Tribuna, octombrie 1901 (Anul 18, nr. 181-201)
1901-10-24 / nr. 197
Pag. 782 In chestiunile culturale şi politice, întrucât nu vor lovi In interesele naţionale române, pururea mână în mână cu membrii Saşi. Mod de înţelegere se va pută afla, pe lângă oare-care bunăvoinţă şi cu păstrarea demnităţii naţionale, oricând între membrii municipali, cari represintă aceste două naţiuni în congregaţiunea de la Bistriţa. Bis. S i b i i u, Merouri, vei vedea iarăşi, uitate, dacă sunt aşa de frumoasă ca şi-când am fost mireasă. Servitoarea înţelege şi se cutremură ; nu vrea să meargă. Şi fiinţa aceea blândă, ia deodată o înfăţoşare severă, arătându-m i cu mâna ieşirea. Orchestra se aude deabia ca o musică din altă lume. Ea sărută încă odată copilul: — Dragul meu, tu nu vei cunoaşte pe mamă-ta... încuia uşa, lasă perdelele, ia din cuiu sabia tată-seu şi dispare după o perdea. Câteva minute tăcere; auziai su- ighiţe de plâns în public. Apoi se aud bătăi violente la uşă. S’aude sgomotul surd al săbiei, ce cade la pământ, apoi un geamăt. D-şoara Flutur plină de sânge , cearcă cu cea din urmă sforţare să ajungă la copil. Apare el, care a presimţit catastrofa. I — Flutur, draga mea Flutur ! Şi o prinde să nu cadă, în vreme ce ea rosteşte cuvintele din urmă : — Şi rândunelele... nu-’şi vor mai face cuib... niciodată... • * * Aşa a murit d soara Flutur. Plângi, dragă. Lasă-’i curs liber, nu-’ţi şterge ochii... sunt mai frumoşi aşa! I I I Răspuns „Activităţii“. Cluj, 2 Nov. c. Referitor la temerara calumnie a ziarului »Activitatea«, că eu în calitatea de raportor din Bihor al »Tribunei« aş fi comis cu ocasiuneaalegerilor dietale la Ceica, corteşire pentru candidatul 48 istoviu a declara următoarele : Aflându-mă săptămânile trecute în Oradea-mare şi înţelegând despre comunicatul din »Activitatea«, am umblat să dau undeva de acest »ziar« spre a mă convinge, că oare într’adevăr până acolo a ajuns acest organ încât să se apare de toată lumea şi să tindă a trage în noroiu pe toţi oamenii, cari nu aproabă svîreolirile lui fără de nici un înţeles. Alergatul meu însă era pe aciţi să se termine cu lipsă de resultat, considerând faptul firesc, că »Activitatea« nu e abonată de nici un Român prădan, şi deci nici unul nu ’mi-o pută pune la disposiţie. Pe urmă anunţându-mi cineva, că e probabil să fac ispravă la redacţia »Vulturului«, unde »Activitatea« se primeşte în schimb, am mers la locul numit, unde fiind întimpinat de Ioan Iosif Sceopul, student în drept, acesta între altele a confirmat, că da, a apărut în »Activitatea« acel comunicat, al cărui autor de altcum este el însuşi. Obiecţionându-’i, că ce bătaia lui Dumnezeul-a ajuns, să comită o astfel de absurditate, o astfel de calomnie, onorabilul ’mi-a reflectat, că — să nu mă indignez chiar în aşa măsură, de oare-ce dînsul prin invenţia’i păcătoasă nu într’atâta prestigiul meu moral şi naţional a intenţionat a-’l ponegri, ci a voit numai să blameze aşa numitul curent pasivist representat din partea ziarului »Tribunal. Văzui deci, că am de a face cu un om, oare nu-’şi dă seamă de înţelesul celor-ce le sprne, dar’ ca totdeuna, astfel şi atunci şi cu acest individ am făcut ultima încercare pentru-ca să nu fiu constrîns a-’l presenta înaintea publicului în realitatea sa, prin urmare l-am provocat, că în proximul număr al »Activităţii« să-’şi desminţească comunicatul seu fără nici un rost şi neadevărat, mai vîrtos din