Tribuna, decembrie 1901 (Anul 18, nr. 222-241)
1901-12-01 / nr. 222
Pag. 886 (1882), Schițe de istoria literaturii române (1885), Miron Costin (1886), Istoria evenimentelor din Orient (1889), Documente relative la anii 1800—1831 (1889), Despre bresle (1889), Monumentul lui Miron Costin (1889), Memorii presentate Academiei în 1887—88, Biserica din cetatea Neamţ (1890), Legende (1891), Istoria Românilor (1892), Istoria şcoalelor etc. Ca ziarist a scris în »Zimbrul«, »Albina«, »Curierul de ambe sexe«, »Vulturul«, »Steaua Dunărei«, »Românul«, in timpul din urmă în »Apărarea Naţională«, »Secolul«, »Universul« »Granica« Biblioteca dăruită oraşului Galaţi este un monument care va vorbi generaţiilor viitoare de ce poate mânca unui om iubitor de ţeara şi neamul lui. Mişcarea Polonilor. Valurile mişcării Polonilor, din incidentul barbarei sentenţe a tribunalului din One8oti, au ajuns până în salele parlamentelor. In două parlamente s’a pus chestia pe tapet de cătră deputaţii poloni. în parlamentul austriac a ridicat cuvântul deputatul polonez Dzieduszycki protestând cu energie în numele poporului polonez, contra procedării Prusiei faţă cu supuşii sei polonezi. Prim-ministrul Koerber a declarat căi după cum guvernul austro-ungar n'ar tolera vreodată amestecul vre-unui stat străin în afacerile sale interioare, tot astfel discuţia asupra afacerilor interioare ale unui alt stat trebue esclusă şi din partea noastră. Prin urmare ministrul preşedinte se simte dator să respingă acele câteva aserţiuni ale deputatului Dzieduszycki, care se rapoartă la Prusia. In parlamentul Germaniei a făcut o interpelaţie în chestie deputatul polonez prinţul Radziwil. El a relevat marea escitare a Polonilor din Prusia, cari prin purtarea bruscă şi injustă sunt răniţi în sentimentele lor cele mai sfinte. Pune chestia pe tapet în parlament din cauză că mişcarea a aruncat valuri departe peste graniţele imperiului. Arată apoi cum prin aceea, că băieţilor poloni li se prestată limba lor maternă mai pe jos, să produce în ei o aversiune faţă de şcoală. Noua politică socială prusiacă nu corespunde vechilor tradiţii; nu se respectă nici sfinţenia locuinţei private. In fine prinţul cere cancelarului se fee măsurile necesare pentru liniştirea poporaţiunii. Bulow răspunzând, zice, că chestia din Wieschen e chestie curat prusiacă. Daoft se va face acolo interpelaţia, va râspunde un merit, dar’ fiindcă s’a făcut alusie şi la raportul Germaniei cu străinătatea, ţine să se declare în privinţa aceasta. Iniţiatorii espeselor din Galiţia şi Varşovia, a zis Bülow, au avut desigur intenţiunea de a sămăna discordie în raporturile Germaniei cu Austro-Ungaria şi Rusia. Cancelarul poate asigura că aceste raporturi n’au fost de loc tulburate din causa acelor escese. Atitudinea guvernelor rus şi austro-ungar a răspuns aşteptărilor noastre îndreptăţite, care guvernul rus a esprimat îndată după cele întâmplate la Varşovia adîncile sale regreta. Contele Lambsdorff a asigurat pe ambasadorul german din Petersburg că guvernul german poate avă deplină încredere în autorităţile ruseşti. Solidadaritatea care leagă pe Prusia cu Rusia, pe basa statului quo şi a tratatelor contra acelor tendenţe care urmăresc retrogradarea istoriei şi restabilirea stării de lucruri din nainte de 1772, nu poate fi cu uşurinţă sdruncinată. Deasemenea guvernul austro-ungar a luat măsurile necesare pentru protecţia consulatului german din Lemberg. Aceste măsuri însă au fost din nenorocire neîndestulătoare pentru a împedica reînoirea espeselor. Ministrul de afaceri străine austro-ungar a esprimat însă ambasadorului german cele mai adânci regrete cu ooasia espeselor de alaltăieri. Contele Goluchowski a dat asigurare