Tribuna, decembrie 1901 (Anul 18, nr. 222-241)

1901-12-01 / nr. 222

Pag. 886 (1882), Schițe de istoria literaturii ro­mâne (1885), Miron Costin (1886), Istoria evenimentelor din Orient (1889), Docu­mente relative la anii 1800—1831 (1889), Despre bresle (1889), Monumentul lui Miron Costin (1889), Memorii presentate Academiei în 1887—88, Biserica din ce­tatea Neamţ (1890), Legende (1891), Istoria Românilor (1892), Istoria şcoa­­lelor etc. Ca ziarist a scris în »Zimbrul«, »Albina«, »Curierul de ambe­ sexe«, »Vul­turul«, »Steaua Dunărei«, »Românul«, in timpul din urmă în »Apărarea Na­ţională«, »Secolul«, »Universul« »Granica« Biblioteca dăruită oraşului Galaţi este un monument care va vorbi gene­raţiilor viitoare de ce poate mânca unui om iubitor de ţeara şi neamul lui. Mişcarea Polonilor. Valurile mişcării Polonilor, din in­cidentul barbarei sentenţe a tribunalu­lui din One8oti, au ajuns până în salele parlamentelor. In două parlamente s’a pus chestia pe tapet de cătră deputaţii poloni. în parlamentul austriac a ridicat cuvântul deputatul polonez Dzieduszycki protestând cu energie în numele popo­rului polonez, contra procedării Pru­siei faţă cu supuşii sei polonezi. Prim-ministrul Koerber a declarat căi după­ cum guvernul austro-ungar n'ar tolera vre­odată amestecul vre-unui stat străin în afacerile sale interioare, tot astfel discuţia asupra afacerilor interi­oare ale unui alt stat trebue esclusă şi din partea noastră. Prin urmare ministrul preşedinte se simte dator să respingă acele câteva aserţiuni ale deputatului Dzieduszycki, care se rapoartă la Prusia. In parlamentul Germaniei a făcut o interpelaţie în chestie deputatul polo­nez prinţul Radziwil. El a relevat marea escitare a Po­lonilor din Prusia, cari prin purtarea bruscă şi injustă sunt răniţi în sen­timentele lor cele mai sfinte. Pune chestia pe tapet în parlament din cauză că mişcarea a aruncat valuri departe peste graniţele imperiului. Arată apoi cum prin aceea, că bă­ieţilor poloni li­ se prestată limba lor maternă mai pe jos, să produce în ei o aversiune faţă de şcoală. Noua poli­tică socială prusiacă nu corespunde ve­chilor tradiţii; nu se respectă nici sfin­ţenia locuinţei private. In fine prinţul cere cancelarului se fee măsurile necesare pentru linişti­rea poporaţiunii. Bu­low răspunzând, zice, că chestia din Wieschen e chestie curat prusiacă. Daoft se va face acolo interpelaţia, va râspunde un merit, dar’ fiindcă s’a făcut alusie şi la raportul Germaniei cu stră­inătatea, ţine să se declare în privinţa aceasta. Iniţiatorii espeselor din Galiţia şi Varşovia, a zis Bülow, au avut desigur intenţiunea de­ a sămăna discordie în ra­porturile Germaniei cu Austro-Ungaria şi Rusia. Cancelarul poate asigura că aceste raporturi n’au fost de loc tulburate din causa acelor escese. Atitudinea guver­nelor rus şi austro-ungar a răspuns aş­teptărilor noastre îndreptăţite, care gu­vernul rus a esprimat îndată după cele întâmplate la Varşovia adîncile sale re­greta. Contele Lambsdorff a asigurat pe ambasadorul german din Petersburg că guvernul german poate avă deplină în­credere în autorităţile ruseşti. Solida­­daritatea care leagă pe Prusia cu Rusia, pe basa statului quo şi a tratatelor con­tra acelor tendenţe care urmăresc re­trogradarea istoriei şi restabilirea stării de lucruri din nainte de 1772, nu poate fi cu uşurinţă sdruncinată. Deaseme­­nea guvernul austro-ungar a luat măsu­rile necesare pentru protecţia consula­tului german din Lemberg. Aceste mă­suri însă au fost din nenorocire neîn­destulătoare pentru a împedica reînoi­­rea espeselor. Ministrul de afaceri stră­ine austro-ungar a esprimat însă amba­sadorului german cele mai adânci re­grete cu ooasia espeselor de alaltăieri. Contele Goluchowski a dat asigurare