Tribuna, mai 1901 (Anul 18, nr. 80-101)
1901-05-01 / nr. 80
Pag. 318 Sibiu, Marți, 1/14 Maiu 1901 TRIBUNA întâlnirea Regelui Romăniei și Greciei. Regele George al Greciei a plecat din Atena la Patras, de unde va merge pe un Incrucişator la Abbazia spre a visita pe Regele României. »Fremdenblatt* apreciază în chipul următor însemnătatea întâlnirii celor doi regi : »întâlnirea regilor Greciei şi României presa din Bucureşti şi Atena a comentat-o aşa, că prin ea se consolidează şi mai mult raportul prietenesc dintre cele două state. în abatere de la această părere, pe care noi o aflăm de corectă, în presa balcanică se manifestă ici-colea tendenţa de a atribui acestei întâlniri prieteneşti un oarecare ascuţiş contra altor state balcanice şi contra aspiraţiilor lor. întâlnirea din Abbazia, considerând raportul prietenesc dintre cele două curţi regale, este un lucru atât de natural, încât este de prisos a căuta în el scopuri ascunse, cu atât mai puţin intenţii duşmănoase contra celuialalt grup de state balcanice. Din punctul de vedere al Austro-Ungariei întâlnirea celor doi domnitori nu poate fi decât salutată cu sinceră simpatie, ca şi orice eveniment, prin care se promovează raporturile prieteneşti dintre statele balcanice«. Convenţia ruso - serbească. »Neueste Nachrihhten« din Berlin e informat, cu desminţirea din partea lui Cristici a ştirii lui »Timet* despre convenţia militară Intre Rusia şi Sârbia. In cercurile normative ruseşti a produs un fel de indignare. In Petersburg se crede, că ştirea a fost desminţită la ordinul guvernului sârbesc, care a fost presionat de oficiul de estenie al Austro-Ungariei. Se vede, că ştirea lui Glimes* a produs o nelinişte In Austro- Ungaria, dar’ In Petersburg se miră de aceasta. O convenţie militară între Rusia şi Sârbia e superfluă, dat fiind, că Rusia, dacă voeşte, poate să ajute Sârbia şi fără convenţie, care Rusia poate fi fără ajutorul Sârbiei. Sunt ştiri, cari nu merită desminţire oficioasă — aşa sună informaţia din Petersburg şi aceasta e una dintre acele. In Austro-Ungaria nu trebuiau să se sparie, car’ guvernul rusesc nu trebuia să se arete iperzelos. La informaţia aceasta »N. Nachr.« face următoarea observaţie: Că nici fumul acesta nu s’a iscat fără foc, se vede de acolo, că în şcoalele militare sârbeşti s’a Introdus ca limbă obligătoare limba rusească. Lupta naţională la Lugoj. — 11 Maiue 1901. »Sala cea mare a hotelului »Regele Ungariei« — scrie »Drapelul* — unde s'a ţinut congregaţia de primăvară a comitatului Caraş-Severin, a răsunat earăşi de discursuri româneşti, isvorîte din inimă caldă românească şi îndreptate deoparte contra sistemului asupritor sub care gemem, dare de altă parte descoperind cu seriozitate fi francheţă durerile poporului român. In zilele de astăzi, când suntem în imposibilitate desăvîrşită de a ne mâniam uitat să-ţi spun, că jucasem şi »pas des quatres«. Jocul se zice mai nou — nu-’i vorbă. La petrecerile româneşti nu prea avem datina a-’l dansa. Poate, tocmai de aceea nu era mare îmbulzeală Intre părechi. Eu însă, om modern — cum mă cunoşti — nu puteam să mă retrag. La început, să zicem, că dansam mai cu cruţare — mai lăsam câte un tact —■ dar' după-ce m’am avântat puţin, ’ţi-ar fi fost şi ţie mai mare dragul să mă vezi. Nici nu-i greu. Iţi poţi închipui, ce simplu. Vre-o câţiva paşi înainte şi roată — şi ajungi eară unde ai fost. Dar’, ca să nu te mai