Tribuna, septembrie 1901 (Anul 18, nr. 161-180)
1901-09-19 / nr. 172
Pag. 686_____________________________ născuţi de obştea românească, le dăm aici numele: N Popovici, epitropul bisericei din Caransebeş, loan Stoian, G. Buru, tot din Caransebeş, Ghicoară, M. Lăzărescu, Z. Mihuleanu, N. Volpp, I. Toader, Gl. Călţun, Spatariu, N. Oberterescu, I. Petreu, F. Suru, M. Petria şi I. Borlovan. Din Braşov, Ungurii din Braşov au intrat în luptă cu Saşii, punând şi ei candidaţi. Astfel agitaţia electorală a devenit foarte mare, mai ales, că Ungurii vînează după voturile Românilor, pentru ca să poată trânti pe Saşi. Despre aceasta »Gaz. Tr.« scrie următoarele: »Neavând prospecte altfel de-a reuşi candidaţii maghiari guvernamentali, cari au Intrat In luptă cu candidaţii Saşilor, aleargă după voturile alegătorilor »valachi“. Las că şi numai ideea de a apela la voturile acelora, pe cari ’i-au privit şi ’i-au tratat necontenit ca duşmani, trebue să revoalte pe orice om bun de simţ, dar’ apoi propaganda sau în limbagiul patriotic corteşirea, ce se face din partea agenţilor maghiaro-jidani trece peste toate limitele tolerabile. »Nu-i destul, că de două săptămâni colindează agenţii pe la diferiţii alegători, având impertinenţa a le propune să le vândă voturile, părăsind cu necredinţă causa naţiunii lor, dar’ precum ni se asigură, că s’a întâmplat, li-s’a promis unor alegători din suburbiele noastre, că li-se vor da şi bani »după alegere«. Nu este asta corupţiune pe faţă ? »Ni s’a raportat ca sigur, că un funcţionar dela perceptoratul de dare reg. ung. este un corteş de frunte şi umblă să amăgească pe alegători. Ni se mai spune că alţi funcţionari lucrează paralel cu el pe sub mână. Se trimit liste pe la alegătorii români cu provooarea de ale subscrise, vrând astfel a-’i prinde, că vor vota pentru unul din candidaţii unguri. »Deja mai mulţi birjari români din Braşov sunt angajaţi cu câte 5 fl. de cătră agenţii electorali pentru ziua alegerii şi se zice, că li s’au promis deosebit câte 5 floreni pentru fiecare alegător român, pe care-’l vor câştiga şi-’l vor duce la urnă. Se fac promisiuni şi de natură, că Ungurii vor sprijini de aci încolo pe Români în comună şi comitat şi alte de acestea. Aclamaţi. »Ref. crt.* e informat, că la alegegerile ce încep mâne, vre-o 70 de candidaţi de ai partidului liberal vor fi aleşi cu aclamaţie. Intre aceştia sunt câţiva miniştri, apoi secretari de stat etc. şi câţiva din căpeteniile oposiţiei. „Fericitorii poporului“. »Magyar Polgár« ce ne-a sosit azi publică catalogul acelor candidaţi de deputaţi din părţile ardelene, cari »au păşit cu program liberal şi ’şi-au înştiinţat candidarea prezidiului partidului liberal«. Intre aceştia »Magyar Polgár* înşivă şi pe următorii: Ciocan János (cerc. Năsăud), Şerbán Miklós (cerc. Arpaş), Muntean Aurel (cerc. Orăştiei şi Hunedoarei), Avramescu Pachomius (Bocşa), Szerb György (Zorlenţ), Vuja Péter (Şasea), Kupşa Victor (Lăpuş). Dacă la acestia mai adaugem pe Boku Szever (Radna) şi pe Fasie Tivadar din Ceica, vom ave aproape complet buchetul — »fericitorilor poporului românesc*. Cum II vor »ferici* — aceia adecă din ei, cari nu vor suferi trânteală —ştim noi din trecut, dar’ o pretenţie avem la ei, pe care dacă ţin la cinstea politică, trebue să o împlinească, adecă să se dee de ce sânt: candidaţi şi eventual deputaţi liberali, car’ nu representanţi ai poporului românesc din o parte sau alta. Din Ocna. Din Ocna Sibiiului ni se spune: La noi sânt ceva peste 300 de alegători, dintre cari jumătate