că autorii tulburărilor vor fi pedepsiţi cu asprime. Contele de Bü­low termină declarând că curentele şi demonstraţiile din străi­nătate nu pot avea nici o influenţă asu­pra atitudinei bărbaţilor de stat ger­mani, care-’şi vor face in totdeauna da­toria pentru a paralisa primejdia, ce ameninţă poporul german din partea ele­mentelor poloneze. După vorbirea lui Bu­low interpela­ţia s’a pus la ordinea zilei. Dar’ după o scurtă discuţie, din care relevăm vor­birea lui Dziembowski-Pomian, care a zis, că Prusiacii prin politica lor vor crea o Irlandă polonă — desbaterea interpelaţiei s’a ammnat.­­ Aşa stăm până acum cu mişcarea acestui nefericit popor, care simte apă­sarea grea a lor trei mari imperii. Agi­taţia, justificată de barbarie şi volnicii, continuă In sinul seu şi, dapă satisfac­ţie nu va primi, cel puţin va pricinui greutăţi detentorilor puterii din cele trei imperii şi va arăta lumii, că poporul po­lon încă una este — în sentimente, în dureri şi bucurii... Compatrioţii noştri maghiari de când s’a început chestia dela Wreschen nu înceată a ne spune, direct şi indi­rect, că eată ei nu fac cu noi ca Pru­­siacii cu Polonii, cu toate că ar pută să-’i ia de model, fiind Nemţii un popor cultural... Să-’i ia, căci şi până acum ’i-au luat de model chiar cu privire la stati-­ ficarea şi maghiarisarea şcoalelor şi la polonisăi. Dar’ trebue să ştie, că dacă Pru­sianii dau pilde şi Polonii au dat. Când cei din Prusia au fost loviţi, au resimţit lovitura cu toţii şi pretutindenea au fă­cut demonstraţii impunătoare, au dus chestia in parlamente şi în scurt timp au adunat peste 50 mii de maree pen­tru victimele brutalităţii prusiace.... (m) FOIŢA „TRIBUNEI“. Şedinţa festivă a societăţii — „Andreiu Şaguna“. De grele şi critice vremuri era cer­­cat poporul român pe timpul păstoririi Metropolitului Andreiu baron de Şaguna. Ca un apostol s’a ridicat marele Metro­polit şi pătruns de binele şi interesele intreg neamului seu,­­şi-a pus la tim­pul seu şi cârja din mână şi a alergat acolo unde interesele neamului îl chie­­mau. Aceste interese le-a servit şi in biserică şi In vieaţa publică. Nu numai In istoria bisericei gr.-orientale va sta scris cu litere de aur numele Andreiu Şaguna, căci munca lui nu a fost res­­trlnsă. Nu esistă Român cu inimă, care să nu îşi plece capul cu recunoştinţă afunci vorba e de faptele lui Andreiu Şa­­guna. SS nu mergem Insă prea departe« Să privim odată In jurul nostru, aci In loc. In dreapta, în stânga, tot ce are bi­serica gr.-or.» e legat de numele acestui mare Metropolit, întăreşte-­ţi cetatea şi duşmanul nu îţi va putea-o potropi! Cetatea noastră este biserica şi şcoala. Acestor aşezăminte le-a pus basa solidă Şaguna. Acum, când pe depi ni­ se pun de cătră opresorii noştrii pe toate terenele in desvoltarea şi întărirea noastră, atât culturală cât şi politică, acum — zic — ni­ se impune mai mult de un simţ in­tern, să ne plecăm capul înaintea me­moriei marilor noştrii bărbaţi, cari în acele vremuri grele muncă titanică au lu­crat, întru ridicarea şi întărirea aşeză­mintelor noastre,­­ la rîndul aşezămin­telor altor neamuri. Dovadă că publicul nostru ştie aprecia şi venera memoria marelui Me­tropolit Şaguna este, că an de an nu pregetă a-­şi aduce prinosul recunoştin­ţei luând parte la şedinţele festive ale societăţii elevilor seminariali »Andreiu Şaguna«. Şedinţa festivă după cum am fost, anunţat s’a ţinut aseară. Bala a fost tic­sită de lume, în fruntea căreia era I. P. B. Sa Metropolitul Meţian, Archiman­­dritul N­. Puşcar şi asesorii pons. Şedinţa o deschide dl profesor se­­minarial şi presidentul societăţii» Dr. Procai prin o vorbire frumoasă şi plină de sentiment In care arată greutăţile cu cari s’a luptat biserica până a ajuns fortăreaţa vieţii