Tribuna, iulie 1901 (Anul 18, nr. 122-142)

1901-07-22 / nr. 136

Pag. 542 S­i­b­­­i­u, Duminecă, şi să găzduiască pe apostolii teatrului român. Alăturea vrednicilor bărbaţi sălă­­geni cu dragostea înăscută înşiruitu-s’au şi harnicile femei sălăgene,ca sub aripile rodnicei »Reuniuni a femeilor române din Sălagiu şi Chior« să dee tot sprijinul posibil, pentru­ ca societatea pentru fond de teatru — acasă să se simtă şi multe să vadă la fraţii lor de aici. Răsplata muncii e perfectă şi bu­curia noastră e nemărginită, când sub pecetea obiectivităţii putem să spunem lumii româneşti, că găzduirea Sălăgeni­­lor a fost frăţească, a fost românească. Primirea oaspeţilor. Mercuri cu trenul de după ameazi a sosit comitetul societăţii In frunte cu presidentul dl Iosif Vulcan şi urmat de un ales număr de oaspeţi. La gară au fost Intimpinaţi de inteligenţa din Şim­­leu, in numele cărora dl Andreiu Cosma, directorul »Silvaniei« Mi-a bineventat cu următoarele cuvinte: »Ilustre domnule preşedinte! Onorabile comitet şi preaiubiţi oaspeţi! Cu iubire frăţească vă salutăm în mijlocul nostru şi vă rostim un căldu­ros: »Bine aţi venit!« Pentru locuitorii acestui oraş şi pentru Românii sălăgeni zilele acestea sunt zile de sărbătoare, având deose­bita onoare de a saluta în persoana d-voastre, ilustre d­e preşedinte, pe un vechiu propagator al culturii, pe neobo­situl cultivator al literaturii române, pe vrednicul urzitor al »Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român«, în d-voastre onorabil comitet al societăţii, doamne şi domni, oaspeţi iubiţi, pe ce­­ialalţi distinşi şi zeloşi luptători pentru înaintarea sublimei cause, a Thaliei ro­mâne, a culturii noastre naţionale. Nu ni­ s’a dat să vă putem presta o primire atât de splendidă cum aţi merita, vă asigurăm însă, că aţi venit fraţi la fraţi! Interesul nostru viu pentru sfinţenia causei, ai cărei destoinici apostoli sun­­teţi, respectul şi iubirea ce vi­ le păstrăm, ne inspiră speranţa, că prin ele măcar în parte se vor suplini neajunsurile pro­venite din modestia puterilor noastre sociale şi materiale. Dorim, ca timpul cât veţi fi intre noi, să-­l petreceţi bine şi lucrarea d-voa­­stră să fie îmbelşugată prin resultate bune! Încă odată: Bine aţi venit!« Presidentul I Vulcan intre strigăte de RSS trăească« a mulţumit în alese cuvinte pentru primire, zicând: »întindem şi noi mâna frăţească, mâiii ce ne-aţi întins-o frăţeşte«. Mulţimea oaspeţilor sosiţi a fost imediat şi cu multă prevenire încuar­­tirată. Laudă deosebită neobositului pre­sident al comisiunii de incuartirare, dl şef-contabil Ioan P. Lazar. Seara de cunoştinţă, părinţilor noştri... Aici au fost strîmto­­riţi fie­ iertaţii, ca să-’şi jertfească vieaţa pentru neam, să sature scârboasa sete de sânge a răsvrătitorilor, a rebelilor duşmani... E mult de atunci! Rebelii s’au aşezat acum in scaunul tirăniei »paci­­nice«. Curtea şi casa — mărturia mar­­tiragiului românesc — este azi proprie­tatea băncii româneşti »Silvania*. Fraţii şi nepoţii nemuritorului Băr­­nuţiu, fiiul Sălagiului chibzuesc azi în curtea sângelui — felul strategic lup­tei luminilor, luptei pe teren cultural... Se pare un admirabil joc al desti­nului ca după mai bine de jumătate secol, Românii adunaţi din toate părţile, de pe ţerina frământată cu sângele lup­tătorilor de la 48, să vestească în ţeara lui Bărnuţiu falnica luptă­­ pe terenul cultural... La mesele întinse erau aşezaţi Ro­mâni din tot colţul de ţeară (vre-o 70 la