că autorii tulburărilor vor fi pedepsiţi cu asprime. Contele de Bülow termină declarând că curentele şi demonstraţiile din străinătate nu pot avea nici o influenţă asupra atitudinei bărbaţilor de stat germani, care-’şi vor face in totdeauna datoria pentru a paralisa primejdia, ce ameninţă poporul german din partea elementelor poloneze. După vorbirea lui Bulow interpelaţia s’a pus la ordinea zilei. Dar’ după o scurtă discuţie, din care relevăm vorbirea lui Dziembowski-Pomian, care a zis, că Prusiacii prin politica lor vor crea o Irlandă polonă — desbaterea interpelaţiei s’a ammnat. Aşa stăm până acum cu mişcarea acestui nefericit popor, care simte apăsarea grea a lor trei mari imperii. Agitaţia, justificată de barbarie şi volnicii, continuă In sinul seu şi, dapă satisfacţie nu va primi, cel puţin va pricinui greutăţi detentorilor puterii din cele trei imperii şi va arăta lumii, că poporul polon încă una este — în sentimente, în dureri şi bucurii... Compatrioţii noştri maghiari de când s’a început chestia dela Wreschen nu înceată a ne spune, direct şi indirect, că eată ei nu fac cu noi ca Prusiacii cu Polonii, cu toate că ar pută să-’i ia de model, fiind Nemţii un popor cultural... Să-’i ia, căci şi până acum ’i-au luat de model chiar cu privire la stati- ficarea şi maghiarisarea şcoalelor şi la polonisăi. Dar’ trebue să ştie, că dacă Prusianii dau pilde şi Polonii au dat. Când cei din Prusia au fost loviţi, au resimţit lovitura cu toţii şi pretutindenea au făcut demonstraţii impunătoare, au dus chestia in parlamente şi în scurt timp au adunat peste 50 mii de maree pentru victimele brutalităţii prusiace.... (m) FOIŢA „TRIBUNEI“. Şedinţa festivă a societăţii — „Andreiu Şaguna“. De grele şi critice vremuri era cercat poporul român pe timpul păstoririi Metropolitului Andreiu baron de Şaguna. Ca un apostol s’a ridicat marele Metropolit şi pătruns de binele şi interesele intreg neamului seu,şi-a pus la timpul seu şi cârja din mână şi a alergat acolo unde interesele neamului îl chiemau. Aceste interese le-a servit şi in biserică şi In vieaţa publică. Nu numai In istoria bisericei gr.-orientale va sta scris cu litere de aur numele Andreiu Şaguna, căci munca lui nu a fost restrlnsă. Nu esistă Român cu inimă, care să nu îşi plece capul cu recunoştinţă afunci vorba e de faptele lui Andreiu Şaguna. SS nu mergem Insă prea departe« Să privim odată In jurul nostru, aci In loc. In dreapta, în stânga, tot ce are biserica gr.-or.» e legat de numele acestui mare Metropolit, întăreşte-ţi cetatea şi duşmanul nu îţi va putea-o potropi! Cetatea noastră este biserica şi şcoala. Acestor aşezăminte le-a pus basa solidă Şaguna. Acum, când pe depi ni se pun de cătră opresorii noştrii pe toate terenele in desvoltarea şi întărirea noastră, atât culturală cât şi politică, acum — zic — ni se impune mai mult de un simţ intern, să ne plecăm capul înaintea memoriei marilor noştrii bărbaţi, cari în acele vremuri grele muncă titanică au lucrat, întru ridicarea şi întărirea aşezămintelor noastre, la rîndul aşezămintelor altor neamuri. Dovadă că publicul nostru ştie aprecia şi venera memoria marelui Metropolit Şaguna este, că an de an nu pregetă a-şi aduce prinosul recunoştinţei luând parte la şedinţele festive ale societăţii elevilor seminariali »Andreiu Şaguna«. Şedinţa festivă după cum am fost, anunţat s’a ţinut aseară. Bala a fost ticsită de lume, în fruntea căreia era I. P. B. Sa Metropolitul Meţian, Archimandritul N. Puşcar şi asesorii pons. Şedinţa o deschide dl profesor seminarial şi presidentul societăţii» Dr. Procai prin o vorbire frumoasă şi plină de sentiment In care arată greutăţile cu cari s’a luptat biserica până a ajuns fortăreaţa vieţii noastre