interesul bine priceput al seu, ceea-ce onorabilul a şi promis, că va face. Deci in buna speranţă a unei desminţiri corăspunzătoare, chestia promitea să devină terminată pentru mine, dar’ numai pentru mine, deoare-ce calomnia din vorbă a fost îndreptată şi In contra »Tribunei«. Şi cade ameţită pe un fotei. Şi acum vine lovitura din urmă: apare Kitty, nevasta ofițerului (erau cununați numai de două săptămâni.) Se uită cu milă la d-șoara Flutur, care deschide ochii. — Biată copilă, cine ar pută să se ■Upere pe tine.... tu ai fost numai jucărie. .. — Eu nu’s jucărie, eu sünt nevasta... adecă totuși nu, eu sünt numai d-șoara Flutur. O măsoară cu privirea și o întreabă pe Kitty. —■ De când v’ați cununat ? — De curând. E permis să văd copilul... va fi frumos. — Nu, nu-’i permis? D-șoara Flutur ia de pe masă covertă cu bani și ’i-o dă lui Kitty. — Asta-i a lui. îmi pare bine că te cunosc... spune-’i că-’i doresc multă fericire. Spune-’i, că şi eu voiu fi fericită... Ii mulţumesc de bunăvoinţă şi îţi mulţumesc şi d-tale, oh, d-ta eşti foarte fericită... nevasta lui... Kitty Incepe a plânge şi întreabă : — Şi copilul? — Vino după un sfert de oră. Kitty se duce. Şi d-şoara Flutur rămâne cu servitoarea, care plângea. — Nu plânge draga mea; nu-’i nimic. In Bourt se va isprăvi totul. Du-te, vreau să mă odihnesc, să dorm... să nu mă mai deştept... Şi afunci mă Astfel m'am adresat onor. redacţiuni dela »Tribuna« rugându-o, respective dându-’i împuternicirea ca şi până va apără desminţirea lui Sceopul să decline dela sine această invectivă tendenţioasă şi de rea credinţă. loan Iosif Sceopul Insă în esapta consonanţă cu individualitatea sa, nici în caşul present nu s’a ţinut de vorbă, desminţirea promisă n’a făcut-o, ci din contră în nnul 42 al »Activităţii« vine şi declară, că de oarece a înţeles, pumpă are să fie desminţit şi »mâncat« de mine a abstat dela rectificare. Notez aci, că după stabilirea avută cu dînsul, din parte-’mi n’am comunicat nimenui despre o eventuală desminţire, ce ar ave să apară în »Tribuna«, el deci n’a putut înţelege dela nimeni nimic în privinţa aceasta. Prin urmare nu din motivul sulevat din parte-ci nu s’a ţinut de cuvânt. Notez mai departe, că cu 3 ore mai târziu după-ce ne am despărţit, ’l-am întrebat, de a espedat rectificarea la »Activitatea«, ori ba ? ’Mi-a răspuns, că da, a espedat-o. Astfel e evident, că sau prin acest răspuns, sau prin »lămurirea« din »Activitatea« omul nostru s’a confrontat în mod ordinar cu adevărul. Abstrăgând dela toate acestea, nu »lămurirea« amintită în loc să se rectifice, omul nostru merge până acolo încât nu se sfieşte să afirme, că eu însumi aş fi declarat undeva, cum că la alegerea de la Ceica am corteşit pe lângă 48-istul Kovács Dénes. Eu sunt Român, şi ca atare totdeauna am ţinut şi ţin la demnitatea mea naţională, aşa încât pot considera de absolut necorespunzător acestei demnităţi desminţirea unor invective atât de scandaloase. Ar fi destul să mă provoc numai la faptul, că toţi Românii cinstiţi, cari mă cunosc, au timbrat de oalumnie apusa ce în mod atât de cutezat ’mi s’a adresat din partea »Activităţii«. Ca on public să se orienteze însă, în cât se poate da măcar cât e negru sub unghie crezământ unor oameni ca cei dela »Activitatea«, îmi iau voia să servesc cu o adevărată lămurire. Din motivele salevate din parte-’mi mai de multe ori în »Tribuna«, m’am interesat de mișcările Românilor