Tribuna, ianuarie 1902 (Anul 19, nr. 1-20)
1902-01-15 / nr. 9
Anul XIX. ABONAMENTELE Pentru Sibiiu : 1 lună 1 aor. 70 bani, »/* *n 5 oor., '/« an 10 oor., 1 an 20 cor Pentru ducerea la casă cu 80 bani pe luni mal mult. Pentru monarchies 1 luni 2 oor. 40 bani, */* an 7 oor., ‘j, an 14 oor., 1 an 28 oor Pentru România și itrălnicati: '/, an 10 franci, *7, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Sibiiu, Marţi 15/28 Ianuarie 1902 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima-dati 14 bani, a doua oară 12 bani a treia-oari 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplâcoi Nr. 1&. Se prenumărâ la poate şi librării. Iu România abonamentele sefac la domnul Carol Schulder, București, strada Șelar, 10. Epistole pefrancate se rennsft. — Manuscripte nu s» înapoia/i Numeri singuratici — 10 bani se vend în Sibiiu, la librăria »Tipografiei., societate pe acțiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie«. Câteva vorbe. — Doi articoli. — I. In luptele politice prima condiţiune este organisarea de partid şi disciplina in acţiune. ✓ Până când organisarea partidului naţional român a fost respectată şi susţinută de toţi luptătorii ar causei naţionale, în general vorbind lupta noastră a fost impunătoare, a insuflat teamă adversarilor noştri politici. Divergenţele ivite în sînul partidului, — peste cari astăzi tragem vălul uitării — au avut de resultat, că în ultimii ani nu s’a putut fixa o direcţiune politică, care să corăspundă întru toate referinţelor vremii şi situaţiunii, în care am ajuns în urma unor împrejurări parte interne, parte esterne, neatîrnătoare de noi. Tonul discuţiilor, cami menite ar fi fost să clarifice ţinuta noastră viitoare, a fost înlocuit din unele părţi de patimă. Astfel nu-i mirare şi a fost numai o respectare a principiului cardinal al asistenţei unui partid politic, disciplina inacţiune şi organisare, că noi am stăruit cu toate forţele pe lângă modul de luptă şi tactica acceptată de toţi fruntaşii naţiunii române, după multă şi cumpănită chibzuială şi după măsurarea tuturor factorilor, cari hotărîtori pot să fie pentru ori-ce atitudine politică. Membrii unui partid politic numai de principii trebue să fie legaţi laolaltă. Unde casa de asistenţă a unui partid o formează interese reciproce personale, acolo nu mai poate fi vorbă de partid politic, ci de o simplă coterie, care mai curănd ori mai târziu trebue să dee de mal. Depinde de la pacienţa şi desvoltarea sentimentului ,şi conştienţei politice a unui popor până cănd să-şi trăgăneze asistenţa abusivă o coterie. La noi, la Români, capartid de opoziţie, coterii nici nu pot esista. Partidul naţional român este o armată de apărare, care ţine defensiva faţă de duşmanii vieţii noastre naţionale. Statul maghiar duce luptă de estirpare in contra poporului romăn, şi partidul naţional român trebue să ţină piept acestei lupte. Nu binele propriu, nu interesele personale pot să joace la noi rol în lupta, ce siliţi suntem a purta, ci esclusiv interesele obşteşti ale Românismului. Lupta noastră numai jertfe reclamă, numai rane îţi aduce, pe cari unicul balsam este sentimentul de mulţumire sufletească, cărţii ai împlinit datorinţa faţă de neamul, cărui aparţii. Aceia cari interese personale vor, cari favoruri aşteaptă dela soarte, cari nu suferinţa, nu persecuţiunea, nu bruscarea vor să o întimpine în vieaţă, ci satisfacerea burgheză a unor ambiţiuni şi dorinţe de spirit simplu, aceia trec uşor în tabăra duşmană, şi deci nici nu mai vin la seamă, ca membri ai familiei româneşti. Toţi Românii cinstiţi, cari vreau să-şi jertfească liniştea vieţii pe altarul naţiunii, cari la inimă poartă