de acum. Urmează »Imn studenţesc«, cântat de corul societăţii. Corurile au fost dirigiate de dl L Mateiu, absolvent al conservatorului din Iaşi. Dl Mateiu a înlocuit pe dl T. Popoviciu, fiind d-sa in concediu, până zilele aceste. Cuvântul festiv de Dimitrie Borda, d. al. IlI-lea, a relevat faptele măreţe şi vieaţa Metropolitului Şaguna. Inspirat de întemeietorul seminariului, al cărui elev este, dl Borda cu frumoase şi elogioase cuvinte ne-a adunat intr’un mănunchiu vrednicia şi gloria a lui Şaguna. Urmează »Paul Chinezul« poesie de Nenifescu, declamată cu mult simţ şi entusiasm de Octavian Stoica, ped. al IlI-lea. Orchestra societăţii exepută apoi »Povestea de Komzak şi ne transpune cu finalul dulce in lumea poveştilor. Din aceste visări ne trezeşte disertaţia »Arta şi Religiunea“, cetită de George Tulbure, cl. a. IlI-lea. Dl Tulbure începe la arta egipteană, romană etc, arătând gradaţiunile desvoltării, trece la arta In biserică ca inspirătoare a evlaviei şi din aceste mânecând desvoartă foarte potrivit în fluinţa artei şi a religiei asupra virtuţii şi moralei oamenilor, de protinism, care învinge totul şi îşi cucereşte teren în toată lumea. Dl Tulbure a dovedit un aprofundat stadiu al tesei d-sale. După stadiul serios e foarte potrivită duioşie sufletească ne a insuflat corul societăţii cu »Pe orizont departe« de Mendelssohn. Ca duioşia să nu ne transpună in melancolie, urmează composiţia dlui Mateiu: »Până când ţineam cu codrul«, cântec poporal, de al nostru, care pătrunde la inimă. O forţă a programei a fost şi declamaţia dlui George Todtu, d. anul L, dovedind talent declamatoric indiscutabil. Modulaţiunile şi schimbarea timbrului vocei dlui Todtu sunt admirabile. Poesia declamată a fost »Electoralei, de I. Negruzzi. îmi permit o mică şi binevoitoare observare. »Electoralei este incontestabil o bună poesie satirică potrivită pentru România. Pârtiile însă, unde vorba vine de profesor şi preot, — până atunci, până când cultura noastră de aici nu este la un niveu înalt, când se nu provoace observaţii în public — le-aş lăsa afară. Nu toţi înţeleg rostul adevărat. Încheierea programei o face orchestra societăţii cu »Poutpouriul ll lea româneşti de la Mureşan. Ca după ori-ce mustofi accesibilă sufletului românesc» tunet de aplause a urmat »Poutpouriului«. Programa s’a isprăvit. Publicul se ridică spre a se depărta. Atunci să ridică şi I. P. S. Sa Metropolitul Meţianu şi începe se vorbească liniştit şi blând, ca un adevărat părinte cătră fii sei. Vorbind despre îndestulirea sufletească, cu care ne depărtăm de la această şedinţă, aduce aminte că marele archiereu Şaguna încă I a fost, ca şi elevii actuali ai seminaru- I lui, pe băncile şcoalei şi dinsul s’a lup- I tat cu începutul. Creşterea evlavioasă şi credinţa religioasă nestrămutată erezită dela părinţi ’l-au ridicat de tinăr din şirul colegilor sei. Sânt multe şi mari învăţăturile lui Şaguna, cari de busolă se servească tuturor generaţiilor. Faptele ce le facem nu sânt pentru noi, ci pentru omenime. Astfel faptele metropolitului Şigma se vor păstra vecinie din neam în neam. Avem trei prieteni. Banii cari sânt cu noi până la moarte. Rudele cari ne petrec până la mormânt şi in fine faptele, cari rămân eternitate. Cam astfel a vorbit Metropolitul Meţian şi însoţit de încordata atenţie a publicului, Bibiu, 13 Decemvrie 1901. Margareta Moldovani Sibiu, Sâmbătfi, •»«»»«nSfflISSIOSB»*“*““ TRIBUNĂ Revistă esterna. Resboiul din Africa-de-nud. Rapoartele, cari sosesc regulat la Hilversum, locul unde petrece Kinger, sânt aşa de favorabile, încât bătrânul president s’a esprimat, că nici când n'a avut o speranţă aşa de mare în isbînda causei bure, ca acum. El nu crede, că