Tribuna, iunie 1902 (Anul 19, nr. 100-118)

1902-06-11 / nr. 106

Anul XIX, ABONAMENTELE Pentru SiMia s 1 lana 1 cor. 40 bani, */* 8 «»•. */* *» 10 cop., 1 *n 20 cor Pentru ducere* 1* o*wâ cu 80 bosal pe In»* ra*i mnU S»®ases,a MTOMMrcka« s 1 luni 2 cor. 40 bani, */* *n 7 cor., au 14 cor., 1 an 2« cor. Pocim În­­ î«â;;sirt $1 MitrfttnIUcale: *i, an 10 frânei, */, au 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fan «liniai jil&tindu-se inain­te. I iiMiiiiiirn---­Sibiiu, Marţi 11/24 Iunie 1902 Nr. 106 INSERŢIUNILE Dh *îr garmond prima­ dată 14 bani, a dotsa­ oară 12 bani a traia-oari 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcei Nr. 15. se prenumără 10 ponte și librării. In România abonamentele se fac la Agenția de Publicitate Carol Schulder București, strada Șelar, 10. Epistole nefrancate se refugii. — Manuscripte :nu se Înapoiază. Numeri singuratici a 10 bani se vând In Sibiiu, la librăria »Ti­pografici«, societate pe acţiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weisz Bemat »la loterie«. Vor a ne sugruma! Trebue să ne perdem răbdarea şi nu e mirare. Când duşmanul în eâcia şi răutatea lui ântâiu te împresoară mai pe departe, apoi îţi strânge tot mai mult cătuşele opresiunii şi în urmă încearcă a-­ţi stinge vieaţa, a te sugruma, trebue ■é­’ţi perzi răbdarea, trebue să eşi din rărite şi cu cele mai eficace mijloace tre­bue să te aperi. Aceasta ’ţi­ se impune în virtutea conservării şi susţinerii eului propriu. Aceasta e situaţia noastră faţă de ■tăpânitorii noştri, faţă de guvernul ma­ghiar. Lucrul e dus la estrem, cuţitul e la os, nimicirea noastră naţională nu nu­mai e decretată în culisele guvernului şi politicianilor maghiari, ci e pusă în pradă prin mesuri concrete, prin ordine volnice emanate de la miniştri. Totul merge după norme bine sta­bilite, după proiecte studiate fi anume intocmite aşa, ca maghiarisarea să’fi ajungă scopul şi nimicirea limbei şi na­ţionalităţii noastre să fie cât mai cu­­rând fapt împlinit! Mişcarea noastră politică au para­­lisat-o, împedecând funcţiunea organis­mului nostru politic. Prin ordinaţiuni volnice fi ilegale s’a disolvat partidul nostru, ni­ s’a făcut imposibilă ori-ce în­trunire politică, ori-ce luptă pe teren na­ţional, persecutându-se până şi întruni­rile de caracter privat. Ne-a rămas o singură armă de apărare pe acest teren, ziaristica politică, dar’ şi aceasta e es­­pusă la cele mai violente şi injuste persecuţii. După-ce astfel am fost aduşi mim­posibilitate de a ne manifesta şi a ne apăra drepturile pe unul din cele mai viguroase terene de luptă, după­ ce pe terenul politic ni­ s’a pus căluş în gură, s’au început persecuţiile pe celelalte te­rene, în special pe cel cultural. Prigo­nite au fost şi sânt azi toate şcoalele noastre, toate reuniunile şi instituţiile noastre culturale. Ele sânt puse ca Intr’un stat despotic, j sub cea mai se­veră controlă, sânt spionate, suspicionate şi ameninţate întruna cu închiderea. Ni­ s'a introdus în şcoale limba maghiară ca studiu obligativ şi ni­ se cere pretu­­tindenea în vieaţa publică folosirea lim­bei maghiare, contra disposiţiei legii de naţionalitate. Dar, cu toate aceste stăpânitorii no­ştri nu sunt mulţumiţi. Nu, pentru că totuşi esistăm încă ca popor, ca Români, cu limba, obiceiurile şi tradiţiunile noa­stre­­strămoşeşti. Ei vor să ne şteargă de pe faţa pământului, vor se facă, ceea­­ce încearcă — spre ruşinea veacului — Prusiacii cu Polonii din Posen. Cele două ordinaţiuni mai noue ale­­ ministrului Wlassios ne arată d­ar acea­sta, ne arată evident scopul guver­nanţilor. Una este ordinaţiunea prin care să dispune, ca în şcoalele de stat, fie elementare, fie licee, studiul *religiunii să se predee în limba