plictisesc, îţi voiu aminti în treacăt jocul naţional »Romana« — zisă de astă-dată »iubi- tară*. Fu aranjată ca şi de pe scrisoare. Au făcut mult haz »paşii săltători*. Ca de încheiere jucarăm sârba. După aceste stimatul public se depărta — de sigur cu bune impresii. Cu deosebire eu m’am ales cu mai mult. Am mers îndrăgostit şi am venit om cuminte. De atunci, har Domnului, pot şi studia mai bine. Cu atâta m’am ales. La proxima convenire îţi voiu spune, cine a fost cea mai frumoasă coconiţă ?.. Era sveltă, frumuşică şi... mai mult nu-’ţi spun... Dar’ încă ceva, a doua seară car’ ne-am petrecut bine în chioşcul din promenadă. S’au ţinut toaste. Cu deosebire ’mi-a plăcut vorbirea mult stimatei doamne Maria P. Cosma — în numele ilustrelor patroane. Ne-am învîrtit eară... Dar’ ’ţi-am promis, că sfîrşesc odată... Mai mult cu altă opasiune. Servus! La revedere! Cluj. Amicul tău Merişor, festa şi afirma pe terenul constituţional in conformitate cu numărul şi importanţa noastră, ne-a servit ca o mângâiere şi satisfacţie văzând fruntaşii noştri usându-se în număr aşa de mare şi ca atâta abnegaţiune de resturile de drepturi ce ne-au mai rămas în vieaţa comitatelor. Ne-a mângâiat, că am văzut mulţi din fruntaşii noştri dând ascultare invitării lansate în foaia noastră şi grăbind ca să participe cu demnitate şi interes viu la şedinţele prealabile convocate anume, ca se stabilească atitudinea Românilor în congregaţiune. Ne-a satisfăcut, că am văzut buna înţelegere între toţi fruntaşii noştri întruniţi la consfătuirile prealabile, încât putem privi cu mândrie la atitudinea Românilor în congregaţiune, resultatul consfătuirilor prealabile. Nu e vorba, că noi să istorisăm cu numărul voturilor, căci sub actualul sistem, botezat din ironie dedrept, lege şi dreptate« nu putem ajunge ca congregaţiunea să represente în raport direct referinţele naţionale ale comitatului Dar dacă nici nu putem impune cu numărul voturilor, impunem necondiţionat — dacă suntem bine organizaţi şi disciplinaţi — cum am impus şi de act fidată cu superioritatea morală. Deşi minoritate în voturi — isbânda morală a fost a noastră. Sala de la »Regele Ungariei« a răsunat două zile de vorbe româneşti şi marea ceată a guvernamentalilor »ex offo« a trebuit să recunoască, — dacă nu prin alta — prin tăcere, că comitatul nostru e românesc şi unde e vorba de interese româneşti sunt fruntaşii noştri la locul prim«. Iată — după »Drapelul« — în părţile sale principale decursul energicei lupte naţionale din memorabila congregaţie. ! . ŞEDINŢA PRIMA. Joi a. m., 9 Maiu n. Presidează corniţele suprem Carol Pogány, la stânga lui şede vcecomitele I Carol Fialka, care la dreapta P. S. Sa , dl episcop Dr. D. Radu, care părăseşte însă şedinţa înainte de Intrarea In ordinea de zi. Românii ocupă loc la masa lungă din dreapta salei, în frunte cu dl protopresbiter Dr. George Popovici şi dl Coriolan Brediceanu, înainte de ordinea zilei au anunţat Românii şese interpelaţiuni. Dreptul de liberă întrunire. C. Brediceanu face interpelare In causa libertăţii de întrunire, accentuând, câ stăm în preajma alegerilor de deputaţi pentru dieta din Budapesta şi fără de dreptul de liberă întrunire, nici legea despre judecarea Curiei în materie de alegere, nici legea de incompatibilitate, nici ştergerea legii prin care se face pendentă eseroarea dreptului de alegere de la plătirea dării, nici buciumată oprire a oficianţilor