţei iu­bileului pentru toţi cei-ce în anumitele zile vor lua parte la peregrinagiul sacru la mănăstirea Prislopului. Cu vie înde­­stulire constatăm, că şi rugarea aceasta ni­ s’a împlinit din partea Sfântului Pă­rinte. Şi anume în sensul, că toţi cei­ ce vor lua parte la peregrinagiul nostru în zilele 19 Maiu şi 27 Septemvrie, pentru dobândirea deplină a iertării păcatelor lor vor avă să facă înainte de peregri­­nagiu două visite în biserică, şi totodată să-­şi mărturisească păcatele şi să se cu­minece. Spre mai bună înţelegere însă lăsăm să urmeze însuşi rescriptul pon­­tificiu în versiune română: »Preafericite părinte! Episcopul Lugojului in Ungaria, plecat cu umilinţă înaintea tronului S. V , din considerarea împrejurărilor cu totul deosebite ale diecesei sare se roagă: 1. Ca numărul visitelor în biserică pentru iubireul­ anului sfânt să se reducă pentru credincioşii sei la cinci sau cel mult la zece; 2. Ca toţi cei­ ce vor merge in pe­regrinagiu în zilele 19 Maiu şi 27 Sep­temvrie din anul curgător la mănăstirea Prislopului din aceeaşi diecesă, cu acea unică visitare să satisfacă cond­ţiunii visitelor de biserică, prescrise pentru do­bândirea iubileului; rămânând însă în amândouă caşurile acestei graţii mult dorite neatinsă ceealaltă condiţiune de mărturisire şi cuminecare aşişderea pre­scrisă pentru dobândirea aceluiaşi iubileu. 8. Penitenţerie, luând în conside­rare deosebitele împrejurări espuse, prin specială şi espresă au­toritate apostolică, şi astfel cu indurare învoindu se prea­­sfinţitul nostru domn Papa Leon XIII, privitor la partea întâia a rugării con­cede reducerea visitărilor la cel puţin şese în una şi aceeaşi biserică, numai să se ţină acolo eserciţii speciale de pie­tate pentru dobândirea Indulgenţei iubi­leului. — Privitor la partea a doua a rugării asemenea acoardă favorul graţiei pentru acei peregrini, cari mai nainte de peregrinagiu vor fi făcut cel puţin două vinite In modul arătat mai sus. — Dar in Roma dela S. Penitenterie, la 29 Martie 1901«. Favorul ce ni­ s’a făcut prin acest rescript pontificiu, pe cât de mare şi de deosebit, pe atât şi de rar este, car’ în privinţa peregrinagiului nostru, este identic cu acela ce s’a acordat de curând peregrinilor, cari vor merge anul acesta la renumitul Sanctuariu al Preacuratei Fecioare Maria din oraşul Lourdes în Francia. Pentru împlinirea condiţiunii pe lângă care s’a redus numărul visitărilor la şese, de a se face adecă in acelaşi timp acolo deprinderi deosebite de pie­tate, aflăm de bine a dispune, ca tot de atâtea ori, acum sau în postul Sfintei Marii, sau când purtătorii oficiilor paro­chiale vor crede mai potrivit timpul în decursul celor şese luni, la finea mane­­catului, unde acesta se celebrează neîm­preunat cu sf. liturgie sau la finea ve­cerniei să se ţină paraclisul Preacuratei Fecioare, în ţinuturile acelea însă, unde oamenii s’ar pregăti să meargă în pere­­grinagiu la sfânta mănăstire în ziua de 19 Maiu, se va cânta paracisul de două ori mai nainte de ziua aceasta. Pe­regrinii se vor pută mărturisi şi cumi­neca la mănăstire cuocasiunea peregri­nagiului , din causa mulţimii celei mari de credincioşi Insă ce va fi acolo, este mai bine ca aceiaşi peregrini să-­şi îm­plinească această a doua condiţiune pre­­ai­isă pentru dobândirea iubireului mai nainte de începerea peregrinagiului.