noastre de acum. Urmează »Imn studenţesc«, cântat de corul societăţii. Corurile au fost dirigiate de dl L Mateiu, absolvent al conservatorului din Iaşi. Dl Mateiu a înlocuit pe dl T. Po­­poviciu, fiind d-sa in concediu, până zi­lele aceste. Cuvântul festiv de Dimitrie Borda, d­. al. IlI-lea, a relevat faptele măreţe şi vieaţa Metropolitului Şaguna. Inspi­rat de întemeietorul seminariului, al cărui elev este, dl Bord­a cu frumoase şi elo­gioase cuvinte ne-a adunat intr’un mă­­nunchiu vrednicia şi gloria a lui Şaguna. Urmează »Paul Chinezul« poesie de Nenifescu, declamată cu mult simţ şi entusiasm de Octavian Stoica, ped. al IlI-lea. Orchestra societăţii exepută apoi »Povestea de Komzak şi ne transpune cu finalul dulce in lumea poveştilor. Din aceste visări ne trezeşte diser­taţia »Arta şi Religiunea“, cetită de George Tulbure, cl. a. IlI-lea. Dl Tulbure începe la arta egip­teană, romană etc, arătând gradaţiunile desvoltării, trece la arta In biserică ca inspirătoare a evlaviei şi din aceste mâ­necând desvoartă foarte potrivit în flu­­inţa artei şi a religiei asupra virtuţii şi moralei oamenilor,­­ de pro­tinism, care învinge totul şi îşi cucereşte teren în toată lumea. Dl Tulbure a dovedit un aprofundat stadiu al tesei d-sale. După stadiul serios e foarte po­trivită duioşie sufletească ne a insuflat corul societăţii cu »Pe orizont departe« de Mendelssohn. Ca duioşia să nu ne transpună in melancolie, urmează composiţia dlui Ma­teiu: »Până când ţineam cu codrul«, cântec poporal, de al nostru, care pă­trunde la inimă. O forţă a programei a fost şi de­clamaţia dlui George Todtu, d­. anul L, dovedind talent declamatoric indiscuta­bil. Modulaţiunile şi schimbarea tim­brului vocei dlui Todtu sunt admira­bile. Poesia declamată a fost »Electo­ralei, de I. Negruzzi. îmi permit o mică şi binevoitoare observare. »Electoralei este incontesta­bil o bună poesie satirică potrivită pen­tru România. Pârtiile însă, unde vorba vine de profesor şi preot, — până atunci, până când cultura noastră de aici nu este la un niveu înalt, când se nu pro­voace observaţii în public — le-aş lăsa afară. Nu toţi înţeleg rostul adevărat. Încheierea programei o face orche­stra societăţii cu »Poutpouriul ll lea ro­mâneşti de la Mureşan. Ca după ori-ce mustofi accesibilă sufletului românesc» tunet de aplause a urmat »Poutpouriului«. Programa s’a isprăvit. Publicul se ridică spre a se de­părta. Atunci să ridică şi I. P. S. Sa Metropolitul Meţianu şi începe se vor­­­­bească liniştit şi blând, ca un adevărat­­ părinte cătră fii sei. Vorbind despre îndestulirea sufletească, cu care ne de­părtăm de la această şedinţă, aduce aminte că marele archiereu Şaguna încă I a fost, ca şi elevii actuali ai seminaru- I lui, pe băncile şcoalei şi dinsul s’a lup- I tat cu începutul. Creşterea evlavioasă­­ şi credinţa religioasă nestrămutată ere­­­­zită dela părinţi ’l-au ridicat de tinăr din şirul colegilor sei. Sânt multe şi mari învăţăturile lui Şaguna, cari de bu­solă se servească tuturor generaţiilor. Faptele ce le facem nu sânt pen­tru noi, ci pentru omenime. Astfel fap­tele metropolitului Şigm­a se vor pă­stra vecinie din neam în neam. Avem trei prieteni. Banii cari sânt cu noi până la moarte. Rudele cari ne petrec până la mormânt şi in fine fap­tele, cari rămân eternitate. Cam astfel a vorbit Metropolitul Meţian şi însoţit de încordata atenţie a publicului, Bibi­­u, 13 Decemvrie 1901. Margareta Moldovani Sib­­iu, Sâmbătfi, •»«»»«nSfflISSIOSB»*“*““­ TRIBUNĂ Revistă esterna. Resboiul din Africa-de-nud. Rapoartele, cari sosesc regulat la Hilversum, locul unde petrece Ki­n­ger, sânt aşa de favorabile, încât bătrânul president s’a esprimat, că nici când n'a avut o speranţă aşa de mare în isbînda causei bure, ca acum. El nu crede, că