număr), cari cu veselie ascultau mu­­sica grăniţerilor ardeleni — pe Christof din Bistriţa. Bineventarea presidentului şi a co­mitetului a făcut-o prin cuvinte orato­rice şi alese. Venerabilul vicar eppesc A. Barboloviciu. Abia câteva momente după răspunsul emoţionant al presiden­tului, dlui Vulcan, »Curtea sângelui« răsuna de toaste însufleţite, sincere şi frăţeşti. A vorbit intre cei mulţi: Vene­rabilul badea George de Băseşti, părin­tele Lucaciu, Andreiu Cosma, Virgil Oniţiu, Dr. Dăianu, Dr. Branisoe, Dr. Mih. Pop, părintele Budişan, Alex. Ad­u, profesor G. Trif etc. etc. ...Se pornise spusele fraţilor dor­nici de întâlnire atât de înlănţuit, încât doar— numai umbrele târzii ale nopţii şi conştienţa lucrului zilelor ce vor urma — au pus capăt şirului de toaste însu­fleţi­toare. Era ciasul 1 după miez de noapte, când iubitul tuturor, badea George a poftit noapte bună oaspeţilor iubiţi... După orele 8 seara oaspeţii înso­ţiţi de neobosiţii găzduitori, se adunau pâlcuri-piticuri în curtea »Hotelului na­ţional«. ...Veniau să dea prinosul ad­miraţiei lor şi a respectului lor faţă de memoria scumpilor părinţi, măcelăriţi In această curte la anul 48... Da! căci In curtea aceasta unde ne-am adunat să ne cunoaştem, să ne strîngem mâna de bun sosit — înainte cu 53 ani curgea sângele de martir al aşteptându-ne să-mi mărturisim păcatele, ca să ni­ le ierte. Fie oameni cu caracter toţi cei­ ce ţin condeiul. Numai mâni curate să-’l atingă, ca nu cumva să-’l păteze. Să cultive bunele maniere, căci condeiul nu este ciomag. Să stea vecinie în servi­­ciul causei drepte şi nici­odată să nu cază la rolul nimernic de condeiu sim­­briaş, care apără şi laudă pe cel-ce plă­teşte. Ei, cari ţin să conducă opiniunea publică pe calea onoarei şi cari judecă pe alţii, să fie înşişi nepătaţi, ca nu cumva publicul să asiste la spectacolul greţos, cum nişte aventurieri certaţi cu morala ţin lecţii, de onestitate şi ju­­decă pe oamenii cinstiţi. Şi fie oameni cu caracter toţi câţi conduc stăruinţele de înaintare a popoa­relor. Sufletul lor să rămâe curat, ca aerul munţilor unde nu străbat mias­mele corupţiunii, de unde numai fulge­rele ideilor regenerătoare îşi iau sborul. La înălţimea cugetării lor, să despre­­ţuiască ademenitoarele străluciri trecă­toare ale obştei şi să ţină mai mult la stima ce-­i împresoară şi la sfinţenia da­toriei ce au de împlinit. Căci nu este dragoste mai ferbinte, stimă mai înaltă, s­iie mai mare şi fericire mai sublimă d­ecât ceea ce-­ţi împleteşte recunoştinţa neamului tău. Şi nu este pedeapsă mai grozavă decât a trădătorului, care îşi tîreşte urgisit zilele din urmă ale vieţii έi moare blăstămat de toţi ai sei, care blăstămul acesta se perpetuiază din ge­­neraţiune In generaţiune, cum tunetul sguduitor se transmite din munţi în munţi umplând de groază oamenii. Omul, creaţiunea cea mai sublimă a lui Dumnezeu, are menire înaltă pe La orele 11 a. m. se deschide prima şedinţă. La masa presidială ocupă loc: Pre­sidentul I. Vulcan, vicepresidentul Vir­gil Oniţiu, secretarul V. Goldiş, vicarul pământ, aceea de a representa aici ideea divinităţii. Cugetele, vorbele, pornirile , şi faptele lui, toate au să fie îndreptate întru îndeplinirea acestei misiuni. El trebue să fie bun, drept, curat, cinstit, de omenie, adecă cu caracter, căci om de omenie este numai un om cu caracter. Un om cu caracter ştie că nu s’a născut de graba în lume, că are datorii­­ faţă de familie, societate, naţiune şi pa­trie. El