­­ Spre ştiinţă şi orientare purtătorii ofi­­ciilor parochiale vor esplica toate aceste îndreptate spre binele sufletesc credin­cioşilor lor. La urmă plăcut Ne este a adăoga, că însufleţit de veneraţiunea cătră memo­ria părinţilor noştri, cari, pe lângă toate greutăţile vremilor ce le aveau şi ei, ne-au lăsat în moştenire mănăstirea Prislopu­lui, şi mai vîrtos mişcat şi silit de do­rul şi chiar de datorinţa de a implora la­olaltă cu bunii noştri credincioşi din Valea­ Haţegului şi cu ceialalţi ce se vor aduna, mila Domnului peste noi toţi, — ne-am hotărît a conduce noi înşine pe­regrinagiul şi de a împlini funcţiu­nile sacre la această sfântă mănăstire în ziua de 19 Maiu. Şi darul Domnului a toate povăţuitor, veghiând peste noi, con­ducă în pace paşii celor­ ce într’acolo vom pleca, şi facă ca toţi să ne putem reîntoarce îmbogăţiţi la suflet cu ce­rească mila sa, şi peste tot mai facă acelaşi dar, ca din iubireul anului sfânt să putem trage cu toţii nepreţuitele fo­loase împreunate cu el spre binele su­fletelor noastre, şi astfel să fim din ce în ce mai mult tari şi pururea neclătinaţi în credinţă, înflăcăraţi de neţărmurit devo­tament cătră Scaunul S­tului Petru, şi de râvnă sfântă pentru strălucirea s­tei uniri şi pentru propăşirea instituţiuni­­lor ei! Darul Domnului nostru Isus Chri­stos şi dragostea lui Dumnezeu şi îm­părtăşirea Spiritului Sfânt fie cu voi cu toţi. Amin. Dat în Lugoj, din reşedinţa Noa­stră episcopească, la 3 Maiu 1901, Episcop Demetriu Radu. Revistă esternă. Regulamentul universitar în­ Rusia. Ministrul de culte al Rusiei, Van­­novschi a recomandat din nou Ţarului, ca se desfiinţeze regulamentul univer­sitar din anul 1884, care pune pe stu­denţi sub supraveghere poliţienească. Căci după părerea ministrului, regula­mentul acesta urgisit este pricina tutu­ror tulburărilor studenţeşti. Ţarul, se zice, a fost aplicat a asculta de Van­­novschi, dar­ a fost desmântat dela buna sa intenţiune de Pobjedonoscei. Aflând Vannovschi despre dificultăţile ce li­ le face sistematic Pobjedonoscef, a cerut dela Ţarul ca să-­l absolve de oficiul seu. Din toate acestea se conchide, că în curând va avă să urmeze demisiu­­nea unuia din aceşti doi bărbaţi de stat. Conflictul postal cu Turda. Poarta a adresat a doua notă ambasa­dorilor marilor puteri. In aceasta iarăşi bănuieşte pe oficialii poştelor străine, că dau mână liberă contra­bandiştilor şi tot­deodată arătând progresele poştale ale Turciei. Poarta cere, ca poştele străine din Turcia să se desfiinţeze, căci asi­­stenţa lor în Turcia n'are nici un te­­meiu legal. Poşta destinată pentru Eu­ropa o transmit oficiile poştale străine zilnic cu cursori deosebiţi. Ambasadorii au retrimis şi nota aceasta guvernului otoman, ca fiind iarăşi insultătoare. Răsboiul. Ziarul »Times« anunţă, că în ţeara duşmanilor operaţiunile de răsboiu sunt mai favorabile pentru Englezi, decât pentru Buri. Faţă cu ştirile tendenţioase date de foile engleze, că adecă Botha ar avă să so­sească în curând în Europa, in cercu­rile bine informate din Bruxella se de­clară în modul cel mai categoric, că nu de mult Krüger a primit de la Botha ştiri foarte favorabile. Botha zice, că este decis să lupte până la ultima ră­­suflare şi are toată nădejdea, că Burii vor eşi biruitori. Ştiri mărunte. Din Berlin. Dieta imperială * şi-a am­ânat şedinţele până la 26 Noemvrie. La Abonament lunar pentru Main st. vechii. Invită Administraţia ziarului „TftlBÜstA*» Nr. 80

Next