dela ingerenţă şi presiuni — nu plăteşte nimic, — fiindcă cea mai elementară condiţiune a libertăţii e dreptul de întrunire, dreptul de a comunica, împărtăşi vederile şi convingerile. Acest drept azi e reservat discreţiunii guvernului şi organelor sale. Pentru partida domnitoare e liber acest drept şi nici abusul cu acela nu se pedepseşte, pentru contrarii politici ai guvernului acest drept e restrîns după împrejurări, care pentru naţionalităţi dreptul de liberă întrunire e passat. — Nu mai voim a provoca majoritare în această causă, căci când ne regândim la hotărîrea luată de onor, congregaţiune în causa revocării ordonanţelor ministeriale ilegale, prin cari s’a ţintit decretarea disolvării partidului naţional român — cred că nu mă înşel dacă afirm, că ceice au votat acea monstruositate — dacă s’ar uita în oglinda conştiinţei lor nu s’ar mai recunoaşte, căci numai chip de om nu ar vede. Dl vicespan ştie şi a auzit jalba noastră de repeţite ori şi dl fişpan încă — şi dacă sunt serioase intenţiunile stăpânirii de a face alegeri libere şi corecte — atunci şi pentru liniştea publică trebue să aducă la cunoştinţa In. minister, gravaminul nostru al Românilor ca mai al comitetului întreg şi să stărue la descătuşarea dreptului de întrunire. întreb, făcuta-’ţi vre-un pas şi dacă aţi făcut, cu ce resultat sau da ft , nu aţi făcut, aveţi de gând sfi faceţi ? ! Comitele-suprem zice, ofiul nu e dator să răspundă, dar’ de una asigură pe Români, că alegerile vor fi libere. Vicecomitele tace. Desfiinţarea unei şcoale confesionale. El Virgil Tomiciu arată, cum în cercul administrativ al »Regei« hidraşovinistică car’ ’şi a ridicat capul şi ofi- ! cianţii car’ pornesc să-’şi facă merite »patriotice« — nu prin împlinirea con- jŞtienţioasft a datoriei lor, ci iarin fapte, cari pentru guvernatorii comitatului numai încurcături şi ruşine vor naşte. Comunele Jupani şi Sudriaş, fiind de tot aproape una de alta, de ani de zile au susţinut laolaltă şcoala confesională într’un edificiu şcolar. A venit însă porunca, — de sigur dela vre-un »kos suthist« — că dualismul acesta trebue sistat şi fiecare comună să-’şi facă şcoală separată. Organele noastre şcolare şi bisericeşti pertractează causa în înţelesul statutului organic şi regulamentelor şcolare, şi se decide a-şi ţină fiecare comună şcoala sa, a ridica edificiile şcolare, fac budgetul şi proiectul de spese. Consistorul aproabă şi decisele se ridică la valoare de drept Acum vine »diabolus rotae«, îndeamnă pe unii oameni să nu dee bani pentru şcoala confesională, căci pot să-şi facă şcoală comunală, pe care o susţine statul. Jupanienii — fie le zis ►pre onoare — nu ascultă de diavol — face şcoală şi alege şi dascăl. O parte din locuitorii din Sudriaş însă — unde locueşte notarul, adecă secundum lor. Eötvös »mintea satului« se împotriveşte — fiind aţîţaţi — a da banii votaţi. Decisul comunităţii bisericeşti se transpune protopretorului, acesta îl trimite primăriei comunale. Primăria comunală în loc să-şi facă datoria impusă de lege — nu încassează, ci ooncheamă representanţa comunală, şi se decide per majorata 89 face şcoala comunală. Fiind insă că edificiul şcolar nu-l zideşte statul, ci comuna, pentru acoperirea cheltuelilor se decide a se vinde platul şcoalei confesionale gr.