Bihoreni, în special cu ocasiunea alegerilor dietale, astfel m’am decis a mă presenta în calitatea mea de corespondent al »Tribunei« la Ceica, considerând că acesta e cel mai curat cerc românesc în Bihor şi poate în Ungaria întreagă. Ajungând la faţa locului, o ceată de ţărani, cari mă cunoşteau, m’au întimpinat cu întrebarea, că pentru oare din candidaţi să-’ştree votul? Foarte natural, că m’am pus să-’i capacitez, să meargă numai în pace cătră casă, şi I prin alestare dela votare să-’şi pă-streze demnitatea de Români nepătaţi. Fie zis pentru satisfacţia mea, că oamenii m’au ascultat şi s'au depărtat fără să fi votat. De oare partid aveau să se ţină, nu ’i-am întrebat, de oare-ce nu m'a privit. Peste puţin timp m’am convins însă, că au fost venit să voteze pe kossuthistul Kovács Dénes, de oare-ce văzui pe corteşii acestuia cătrănindu-se amar după-ce s’au trezit că oamenii angajaţi pentru candidatul lor s’au depărtat. Am mai convenit apoi cu o grămadă de Români inteligenţi, mai cu seamă preoţi, faţă de cari m'am esprimat cu indignare pentru trista ţinută, ce o dovedeau amestecându-se în tărăboiul alegerilor dietale. Dimineaţa viitoare, când cu depărtarea mea dela Ceica, pe drum ’mi-a'a făcut cunoscut kossuthistul căzut, Kovács Dénes, căruia între altelei-am obiecţionat, că de altă-dată să-’şi caute de treabă prin ţinuturi maghiare, dar’ să nu se vîrască prin cercuri curat româneşti, şi să nu se ducă în mod atât de cutezant poporul nostru, ale cărui interese difer de ale Maghiarilor 48 işti ca cerul de pământ. Aceste au fost in meritul alegerii dela Ceha faptele şi enunciaţiunile mele, cu cari de altcum loan Iosif Sceopul a fost pe deplin în curat nu numai după ce ’l-am lămurit, fără şi înainte de a-’şi publica pentru prima dată în »Activitatea« calumnia la adresa mea. Şi dacă după toate aceste intemerara-i cutezanţă — fără de a proba măcar se adeverească ceva — să dimite până să-’şi potenţeze calumnia, afirmând, că eu m’aş fi şi mândrit cu ţinuta mea de trădător ordinar prin îndemnarea poporului să-’şi dee voturile pentru duşmanii sei de moarte, car’ de încheiere imputându-’mi şi nemodestie, — mă rog, în atare cas nu pot constata altceva, decât că »Activitatea« posede prin acest colaborator al ei un simplu calomniator, întreb acum pe cei de la »Activitate«, că întrucât ţin la nivelul cinstit, unde trebue să ştee fiecare ziar românesc, nu se genează a pune la cale nişte campanii atât de absurde? Ori d-nealor cu intenţiunea de a fi luaţi în seriosşi-au scos ziarul la iveală? Ii asigur, că prin procedeuri de aceste cât mai degrabă vor să-’şi ajungă scopul în privinţa aceasta, de cumva deja până acuma nu ’şi’l-au şi ajuns. I). Lascu, candidat de advocat. TRíBUNA 24 Ootomvrie (6 Noemvrie) 1901 Nr. 197 ........ „Reuniunea socialilor români din Sibiiuc — în ajutorul săracilor. Oameni cu cultură superioară, conlocuitorii noştri de limba germană Introduc în mijlocul societăţii lor tot felul de aşezăminte care de care mai folositoare obştei, pe cari apoi le şi sprijinesc din toată inima. Acestei culturi superioare este a se atribui şi împrejurarea, că la ei găsim asemenea aşezăminte pentru şi printre toate păturile societăţii. Ba la burghezime aflăm societăţi întemeiate de fiecare breaslă deosebit de ceealaltă. Spiritul de asociare, destul de desvoltat, ii face de în acţiunile lor pornesc totdeauna solidar şi umăr la umăr. Intre cele mai tinere asocieri