ştie că numai împlinirea dato­riilor sale îi atrage stima obştei şi-­i aduce liniştea conştienţei sale. De aceea va ţină neclintit la credinţa sa şi nici favoruri materiale nu-’l vor seduce, nici stavile nu-’l vor descuragia, nici ameninţ­i­ţări nu-’l vor înfrica. Ci va merge drept înainte, cu fruntea ridicată, cu curagiu nefrânt, îndurând mii de miserii şi lup­tând cu câţi duşmani în lume. Un om cu caracter are o linie de conduită bine fixată, pronunţată şi ho­­tărîtă. El nici-odată nu va sta pe gân-­­ duri ce cale are să apuce, căci sentimen-­­ tul onestităţii îi va spune totdeauna nu- i mai decât că nu poate să plece decât pe­­ calea onoarei. Conştiu de demnitatea­­ sa, el nu se va încovoia în rîndurile ce- i lor cu devisa »Lasă-mă, la su-te«, v­oi va i­eşî în arena luptei, să-­şi dee ultima ră­suflare pentru convingerea sa. Un om cu caracter, dacă se face apel la concursul lui, în o causă ob­ştească, nu va hesita un singur moment, nu va zice nici­odată »poate«, nu va răspunde, precum au obiceiul mulţi: »faceţi numai că eu mă învoesc la toate«, cam­ la adăpostul acestor şovăeili şi scuse se pituleşte minciuna şi laşitatea, — ci va sări hotărît să dee mâna cu cei­ ce lucrează. Un om cu caracter văzând primej­dia ce vrea să distrugă interesele mari, nu se va retrage şi nu va zice că nu se amestecă, pentru-că eventual s’ar strica cu cineva sau ar ave pagube materiale, v­oi va desconsidera toate motivele per­sonale și va pune în serviciul causei toată stăruinţa sa. Un om cu caracter nu va face ni­mica îndemnat de interese individuale, ci condus numai de sentimentul datoriei. Sentimentul acesta este atributul fără care e peste putinţă se se simtă om de­plin, întocmai cum nu poate să trăească fără să respire la aer. Un om cu caracter ştie că onoarea e comoara cea mai scumpă a unui băr­bat, că vorba dată e sfântă, că steagul la care a jurat e vieaţa lui; de aceea el nu va lipsi nici­odată de acolo unde îl reclamă datoriile lui de om corect. Un om cu caracter nu poartă frică de judecata nimănuia, căci are conştienţa liniştită că vieaţa lui este o carte des­­chisă, în care nu se găseşte nimica de condamnat. Familia, societatea, naţiunea, în frun­tea cărora stau astfel de bărbaţi sunt fericite, viitorul lor este sigur, un viitor frumoa şi mare. Dacă Dumnezeu m’ar întreba, ce-’i cer eu naţiunii mele: talente mari, bo­găţii strălucite, puteri colosale, m i-aş răspunde: — Dă-ne Doamne cât de mulţi oa­meni cu caracter!* Cu această dorinţă, deschid aduna­rea generală, ZIUA PRISKA. (1 August 1901). La biserică. La orele 8 dimineaţa s’a început serviciul divin in biserica impunătoare gr.-cat. rom. Venerabilul vicar dl Bar­boloviciu, asistat de 6 preoţi , a servit liturgia şi apoi un solemn parastas pen­tru membrii răposaţi ai societăţii de teatru. Răspunsurile liturgice le-a în­grijit corul teologilor din Gherla, com­pletat cu tinerimea din Şimleu şi jur. Intre publicul asistent am obser­vat şi pe următorii distinşi fruntaşi: presidentul Vulcan, vicepres. V. Oniţiu, secretarul V. Goldiş, badea George de Băseşti, părintele Lucaciu, noul proto­pop al Bistriţei Gerasim Domide, Iuliu Coroianu, Dr. Gavriil Tripon, Andreiu Cosma şi apoi prof. Precup, locot. Bar­­dosy, protop. Lemănyi etc. etc. Şedinţa primă: Barboloviciu, badea George de Băseşti, prof. G. Trif. La masa presei reprezentate sunt ziarele: »Tribuna« (V. C. Osvadă), »G­azeta Transilvaniei« N. Sulica), »Drapelul« (Dr. V. Branisce), »Unirea« (prof. Precup), »Foaia