Tribuna, mai 1902 (Anul 19, nr. 79-99)

1902-05-01 / nr. 79

Anul XIX. ABONAMENTELE Pentru Sibliu ~ 1 lună 1 oor. 70 bani, •, an 5 oor., */, an 10 oor.,1 an 20 oor Pentru ducerea la oaai en 80 bani pe luni mal mult Pentru m­onarchio s 1 luni 2 oor. 40 bani, ‹/» 1 cor-# 'i, an 14 oor., 1 an 28 cor Pentru Românii« și «trimnitare: */, an 10 frânai, */, »n 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Sibiu, Mercuri 1/14 Maiu 1902 ies INSERŢIUNILE Un şir garmond prima-disti 14 bani, a doua­ oară 12 bani a traia-oari 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplocei Nr. 15. Se prenumSrit­is poate şi librarii. In România abonamentele se fac la Agenția de Publicitate Carol Schulder Bucureşti, strada Şelar, 10. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se Înapoiază. Numeri singuratici a 10 bani si vend in Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei«, societate pe acțiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bernat »la loterie«. Esposiţia de arte decorative din Turin. — Maiu 1902. — Dela corespondentul nostru special. — Echoul sărbătorilor artei, cari se vor ţină în Turin, la poalele Alpilor în ţeara, care este marea patrie a artei, va sosi şi sânt sigur, va fi bine primit de bravii locuitori ai ţării sălbaticilor şi su­perbilor Carpaţi. In luptele lor seculare contra bar­barilor, combătând într­una pentru sa­crele lor libertăţi şi pentru mărirea na­ţiunii lor, valoroşii Ardeleni nici­odată n’au uitat, că sânt descendenţii acelora, cari răspândiră in lume dumnezeeacea­­­lumină a artei şi a civilisaţiunii. Şi acum chiar aceste pagine, unde se luptă fără repaus pentru sublimul ideal al mântuirii poporului român, unde generoşii voştri patrioţi stigmatissaza prin cuvinte de foc trania insolentă a stă­­pânitorilor, chiar aceste pagine dau bi­nevoitoarea ospitalitate şirurilor mele, cari vorbind despre apoteosa artei ce va avă loc într’o ţeară străină, vă aduce totodată şi salutarea frăţească şi espre­­siunile afectuoasei simpatii a acelora, cari viuă păstra-vor totdeauna în ini­­meie lor dulcea reamintire a gentilei de­­monstraţiuni, făcută prin studenţii Ro­mâni camarazilor lor italieni la congre­sul »Corda Fratres« ce s’a ţinut acum o lună la Roma. Vin deci a vă vorbi puţin despre apropiatele esposiţiuni aşteptând, că după deschiderea lor să vă impărtâşesc mai multe. De present toata edificiile esposi­ţiunii sânt gata a primi operile remar­­i­cabile, cari se reso dia toate părţile lum­i­i civilisate. Aşteptarea suscitată prin acea­stă esposiţia a crescut tare şi se mă­reşte din zi in zî; drept aceea nu e­­ lipsă a fi profet pentru a anunţa, că pre­cum cea din 1898 asemenea şi aceasta va ave resultatul cel mai fericit. Architectul Raimondo­ Aronco diri­­jează personal lucrările de terminare ale minunatelor construcţiuni, adevărate ju­­vaere de artă, pe care ferbintea sa ima­­ginaţiune le a ştiut crea şi la care adauge fără încetare nouă motive de decora­­ţiune, răspândind pretutindenea tesaure nesecate de bun gust. Architecţii şi comisarii secţiunilor străine se ocupă în persoană cu com­pletarea şi aşezarea lor definitivă. Jurnalele engleze au vorbit de cu­rând de opere remarcabile şi obiecte Românii şi Polonii în Bu­covina. In faţa schimbărilor, ce sunt pe cale a se produce în Bucovina în privinţa unei grupări nouă a partidelor, e de oare-care însemnătate pentru fraţii de acolo atitudinea, ce o vor observa Polonii în noua situaţiune. In »Buko­­winaer Journal« publică un politician polonez bine informat un articol, în care pledează pentru o unire între Români şi Poloni. Autorul constată, că neînţe­legerea dintre Români şi Poloni e ne­naturală, fiind creată de factori