sânt Români. Ca să ne »fericească* şi să ne »apere* interesele s’au ivit vre-o 5 candidaţi, guvernamentali şi oposiţionali. Pentru unul din aceştia ,corteşeşte şi un domn Român, din părţile Aradului, Rodneanu, speculând la voturile Românilor. Cum am aflat, mulţi Români, durere,şi-au promis votul la diferiţii candidaţi. Să credem că dintre candidaţi nici unul nu va întruni majoritatea absolută şi aşa probabil va fi o nouă alegere. Sibiiu, Mercuri,"; TRIBUNA 19 Septemvrie (2 Octomvrie) 1901 E. S. Episcopul Pavel. — Articol din »Unirea*. — Opiniunea publică din provincia noastră metropolitană a fost surprinsă mai zilele trecute, cu o veste, carea, deși n’a aflat crezământ nici măcar la cei ce mai ântâiu au pus-o în circulație pe cale ziaristică, a produs totuşi pretutindenea nu puţină sensaţie. Vestea era, că s’ar fi pus la cale denumirea Ilustrităţii Sale Domnului Dr. Augustin Lauran de episcop coadjutor, şi încă cu dreptul de succesiune, al Escelenţei Sale Episcopului Pavel de Oradea - mare. »Unirea încă s’a făcut ecoul acestei veşti, întru cât se tracta, fie şi numai sub formă de sensaţie, de o chestiune de foarte mare importanţă pentru biserica noastră. Acuma însă, pe basa informaţiunilor, ce ni le-am câştigat dela loc competent şi absolut sigur, suntem în plăcuta posiţie de a da cea mai desăvîrşită desminţire acestei faime, şi de a declara cu toată positivitatea, că ea este lipsită de orice fundament, şi că n’a putut fi născocită fără numai de o fantasie înfierbântată, spre a ne reţinea dela o altă cualificare mult mai potrivită. Prin această desminţire categorică şi absolută, am pute închide, fără de nici un alt cuvânt, penibilul incident, carele negreşit, că va fi amărât pentru un moment inima bunului Archiereu de la Orade, după cum ne pusese în uimire şi pe noi. Cu toate aceste, spre a împrăştia orice umbră de nedumerire, şi spre a pune capăt şi unei legende, ce s’a adus în legătură cu vestea din chestiune, vom adauga şi următoarele reflecsiuni fugitive: în biserica noastră denumirea de episcop coadjutor, şi încă cu dreptul de succesiune, adecă cu dreptul de a urma ipso facto în scaunul arohieresc după încetarea din vieaţă sau după retragerea titularului ordinar al aceluia, ar fi un lucru nou, neobicinuit, şi cu totul necunoscut în deosebi în istoria de douâ sute de ani dela S. Unire. Prin urmare ori-cine s’ar presta, In Împrejurări normale ale bisericei noastre, la Introducerea unui asemenea lucru la noi, cu dreptul ar fi taxat de inovator, de om străin de firea şi de spiritul aşezămintelor noastre străbune. Ei bine! Ese. Sa episcopul Pavel nu este şi nu va fi omul, careşi-ar şti da numele la una ca şi aceasta. Da, El, oare în anumite momente de grea încercare pentru biserica noastră s’a arătat dispus şi hotărît în mod nestrămutat mai vîrtos a se coborî chiar şi din scaunul seu archieresc, decât a se îndupleca la aceea, ca in persoana sa sâ se dee ocasiune a se face abatere dela dreptul şi tradiţia perpetuă a aşezămintelor noastre bisericeşti. El, episcopul Pavel, de bună seamă, că nu va permite niciodată, ca numele seu să treacă în istoria bisericei noastre şi încă fără de motive extrem de grave, ca întroducător de instituţiuni şi obiceiuri străine de noi, în materie de o aşa de mare importanţă pentru biserica noastră. Pe lângă acestea, chiar şi acolo, unde sunt în us denumirile de coadjutori episcopeşti, acele nu se pot întâmpla, decât din cause foarte grave şi numai cu consimţământul respectivilor episcopi ordinari. Această din urmă