Tribuna, noiembrie 1901 (Anul 18, nr. 202-221)

1901-11-01 / nr. 202

Anul XVI11 Sibiiu, Joi 1/14 Noemvrie 1901 ABONAMENTELE Pentru Sihitu : 1 lună 1 por. 70 bani,'/« an 8 oor., »/, an 10 eor.,1 an 20 oor. Pentru ducerea la casă cu 30 bani pe luni mai mult Peatra monarchie: 1 luni 2 oor. 40 bani, ‘/» an 7 cor. »­» an 14 oor., 1 an 28 oor. Peatra România fi str&liitste: ‘/4 an 10 franci, ‰/4 an 20 franol, 1 an 40 francl. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. INSERȚIUNILE Un fir garmond prima­ dati 14 bani, a doua-oara 12 bani a traia-oară 10 bani Redacția şi administrația: Strada Pepi­isi Nr 15. Se prenuméra la ponte fi lilirtrii. Epistole pcfrancate se reftuă. — Manuscripte cu se Înapoia A Numeri singuratici . 10 bani se vând în Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei«, societate pe acțiuni și la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie« Parafrasare. E un vechiu obiceiu parlamentar, că domnitorul deschide adunarea depu­taţilor printr’un mesagiu de tron, dare parlamentul răspunde la acest mesagiu cu o adresă. înţelesul mesagiului este ca să facă cunoscute principiile a căror punere în pradă o doreşte domnitorul pentru ocâr­muirea viitoare a popoarelor saie. Ear’ rostul adresei constă într’aceea, să se aducă la cunoştinţa tronului ce doresc popoarele, cum vreau ele să-’şi dirijeze moartea în viitor, aducând în deplină armonie interesele lor cu interesele tro­nului. Aşa se întâmplă aceasta în statele, în cari există stări politice normale, cari ■e cârmuesc în sens adevărat constitu­ţional. La noi? După­omn fals este constituţiona­lismul în Ungaria, tot astfel false sünt şi vorbele puse în gura Monarchului în formă de mesagiu, şi fals este şi răs­punsul, adresa dată la acest mesagiu. Nu sunt stări noue acestea, pe care acum le-am observa pentru prima oră. Ele se repetă de când există la noi si­stemul parlamentar. Am văzut, cum în mesagiul de tron s-au accentuat chestiunile economice, cul­turale, administrative, bisericeşti etc. ale naţiunii. Se înţelege, că ale naţiunii ma­ghiare, ale naţiunii, care ţine în mână puterea acestei ţări, şi care nici nu ură să ştie de esistenţa altor popoare, altor­­ naţiuni în Ungaria. Şi precum a fost compus, redactat mesagiul, tot astfel e redactată şi adresa la mesagiu, care nu e alt-ceva, decât o pratrasare a mesagiului. Cu nici o vorbă nu este amintit cel mai mare rău, ce roade la basa ace­stui stat, neînţelegerea dintre popoarele de sub coroana sf. Ştefan, chestiunea de naţionalitate. Ungurii, e drept, nu vreau să recu­­noască esistenţa unei chestiuni de naţio­nalitate, închid ochii, dacă altfel nu pot să nege esistenţa unei astfel de chestiuni. Dacă o fac aceasta însă şoviniştii inconştii, dacă politicianii de contra­bandă strigă in gura mare, ca nişte pan­glicari, că în Ungaria nu esistă decât ma­­ghiari, decât o naţiune, cu drept de vi­­­aţă, — nu-­i permis să o facă aceasta un bărbat de stat, un om care stând în fruntea afacerilor, poartă responsabili­tatea pentru toate resultatele politicei ce urmează. Prim-ministrul Coloman Széli, fără îndoială, astăzi e cel mai mare bărbat de stat al Maghiarilor. Chiar faptul acesta ne face că ne mirăm cu atât mai mult de mesagiul de tron şi de adresa din rîndul acesta. Datorinţa lui Széli, ca un adevărat om de stat, ar fi fost să caute modali­tăţile, prin cari să creeze armoaie în ţeară între popoarele conlocuitoare, prin satisfacerea pretenţiunilor juste ale fie­căruia. Numai astfel se poate schimba basa putredă a statului ungar, dacă esistenţa naţională a tuturor popoarelor va fi asigurată prin legi