Kitchener va părăsi în curând Africa, după cum a fost asigurat, dar’ asta din causa, că călăul Africei e așa de bolnav, încât drum pământesc nu va mai pute face. După-cum să scrie din Londra, guvernul ar fi dat lui Kitchener ordinul să înceapă cu trimiterea acasă a femeieilor și copiilor buni din castreie de concentrare. Prests tot se crede într’un apropiat sfîrşit al résboiului, credinţă întărită şi prin ştirea cam dubioasă, sosită din Paris, care spune, că guvernul englez a asigurat într’un circular guvernele puterilor despre terminarea résboiului până în primăvară. La War Office se refusă ziarelor ori ce informaţiune cu privire la recenta înfrîngere a Englezilor în Africade sud. Totuşi ziarele dau din sursă particulară detalii foarte alarmante asupra victoriei repurtată de Buri. Numărul morţilor şi răniţilor Englezi ar fi foarte mare. China. »Times« anunţă că miniştri străini din Peking se vor întruni in conferenţă spre a examina situaţia financiară a Chinei, care e foarte critică. E necesară o urcare a tarifului vamal, dar’ aceasta nu se poate face fără consimţământul unanim al Puterilor. în Tien-ţin a fost o ciocnire între trupele germane şi indo-engleze, căzând mai mulţi morţi şi răniţi de ambele părţi. Conflictul a fost provocat de un Indian cuprins de un atac de atoc (nebunie): Rusia şi Japonia. După cum comunică »Daily Espress« între Lambsdorff şi marchizul Ito au decurs pertractări, ai căror resultat e o completă înţelegere între Rusia şi Japonia. Rusia a dat cu privire la Corea şi Mangiuria astfel de lămuriri, încât Japonia e pe deplin liniştită. Ştiri menmte In cercurile diplomatice se asigură, că în urma unor intervenţiuni străine Sultanul a decis concediarea de mult proiectată a ministerului. 6 . Ducele George s’a adresat cu cerere formală cătră puteri, ca să’l întărească din nou pe trei ani în postul de guvernator al Cretei. Cererea se va pertracta în proxima conferenţă a ambasadorilor din Roma şi va fi şi împlinită. DinConstantinopol se telegrafează, că nouă excese culde s’au semnalat din Van, Diarberks şi Biltis. Număroase familii armeneşti au fost jefuite ; mulţi au fost măcelăriţi. * 1/14 Decemvrie 1901 Din Belgrad se anunţă, că în urma agitaţiei provocată de proiectul de lege asupra întrunirilor şi a presei, guvernul va amîna punerea ei în aplicare. Sunt temeri, că Karageorgeviştii profitând de agitaţie să nu provoace o revoluţie. O vorbă. Mai mulţi tineri români din Budapesta ne trimit spre publicare o declaraţiune, referitoare la unele neînţelegeri ivite in sinul tinerimii, căreia noi nu-i putem da loc. Din depărtare lucrurile se judecă mai calm, mai fără patimă. Ne va permite deci tinerimea română universitară din Budapesta, dacă îi adresăm o vorbă. Toţi au dovedit o dragoste caldă faţă de societatea »Petru Maior« şi prin ea faţă de cultura noastră naţională atunci când s’au făcut membrii acelei societăţi. Dovedească cu toţii şi în viitor, că sânt însufleţiţi pentru progresul nostru cultural, lucrând pacinic împreună, uniţi în cugete şi simţiri, în mod demn şi impunător, doară într’o mare de străini, cearta între fraţi este atât de desastruoasă... Lase »declaraţiunile« la o parte. Arete bunăvoinţă şi iubire pentru causă fiecare, şi atunci neînţelegerile se vor putea plana, fără se fie date publicităţii. Avem atâtea caşuri triste, cum tinerii noştri universitari In diferite rînduri în trecut au purtat cea mai înverşunată polemică prin ziare, şi resultatul? A fost totdeauna o înduşmănire şi mai mare, la mulţi pe vieaţa întreagă. Numai de iubire şi interes faţă de tinerime dăm dovadă deci atunci, când denegăm publicarea »declaraţiunilor«, vină ele ori din care parte. Cinstea ziaristică pretinde, că dacă o partidă află coloanele deschise pentru »declaraţiuni«, deschise trebue sâ le afle şi partidul contrar. Şi atunci s’ar produce o ceartă fără capăt, care numai resultate fericite nu poate ave. Par’că simt aceasta şi cei treizecişi şepte, cari ne-au trimis mai în urmă »declaraţiunea« spre publicare, când într’un pasaj spun: »...