străini. Polonii au fost totdeauna representan­­ţii drepturilor istorice şi ai pretensiu­­nilor isvorîte din desvoltarea istorică şi culturală. Plângerile Rutenilor despre apăsarea poporului lor în Galiţia sânt eronate. Ei au in Galiţia mai mult ca jumătate din şcoalele primare, mai multe gimnesii şi tot nu sânt în stare să dee pe cari omul le va pută admira în sec­ţiunile Angliei şi ale Scoţiei. La rând, în Belgia, a fost asemenea o esposiţiune din ale cărei lucruri, acel oraş va ex­­pune în mod colectiv şi la noi! Esposiţiile internaţionale anexate, la cari de Curând s’a adaus o esposiţia specială, vor contribui in mare la suc­cesul întreprinderii. Un inteligent mecenate, contele Leonello Ottolenghi a oferit cinci cupe de onoare spre a se decerne ca premii pentru esposiţia viticolă, şi la aceste se vor adauge două cupe speciale ofe­rite de Cercul Qmnophile Subalpin şi medalii de aur din partea Camerei de comerţ, »Comice Agricola« şi *Unxone Esercenti*. Diferitele esposiţiuni, în întregul lor, vor număra la 3000 esposanţi. Societăţile felurite dau zor lucră­torilor lor de iluminare a parcului şi a esposiţiei; admirabilă va fi cu deosebire iluminaţia cu gas comprimat, a părţii care se mărgineşte cu micul lac Valentin. In preajma esposiţiei vor avă loc număroase stabilimente şi petreceri va­riate, astfel ca fântâni luminoase cu ar­monia od­onilor, sat sudanez, munţi de-ai Rusiei, Caboga etc. De altă parte un foarte bogat pro­gram de sărbători şi distracţiuni de prima am­ msmmmmíimmmxtmk -vmmmmsiamfszms Fericirea in ţeara noastra. Marele »strateg« naţional Beksics face planul de recucerire, adecă maghia­­risare a ţării noastre poliglote îndru­mând guvernul să vîre hcuri de Ciangâi şi câte alte lăpădături prin locurile unde nemaghiarii locuesc In masse compacte. Lui Bekarcsli trebuesc enclave măiestrite pentru preparea arborelui nostru naţio­nal. In ultima sa publicaţie, cu care ziarul nostru amănunţit s a ocupat, stra­tegul naţional maghiar indică toate că­rările şi mijloacele pentru descompune­rea naţionalităţilor. Planul este foarte frumos şi menit a escita pofta de antro­pofagie a acelora, cari cred că pe cada­vrul naţionalităţilor se va forma o Un­garie unitară. Noroc însă că realitatea vorbeşte în contra planurilor lor şi prin cifre le dovedeşte lupta sisifică. Spre a ne convinge despre aceasta n’avem lipsă decât a asculta din când in când şi câte un cântec de lebedă. Căci le­beda când se apropie de moarte îşi cântă cântecul ei funebral. Un astfel de cân­tec esecutat pe sopran este şi primit ziarului »Hazánk" de Sâmbătă. Se plânge adecă »Hazánk« că starea ţării noastre e cât se poate de tristă; se plânge unde a adus pe veneratorii lui Beksics şi consortes politica actuală un­gurească. Şi ca nota de durere a ac­tualei stări să nu fie lipsită de timbrul tragic, »Hazánk« vine la constatări, la statistică. Basatfi adecă pe datele statisticei oficioase »Hazánk« constată, că in ţările coroanei ungare s’au născut 69 mii copii cu vieaţă, au murit insă 49 de mii şi a rămas astfel o sporire naturală de 20 000. Acest fapt până aici ar fi îmbucurător. Dar’ »Hazánk« tot pe basa datelor stati­stice vine să constateze că miseria, lipsa, dările şi noi mai adaugem, ocârmuirea nedreaptă a alungat dela sînul patriei numai in luna Martie 22.909 oameni. Şi cum? Greutăţile zilnice, lipsa, foamea ’i-a făcut ca 22.909 braţe vînjoase să-’şi părăsească vatra, sau neavând-o în urma părinţeştei îngrijiri guverniale vin să-’şi părăsească ţeara care l-a născut şi cu paşapoarte să-’şi părâ­­■easoâ locul natal, ţeara devenită mamă vitregă. Aceasta este Ungaria modernă, care vrea să fie punctul de atracţie şi de echilibrare politică în