echitabile. Starea deplorabilă în care se află astăzi Un­garia în urma nebunei politice şovi­­niste, urmate de guvernele ungureşti, prin trase nu se poate schimba. Până­­când majoritatea absolută va fi nemul­ţumită, lipsită de ori­ce razim legal de esistenţă, despre o înflorire a acestei ţări n­­ici vorbă nu poate fi. Un sistem politic urgisit n’a pro­dus roade folositoare de când e lumea. Sistemul politic din Ungaria e atât de urgisit in ochii naţionalităţilor, încât în creştet să se pună guvernul din Bu­dapesta şi nu va fi în stare că ridice niveul acestei ţări, până­ când nu va schimba acest nenorocit sistem. In primul loc datorinţa lui Coloman Széli era, dacă într’adevăr întruneşte în sine condiţiunile unui bărbat de stat real şi prevăzător, să constate prin graiul Monarchului, esprimat în mesigiu, că parlamentul e­mane, că majoritatea lo­cuitorilor ţării n'are representanţi în parlament. Că starea aceasta este anormală. Că guvernul ţării îşi ţine de o cardinală datorinţă să pună capăt acestei abnormităţi, prin crearea de legi, cari să facă posibilă şi naţionalităţilor participarea la munca constituţională în folosul patriei. Că prin esecutarea conştienţioasă a legilor esistente, guvernul Maiestăţii Sale va insul într acolo, ca mulţumire să se înrădăcineze în inimile tuturor cetăţenilor, ca astfel cu acelaş dor şi voe 86 până umăr la umăr pentru ridicarea dinastiei şi patriei la un grad mai înalt de Înflorire şi bunăstare. Ar mai fi ■pus Száll prin rostul Împăratului-Rege, că interesele esterne politice ale Monar­­chiei încă pretind pace, mulţumire şi bună înţelegere în internul Ungariei, între iubitele popoare ale Maiestăţii Sale.... Astfel de vorbe ar fi făcut din graiul Monarchului un graiu sincer, fidel stărilor esistente in Ungaria. Pro­­miterea solemnă în răspunsul la me­sagiu, că, da, dieta îşi va ţină de o pa­triotică datorinţă să muncească din răs­puteri pentru împlinirea tuturor dorin­ţelor esprimate în cuvântul de tron şi va sprijini din răsputeri guvernul în r­­­împlinirea acestei grele chemări pa­triotice — era reclamată. Cum ni­ se presentă însă, atât me­sagiul cât şi adresa, sunt seci, lipsite de ori­ce duh politic, false, nişte parafra­­sări reciproce. Par’că înainte ar fi ce­tit redactorul mesagiului proiectul de adresă, compus de Max Falk. De bună seamă, Coloman Széli e aderentul politicei de struţ, îşi bagă capul în năsip, să nu vadă pericolul. Căci — admitem şi noi — e adevărat, că astăzi aproape în toate statele do­­minează un curent economic, instiinţa guvernelor e întărirea economică; dar­ nu mai puţin adevărat este, că la noi che­stiunea de naţionalitate nu poate fi pusă îndărătul chestiunilor economice. In fe­lul cum a contemplat guvernul maghiar resolvarea problemelor economice, din contră, nemulţumirea şi răul va deveni şi mai mare. • Să nu se uite împrejurarea, că gu­vernul maghiar în politica sa econo­mică distinge categorii. Numai întări­rea economică a elementului maghiar e contemplată. Guvernul şi aici stă pe principii false. O nespus de mare amă­răciune va cuprinde pe toţi locuitorii nemaghiari, când vor vedea, că pe spa­tele lor se ridică o singură naţiune, privilegiata naţiune maghiară, întocmai ca in trecutul negrei iobăgîi. Şi în punctul acesta se observă deschilinirea cetăţenilor în privilegiaţi şi nu apăsaţi, întocmai ca în ce priveşte drepturile politice, dela cari nemaghiarii sunt aproape cu desăvîrşire deschişi. Aceste reflecţiuni se pot face la mesagiu şi adresă, două acte pe cât de false, pe atât de periculoase pentru vii­torul acestei nenorocite ţări. — 1*. FOIŢA „TRIBUNEI“. Originea