şi pentru a nu mări desbinarea între noi până într'atâta, încât urmările ei funeste să se resimtă In activitatea noastră ulterioară, când ca bărbaţi formaţi interesele mari naţionale ne vor chema să luptăm umăr la umăr, lăpâdând dela noi ori-pe patimă şi ură...« La peatunci recriminările ? Pentru a nu mări invrăjmăşirea, nu publicăm »declaraţiunile« trimise. O facem aceasta din interes mai înalt românesc. Suntem aşa de puţini. Toţi tinerii ne sunt de o potrivă scumpi. Dela toţi aşteptăm muncă pentru frnteresele româneşti. Şi muncă prielnică pentru neam numai in armonie, numai uniţi putem desvolta. Când locul neînţelegerilor şi al certelor îl va lua entusiasmul naţional şi setea de cultură, ceea ce tinerimii din Budapesta nu presupunem să-i lipsească, orice declaraţiuni vor fi de prisos. Pace şi iubire, unire şi frăţie, iată ce aşteptăm deci să ni se vestească cât mai curând din Budapesta. Nr. 222 In chestia paielor şi internatelor din Beiuş, în chestia şcoalelor şi internatelor din Beiuş, sulevată de un corespondent al nostru şi la care dl prof. Teodor Bule a răspuns în merit, primim următoarele declaraţii: I. Subscrisul, ca director al internatului Pavelian de fete din Beiuş, declar că cele scrise în numărul 215 alTribunei« de corespondentul »Binevoitorul«, relativ la instrucţia, educaţia şi alimentaţia din acest internat, din început până în sfirşit toate sunt neadevăruri tendenţioase. Neadevăr este şi ce a scris relativ la aceea, că unde îmi cresc eu fetele mele, dintre cari una aici în internatuldefăimat* a absolvat şcoala civilă şi de present se află în clasa IV, preparandială din Budapesta, care ceialaltă acum e elevă în cl. III. civ. a şcoalei de aici. Programele anuale, în cari în mod oficios, conform adevărului, se află descrisă starea reală a internatului şi a şcoalei civile, controla făcută în mai multe rînduri în decursul anului scolastic de superioritatea atât diecasană, cât şi regească, — recunoştinţa esprimată de cătră părinţii elevelor educate în internat, cari singuri sânt mai competenţi a judeca în causă, — toate aceste sünt cele mai eclatante dovezi despre starea, îngrijirea şi conducerea internatului şi a şcoalei. Cred că după aceste sunt dispensat a da răspuns în detail. Beiuş, la 6 Decemvrie 1901. Alexandru Hera, directorul internatului de fete din Beiuş. II. Supravegherea internatelor române de fete şi băieţi gre cat din Beiuş din punct de vedere higienic medical îmi este concrezată mie subscrisului, dreptce în plenitudinea conştienţei mele adeveresc, că alimentaţia în internatele amintite făcându-se sub imediata îngrijire a superiorilor şi sub controla mea oficioasă, aceea atât în respectul cantităţii cât şi al calităţii corăapunde pe deplin referinţelor higienice. In legătură cu aceste declar că cele scrise în acest respect în ziarul »Tribuna« numerii 214 şi 215 nu corăspund adevărului. Beiuş, la 9 Decemvrie 1901. Dr. Georgiu Murăşan, medic al internatelor române gr.-cat? Masa studenţilor din Brad. La »masa studenţilor« de la gintarisul român gr.-or. din Brad au binevoit a contribui, ca binefăcători-ajutători prin: A) Dl Petru Doagă, econom, Reşiţa-română, Ioan Popoviciu, oficiant, Reşiţa, Gregoriu Poprcan, vicenotar, Simion Cioran, ospătar, Vasile Cioran, măcelar, Iosif Caidan, loan Vida, econom, loan lovan, econom, loan Beloia, ecou ,. Traian Beloia, econom, loan Kutsche-