soartea neamului românesc, numai unui singur partid pot aparţinea, partidului naţional. Fiinţa acestuia însă reclamă organizare strictă şi disciplină de fel. Acele persoane, cari se află în fruntea partidului trebue să caute şi să găsească apoi calea, pe care partidul unitar să înainteze între marginile programului fixat. A trece peste unele puncte din program aşa numai, alegând ce-’ţi place şi trăgând o dungă peste ce ’nu-’ţi convine, însemnează a nu fi în dar nici cu cele mai simple principii de politică militantă. Bărbaţii, cari au alcătuit programul naţional român din 1881, au fost conştii de ceea-ce fac, n’au scuturat numai din mânecă punctele programului. Cine ’şi-a dat osteneala să cetească botele conferenţelor noastre naţionale, acela s’a putut convinge, având chiar facultăţi spirituale mai modeste, că tot ce s’a făcut pe teren politic la noi, a resultat din împrejurările luminate din toate punctele de cei mai distinşi şi înfocaţi naţionalişti români din toate părţile. Principiul majorităţii acceptat de toată lumea politică a fost respectat şi la noi întotdeauna. Până şi elementele »moderatei, aşa zise »oportuniste«, s’au plecat în faţa decisiunilor majorităţii fruntaşilor Români, adunaţi pe vremuri la conferenţe politice. Era şi natural să fie aşa. Pentrucă noi nu purtăm o luptă în apărarea unor interese locale. Naţiunea română, adecă partea ei, care se află sub oblăduirea maghiară, este atacată de toate părţile, în toate punctele, şi o resistenţă cu succes numai astfel putem desvolta, dacă ne prindem cu toţii într’o singură falangă, peste care duşmanul să nu poată străbate la inima poporului român. Conducerea politică la oricare naţiune e pusă în mâna clasei inteligente. Pătura deasupra a unei naţiuni represintă convingerile politice ale aceleia. Poporul, grosul naţiunii este element de luptă, care poate fi întrebuinţat bine şi poate fi folosit rău. Depinde de la fruntaşii inteligenţi în primul loc în ce direcţiune se desvoaltă poporul şi pe care drum apucă spre viitor. Bine o ştiu aceasta adversarii noştri, cari fac politica Ungariei. De aceea vedem, că deşi ani de-a rîndul poporul român, nu conştiu încă de ceea-ce el representă şi de ceea-ce este în interesul lui naţional, în urma tacticei impuse de vreme, a pasivităţii, a fost un element, în parte mai mică ori mai mare, foarte potrivit scopurilor electorale ale guvernului maghiar, totuşi acesta a ţinut cont de convingerile politice ce le representă în mod natural inteligenţa română. Pasivitatea n’a fost esecutată în măsură ideală. Poporul nostru încă nu are şi nici nu poate ave convingeri politice, fiind în stadiul prim al vieţii de libertate (fie cât de puţină) cetăţenească. Şi totuşi guvernul maghiar cât s’a tot insuit să abată inteligenţa română dela pasivitate, terorisând pe unii, ademenind pe alţii. Cunosc Ungurii istoria. Ştiu ei, că legi să fac şi legi să şterg. Află ei caşuri în istorie, cum acelaşi popor, aceleaşi masse au dus la glorie şi la eşafod, au purtat pe umeri şi au călcat în picioare pe aceleaşi persoane. De aici indlenţa guvernului şi a societăţii maghiare de a ţăndări clasa suprapusă a poporului român. • * Să creştem poporul român în di- I recţiunea ce noi vrem, avem teren de- j stut şi ne ajută şi Maghiarii prin detestabila lor politică de ruinare a statului. Numai noi inteligenţa să fim strîns uniţi într’o singură tabără. Două motive puternice au îmboldit totdeauna popoarele la cea mai desperată resistenţă. Sau o stare foarte favorabilă, pe care cu ori ce preţ au vrut să o menţină, se o apere, sau o situaţie desperată, când nimic n'au mai avut pe perde şi deci ori-ce pas făcut, mai