Românilor (Urmare). Autorul încredinţase compunerea acestui articol lui Gustav Weigand, mem­bru al academiei române şi director al seminarului român din Lipsea, care la Români­e o autoritate în chestie, — de la dînsul au aşteptat mulţi că va lua po­liţie faţă cu filologii maghiari; e deci un astfel de bărbat (Weigand) în contra căruia din partea Românilor nu încape vre-un prepus că dînsul ar sta în Ser­­viciul politicei maghiare. Din articolul lui Weigand reprodu­cem deci pasagiul, ca se referește la istoria limbii valache: »Precum amintirăm mai înainte, Aroomânii sânt de aceeași origine cu Da­coromânii, co­rcese din limba lor. întrebarea aceasta numai în legă­tură cu întrebarea originei tuturor Ro­mânilor se poate discuta, înainte de toate acea întrebare se iveşte, că oare în Dacia veche, ori în Moesia s’a for­mat naţiunea română ? Răspunsul dat la această întrebare lămureşte şi origi­nea Arăminiilor. La tot caşul e greşită­­ părerea, că limba română s ar fi format în Dacia, car’ limba arămână în Mossia, căci e peste putinţă, ca limba latină vul­gară să se fi format între secolul al VI lea şi al IX-lea în timpul când toate ramu­rile acestui popor au vieţuit împreună,­­înainte de secolul al VI-lea nici că poate fi vorba despre popor şi limba română. De aceea nici că poate fi desamintitul ,torna, torna,frate« din limba română, ci e pur şi simplu latină vulgară. Cea mai veche încunoştiinţare despre Români o găsim la Kendrenos din 976, când zic­e că pe Bulgarul David nişte păstori va­­lachi ’l-au atacat şi ’l-au omorît între Castoria şi Prespa, (Albania).*). *) Ei bine, pe motiv că Kendrenos n’a dat de urma unui omor săvîrșit de păstori va­­lachi asupra vre-unui Bulgar cu secoli mai in­­ainte, nu urmează că n’au esistat Valachi; apoi cu ajutorul limbii se pot dovedi multe, dar’ nu toate. Vicepresidentul academiei maghiare, Fraknoi ne opune in opul seu »A Hunyadiak kora«, la p. 562, că 300 ani dela dela descăle­carea Maghiarilor in Ungaria, o singură literă scrisă în limba maghiară nu esistă. Din seco­lul al XIII*lea și al XlV-lea posed Maghiarii (31 trei suvenire limbistice : o predică de înmor­mântare, un fragment dela Königsberg și o for­mulă de jurământ de pe timpul lui Ludovic­ cel­­mare. Toate fără valoare, şi, într’o estensiune aşa de mică, încât dacă s’ar tipări, abia ar da două pagini octav. Poftească acuma cineva sâ tragă din aceste conclusiunea că­­ înainte de se­colul al Xlll-lea pe acest pământ n'a esistat limbă şi popor maghiar. Astfel descrie pe Valachi două sute de ani în urmă şi Beniamin din Tudelia. Tot Kendrenos aminteşte de­­­­spre răsboiul din Kinbalong la anul I 1014. Acest nume nu mai e latin, ci­­ român, când iu urechile străinului „ sună ca », precum sună şi în ziua de azi în unele ţinuturi româneşti«. Iată, acesta e punctul de vedere al »Enciclopediei române«. Tot acela pe care Hunfalvy, Réthy László, Moldo­van, şi alţii cu ani înainte ’l au accen­tuat, pe base ştientifice. Ceea-ce inteliginţa română n’a vr’ut să creadă acestora, doară îi va crede marelui savant, academicianului Bucure­­ştean, Gustav Weigand şi distinsului re­­dactor al »Enciclopediei române«, Cor- I­nel Diaconovic. Altcum în privinţa originei rassei nu este diverginţă,*) numai povestea aceea se nimiceşte că Maghiarii ar fi găsit deja aici pe Români’*). Nu 'i a *) Careva să zică un progres : pân’acuma eram gunoiul tuturor popoarelor perondate prin Dacia; acuma am avangiat la rangul de »păstori cu buze italiano-albaneze«. **) Pardon ! o singură poveste se nimi­­cește, anume: afirmarea d-n­le, câ »originea dacică a Valachilor ar