ale lor se numără »Reuniunea de ajutorare la Crăciun a copiilor săraci neobligaţi la şcoală încă, fără deosebire de confesiune, întemeiată cu 3 ani înainte. Cârmacii ei, trecuţi şi ei prin şcoala năcazului şi a amarului sărăciei, lucrează în tot decursul anului asemenea furnicelor pentru a aduna sfîrşiturile celor cu durere pentru cei lipsiţi, spre a-i încălzi pe aceştia atunci, când sărăcia işi arată mai amar şi mai fără cruţare puterea sa neîndurată. Ei apelează la toţi şi la toate pentru bani, vestminte, alimente, aranjează loterii, producţiuni teatrale, concerte, în definitiv folosesc toate prilegiurile de a aduna în corniţă, ce miere încălzitoare are să dee celor goi şi flămânzi, celor, pentru cari abia soarele puţin încălzitor al lunei Decemvrie , pare a fi răsărit. Această reuniune umanitară, cu scopuri bine plăcute oamenilor şi lui Dumnezeu aranjează în tot anul în luna Noemvrie câte un concert de binefacere cu concursul reuniunilor de cântări din localitate, cu al musicei militare şi cu al unor virtuoşi violinişti, cimbatişti, pianişti etc. Duminecă, la 31 Octomvrie n. a., ’şi-a ţinut în sala cea mare dela »Gesellschaftschaus« numita reuniune producţiunea pentru a. c. Cu plăcere am aflat, cum »Reuniunea socialilor români din Sibiiu« ocupă şi ea intre cei-ce îşi dau concursul la această producţiune. Un loc de frunte şi cum sare şi ea în ajutorul săracilor. Prin această conlucrare, reuniunea noastră pe lângă, că îşi împlineşte o datorinţă creştinească, ea mai câştigă în moralul şi invaza sa în faţa străinilor, deprinşi a ne vede răsleţi şi îndărătul altora în toate trebile noastre. La această producţiune s’au esecutat 11 puncte din program: de cătră musică militară; de »Hermannstädter Arbeiter-Bildungs Verein«, de sub conducerea dlui director de musică H. Kirschner; de doi-trei gimnasişti (violină şi pian); de corul bărbătesc şi de cel mixt al reuniunii culegătorilor tipografi: »Tipographia«; de d-şoara Regina Triff (cimbal); de reuniunea pantofarilor: »Eintracht«; de corul mixt al »Reuniunii socialilor români din Sibiiu«. Dibaciul dirigent al corului reuniunii noastre, dl Candid Popa, învăţător, a avut norocoasa idee de a esecuta de astă-dată cu corul seu, bine disciplinat şi plin de vieaţă, două compoziţiuni, din bogatul domeniu al cântecelor noastre poporale de tot drăguţe, anume: »Foaie verde pup de crin« şi »Haţegana«, de profesorul de musică Timoteiu Popovici. Păşirea pe podiu a corului a fost intimpinată de sutele de asistenţi, erau peste 700, cu nesfîrşite aplause, ce nu voiau să mai înceteze. Aplausele ce au compensat corul pentru prima composiţie, au ajuns la culme după esecutarea composiţiei »Hăţegana«. Aceasta repetată, corul a fost pentru a treia oară rechemat pe podiu şi a mai esecutat odată composiţia »Foaie verde pup de crin«. Aplause, vivate, să trăească nesfîrşite au fost recompensa cea mai meritată pentru harnicii ostaşi din ceata reuniunii sodalilor noştri. Laudă lor şi harnicului dirigent Popa! Coristele noastre, îmbrăcate în pitorescul costum săliştenesc, cu zădii negre şi cu pachiele albe, în marea de oameni şi în feeric iluminata sală de la »Gesellschaftshaus««, păreau ca frumoase lebede şi rândunele drăguţe, simpatice şi atrăgătoare. La vânzarea de leşuri, pentru 3 obiecte ce se vor sorti în ziua împărţirii darurilor da Crăciun, au fost angajate domnişoare, aparţinătoare fiecărei naţionalităţi din