-or. române, care şi în cartea fonduară e Introdus de atare. Domnul Tomiciu întreabă pe vicecomitele, are cunoştinţă despre caşul şi despre ilegalităţile comise de organele sale subalterne, şi are de cuget a cassa decisul ilegal al representanţei şi a porni în contra artistiei comunale cercetare disciplinară ? Vicecomitele răspunde că decisul ilegal îl va pasa — şi la proxima ooasie va raporta. Tapca de vatră a Făgetului. Domnul Virgilomiciu spune, că în comuna Făget dela tîrgurile de săptămână aşa numitele taxe »pentru vatră« (vulgo armintia) le încassează şi respective le esarendează camera regească (kir. kinostâr). Dreptul pentru a ţină tîrguri atât de ţeară cât şi săptămânale ’l-a dobândit opidul Făget. Şi anume cel săptămânal prin privilegiul împăratului şi Regelui Francisc Întâiul cu datul 1 Maiu 1834 Comuna Făget eseroiază dreptul tirgurilor atât de ţeară cât şi săptămânale, şi ca îndreptăţită încassează taxele amintite — însă numai la tîrgurile de ţeară. In tîrgul de săptămână, care se ţine în înţelesul privilegiului regal numai Vineria — încassează aceste taxe cămara reg. Din aceste taxe trage cămara un venit anual de 4000 coroane, ceea ce representă o avere sau capital nu mai puţin decât 120000 coroane. Neavând că nara nici un titlu de drept la încassarea amintitelor taxe, dl Tomiciu întreabă pe vicecomitete, că are cunoştinţă despre cele espuse şi până când va mai suferi, ca prin o usurpaţie în optima formă, cămara să despoaie comuna Făget de un venit aşa de mare? Vicecomitele răspunde, că va face toţi paşii necesari pentru revindicarea dreptului comunei Făget — despre ce va raporta. (Va urma). Peregrinagiu la — mănăstirea Prislopului. P. S. La episcopul gr.-cat. al Lugojului, Dr. D. Radu în o »epistolă pastorală« mai lungă face cunoscut iubireul anului sfânt în diecesa sa pe timpul dela 10 Maiu până la 10 Noemvrie ». Epistola sfîrşeşte cu date interesante despre mănăstirea restaurată a Prislopului (în Ţeara-Haţegului) şi despre peregrinagiul ce se va face la acest locaş în 19 i. c. şi care va fi condus de zelosul archiereu dela Lugoj. Iată această parte a pastoralei, Veneratul cler şi iubitul nostru popor credincios de sigur îşi vor aduce aminte, că înainte de aceasta cu trei ani, cu a Noastră archierească aprobare şi binecuvântare, un comitet compus din membrii Ven.cler şi din laici fruntaşi gr.-cat. din ţeara Haţegului, a fost iniţiat o colectă publică pentru repararea odinioară atât de vestitei mănăstiri de la Prislopul Silvaşului. Graţie inimelor generoase şi dornice de păstrarea monumentelor străbune, din obolul astfel adunat în anul acesta ne-a reuşit a pută face reparaţiunile mai de căpetenie şi a scoate din ruine acest monument sacru, veche şi strălucită dovadă despre evlavia creştinească a părinţilor noştri. Bunii noştri credincioşi din satele dimprejurul sfintei mănăstiri aveau deja obiceiul frumos de a merge acolo în peregrinagiu de două ori un an, la sărbătoarea Sfântului loan evangelistul, hramul mănăstirii, căzătoare în 21 Maiu st. n. dar care sărbătoare deja din bătrâni se transferează în Dumineca cea mai apropiată, şi în măsură mai mică la ziua Sfintei Cruci, îndemnaţi de acest obiceiu evlavios. Noi, din causa restaurărilor făcute, şi mai vîrtos pentru fericitul eveniment al iubileului anului sacru şi totodată al iubileului de două sute de ani de la sfunire, ne-am propus a da anul acesta un impuls mai tare şi o strălucire mai mare peregrinagiului sacru la aceeaşi sfântă mănăstire. Spre scopul acesta asemenea am ţinut de bine a da