fi o poveste«. Ceteşte pag. 74 din strategiconul strategului grec Kekaumenoa, din secolul al XV-lea, care zice că: »Românii din Thesalia, popoarele de odinioară ale lui Dece­­bal, din părţile dela Dunăre şi Sava au emigrat in părţile de mează-zi ale insulelor Balcanice«, găsit aici, precum n’au găsit aici nici pe Sârbi, nici pe Saşi*). Dar’ pentru aceea simţul politic maghiar a împărţit cu ei UU numai pânea, dar’ şi egalitatea de drept**), şi numai dela ei atirnă, ca să trăească in pace**­)! Până aici istoricul din »Ellenzék«. Aţi văsut dovezile autentice, prin cari ni se arată ad oculos, cu »siguranţă matematică­,­că Valachii s’au strecurat in această (’»ară pa furiş ca pastor­­, mult mai târziu, după-ce Maghiarii au cucerit ţeara şi au organisat-o ca stat ? Şi că Maghiarii CU toate aceste ’şi-au *) Ei bine! dela cine a­’ţi cucerit ţeara, dacă nu dela Valachi . Vechii cronicari ne-o spun (vezi: la hon­foglalás« pag. 108) că Árpád, Tuhutum şi ceia­­lalţi duci, o sâptem­ână întreagă, zi de zi s’au îmbătat de bucurie că au cucerit Ardealul. Dr. Fauler la pag. 50 zice că Maghiarii între alte datine urîte aveau şi aceea că : »Spintecau oa­menii pe cari ’i-au omorît, Ie scoteau inima şi o plâneau în stare crudă«. După o luptă aşa te­ribilă, precum a fost cucerirea AriSah­t­ui, se vor fi putut ospâta cu inimi de »Valachi« după plaie. Inima lui Gelu va fi mâncat o poate In­iuşi Tuhutum (Töhötöm, pronunţă: Téteny). **) Precum dovedeşte : »Aprobata şi Com­pilata«. ■*•/ Adecă se urmeze sf. scripturi: »dăcâ cineva îţi trage o palmă, intoarce-’ţi şi ceealaltă falcă, să-’ţi mai radă una«. împărţit cu ei (cu păstorii) nu numai pânea, dar’ şi drepturile. Dificile est iuţirăm non somibere. Când am cetit acestea, ’mi-a venit aminte fără veste o altă istorie auten­­tică, dovedită cu »siguranţă matematică«, publicată în »Budapesti Hírlap« din 9 August 1901, unde între altele ni­ se ■pune că, înţeleptul patriei, Deák Fe­renci, în etate de (6) şese ani, căzând de pe o­ripă ’şi-a sprintit gâtul astfel, încât faţa­­i­ s’a Întors la spate, cari ceafa la piept. Un adevărat Ianus. Pericolul era mare. Medicii recomandau să-’l ducă cu graba la Viena, căci dinșii nu-’i pot ajuta. Un asemenea cai încă nu văzuseră. Ei, dar’ până la Viena e departe, o să moară pe drum; pe acel timp nu era cale ferată. Confusia şi frica în familie era teribilă. Cine să-’l scape? Cu toţi stăteau încremeniţi. In acele momente critice păşeşte pod­erul (vizitiul) Pek«i şi zice: »N’aveţi grije, este cine să-’l ajute. — Cine-’i acela? — Cine altul decât maiestrul de grumazi. —* Care măestru?­­ Cel-ce ştie să sudeascâ grumazii oamenilor, acela Va şt! şi să ’i punft la loc. Sibiiu, 13 Nov. 1901. Universităţi slave. Mişcarea pentru ridicarea de universităţi slave în Austria, continuă. In Praga s’a ţinut o adunare de studenţi, la care au luat parte vre­o 500 şi s’a decis se fie provocate toate cluburile slave a lucra pentru înfiin­ţarea unei universităţi slave în Brünn sau Olmütz şi alteia în Laibach. în aceasta din urmă se se propună stu­diile in limba croată, slavonă şi sirbă. »Slav. Horesponette in­formată din Laibach, că consiliul co­munal a luat posiţie pentru universi­tatea slovenă şi a ales o deputăţie, care se presente decisul consiliului prim mi-­­ nistrului Korber.