condiţiune a ştiut-o şi acela, ce mai ântâiu a lăţit vestea de sub întrebare în ziarele noastre, de aceea nici nu s’a lăsat se nu adaogă totodată, că E. Sa episcopul Pavelşi-ar fi dat învoirea la închipuita denumire şi respective, că ar fi fost câştigat spre aceasta din partea dlui Lauran. Modul lămurit al desminţirii de faţă ce o dăm însă, esclude cu desăvîrşire presupusul fapt despre învoirea Escelenţei Sale la aşa ceva; car’ consideraţiunea făcută mai sus esclude până şi posibilitatea de a da. In condiţiunile absolut normale, in cari se află diepesa de Oradea-mare, un asemenea consimţământ. Pe de altă parte in interesul adevărului, al numelui şi al poziţiunii ce o ocupă dl Lauran în biserica noastră cu nu mai puţină îndestulire observăm, tot pe basa informaţiunilor positive ce le avem, că nici dînsul, nici direct, nici indirect, nici de aproape, nici de departe, n’a solicitat învoirea Episcopului seu spre un atare lucru. însuşirile şi virtuţile creştineşti ale acestui distins prelat, nouă ne sânt cu mult mai bine cunoscute, decât ca să putem presupune în el o natură aşa de silnică, ca pe ori-ce cale şi prin ori-ce mijloace să voească şi să umble a ajunge la strălucirile mitrei episcopeşti. Laudă Domnului apoi, dar suntem departe chiar şi de gândul de a se simţi necesitatea de coadjutor la scaunul nostru episcopesc de Oradea-mare. Pentru că Escelenţa Sa episcopul Pavel, pe lângă toată sarcina venerabilă a acelor 74 de ani, ce-’i apasă umerii, în orice privinţă este In toată puterea şi vigoarea de a-’şi păstori aleasa sa turmă cuvântătoare. Pe cum vestea lăţită cu atâta uşurinţă despre ceea ce au mai numit-o »moştenirea Episcopului Pavel*, s’a luat din vânt, tot aşişderea din vânt s’a luat pe aer se basează, şi tot numai din închipuire nu mai puţin înferbîntată s’a putut născoci şi legenda, prin carea unii oameni, scurţi la vedere, şi încă şi mai strimţi la inimă şi necunoscători de firea unei ocârmuiri diecesane, se încearcă, de-ar fi cu putinţă, să arunce umbre peste modul de ocârmuire al acestui Venerabil Archiereu, — afirmând cu cutezare, că »adevărata cârmă a diecesei este şi acuma aşa zicând în mâna lui Laurant. Nu este intenţiunea noastră, ca să dăm o privire, şi încă critică, peste episcopatul Escelenţei Sale. Faptele grăesc în auzul tuturora cu o tărie mult mai mare de cum ar pută fi cea a glasului nostru, şi strălucirea acestor fapte, pe lângă toată modestia şi creştineasca umilinţă, prin care autorul lor deprins este a o ascunde de la vederea de obşte, — întocmai ca şi lumina zilei se impune ochilor limpezi, obicinuiţi a căuta mai departe şi a nu se invîrti numai într'un prisont îngust şi de regulă străbătut de patimile interesate în fel şi fel de chip. Fiecare Episcop, după disposiţiile dreptului canonic, trebue să-’şi aibă vicar general, carele să-’i stea într'ajutor mai de aproape la ocârmuirea diepesei, şi oarele spre aceasta şi este învestit cu puteri aşa de mari, încât dela judecata lui nu se admite recurs la judecata Episcopului. De aci însă nu urmează şi nu se poate deduce, că cârma diepesei, oricât de întinsă ar fi activitatea vicarului ar sta In mâna dineului, car’ nu în mâna Episcopului. Pentru-ce să fie lucrurile acestea altcum la Orade ? — Noi admitem că E. S. Episcopul Pavel, nefiind din numărul bărbaţilor mari în lucruri mici, dar mai cu seamă având a absenta mai adeseori dela reşedinţa Scaunului seu, se simte uşurat foarte, putând incredinţa activităţii inteligente şi neobosite a ilustrului seu vicar, resolvarea