localitate. Pe Româncuţe I s-a representat în mod de tot vrednic d-şoara Marcu, fiica harnicului măiestru-pardositor Iosif Marcu. Jocul început la orele 10 şi jura, şi terminat pe la orele 4 dimineaţa, a pus capăt frumoasei sărbări închinate numeroşilor copii săraci din Sibiiu. Un sărac bogat._J.g !H»WF__ Decorat. Locotenentul german de dragoni Heyl Kurt a fost decorat de cătră M. S. Regele cu Coroana României, în gradul de cavaler. * Preoţi noi. »Bunul Econom« din Orăştie scrie următoarele: Vechea generaţie a preoţilor bătrâni se premeneşte în tractul nostru grov al Orăştiei, în mod aproape rapid, în anii din urmă. In tractul acesta până acum de curând preoţii tare înaintaţi în virată erau chiar mai mulţi ca jumătate din numărul total al preoţilor. Erau bătrâni venerabili par’că toţi deodată preoţiţi, toţi deodată îmbătrâniţi. Acum însă, neodihnita roată a lumii cere, în învîrtirea sa, să vie elemente tinere în locul celor slăbite de greutatea anilor, şi vechii preoţi lasă loc de alţii noi, fie prin trecere din vieaţă, fie prin retragere în binemeritată odihnă. In adevăr, tractul gr.-or. al Orăştiei s’a premenit mult In cei 3—4 ani din urmă. Avem azi chiar mai multe elemente preoţeşti tinere în tract decât bătrâne, elemente mai vii, mai dornice de muncă, de înălţare a statului preoţesc şi a prestigiului lui. Azi vorbind numai de vechiul tract al Orăştiei, avem preoţi noi in comunele : Ludeşti Costeşti, Dâncul-mare, Romoşel, Orăştii, Romos, Turdaş, Petreni, Gelmar, Măgură, Bucium, apoi preoţi mijlocii, între bătrâni şi tineri, dar’ bărbaţi în floarea vieţii, în comunele Tămăşasa, Simeria, Şibot, Căstău, Belciu, Denoulmic, Pişchinţi, Sărăca, Şibişel şi numai în puţine comune mai avem oameni vechi de ani. In jumătatea de peste Murăş a tractului, jumătate alipită la Orăştie numai dela Anul Nou, proporţia încă e cam aşa, şi mai ales devine aşa, prin nouele întregiri de paroohii ce să fac. Numai da curând s’au întregit în această jumătate de tract două paroohii de nou: Almaşul mic, care ’şi-a ales de preot pe dl Nicolau Todea, fost învăţător în Sebeş, care Dumineca trecută a şi fost introdus în parochie ca nou sfinţit paroch, prin protopresbiterul tractual. Iar’ înainte cu 2 săptămâni parochia vacantă Boiu s’a întregit, alegându-’şi de paroch pe tinărul Eft. Costescu, cleric absolut, având a-’i urma încă întărirea şi aşezarea în comună. 1 Vasile Popiţianu, subl. p. şi reg. în reg. 31 de infanterie, a răposat alaltăieri în Plevlje.• Hymen. D-şoara Leontina Stupinian şi dl Vasile Micu, cleric absolut îşi vor sărba cununia Duminecă în 17 Noemvrie st. n. 1901, la 3 ore d. a. în biserica gr.-pat din Stupini. — Dl Valeria Cosma şi d-şoara Aneta I. Ripescu îşi vor sărba cununia religioasă în 28 octomvrie st. v. la orele 12 din zi în biserica gr.-or. din Tohanul nou.• Necrolog. »Gazeta Trans.* scrie: Din Viena am primit trista ştire, că Traian Mureşianu, fratele cel mai mic al proprietarului foii noastre, a încetat din vieaţă ieri în urma unei scurte suferinţe pneumo-pleurită. Decedatul a fost absolvent al academiei de sculptură din München. Ca sculptor are câteva lucrări remarcabile. Intre altele un foarte succes bust în relief al lui Avram Iancu, după o fotografie de la 1850 Busturile lui Andreiu şi Iacob Murăşianu, etc. In anii din urmă, posedând o voce bună de bariton, Traian Murăşianu s’a dedicat şi artei musicale. El s’a stins încă tinăr în etatea viguroasă de 36 de ani. Regretând adânc această dureroasă perdere, adresăm fraţilor şi surorilor răposatului sincerile noastre condolenţe. Croaica, sibii Sibiiu, 5 Nov. 1901 n. Distincţiune. M. S. Regele Carol I al României a conferit domnului baron Victor Stîrcea, fost conducător al partidului naţional în Bucovina, fost deputat în parlament şi în dieta Bucovinei, mare proprietar în România şi Bucovina, ordinul »Steaua României« în gradul de comandor.