şcolastică» (prof. Dr. Raţiu). Publicul e număros şi ales. Cununa damelor e splendidă şi bogată. Deschiderea adunării o face dl I. Vulcan, prin un discurs avântat viguros, ce-­l publicăm în estensiune. (Vezi »foiţa«). Aplause furtunoase au acoperit ul­timele cuvinte ale presidentului. Vener. vicar Barboloviciu în un discurs cu ade­vărat entusiast, distins şi îmbrăcat în haina frumosului ideal — ’şi-a plecat genunchii inimii sale, ca să salute pe dl president, pe veneratul comitet, pe ono­rata adunare, pe strălucita societate. Preşedintele mulţumeşte entusias­­mat; dl profesor Cavriil Trif salută reuniunea soră în numele despărţămân­tului sălăgian al »Asociaţiunii pentru cultura şi literatura poporului român«; dl Augustin Vicaş, actualul »Reuniunii femeilor sălăgene - chiorene« salută în numele acestei reuniuni harnice. Preşedintele mulţumeşte la fiecare în parte. Şi apoi se trece la ordinea de zi. Dl Andreiu Cosma propune şi adu­narea alege ca notari ad hoc pe d-nii: Vasile Coldiş şi preotul Antoniu Ba­liban. Secretarul dă cetire apoi raportu­lui comitetului, despre activitatea sa de la adunarea din Abrud încoace. Pentru censurarea raportului anual se alege o comisie din domnii: prof. Dr. Dăianu, prof. I. Gheţie, protop. Teodor Pop, prof. G. Precup, advocat Dr. An­dreiu Pop. Raportul despre averea societăţii în lipsa dlui cassar Petru­ Petrescu îl ceteşte secretarul Goldiş. Pentru cen­surarea cassei s’a esmis comisia com­pusă din domnii: Dem. Suciu, Dr Cor. Pop, George Pop, advocat, Ioan P. La­zar şi Vasile C. Osvadă. Pentru adunarea de membri noi se esmite o comisie în persoanele dlor: prof. Gavril Trif, Eugeniu Boroş, Va­sile Oros, Aug. Vicaş, Simeon Barbo­loviciu. Secretarul V. Goldiş presentă pro­punerea concretă a comitetului societăţii de următorul cuprins: »Adun. gen. din Şimleu îndeamnă comitetul acestei societăţii să concheme în locul şi timpul potrivit o adunare în sensul §-ului 21 din statute, care are să delibereze asupra desăvîrşirii scopului societăţii, asupra înfiinţării teatrului român«. Pentru censurarea acestei propu­neri se alege comisia următoare: George Pop de Băseşti, Dr. Vaier Branisce, Ghe­­rasim Domide, Dr. V. Lucaciu şi Va­­siliu Pop. După aceste presidentul anunţă că s-au insinuat doi disertanţi, şi anume: profesorul Nicolae Sulică din Braşov şi părintele Ioan Budişan din Sălagiu. Profesorul Sulică în urma invitării dlui president ţine conferenţa sa intere­santă despre »Inceputul literaturii dra­matice şi activitatea diaconului Coresi«. Studiul vast al dlui Sulică, a fost ascultat cu mult interes. Luând subiec­­t­­ul din istoria desvoltării literaturii ro­mâne, dl SulicăU prin predarea şi aran­jarea materialului a ştiut să facă plă- I cută publicului obosit tema d-sale, lu­crată ştientifice. La sfîrşitul conferenţei, dl Sulică a fost viu aplaudat. A doua disertaţie s’a amînat pentru­­ şedinţa a doua. La orele 1 d. a. presidentul a închis I şedinţa. După ameazi, la orele 2, s’a servit ■ un splendid banchet pentru 150 de per­soane, care seara la 8 a fost concert I şi teatru. In decursul sărbărilor oaspeţii au­­ visitat esposiţia de lucruri de mână. Despre acestea raport în unul proxim. • TRIBUNA 22 Iulie (4 August) 1901 Revistă esternă. Londra, 2 Aug. Ziarul »Standard« aduce ştirea, că regina Wilhelmina a Olandei s’a declarat în timpul din urmă aplicată de a propune bărbaţi de po­ziţie înaltă, cari să întrevină în favorul păcii, dacă Krüger ar fi primit