rugare la Sfântul Scaun apostolic spre a înlesni încă şi mai mult condiţiunile prescrise la dobândirea indulgenţei iubileului pentru toţi cei-ce în anumitele zile vor lua parte la peregrinagiul sacru la mănăstirea Prislopului. Cu vie îndestulire constatăm, că şi rugarea aceasta ni s’a împlinit din partea Sfântului Părinte. Şi anume în sensul, că toţi cei ce vor lua parte la peregrinagiul nostru în zilele 19 Maiu şi 27 Septemvrie, pentru dobândirea deplină a iertării păcatelor lor vor avă să facă înainte de peregrinagiu două visite în biserică, şi totodată să-şi mărturisească păcatele şi să se cuminece. Spre mai bună înţelegere însă lăsăm să urmeze însuşi rescriptul pontificiu în versiune română: »Preafericite părinte! Episcopul Lugojului in Ungaria, plecat cu umilinţă înaintea tronului S. V , din considerarea împrejurărilor cu totul deosebite ale diecesei sare se roagă: 1. Ca numărul visitelor în biserică pentru iubireul anului sfânt să se reducă pentru credincioşii sei la cinci sau cel mult la zece; 2. Ca toţi cei ce vor merge in peregrinagiu în zilele 19 Maiu şi 27 Septemvrie din anul curgător la mănăstirea Prislopului din aceeaşi diecesă, cu acea unică visitare să satisfacă condţiunii visitelor de biserică, prescrise pentru dobândirea iubileului; rămânând însă în amândouă caşurile acestei graţii mult dorite neatinsă ceealaltă condiţiune de mărturisire şi cuminecare aşişderea prescrisă pentru dobândirea aceluiaşi iubileu. 8. Penitenţerie, luând în considerare deosebitele împrejurări espuse, prin specială şi espresă autoritate apostolică, şi astfel cu indurare învoindu se preasfinţitul nostru domn Papa Leon XIII, privitor la partea întâia a rugării concede reducerea visitărilor la cel puţin şese în una şi aceeaşi biserică, numai să se ţină acolo eserciţii speciale de pietate pentru dobândirea Indulgenţei iubileului. — Privitor la partea a doua a rugării asemenea acoardă favorul graţiei pentru acei peregrini, cari mai nainte de peregrinagiu vor fi făcut cel puţin două vinite In modul arătat mai sus. — Dar in Roma dela S. Penitenterie, la 29 Martie 1901«. Favorul ce ni s’a făcut prin acest rescript pontificiu, pe cât de mare şi de deosebit, pe atât şi de rar este, car’ în privinţa peregrinagiului nostru, este identic cu acela ce s’a acordat de curând peregrinilor, cari vor merge anul acesta la renumitul Sanctuariu al Preacuratei Fecioare Maria din oraşul Lourdes în Francia. Pentru împlinirea condiţiunii pe lângă care s’a redus numărul visitărilor la şese, de a se face adecă in acelaşi timp acolo deprinderi deosebite de pietate, aflăm de bine a dispune, ca tot de atâtea ori, acum sau în postul Sfintei Marii, sau când purtătorii oficiilor parochiale vor crede mai potrivit timpul în decursul celor şese luni, la finea manecatului, unde acesta se celebrează neîmpreunat cu sf. liturgie sau la finea vecerniei să se ţină paraclisul Preacuratei Fecioare, în ţinuturile acelea însă, unde oamenii s’ar pregăti să meargă în peregrinagiu la sfânta mănăstire în ziua de 19 Maiu, se va cânta paracisul de două ori mai nainte de ziua aceasta. Peregrinii se vor pută mărturisi şi cumineca la mănăstire cuocasiunea peregrinagiului , din causa mulţimii celei mari de credincioşi Insă ce va fi acolo, este mai bine ca aceiaşi peregrini să-şi împlinească această a doua condiţiune preaiisă pentru dobândirea iubireului mai nainte de începerea peregrinagiului. Spre