căuşelor legate de şablonul nestrămutatei oficiosităţi, pe cum şi a acelora, a căror importanţă dispare mai mult ori mai puţin cu momentul resolvărei lor. Ba să concedem şi aceea, că nici In diepesa de Oradea-mare nu vor lipsi, cum nu lipsesc nici în alte părţi, de cei-ce chiar In lucruri de importanţă trecătoare îşi află proteste de a murmura, îndată ce nu-şi văd împlinite toate dorinţele lor. Dar’ deasupra tuturor acestora un lucru stă şi este, că nu se află nici o causă mai însemnată, nici o chestiune de importanţă mai mare, nici o afacere de interes vital pentru diecesă şi în general pentru biserica noastră, în care episcopul Pavel să nu aibă singur şi la rîndul său conştienţa grelei sale responsabilităţi în mijlocul dificultăţilor de tot felul, cu cari au de a se lupta archiereii noştri din zilele de acum. Şi mai stă şi aceea, că dacă episcopul Pavel ar fi preferit a se lăsa absorbit de mulţimea tuturor afacerilor mărunte, în loc de a alerga în dreapta şi în stânga spre a ţină ochiul pururea privighetor peste întinsa economie din domeniul episcopesc, dacă nuşi-ar fi impus jertfire de sine şi nu ’şi-ar fi dat osteneală in toate direcţiunile pentru binele de obşte — atunci archivul episcopiei poate că ar fi rămas îmbogăţit cu mai multe scrisori iscălite de dînsul, dar’ de sigur, că diecesa nu s'ar fi îmbogăţit cu toate acele creaţiuni şiaşezăminte culturale şi de binefacere, cu cartea se mândreşte acum, şi cu cari fără de Încetare se va mândri şi In viitor. Ne tot plângem şi cu drept cuvânt, că sântem săraci în instituţiuni sacre şi culturale, şi apoi totuşi atunci, când un arohiereu se strădueşte, fără de nici o cruţare de sine, să contribuiască la îmbogăţirea şi înaintarea noastră, noi să avem trista privelişte a unor oameni din sânul nostru, cari în loc de a fi cu recunoştinţă faţă de el, se dau la scornirea unei nevrednice legende! Noi însă în faţa marilor sale opere In faţa tuturor zilnicelor sforţări, ce şi le dă pentru apărarea drepturilor bisericei noastre şi pentru promovarea instituţiunilor ei, nu unor asemenea legende dăm ascultare, şi nu la lipsă de coadjutor ne gândim, ci smerit glasul nostru spre Domnul ni-’l îndreptăm, cerând, mai vîrtos acum în preajma jubileului de cincizeci de ani de preoţie a alesului seu, ca pe El, pe episcopul Pavel, să’l trăească Intru lungime de ani fericiţi, spre binele bisericei greco-catolice române, spre binele neamului românesc Am reprodus cu plăcere acest articol al »Unirei«. în el vedem nu numai o desminjţire a faimei lăţite tendenţios, ci şi o zdrobire a tendenţelor ce au amînat faima pusă în * circulaţi Autorul articolului însă — ţinem să ob- I servăm — prea mult apasă cu condeiul asupra aceluia »— ce mai ântâiu a lăţit vestea de sub întrebare în ziarele noastre*. Şi aici e ■ nedrept. Noi sântem cu toată recunoştinţa faţă cu cel ce ne-a informat despre »legenda* ce se colporta, din gură în gură, într’un colţ de ţeară. Cu recunoştinţă ar trebui să-i fie şi » Unirea«, pentru că numai scoţând la lumină publică astfel de legende ele pot fi nimicite. Cu atât mai vîrtos, că doar’ şi »Unirea* a reprodus »legenda* din vorbă într’o formă, ca şi când ar fi ceva cu totului firesc, fără nici un cuvânt de îndoială sau , uimire. Revistă esternă. Anevarea Mangiuriei. »Naţional Tidende» din Copenhaga comunică ştirea, că chestia principală, asupra cărora a discutat Ţarul cu împăratul german în Danzig, a fost anexarea Mangiuriei la Rusia. Resolvarea s-a făcut conform dorinţei Ţarului. Cercurile competente din