monarchie şi în vieaţa statelor orientale. Dar’ încă ceva! 22.909 bărbaţi ’şi-au părăsit în luna Martie ţeara cu vestitu-’i şelf gu­vernământ pe basa paşapoartelor in re­gulă. »Hazánk« ne încredinţează şi noi svntem siguri câţi sătui de vieaţa libe-r rală şi fericită a Ungariei nu ’şi-au pă­­­­răsit ţeara fără paşapoarte. Şi aceasta­­ este dovada cea mai convingătoare de- I spre binele şi fericirea locuitorilor ace­stei ţări. Am înţelege această emigrare, când ţeara noastră ar fi ca Italia, care în raport cu prea marele număr al po­­pulaţiunii şi al distinselor îndeletniciri ai fiilor sei, ar căuta de bunăvoe teren de subsistenţă şi lucrare în afară, pre­­cum se întâmplă. Acest fenomen in Un­garia însă dovedeşte apropierea cata­­clismei. Noi n’avem să luăm la cunoştinţă avertismentele ziarului »Hazánk« adre­sate guvernului şi poporului maghiar. Noi ştim primejdia, o cunoaştem şi de aceea în nenumărate rînduri atenţi ’i-am făcut pe guvernanţii noştri, societatea maghiară chiar, ca să privească spre primejdia ce se învîrte în jurul lor. N’au voit însă să ne asculte şi răul se lăţeşte mai departe. Găci azi pleacă 22.909, ca mâne vor pleca tot atâţia şi poate şi mai mulţi şi ca poimâne ţeara va rămână fără braţe, va trebui, ca şo­­viniştii vrând-nevrând să împlinească dorinţa lui Beksics, să aducă Ciangăi, ca după scurtă vreme să fugă şi aceia spre a lăsa ţeara Evreilor şi binevoito­rilor legiuitori ai ţării. Şi atunci veţi fi voi între voi cu perciunaţii, dar’ şi cu noi, căci ţeara nu ne o părăsim, scumpă fiind noue Românilor. Noi vom rămână deci la vetrele noastre şi dacă greul vieţii totuşi ar sili pe unii din fiii poporului nostru să-’şi părăsească ţeara, să iee lumea în cap, cum zic ei, sfântă datorie avem a-’i abate dela acest pas greşit arătându-le, că în loc de a 'şi uşura soartea se espun to­talei ruinări şi nimiciri. Puţina le avere pe un preţ neînsemnat le ar ajunge în mâna străinilor, ear' copiii pe strade şi în loc de a afla visata fericire din ţeara străină cu amar se vor convinge, că fie pânea cât de rea, tot mai bună in ţeara mea. L­aţurile iobăgiei le am purtat se­­col de-a rîndul şi nu ne am părăsit ţeara. Nu ne-am părăsi-o nici acum, ci muncind cu stăruinţă şi ferindu-ne de comoditatea şi traiul uşuratic, care­­i-a adus pe compatrioţii noştri la sapă de lemn, ne vom afirma in vechiul nostru pământ. Medul de lege despre căile ferate din Bosnia e primit într’a treia cetire. — în deputaţiunea cuptei e ales Nemenyi, în deputaţiunea regnicolară croată A. Hegedűs şi E. Hodossy — Urmează desbaterea proiectului de apropriaţiune. Kossuth îl respinge ca semn de ne­încredere faţă de un guvern, care a pă­răsit aspiraţiunile „naţiunii*, nu se în­­trepune pentru o armată independentă şi sufere teritor vamal comun, deşi nu exista nici o convenţie vamală. Insinua că coroana părtineşte pe Austria în lupta economică. Biblia, 13 Maiu 1902. Din dietă, înainte de a intra în ordinea de zi, presidenţial dă opre­siune simţemintelor de compătimire pentru dezastrul, de care a fost lovită naţiunea franceză prin nimicirea colo­niei franceze de pe Martinica. — Pro­vin­ delegaţiuni. Comisiunea budgetară a delegaţiunii austriace a primit raportul despre budgetul mini­strului de esteme, esprimăndu-­i tot­odată recunoştinţa pentru representarea plină de succes a intereselor încredin­ţate lui­ L­’gaţiune persana în Bucureşti. Este vorba ca în cursul acestui an, probabil chiar peste o lună sau două, guvernul persan să în­fiinţeze o legaţiune la Bucureşti. Cupta. Deputaţiunea ungară a cuptei a primit propunerea referentului Max Falk, ca raportul cuotei să fie de 34 4 , 65.6. Când se va vota aceasta prin o lege specială, adusă în