­­ Incorigibili. Ia discursul, cu cire contele Béldi Ákos a deschis adu­narea de Duminecă a EMKE­­, între altele se zice, că EMKE trebue să ri­dice un templu culturei umane şi naţio­nale, în care au să se întâlnească cu vremea toţi locuitorii patriei. Contele Béldi a înţeles de­sigur sub cultura naţională, cultura »naţiunii«. Noi îl asigurăm însă, că în acestă »cul­tură« cu toţii nu ne vom întâlni nici­când. TARIFUL AUTONOM. Despre caleto­­ria primministrului Szeli Ia Elona — amin­tită ieri — ln chestia tarifului vamal au­tonom, se mai scria următoarele: Tratativele decisive asupra proiec­tului tarifului vamal autonom, sânt imi­nente Plenipotențiarii celor două guverne au primit proiectul in prima cetire, și in curând vine in a doua cetire, când sS ian hotâriri definitive In afacerea aceasta trateazft Széli cu Körber, ca se se delăture din proiect eventualele defecte și se se apla­neze divergentele de pftreri, ce mai sânt. Széli sosește astttsi seara sau mâne dimineaţă la Pesta. Dreptul Umbei croate. In congregaţia comitatului Zagreb, ţinută în 11. I. c., preotul Forfco (Samobor), a făcut propunerea, ca adunarea com­i­­tatensă să facă o representaţie la dieta provincială, rugăndu o să intrevină la locurile competente pentru cassarea avizurilor poştale cu text numai maghiar şi frances în circulaţia poştală dintre Croaţia, Cislautania şi Bosnia şi in­troducerea avizurilor cu text croat. Corniţele a respins propunerea, cu motivarea, că afacerea nu aparţine cercului de competenţă a comitatului. Se vede, că şi acest tomite trăeşte în era dreptului, legii şi a dreptăţii. Discuţia asupra proiectului de adresă la mesagiul de tron se începe în şedinţa de mâne, joi, a dietei. Desbaterile vor dura lung, de­oare­ce din opoziţie sunt pregătiţi mulţi a lua parte la ele. Mai întâi, vor vorbi Kossuth, apoi Rakovsky ş. a. — Românii in municipii, în comitatul Hunedoarei» Din comitatul Hunedoarei mai pri­mim cu datul de 10­­. o. rapoarte de­spre alegerile din trei cercuri, i­ată ce ni se scrie: Nr. 202 Cercul Brad. Ieri, in 9 Noemvrie a. c. s’a ţinut alegerea comitatensă în Brad, pentru cercul electoral al Bradului. Au trebuit să se aleagă noue membrii, al căror ter­min a espirat. A reuşit lista română. S’au ales 8 Români şi un Maghiar. La acest cerc aparţin comunele: 1. Brad cu 442 alegători, dintre cari 117 sunt străini, Maghiari, Nemţi şi Jidovi, iare restul 325 sunt Români. 2. Vaca cu 111 alegători, toţi Ro­mâni. 3. Valeabrad cu 111 alegători, din cari 2 străini. 4. Tărăţel cu 83 alegători, din cari 6 străini. Aceste comune formează no­tariatul Brad. Din notariatul Mihăleni aparţin co­munele: 5. Blăjeni cu 320 alegători, din pari 2 străini. 6 Mihăleni cu 55 alegători, din pari 3 străini. 7. Potingani cu 20 alegători Ro­mâni. Din notariatul Bupeş aparţin: 8. Bupeş cu 94 alegători Români. 9. După peatră cu 292 alegători Ro­mâni. 10. Stanija cu 147 alegători Ro­mâni. Peste tot sunt 1544 alegători Ro­mâni In pero. Străinii dispar, cu abia peste 130 alegători. La vot s’au presentat 287 alegători. Cei mai mulţi din Brad, Vapa, Tărfiţel au preoţii în frunte şi învăţătorii. Foarte puţini din celelalte comune. Din comuna Blăjeni a fost preotul Haraguş cu vre-o 12 alegători. Unde au rămas Insă ceia­­lalţi preoţi şi învăţători? Fapt e, că în comunele din depăr­tare alegătorii n’au ştiut nimic de ale­gere. Alegerea a fost întru toate liberă şi fără gendarmi — cum nu ştim să fi fost de vre­o 25 ani. A reuşit pe lista română: Vasile R. Dămian cu 222 voturi; Dr. Pavel, Oprişa profesor cu 287 voturi; Ioan Ger­man cu 287 voturi; Ioan Birău, preot cu 287 voturi; Vaier Candrea cu 286 voturi; Vasile Bonea, profesor cu 194 voturi; Iosif Costea, preot cu 194 vo­turi; Andron Bogdan, preot cu 193 vo­turi; Konya Dénes, preot reformat cu 286 voturi. Lista oficioasă pretorială a întru­nit 93 voturi. Faţă de trecut Românii au câtşti­­gat două mandate noue, în noua pe-

Next