maghiară şi I băieţilor nemaghiari. A doua este or- I dinaţiunea, ce impune şcoalelor popo­­r rale confesionale limba maghiară în jumătate orele de studiu. Ministrul zice apicat în ea: Jumătate din orele de prele­geri de peste septemănă, neapărat să se întrebuințeze pentru vorbirea, scrierea, cetirea și instruirea în limba maghiară. Și mai departe. Natural, că scopul indicat în programul instrucţiunii pentru stu­diul limbei maghiare este obligator pentru toate şcoalele cu limbă de propunere nemaghiară, deci şi pen­tru şcoalele confesionale, de­oare­ce resultatul instrucţiunii, cerut de lege, nu poate fi decât acelaş pen­tru şcoalele de ori­ce caracter. Prin ordinaţiunea primă ministrul vrea, ca băieţii noştri dela şcoalele de stat nici rugăciunile să nu le mai reci­­teze în româneşte, să nu auză de loc în şcoală limba părintească, ca aşa ma­ghiarisarea lor mai sigură 16 fie. Prin a doua intenţionează infiltra­rea cu forţa a limbii maghiare şi zădăr­nicirea progresului general al Inveta­­mentului, pretinzând acelaşi timp pentru un studiu, cât se recere pentru toate ce­lelalte. Dar, prin aceste ordinaţiuni se jig­neşte adânc autonomia şi drepturile bi­sericilor şi şcoalelor noastre, garantate în lege. Limba bisericilor noastre este limba românească, prin urmare biserica nu poate propovădui credincioşilor sei cre­dinţa, decât numai în aceasta limbă, în limba cultului seu. Ear’ şcoalele nu se pot obliga a-’şi jertfi jumătate din timpul de predare singur unui studiu, neglijând pe celelalte. Pe când ambele ordinaţiuni sânt încălcări ale drepturilor ce le au biseri­­cile şi şcoalele noastre, ordinaţiunea a doua constitue şi o barbarie, voind un mi­nistru a pune zăgaz unui popor de a înainta în instrucţie şi cultură. Tridenţa e evidentă: vor să ne su­grume naţionaliceşte, dar­ încât n’ar suc­cede aceasta, să ne ţină în întunerec, în neştiinţă. Datorinţa noastră însă este să ne opunem cu toata mijloacele legale ce ne stau la disposiţie. Să nu conce­­dem, ca ordinaţiuni atât de desastruoase şcoalelor şi culturii noastre, se poată fi puse în pradă. Capii bisericeşti şi consistoarele noastre să lase la o parte circumspecţiunea extremă şi în înţele­gere comună să -şi facă protestul con­tra ordinaţiunilor ilegale. Se spună verde guvernului, că nu vor suferi în­­cărcările în drepturile bisericei şi nu vor suferi, ca şcoalele, susţinute de bi­serică şi din sudoarea credincioşilor, să devie pepiniere de maghiarisare. In ace­laş timp fruntaşii, preoţi şi mireni, să se adune, dacă nu altcum, după cercuri, ca cetăţeni alegători, şi să-­şi ridice cu energie glasul protestător, glas, pare unit ou al prelaţilor şi consistoarelor, să răsune până la treptele tronului, până în ţările culte. Am fi laşi, dacă n’am face aşa; am fi slabi, dacă nu ne am şti apăra dreptul limbei noastre; am păre decă­zuţi, dacă am sta cu mânile în sîn şi am grăi umiliţi duşmanului: Vino şi ne ia, ce avem mai scumpi Vino şi ne su­grumă ! în acest cas n’am fi vrednici de înaintaşii noştri, cari, cum vom vedea mâne, nu un cas analog protestând, au declarat, că naţia noastră nu se poate obliga prin lege a invota limba ma­ghiară nicicând. (m). AMINTIRI. — A propos de »Masa studenţilor« din Blaj. — (Urmare şi fine). II. După cinci ani, când am îmbrăcat pentru prima dată reverenda, am înţe­les, că noi teologii aveam favorul, să ţinem câte un băiat, care pentru servi­ciile, ce ni­ le face, capătă »supă şi carne« din palm­a seminariului ; pânea ’i o dam noi. Un coleg îmi recomandase în deo­sebita mea graţie pe un băiat de pe Câmpie. I-am promis. Nici nu isprăvi­sem bine cu masa şi numai ce mă po­menesc, cu trei băieţi curăţei, că mi se presintă şi mă roagă... Ştiam cât e de greu să te