ştiinţă şi orientare purtătorii oficiilor parochiale vor esplica toate aceste îndreptate spre binele sufletesc credincioşilor lor. La urmă plăcut Ne este a adăoga, că însufleţit de veneraţiunea cătră memoria părinţilor noştri, cari, pe lângă toate greutăţile vremilor ce le aveau şi ei, ne-au lăsat în moştenire mănăstirea Prislopului, şi mai vîrtos mişcat şi silit de dorul şi chiar de datorinţa de a implora laolaltă cu bunii noştri credincioşi din Valea Haţegului şi cu ceialalţi ce se vor aduna, mila Domnului peste noi toţi, — ne-am hotărît a conduce noi înşine peregrinagiul şi de a împlini funcţiunile sacre la această sfântă mănăstire în ziua de 19 Maiu. Şi darul Domnului a toate povăţuitor, veghiând peste noi, conducă în pace paşii celor ce într’acolo vom pleca, şi facă ca toţi să ne putem reîntoarce îmbogăţiţi la suflet cu cerească mila sa, şi peste tot mai facă acelaşi dar, ca din iubireul anului sfânt să putem trage cu toţii nepreţuitele foloase împreunate cu el spre binele sufletelor noastre, şi astfel să fim din ce în ce mai mult tari şi pururea neclătinaţi în credinţă, înflăcăraţi de neţărmurit devotament cătră Scaunul Stului Petru, şi de râvnă sfântă pentru strălucirea stei uniri şi pentru propăşirea instituţiunilor ei! Darul Domnului nostru Isus Christos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Spiritului Sfânt fie cu voi cu toţi. Amin. Dat în Lugoj, din reşedinţa Noastră episcopească, la 3 Maiu 1901, Episcop Demetriu Radu. Revistă esternă. Regulamentul universitar în Rusia. Ministrul de culte al Rusiei, Vannovschi a recomandat din nou Ţarului, ca se desfiinţeze regulamentul universitar din anul 1884, care pune pe studenţi sub supraveghere poliţienească. Căci după părerea ministrului, regulamentul acesta urgisit este pricina tuturor tulburărilor studenţeşti. Ţarul, se zice, a fost aplicat a asculta de Vannovschi, dar a fost desmântat dela buna sa intenţiune de Pobjedonoscei. Aflând Vannovschi despre dificultăţile ce li le face sistematic Pobjedonoscef, a cerut dela Ţarul ca să-l absolve de oficiul seu. Din toate acestea se conchide, că în curând va avă să urmeze demisiunea unuia din aceşti doi bărbaţi de stat. Conflictul postal cu Turda. Poarta a adresat a doua notă ambasadorilor marilor puteri. In aceasta iarăşi bănuieşte pe oficialii poştelor străine, că dau mână liberă contrabandiştilor şi totdeodată arătând progresele poştale ale Turciei. Poarta cere, ca poştele străine din Turcia să se desfiinţeze, căci asistenţa lor în Turcia n'are nici un temeiu legal. Poşta destinată pentru Europa o transmit oficiile poştale străine zilnic cu cursori deosebiţi. Ambasadorii au retrimis şi nota aceasta guvernului otoman, ca fiind iarăşi insultătoare. Răsboiul. Ziarul »Times« anunţă, că în ţeara duşmanilor operaţiunile de răsboiu sunt mai favorabile pentru Englezi, decât pentru Buri. Faţă cu ştirile tendenţioase date de foile engleze, că adecă Botha ar avă să sosească în curând în Europa, in cercurile bine informate din Bruxella se declară în modul cel mai categoric, că nu de mult Krüger a primit de la Botha ştiri foarte favorabile. Botha zice, că este decis să lupte până la ultima răsuflare şi are toată nădejdea, că Burii vor eşi biruitori. Ştiri mărunte. Din Berlin. Dieta imperială * şi-a amânat şedinţele până la 26 Noemvrie. La Abonament lunar pentru Main st. vechii. Invită Administraţia ziarului „TftlBÜstA*» Nr. 80