came­rele ambelor jumătăţi ale monarchiei, art. I V, din 1872, care se referă la »pre­­cipitum« ul fostei granițe militare, să fie scos din vigoare. PEMPEP CONGRESUL HIMERICEI SÂRBEȘTI alegerea de deputaţi e ficsatit pe 19­1 c Zastava scrie­ că partidul radi­­cal are candidaţi în toate cercările elec­torale. MBHBBMMBaWMBBBBBBM—B8—HBW contingentul necesar de inteligenţă. Plân­gerile lor apar într’o lumină şi mai cu­rioasă, dacă ne reamintim barbara apă­sare la care sânt supuşi în Rusia, unde nu le e permis să tipărească nici o carte în limba ruteană. Cu stările din Galiţia seamănă în mai multe privinţe şi cele din Bucovina. Atei sânt Românii representanţii drep­turilor istorice. Pentru-că nu încape în­doială, că Bucovina a fost la încorpo­rarea ei la Austria, românească. Cum s a înmulţit elementul rutean în ea, nu se poate spune cu deplină claritate, una e însă sigur, că Polonezii n’au conlu­­crat la această acţiune. Polonezii tot­deauna au sprijinit drepturile istorice ale Românilor şi inştiinţele lor autono­miste. O conlucrare armonică a Ro­mânilor şi Polonilor e indicată în toată forma prin politica de mulţi ani a clu­bului polon. Românii şi Polonii au în principiul comun al representării drep­turilor istorice casa comună, pe care pot lucra fiecare pentru binele Austriei şi al dinastiei. Numai o animositate personală, produsă în mod măiestrit, a putut îndupleca pe Români să fee din când în când poliţie faţă de Poloni. Scrijorul e de părerea, că o conlucrare a Polonilor şi a Românilor e de dorit atât din punct de vedere principial po­litic, cât şi economic. Rutenii trebue să ţină cont de resultatele desvoltării isto­rice şi ar fi bine, ca printr'o învoire durabilă a Românilor şi Polonilor să li­ se dee Rutenilor să înţeleagă, că nu­mai respectând drepturile istorice ale acestor doue popoare, superioare lor in cultură, vor puta păşi pe calea unui progres liniştit. O alegere ilegală. Maiu­s. In faţa tristului spectacol, ce ni­ se desfăşură de o anumită clică de oameni, parte in coloanele foii »Tribuna Popo­­rului« parte în foile jidano-maghiare »Nagyvárad«, »Szabadság«, »Pesti Esti ul«agh­eta — pentru de-a asigura în­vingerea vicariului Mangra la alegerea de episcop în Arad — ca să vedeţi cu ce arme lucră această clipă îmi permit să descriu pe scurt modul în care s’a făcut alegerea de deputat în ceroul Tinca, din Bihor, o alegere care va ră­mânea o vecînică pată pe biserica noa­stră ortodoxă. Abzicând deputatul Roxin de man­datul seu încă astă-toamnă, vicariul Man­gra nu s’a ingrjit la timp ca să dis­pună alegere nouă prin consistoriul­­ plenar, ca unicul factor competent in­­ această causă, ci numai după moartea ordine este reservat oraşului: ajunge a citaCarouselul istoric, la care vor asista M. M. L. L. regele şi regina; concursul in­ternaţional de musică(cu splendide premii oferite de suveranii Italiei, de principii şi principesele familiei regale etc.) la care vor lua parte cel puţin 2000 de esecutanţi şi care va întrece cu mult pe cel din 1898, concursul internaţional hi­pic (de cai) cu intervenţiunea a numă­­roşi oficeri din naţiunile de frunte stră­ine etc. Spirite Matteoda, Eminescu în Blaj. (Urmare). Din câte am spus, şi din câte­­m-au spus martorii, e aproape sigur deci că Eminescu a venit la Blaj prin Maiu, îşi aduc mulţi aminte că îl vedeau mân­când cireşe... Une­ori 11 vedeau la ţăr­murul lacului din sus de Blaj, numit »Chereteu«, s­pârlindu-se gol-goluţ la soare, mâncând cireşe şi aruncând aim­­buri in apă, delectându se în undele ce le făcea pe oglinda liniştită a apei. Apoi se scălda. Că acestea două par a fi fost deliciile lui: să mânce poame şi să se scalde. »Studenţii vorbeau, că Eminescu mâncă multă pâne şi poame, cu deose­bire prune« — scrie dl Petru Petrescu. Nr. 79 episcopului Goldiş a dispus efectuarea alegerei de deputat sub auctoritate. Terorisările puse la cale de vica­­riul Mangra pentru asigurarea reuşitei aderentului teu Dr. Aurel Lazar din Orade, sunt fără păreche în biserica noastră, şi în o mică parte se vor pu­tea vedea din protestul comisariului consistorial Dr. Iustin Pop, advocat în Tinca, pe care îl alătur ați în toată es­­tensiunea: Venerabil sinod eparohial. Pe basa regulamentului afacerilor interne §. 