mare rău nu putea să aducă. La noi e pasul ultim, şi deci, cum am spus, avem teren multiplu să formăm poporul nostru după-cum bine priceputele noastre interese naţionale pretind. Vorba prinde, numai noi să fim la tocul nostru. Prima condiţie a reuşitei, a ajungerii acestei ţinte este însă organizarea solidă, nedivisată a inteligenţei, a clasei noastre conducătoare într’un singur şi puternic partid, cu program unitar, cu aceeaşi tactică de luptă şi cu respectarea principiului majorităţii în partid. Altfel numai la desastre ne putem aştepta. Un cai recent, foarte instructiv pentru toţi aceia, cari se ocupă cu politica la noi, este aventura dlui Dr. Aurel Muntean din Orăștie. Oaşul in sine nu ne ar importa mult. Partea personală absolut nu ne preocupă. Ilustrează însă in mod caracteriatic principiile accentuate în fugă mai sus, și de aceea ne vom face unele reflexii într’un al doilea articol, arătând unde am ajunge, dacă toţi am face oare cum ne taie capul, fără nici o considerare la disciplină şi organisare. Dr. Sibiiu, 27 Ianuarie 1902, Mişcarea Los von. Rom. »Nr. Journal« e informat din isvor sigur, că archiepiscopul din Viena, Dr. Oruscha a înaintat nu de mult un memorand monarchului, în chestia mişcării »Les von Roma. Archiepiscopul face în memorand istoricul mişcării şi apasă guvernul austriac, că n’a făcut nimic pentru contrabalansarea ei şi delăturarea pericolului, ce ameninţă biserica catolică. Monarchul a primit afabil memorandul, dar în răspunsul său a accentuat cu aplomb, că ţinuta guvernului a fost corectă, deoarece nu e permis se părăsească calea constituţională şi numai atunci poate întreveni, dacă agitaţia e antilegală. Astfel guvernul nu poate să-şi schimbe atitudinea nici pe viitor. Autonomia catolică. Proiectul comisiunii de 27 a fost primit în general de congresul catolic. Şedinţa de Sâmbătă de altfel a fost foarte interesantă. Din partea opoziţiei a vorbit Ugron Gábor cu mult efect, combătând proiectul şi polemisând cu contele Apponyi, înainte de votare mai mulţi membri marcanţi, între cari şi episcopul conte Majláth Gusztáv, au părăsit sala. Pentru proiect au votat 69, contra proiectului 56, au au abţinut de la vot 48. Astăzi să începem discuţia în special asupra proiectului. Membrilor din opoziţie, lui Ugrón şi contelui Zichy li-s’aU făcut mari ovaţiuni la eşire, pe când contele Apponyi Hordinssky şi archiepiscopul Samassa au fost primiţi cu »abzug«. —SS“’“* TUNURI NOUE. în ministerul de resboiu s’a terminat planul introducerii de noue tunuri în armată. Suma destinată spre acest scop este de 150 trulioane, care inse probabil va fi ridicată ulterior — ca de regulă, când e vorbă de militarism. JPosiția de „mare putere” a Monarchiei noastre pretinde aceasta, și bietul popor trebue să plătească, căci — nu poate fi mare și tare numai așa fără nici o jertfă. -sr— Din dietă. In şedinţa de Sâmbătă camera maghiară a primit şi după cetirea a treia proiectul de lege despre passele comitatense. S’au făcut mai multe raportări, a fost suspendată imunitatea mai multor deputaţi, pa urmă dep. Gorove Lăazlo,a interpelat pe Wlassics în chestia demonstraţiilor studenţeşti din Budapesta. Wlassics a condamnat mişcarea tinerimei declarând că numai aceea parte a tinerimei îi este simpatică, care cultivează pacea socială şi confesională. Astăzi Luni, la ordinea zilei este pusă deliberarea asupra sorţii mandatului din Dej, nimicit de Curte, mai multe proiecte referitoare la căi ferate de interes local, şi câteva case de imunitate, rămase din şedinţa trecută. Hassa, bisericei în România. Camera a votat Sâmbătă cu 81 voturi din 94 votanţi proiectul de lege pentru