Kitchener va părăsi în curând Africa, după­ cum a fost asigurat, dar’ asta din causa, că călăul Africei e așa de bolnav, încât drum pământesc nu va mai pute face. După-cum să scrie din Londra, gu­vernul ar fi dat lui Kitchener ordinul să înceapă cu trimiterea acasă a feme­­ieilor și copiilor buni din castreie de concentrare. Prests tot se crede într’un apropiat sfîrşit al résboiului, credinţă întărită şi prin ştirea cam dubioasă, sosită din Paris, care spune, că guvernul englez a asigurat într’un circular gu­vernele puterilor despre terminarea rés­boiului până în primăvară. La War Office se refusă ziarelor ori ce informaţiune cu privire la recenta înfrîngere a Englezilor în Africa­­de­ sud. Totuşi ziarele dau din sursă par­ticulară detalii foarte alarmante asupra victoriei repurtată de Buri. Numărul morţilor şi răniţilor En­glezi ar fi foarte mare. China. »Times« anunţă că miniştri străini din Peking se vor întruni in conferenţă spre a examina situaţia financiară a Chi­nei, care e foarte critică. E necesară o urcare a tarifului vamal, dar’ aceasta nu se poate face fără consimţământul unanim al Pu­terilor. în Tien-ţin a fost o ciocnire între trupele germane şi indo-engleze, căzând mai mulţi morţi şi răniţi de ambele părţi. Conflictul a fost provocat de un Indian cu­prins de un atac de atoc (nebunie): Rusia şi Japonia. După­ cum comunică »Daily Espress« între Lambsdorff şi marchizul Ito au decurs pertractări, ai căror resultat e o completă înţelegere între Rusia şi Ja­ponia. Rusia a dat cu privire la Corea şi Mangiuria astfel de lămuriri, încât Japonia e pe deplin liniştită. Ştiri menmte­­ In cercurile diplomatice se asigură, că în urma unor intervenţiuni străine Sultanul a de­cis concediarea de mult proiectată a minis­terului. 6 . Ducele George s’a adresat cu cerere for­mală cătră puteri, ca să­’l întărească din nou pe trei ani în postul de guvernator al Cretei. Cererea se va pertracta în proxima conferenţă a ambasadorilor din Roma şi va fi şi îm­plinită. DinConstantinopol se telegrafează, că nouă excese culde s’au semnalat din Van, Diarberks şi Biltis. Număroase familii armeneşti au fost je­fuite ; mulţi au fost măcelăriţi. * 1/14 Decemvrie 1901 Din Belgrad se anunţă, că în urma agitaţiei provocată de proiectul de lege asupra întruni­rilor şi a presei, guvernul va amîna punerea ei în aplicare. Sunt temeri, că Karageorgeviştii profitând de agitaţie să nu provoace o revoluţie. O vorbă. Mai mulţi tineri români din Buda­pesta ne trimit spre publicare o decla­­raţiune, referitoare la unele neînţelegeri ivite in sinul tinerimii, căreia noi nu-­i putem da loc. Din depărtare lucrurile se judecă mai calm, mai fără patimă. Ne va permite deci tinerimea română univer­sitară din Budapesta, dacă îi adresăm o vorbă. Toţi au dovedit o dragoste caldă faţă de societatea »Petru Maior« şi prin ea faţă de cultura noastră naţională atunci când s’au făcut membrii acelei societăţi. Dovedească cu toţii şi în vii­tor, că sânt însufleţiţi pentru progresul nostru cultural, lucrând pacinic împreună, uniţi în cugete şi simţiri, în mod demn şi impunător, doară într’o mare de străini, cearta între fraţi este atât de desastruoasă... Lase »declaraţiunile« la o parte. Arete bunăvoinţă şi iubire pentru causă fiecare, şi atunci neînţelegerile se vor pute­a plana, fără se fie date publicităţii. Avem atâtea caşuri triste, cum ti­nerii noştri universitari In diferite rîn­­duri în trecut au purtat cea mai înver­şunată polemică prin ziare, şi resulta­­tul? A fost totdeauna o înduşmănire şi mai mare, la mulţi pe vieaţa întreagă. Numai de iubire şi interes faţă de tinerime dăm dovadă deci atunci, când denegăm publicarea »declaraţiunilor«, vină ele ori din care parte. Cinstea ziaristică pretinde, că dacă o partidă află coloanele deschise pentru »declara­­ţiuni«, deschise trebue sâ le afle şi par­tidul contrar. Şi atunci s’ar produce o ceartă fără capăt, care numai resultate fericite nu poate ave. Par’că simt aceasta şi cei treizeci­­şi şepte, cari ne-au trimis mai în urmă »declaraţiunea« spre publicare, când într’un pasaj spun: »...