Copenhaga asigură, că ştirea e adevărată şi puterile europene trebue să fie pregătite a primi în curând vestea despre alăturarea definitivă a Mangiuriei la imperiul moscovit. In privinţa aceasta s’au înţeles şi contele Lambsdorff cu Delcasse la Compiegne. Războiul din Africa de sud. Cât de grea e poziţia Englezilor se vede şi de acolo, că în contra Burilor trimit şi cete formate din sălbaticii Zulu-Cafiii şi Basuto. In ultimul timp trupele bure au bătut de două ori pe aceste trupeengleze*. In Pretoria s’a publicat din parte engleză o proclamaţiune, care dispune vânzarea bunurilor dela Burii, cari n’au depus armele. Știri mărunte Pregătindu-se o nouă revoltă carlistă în Spania, guvernul a luat masuri severe pentru prevenirea ei. Immnant !*\", în Barcelona anarchiştii au făcut din nou scandale. în lupta cu garda civilă au rănit mai mulţi gardişti. *• »Daily Mail* îşi susţine ştirea despre de* misiunea lui Kitchener. Gloaie* silei. Bibiifi, 1 Oct. n. 1601.' Români la esamenele de oficeri. Cu finea anului militar au făcut esamene de oficeri: la reg. de inf. nr. 2: G. Borioman, I. Jantea, V. Magdu, N. Popea şi T Rusu; la reg. de inf. nr. 31: Belicuţa, Chişiu, Hersenyi, Indrieşiu, Cioran, Podariu, Popa şi Rebega; la batalionul de vânători nr. 28 : Constantinescu şi Pălăgian; la reg. de inf. nr. 50: Sasu; la reg. de inf. nr. 64: Stoica, Oprea şi Damian; la reg. de artilerie nr. 12: Vidrighin, Luţia, Dordea, Mironoviciu, Mohan şi Nistor.• A 9 şedinţă literară a ţinut-o »Reuniunea sodalilor români din Sibiiu*, Joi la 26 Septemvrie n. c. Ca întotdeauna şedinţa a fost cercetată de meseriaşi măiestri, sodali, doamne şi domnişoare. După cetirea prin dl Ioan Apolzan, a protocoalelor şedinţelor administrative din cursul lunei Septemvrie, preşidentul reuniunii dl Vielordăşianu de data aceasta face menţiune despre caşul trist al trecerei la cele veclnice a membrului corului Paraschiva Popa şi aduce laude colegilor răposatei, cari au contribuit în loc de cunună peritoare, cu sume de bani la fondul văduvelor şi orfanilor meseriaşilor români. Pune în vederea îmbogăţirea bibliotecei cu preţioasele 7 tomuri complete din revista »Gartenlaube«, dăruite prin stimabila doamnă Ana Dr. Moga. In fine s’a luat hotărlrea de a se institui şi în anul de faţă un comitet de dame, cari să colecteze daruri de Crăciun pentru săracii noştri. Trecându-se după toate acestea la evalutarea programului şedinţei, clericul din seminariul „Andreian“, dl Augustin Bena ne delectează cu o admirabilă romanţă cântată la pian. Tot d-sa apoi acompaniază pe dl Nicolas Işan, măiestru pilar, care ne-a delectat cu cântarea »O iubesc cu înfocare* şi romanţa »Miţo dragă*. Dl Iacob Cărâtuş, social măsar, a declamat poesia »Inelul sătenei* de Lăpădat. D şoara Elena Baciu, zeloasa coristă şi diletantă în ale teatrului, ne-a ţinut în continuă voie bună prin predarea monologului »Prima rochie lungă, de Iosif Vulcan. Dl Samuil Petraşcu, godul măsar a declamat poesia »Din goana vieţii* de G. Bodnariu, care după d-sa a urmat dl George Muciu culeg. tipogr. cu declamarea de tot corectă a poesiei »Grui sângere de Vasile Alexandri. Dl Muţiu a fost des şi viu aplaudat. încheierea şedinţei o a făcut dl Aug. Bena,esecutând la pian mai multe arii de tot frumoase, şedinţa instructivă s’a încheiat la orele 101/*. O coristă, * în atenţiunea primăriei din loc. Dela un amic, care în lungile lui călătorii din lunile de vară a petrecut în timpul din urmă câteva zile şi In Sibiiu primim o epistolă, din care estragem următoarele: In întreaga Transilvanie n’am dat de oraş, cari să aibă din punct de vedere igienic o posiţie aşa de favorabilă ca Sibiiul. Situat pe un şes nu prea mare în faţa fruntaşilor munţi ai Cibinului, înspre sudest cu panorama din poveste a munţilor Făgăraşului, înzestrat cu locuri de promenadă, cum puţine oraşe mari din Europa au, e esplicabil că fiecare călător iubitor de natură petrece bucuros câteva zile în in Sibiiu. Admirabilă e promenada, care începe din capătul străzii Cisnădiei şi trecând pe strada Şeviş nu se termină în vastul parc de sub arini un loc anume croit par’că pentru poeţi, ci se continuă, am pută zice până la marea comună românească Răşinari. Numai — este una numai* şi aici — autoritatea comunală pare a nu prea preţui din destul însemnătatea acestor vaste promenăzi. Nu-mi pot esplica altminteri împrejurarea, că măturătorii—mătură şi şlepuri — îşi esercită nobilă funcţiune tocmai când muritorii doritori de aer curat se preumblă în număr mai mare, stropitul se face, după-ce vântul ’şi-a făcut mendrele. Pe locul destinat pentru pietoni nici nu se stropeşte nicicând...“ Are drept călătorul nostru în privinţa aceasta. La parcul de sub arinişi-a uitat să amintească împrejurarea, că cărările nu sunt aşternute cu prund, ci cu nisip, care însă are obiceiul să se ridice în valuri mari, la orice suflare de vânt. Şi pe lucru mare ar fi să se stropească şi cărările acestea! Cheltueala ar fi minimă şi primăria noastră ar dovedi din nou, că e europeană. Puţină îngrijire se dă şi străzii Hecht, care e aproape zilnic înecată în prav. Dacă merită şi aceasta stradă oare-oare atenţiune, hai să zicem, că nu pentru cetăţenii locuitori în ea, e pentru parcul de lângă ea, oare mai că nu mai are rost să fie, dacă trebue să treci prin el astupându-ţi faţa, ca să nu fi înăbuşit de pravul venit din ea. * Nr. 172 Amintirii de Atena. Studenţii greci au făcut cunoscut, printr’o scrisoare, studenţilor universitari români că trei mari pictori din Atena, lucrează la facerea mai multor tablouri cari să represente scena din timpul şederei studenţilor români din Grecia. Aceste tablouri vor fi dăruite universităţii din Bucureşti.* Aniversarea morţii Iuliei Hasdău. Eri, luni în 17 Septemvrie a fost ziua anivesărei morţii Iuliei Hasdău. Se ştie, că in fiecare an la această dată, d-na şi dl Hasdău organisează o serbare în mausoleul de la cimiterul Belul. Un quartet musical, alcătuit din artiştii noştri cântă de obiceiu conoscutul Requiem compus de Iulia Hasdău, in aceasta zi d-na şi dl. Haşdeu stau toată ziua la mausoleu, de la orele 10 a. m. până la 4. p. m, primind pe amicii şi cunoscuţii familiei.* I Polexina Mesaros în anul al 24-lea al fragedei sale etăţi, după scurte şi grele suferinţe prevăzută cu Sf. Sacramente ale muribunzilor, în 29 i. o. la orele 2 dimineaţa,şi-a dat blândul seu suflet în mânile Creatorului. Rămăşiţele pământeşti ale scumpei şi neuitatei defuncte s’au aşezat în 30. i. o. st. n. la orele 2 p. m., ceremonialul ritului gr.-cat. spre vecinică odihnă în cimiterul din Turda. Fie-i memoria în veci binecuvântată Ioan Mesaroş advocat cu soţia Victoria născ. Raţiu, ca părinţi, Cornel Mesaroş inginer, Ionel Mesaroş, când. de adv., Ludovic, Eugenia, Alexandru, Victoria şi Ida, ca fraţi şi surori şi număroşi consângeni. • •• *' ' r*. . O nouă bancă rusească. In Petersburg se va înfiinţa în curând o nouă bancă cu numele de »Banca Orientului*. Capitalul acestei bănci, al cărei câmp de operaţii va fi Asia şi în special Persia, e fixat la 15 milioane ruble,. f