înfiinţarea şi organizarea cassei bisericei autocefale ortodocse române. Remaniare. La ordinea zilei , în Bucureşti remaniarea ministerială. Se fac o mulţime de combinaţii, dar cert e numai demisia dlui Ballade, anunţată şi de noi. La întrunirea majorităţilor primministrul Sturdia a făcut declaraţii, atât cu privire la demisia dlui Pallade, cât şi la remaniare. »Cronica din Bucureşti scrie despre aceasta următoarele : D. Sturdza a început prin a declara că motivul principal al demisiei dlui Ballade este starea sănătăţii sale. Au fost însă şi oarecari neînţelegeri cu colegii săi din minister, dar, aceste neînțelegeri nu sunt de natură să schimbe direcția partidului şi linia urmată până acum in chestia financiară. Budgetul va fi depus zilele aceste la cameră și prin el se realisează încă 3.500.000 economii, peste cele 24.000.000 realisate deja. Referitor la remaniare, domnul Sturdza declară, că este şi aea de părere, că trebue să se facă o remaniare ministerială şi va consulta asupra acestei remanieri pe toţi fruntaşii partidului. După cum anunţă mai departe „Cronica“ convorbirile cu fruntaşii au început. Se dă apoi ca sigură ştirea, cu dl B. Misttr va eşi din minister. în acest cas dl Aurelian va trece la domenii şi vor rămâne vacante cele două portofolii: interne şi esterne. Esternele este probabil, că se va da dlui M. Pherichidi, car’ internele dlui V. Lascar. Nimic insă nu e hotărît definitiv. Parlamentul austriac. Comisiunea budgetară a parlamentului e pe sfîrşite cu lucrările sale. Prim-ministrul va conferă cu şefii partidelor şi dacă nu se vor ivi greutăţi esenţiale, parlamentul îşi va începe activitatea. în cercurile politice din Viena se vorbeşte, că parlamentul se va întruni în 4 Febr. c. „Libertatea“. (Urmare şi fine). Credincioşi desvoltării paralele, ce are să străbată toate păturile poporului nostru, avem să aprofundăm trecutul neamului românesc, principiile politice, de cari a fost condus acesta în decurs de veacuri şi astfel să înţelegem fiinţa, aspiraţiunile şi destinele lui. Resultate cercetărilor noastre avem să-l comunicăm unii cu alţii aşa încât acela să ajungă la cunoştinţa tuturora. Mai departe trebue să se facă la noi lumină deplină în privinţa referenţelor de drept a ţării noastre, în privinţa drepturilor şi a datorinţelor cetăţeneşti, a modului de validitate în cadrele constituţiei şi celelalte. Munca aceasta naţională intensă are se se întâmple cu diligenţa de fer a albinelor, dar’ şi cu disciplina minunată a acestora, fără sgomot, dar’ pururea la înălţimea causei. Din punctele de vedere dezvoltate urmează de sine că deocamdată să fim pe lângă status quo şi că principiul de activitate în parlamentul ţărei enuncint în cuvântul-program dinLibertatea, pe câtă vreme nu s’a pus pondul re cerut pe aceea, că precum orice acţiune românească aşa şi activitatea parlamentară trebue să-şi aibă rădăcinile în conştenţa vie a păturilor poporului, ceeare încă nu există la noi, a produs o nedumerire oare care. La aceasta s’a adaus între altele împrejurarea că nici roducătorii fireşti ai noştri nu se par aplicaţi şi pregătiţi pentru atare acţiune. Enunciaţiunea, că coloanele ziarului „Libertatea“ vor fi deschise şi pentru discuţii îndreptate contra programului naţional sub motivul, că de dragul formelor nu se va jertfi esenţa, ca un mod de purcedere escepţional şi nebazat, a trebuit să producă chiar resens, în programul naţional, această »magnachina« a noastră, noi sfintem dedaţi a privi quintesenţa vederilor politice a acelor barbaţi providenţiali adeveraţi apostoli ai noştri, care în nemărginita lor iubire de neam au vâzut cu ochii minunaţi ai sufletului lor