• Constituirea societăţii „Petru Maior“. După o serie de şedinţe constitutive s-a efectuat respective completat în şedinţa din 2 Noemvrie comitetul societăţii »Petru Maior« Resultatul »mişcărilor electorale« — numite cu tot dreptul astfel pentru neobicinuita dimensiune cum au decurs — este următorul: Preşedinte: Ioan Lăpădat, stud. filosof; vicepreşedinte: Octavian Papp, student jurist; secretar: Constantin Flămând, teolog absolut şi student filosof; cassar: Pompil Cioban, student jurist; controlor: Mircea Pascuţiu, student tehnic; bibliotecar: Octavian Goga, stud. filosof; vicebibliotecar: loan Maior, st. jurist; notari: loan Montani, st. jurist şi Mercian Caluţiu, student jurist; econom: Antoniu Bălaciu, student jurist. Membrii în comisiunea supraveghetoare au fost aleşi: N. Siclovan, stud. technic; loan Cădariu, student jurist şi Nicolae Olariu, student jurist. Membrii în comisia literară sunt următorii: Octavian S. Prie, teol. abs. şi student filosof; Aurel Bratu, student filosof; Pompil Cioban, abs. acad. com. şi student jurist; loan Lupaş, student filosof; Teofil Tanco, stud. med.; loan Montani, student filosof; Laurenţiu Căpuşan, student technic şi Octavian Goga, student in filozofie. S’a pus in fruntea societăţii tot ce a avut mai bun tineretul român din Pesta şi astfel se poate aştepta, ca din sinul tineretului universitar din Pesta se transpire veşti cât se poate de îmbucurătoare. Numărul cel neobicinuit de mare al membrilor societăţii (98) e o dovadă eclatantă a interesului ce-’l poartă tinerimea faţă de societate, Sanherib.* ♦ „Despărţământul Biei" (şi Dicio- Sânt-Mărtin ca afiliat) al »Reuniunii învăţătorilor gr.-oat. din archidiepesa great. de Alba-Iulia şi Făgăraş«, este convocat la ţinerea adunării sale pe Sâmbătă, in 16 Noemvrie st. n. a. a, în şcoala gr.oat. din Spini. Pe lângă programul oficios se va asista la parastasul servit pentru sufletele învăţătorilor decedaţi pe teritorul acestui despărţământ. Prelegere practică va fi ţinută de I. Ignat, învăţător în Spini, »însemnătatea şcoalei«, disertaţiune de Dem. Laz. Todoran, învăţător în Căpâna interioară. Apreciarea prelegerii şi a disertaţiunii etc. * Metod practic: în Muntenegru se foloseşte un metod foarte practic pentru de a ajunge căsătorit. Tinerii muntenegreni fcă îndeletnicesc cu răpirea de fete turce, pe cari apoi le silesc să le devie neveste. Nu le întreabă de se învoesc ori ba, inima aci n’are vot, e supusă forţii. Acest metod de însurare a supărat teribil pe locuitorii turci, cari astfel îşi perd zilnic cele mai frumoase fete. Tulburarea e la calme şi patrule de miliţie circulă pretutideni pentru împedecarea unor eventuale conflicte sângeroase. In jurul pământului. Din Petersburg se anunță, că al doilea fiiu al marelui principe Vladimir Boris, săptămâna viitoare işi va începe călătoria sa în jurul pământului. Merge direct în Egipt și de acolo în India, unde se vor aranja mari vânătoare în onoarea marelui principe.*