57 am onoare a Vă înainta următorul protest, respective a Vă face următoarea representaţiune: Venerabi­lul Consistor de Oradea mare cu nr. 680/902 a binevoit a mă numi pe mine de comisar consist, la actul de scru­­tinare pentru alegerea de deputat sino­dal în ceroul Tincei. Tot în această onorifică reperoare mi­ s’a dat mie drep­tul de a desigua localul, unde are «o ■e ţină scrutiniul. Dându-’mi-se apeat drept eu din considerare, că ziua de­­fiptă de Ven. Cons. a fost Luni a doua zi de Paşti, sărbătoare mare la noi, când biserica este aproape toată înain­tea amezii ocupată prin serviciul divin am designat conform obiceiului de pân’­­aci şi pe basa autorisarii primite de la Ven. Cons, cancelaria mea ca locul de scrutinare, şi despre aceasta în mod oficios am şi avizat pe bărbaţii de în­credere. Chiar în ziua de Paşti am pri­mit scrisoarea dlui vicar eppeso, V. Mangra, ad nr 680/902, care am onoa­rea a Vă-o alătura în copie simplă. Cine va ceti aceasta scrisoare anticonstituţio­nală, încât nu ’i s’a stins din pieptul seu simţul de dreptate şi cinste, sigur se va revolta, pentru­ că josnicele Insi­nuări mă ating deoparte pe mine, ca persoană de încredere a Constatorului gr.-or. rom. din Oradea-mare, pe care dl V. Mangra ca vioar eppeso nu-’l poate desavua. Afară de injurioasele ^Insinua­­ţiuni însă cuprinde aceasta tristă scri­soare cel mai brutal atac contra statu­tului organic. *. Vedeţi din aceasta scrisoare, pumpă asupra şi peste comisarul consist. — dl vioar V. Mangra numeşte de comisar poliţial pe protopopul Nicolae Roxin, care va avea chemarea „a-­mi da mie desluşiri trebuincioase, a observa ordi*­nea legală şi a preveni eventualele in-* corectităţi şi abusuri«. Statutul org, precum regulamentul afacerilor interne şi regulamentul la alegerile de depu­taţi sinodali în eparchia Aradului, hotă­răşte în mod categoric procedura, ce trebuie să se observe la scrutiniu şi persoanele, cari constituesc acest cole­giu de scrutiniu, anume: §. 23 din re-Despre acelaşi lucru mărturiseşte d-nul Onea, care scrie: «Eşia din odăiţa seminarului (asta va fi fost prin Sept. 1866) în piaţă... acolo se aflau precupeţe cari vindeau struguri. Eminescu de obiceiu cumpăra struguri, îi punea în pălărie, apoi ţi­nând pălăria în mâna dreaptă păşia în­cet prin piaţa Blajului mâncând stru­gure. Aceasta o făcea mai în toată ziua«. A doua plăcere — scăldatul ■—’şi o pută satisface fără nici o cheltuială. Şi se scălda des, se vede, că mulţi îşi aduc aminte, că ’­ au văzut scăldându-se în lac, şi în Târnav-mică. Odată — spune p. călugăr D. — eram la preumblare în »grădina Podu­lui«, (pe malul Târnavei-mici), şi-­l văd acolo în apă. Cum stăm pe ţărmure, în revereandă, şi mă uitam la el, îmi strigă: »Hai de te scaldă, ce stai ca o mireasă pe ţărmure!« Acelaşi susţine ca sigur, că Emi­­nescu şi pe timpul feriilor de vara a rămas în Blaj, şi că umbla mult singur. Atunci avea desigur şi timp şi loc, să se scalde. Lacul putea să-­l admire, lă­­sându-’şi sbor liber fantasiei, care în atâtea forme a ete­rnisat imaginile sale lacul... Special lacul Blajului, care are o frumoasă şi liniştită situaţie de bun.

Next