condiţia, ca Burii să aibă autonomia, dar’ să re­cunoască supremaţia Englezilor. Krüger însă a respins acest ofert şi pace numai pe basa deplinei independenţe a Bu­rilor voeşte să încheie. Krüger tot mai speră, că se va produce o încurcătură internaţională, care va servi spre binele Burilor. — Pe la finea lui August Krü­ger va pleca la America pentru a ii­sita pe presidentul Statelor­ Unite, Mac Kinley. Din Turcia. Știrea după care marele duce Ale­xandru Mihailovici ar fi vorbit Sulta­nului în chestiunea independenței Bul­gariei sau asupra chestiuni cretane, este fără temeiu. — 1791. — Trad. de Dr. Elie Dăianu. (Urmare şi fine). Dacă lnse totuşi intenţiunea Maiestăţii Voastre sacratisime ar fi, ca această cerere a naţiunii, care totdeauna a fost cea mai fidelă faţă cu augustisima casă domnitoare, să se comunice prin comisarul regesc plenipotenţiar staturilor şi ordinelor adunate acum în dieta provincială şi după­ ce în acest cas, cu toate­­că e destul de dovedită dreptatea rugărilor noastre şi cu toate­ că dorinţa unei mari părţi a regnicolaiilor adunaţi în dietă, şi anume dorinţa acelora, cari au înaintea ochilor numai fericirea dulcii noastre patrie şi promovarea binelui public, este îndreptată întra’acolo, ca cererei naţiunii suplicante să ’i­ se satisfacă, — totuşi uşor s ar putea întâmpla ca unii dintre cetăţenii patriei, cari se găsesc în dieta de acum, şi cari provocându-se la obiceiul con­trar cererilor naţiunii noastre, obiceiu quasi întărit prin prescripţiune (deşi prescripţiunea­ nu are loc în contra drepturilor societăţii ci­vile) sau cari nu au cunoştinţă corespun­­zătoare despre drepturile societăţii civile, sau în fine cari necercetând istoria patriei şi în­ţelesul legilor din patrie nici nu pot pătrunde dreptatea cererilor naţiunii subscrise, ba poate sunt conduşi încâtva şi de oare­care ură as­cunsă contra naţiunii şi religiunii noastre, se încerce a împedeca în vre-un mod reuşita norocoasă a acestui lucru şi a-’l sufoca ; na­ţiunea subscrisă se roagă cu toată umi­linţa să se îndure Maiestatea Voastră sacratisimă a permite, în acest cas, ca într’o conferenţă naţională — despre a cărei modalitate şi loc ar avea să facă Maie­stăţii Voastre sacratisime propuneri cât mai ingrabă cei doi episcopi ai naţiunii, dupâ­ ce vor fi consultat pe câţiva din cler, nobilime şi statul militar — se se aleagă şi să se prevadă cu instrucţiunea necesară în acest scop câţiva deputaţi, cari ori­unde ar fi de lipsă se representă şi se apere causa naţiunii şi dacă acestei cause, cu toată dreptatea ei­­i­ s’ar pune pe deci, se arete toate gravaminele na­ţiunii împilate şi redactându-le în scris să le propună spre milostivă vindecare Maiestăţii Voastre sacratisime. înduratu-s’a Maiestatea Voastră sacrati­­simă a împărtăşi asemenea graţie şi mân­gâiere nu numai acelei părţi a naţiunii supli­cante, care locueşte în Bănat şi în comitatele vecine cu Ungaria, Bănatul şi Transilvania, şi întregei naţiuni ilirice, ci şi tuturor celorlalte neamuri ale prea vastei monarchi. Toate acele neamuri din adunări publice espusu-’şi-au Măie­­stăţii Voastre sacratisime gravaminele şi postu­latele lor şi nici unul nu s’a depărtat nemân­­găiat dela augustul tron al îndurării, drept aceea şi naţiunea suplicantă, numărând aproape un întreg milion de oameni, şi aşezată, ce e drept la graniţele cele mai îndepărtate ale monarchiei, cu inima însă şi cu sufletul to­tuşi întotdeauna cea mai credincioasă casei Maiestăţii