şi pentru a nu mări desbinarea între noi până într'a­­tâta, încât urmările ei funeste să se re­simtă In activitatea noastră ulterioară, când ca bărbaţi formaţi interesele mari naţionale ne vor chema să luptăm umăr la umăr, lăpâdând dela noi ori-pe pa­timă şi ură...« La peatunci recriminările ? Pentru a nu mări invrăjmăşirea, nu publicăm »declaraţiunile« trimise. O facem aceasta din interes mai înalt ro­mânesc. Suntem aşa de puţini. Toţi tinerii ne sunt de o potrivă scumpi. Dela toţi aşteptăm muncă pentru frnte­­resele româneşti. Şi muncă prielnică pentru neam numai in armonie, numai uniţi putem desvolta. Când locul neînţelegerilor şi al cer­telor îl va lua entusiasmul naţional şi setea de cultură, ceea­ ce tinerimii din Budapesta nu presupunem să-i lip­sească, ori­ce declaraţiuni vor fi de prisos. Pace şi iubire, unire şi frăţie, iată ce aşteptăm deci să ni­ se vestească cât mai curând din Budapesta. Nr. 222 In chestia paielor şi internatelor din Beiuş, în chestia şcoalelor şi internatelor din Beiuş, sulevată de un corespondent al nostru şi la care dl prof. Teodor Bule a răspuns în merit, primim următoarele declaraţii: I. Subscrisul, ca director al interna­tului Pavelian de fete din Beiuş, declar că cele scrise în numărul 215 al­­Tribunei« de corespondentul »Binevoi­torul«, relativ la instrucţia, educaţia şi alimentaţia din acest internat, din înce­put până în sfirşit toate sunt neadevă­ruri tendenţioase. Neadevăr este şi ce a scris relativ la aceea, că unde îmi cresc eu fetele mele, dintre cari una aici în internatul­­defăimat* a absolvat şcoala civilă şi de present se află în clasa IV, preparandială din Budapesta, care ceialaltă acum e elevă în cl. III. civ. a şcoalei de aici. Programele anuale, în cari în mod oficios, conform adevărului, se află de­scrisă starea reală a internatului şi a şcoalei civile, controla făcută în mai multe rînduri în decursul anului scola­­stic de superioritatea atât diecasană, cât şi regească, — recunoştinţa espri­­mată de cătră părinţii elevelor educate în internat, cari singuri sânt mai com­petenţi a judeca în causă, — toate ace­ste sünt cele mai eclatante dovezi de­spre starea, îngrijirea şi conducerea in­ternatului şi a şcoalei. Cred că după aceste sunt dispen­­sat a da răspuns în detail. Beiuş, la 6 Decemvrie 1901. Alexandru Hera, directorul internatului de fete din Beiuş. II. Supravegherea internatelor române de fete şi băieţi gre cat din Beiuş din punct de vedere higienic medical îmi este concrezată mie subscrisului, drept­­ce în plenitudinea conştienţei mele ade­veresc, că alimentaţia în internatele amintite făcându-se sub imediata îngri­jire a superiorilor şi sub controla mea oficioasă, aceea atât în respectul canti­tăţii cât şi al calităţii corăapunde pe de­plin referinţelor higienice. In legătură cu aceste declar că cele scrise în acest respect în ziarul »Tri­buna« numerii 214 şi 215 nu corăspund adevărului. Beiuş, la 9 Decemvrie 1901. Dr. Georg­iu Murăşan, medic al internatelor române gr.-cat? Masa studenţilor din Brad. La »masa studenţilor« de la gintari­sul român gr.-or. din Brad au binevoit a contribui, ca binefăcători-ajutători prin: A) Dl Petru Doagă, econom, Re­­şiţa-română, Ioan Popoviciu, oficiant, Reşiţa, Gregoriu Poprcan, vicenotar, Si­­mion Cioran, ospătar, Vasile Cioran, mă­celar, Iosif Caidan, loan Vida, econom, loan lovan, econom, loan Beloia, ecou ,. Traian Beloia, econom, loan Kutsche-

Next