inspirat viitorul poporului nostru, au priceput menirea şi şi-au determinat căile pe caare să înainteze cu succes. Purtatele sinceri ne dau sintesa găndirii şi presimţii divine a marelui Inocenţiu Klein, Bărnuţiu şi a altor luceferi nu sunt forme citsanţă, ca şi-care numai din veac în veac ies la lumină. Până acum eram dedaţi mai departe a şti, că straturile poporului nostru nici nu au ajuns să priceapă programul naţional, să-l aprecieze în destui, deci să se identifice cu el, căci desvoltarea tuturor popoarelor arată că totdeauna bărbaţi geniali aruncă înainte sămânţa ideilor, ce au să predomineze în viitor. E de înţeles surprinderea, că deodată să manifestă tendenţa de a modifica programul despre care nici aceea nu să poate zice, că nu ar fi destul de realisabil, pentru că realizarea lui încă nici nu s’a încercat îndeajuns. O casă istorică, cum e la noi programul naţional, de bună seamă numai aşa să poate modifica cât de puţin, dacă interesele poporului repet să se jertfească puţinul pentru mai mult, despre ce însă la noi durere încă nici vorbă nu poate fi...................................................... Un punct marcant formează în programul dinLibertatea* relevarea interesului deosebit, ce are să se manifeste față cu chestiunile economice, pe când trecerea cu vederea a problemelor sociale e o lacună. După toate acestea, fără a voi să știrbesc cât de puţin solidaritatea, îmi permit a esprima speranţa, că de o parte şi în şirul tinerilor grupaţi în jurulLibertăţii* să vor afla aleşi, cari înţelegând spiritul timpului să lupte în primul rând pentru progresul nostru cultural şi social-economic şi să contribue la pregătirea terenului politic, dare de altă parte vor fi chemaţi cari să satisfacă datorinţelor noastre sfinte, urmând pe cei aleşi. George Jătăceanu, Nr. 9 Preoţimea din Selagiu ţi congrua, — Ianuarie, în numărul prim al ziarului »Tribuna* din an curent din incidentul că în şedinţa comisiunii budgetare din dietă s’a adus pe tapet şi memorandul preoţimei gr.-pai a Sălagiului, adresat cătră ministrul de culte şi instrucţiune publică Dr. Wlassics, aţi binevoit a observa ~~ ca să nu zic armonia boierului sălăgean, ca să se ferească de separatism, şi intro oausă gravă, ca şi cum e congruarea preoţimei, să păşească în acord şi solidar cu preoţimea întregei provincii metropolitane Ei bine! naş are nimic de reflectat la această observaţiune, căci cu toţii ifintem convinşi despre adevărul, că puterea, tăria şi statornicia a ori-şi-ce întreprindere stă în concursul tuturor factorilor chemaţi spre a duce la bun şi fericit sfîrşit întreprinderea începută, dar’ după-ce din nefericire preoţimii noastre gr.-pat. ’i se deneagă — se zic aşa — dreptul de a se aduna la centru, pentru-ca acolo în congrăduire comună să delibereze şi desbată căuşele de interes public pentru biserică şi credincioşii ei, îmi iau voia pe calea publicităţii să-mi desfăşur părerea modestă cu privire la rugareaa menţionată a preoţimei din Sălagiu. înainte de toate am ce constat, ofi ce a dat însă preoţimii sălăgene pentru înaintarea memorandului respectiv la ministru. Ivindu-se prin multe locuri din vasta diecesă a Gherlei unele tulburări şi disensiuni din incidentul conferirei parochiilor vacante, nevoind poporul a primi de preot pe cel numit de guvernul diecisan, ci pe altul care de multe ori pe căi clandestine şi neiertate ,şi-a ştiut vâna popularitatea inaintea poporului, guvernul diecesan pentru aflarea modalităţii de a se curma acele neînţelegeri şi frecări păgubitoare pentru biserică, în nedumerirea sa, ca tot cumva şi anul de văduvie al bietelor preoțese editând in această diecesă ab Us vechili