Voastre, nădăjdueşte că şi ea va primi de la isvorul dreptăţii şi al îndurării mângâierea, pentru care se roagă. Ai Maiestăţii Voastre sacratisime: Cei mai umiliţi şi întotdeauna credin­cioşi supuşi, nobilii şi cetăţenii naţiunii române din Transilvania. Deschiderea liniei ferate Turnu-roşu—Jiblea- Joi, 1 August a sosit la Sibiiu pri­mul tren, care a împreunat Ardealul cu România pe la Turnu-roşu. Dacă ar fi sâ judecâm după numărul persoane­lor, ce erau în acest tren, ar trebui să credem, că deschiderea acestei linii la noi n’a fost salutată cu destulă însufle­ţire. Cei mai mulţi dintre călători erau din România şi de acolo mai ales ofi­­ceri în atrăgătoarele lor costume. Intr’a­­devăr joi şi ieri bâjbâia Sibiiul de ofi­­ceri şi de oaspeţi din România, între cari şi un număr însemnat de elevi ai şcoalei de silvicultură din Brăneşti. Cu totul altfel a fost dincolo, în România Acolo un şir nesfîrşit de va­goane a făcut drumul de la staţiunea Jiblea până la Turnu-roşu. Cupeele erau pline, îndesate de pasageri. Când trenul a intrat în staţia Câneni de la graniţă, din mii de piepturi răsuna pu­ternicul »Se trăeascăi şi »Ura Româ­niai. Asta se esplică aşa, că dincolo în România se dase de ştire publicului, că fiecare are dreptul să călătorească gratis pe trenul Inaugural. Partea cea mai mare a pasagerilor rămase în Câneni. Până la Turnu-roşu, veniră numai vre­o 500 de inşi. Aici deteră faţă cu gendarmii şi finanţii un­gureşti. Trenul român însoţit de şeful de comunicaţie al C. F. R. din Craiova, Antonescu, şi de mai mulţi ingineri şi funcţionari,­­ fu salutat la Turnu-roşu de Carol Mark, conducător de afaceri al C. F. U. din Arad. Din partea celor 2 guverne nu era nimenea de față, dovadă, că nici unul din aceste guverne nu este prea încân­tat de noua linie. Dar, dacă guvernele au pricină să nu fie încântate, cu atât mai mult să căutăm noi, poporul, cel direct atins și interesat, că esploatăm în favorul no­stru noua legătură ferată a ţării noa­stre cu România. Până-ce Saşii s’au pregătit cu luni de zile înainte, cum să tragă mai mari foloase din această legătură, la noi pare­ că nimenea nu se gândeşte să-­i dee vrt-o importantă. Nu ne este nici­decum de Saşi, căci şi ei sânt creştini, ci ne temem de invasia Jidanilor, cari de un timp încoace s’au sporit în mod bătător la ochi în oraşul Sibiiului.­ ­ Dr. Ioan Pop. O scrisoare particulară din Năsăud ne anunţă, că unul dintre cei mai va­loroşi servitori ai bisericei şi ai neamu­lui românesc, vicarul Năsăudului Dr. Ioan Pop, a încetat din vieaţă joi, în 1 August, la orele 51/» p. m, în etate abia de 42 ani. Precum se ştie, defunc­tul a fost zelosul preşedinte şi condu­cător al fondurilor grăniţăreşti din Nă­săud, preşedinte al reuniunii învăţăto­­reşti »Mariana«, precum şi membru al mai multor corporaţiuni şi reuniuni. Osemintele ei­ se vor aşeza spre vecenica odihnă mâne (Duminecă) în 1 August cu pompa funebrală cuvenită. Răposatul a lăsat în jale adâncă pe so­ţia şi patru copilaşi, apoi număroşi con­sângeni şi amici. întreg ţinutul Năsăudului îl de­plânge, căci mai ales în aceste vremuri de restrişte se aştepta mult de la înţelep­ciunea şi dorul lui de muncă. Depu­nem şi noi o lacrimă de adânc regret pe mormântul bărbatului, care atât de mult­­şi-a iubit biserica şi neamul. Dum­nezeu să aline durerea neconsolatei soţii şi să proteagă pe neajutoraţii co­pilaşi. La Abonament lunar pentru Iulie sst. vechiii Invită Administraţia ziarului „TRIBUNA", Nr. 136

Next