rogi de alţii, şi numai atunci am înţeles, că e mai greu când alţii se roagă de tine. Cum nu ’i-aşi fi primit, doamne, pe toţi trei, dacă ’mi-ar fi stat in putinţă. Şi nu aveam putere să aleg, norocu, că ’mi-a venit în ajutor colegul meu. — Care-’i ? Şi el îmi arată pe cel din mijloci — Vezi, să te porţi bine şi să învaţi» Şi nu ştiu dacă m’am bucurat atunci de emoţia mititelului favorit, ori m’am întristat de supărarea celor doi, rămaşi fără supă şi fără carne şi fără pâne... Numai prietinul meu zimbia cu sa­tisfacţie : — Protecţia, dom’le, protecţia! Şi băiatul îşi scoase testimoniul de pe a doua normală şi cartea de botez... Cu mutră de protector le-am esaminat, băgând bine de seamă să nu me taie râsul... pe urmă ’l-am bătut pe umăr (gestul ăsta ’l-am învăţat dela un fost dascăl al meu) şi ’i-am zis: — Să te porţi bine, că apoi mă în­­grijesc eu de tine. Era pentru prima­ oară, când eu mă îngrijam de alţii. Dar’ pe semne, n’a fost spusă în ceas bună aceasta în sărbătare de pro­tector, căci peste 4 luni aveam să pără­sesc seminariul. Bietul băiat, cum a plâns, când­­i-am spus ! Am cercat să-’l »aşez« pe la alţii, dar’ toţi aveau deja băieţii ior. După despărţirea pretinească dela colegi am mers la gară noaptea. Înso­ţit de cei mai buni doi prietini... da, numai în seminar se iubesc colegii cu adevărat... Eram emoţionat, lăsând în urmă-­mi o lume de prietini iubitori, având să­ractul econom­ic. Camera un­gară a fost prorogată, fără ca guvernul să fi putut până acum refera ceva sigur despre pertractările avute cu guvernul austriac în chestia pactului economic. La resultat până acum n’au ajuns cele două guverne, dar’ au speranţa, că în decursul verii vor pute ajunge la înţe­legere, astfel, ca pe toamnă, când ca­merele se vor întruni din nou, acestea să se afle în faţa pactul deplin stabilit, întru în altă lume, unde nimeni nu mă cunoaşte, nimeni nu mă ştie.. . Rămas singur un cupeu, rînd pe rind defilau pe dinainte-­mi dascălii, co­legii. .. deodată îmi vine în minte bă­iatul meu săracu rămas orfan, îl văd cum plângea, ştergendu-­şi lacrămile cu mâneca cămeşii... şi-’mi întorc capu... să nu-’l mai văd... După patru ani, când ’l-am revă­zut, era in a doua gimnasială... La o oară de religie îmi era năcaz, că nu-­l pot face să priceapă, ce în­seamnă »abnegaţiunea«. Recurg la aşa numitul »metod«. — Ce-’i astăzi, măi băiete ? — Vineri. —* Ce-ai mâncat tu azi la amiaz ? — Mă rog, pită... —■ Și mai ce ? —­ Mă rog, pită goală... ’Mi­ s’a făcut milă, dar’ am încercat totuși mai departe cu »metodul«. — Dar’ dacă te-ar fi îmbiat cineva cu un blid de curechiu cu carne, ai fi mâncat?... El zimbește încurcat, se uită la mine nehotărît, pe urmă spune: — Mă rog,mâncat... Eul meu oficios n’a mai avut atâta putere încât să se revoalte în faţa ace­stei declaraţii sincere, a unui biet’copil, care posteşte şi în zilele, când alţii mă­nâncă de dulce! —T'l;r·S›===— Sibiiu, 23 iunie 1902. JHn cercurile diplomaţiei. Ministrul nostru de ixtenne nu de mult a schimbat legaţiunea austro-ungară din Washington în ambasadă. In urma acestei schimbări guvernul state­lor unite încă a prefăcut legaţiunea din Viena în ambasadă. Noul amba­sador a rămas tot Mo. Cormick, mi­nistrul resident actual. Cu atât mai mult se presupune aceasta, fiindcă, după­ cum se anunţă din Viena,­­ voinţa espresă a monarchului este în-­­ cheierea pactului. Aceasta o pretind în­­ mod imperativ interesele de mare pu-­­ tere ale monarchiei noastre. în urma acestei dorinţe, guvernul maghiar a abandonat total ideea de a face pregă­tiri pentru desfacerea de Austria. Provisoriu. în Austro-Ungaria provi-­ soriile au devenit un espedient politic stabil. Cuota prin provisoriu a fost stabilită. Pactul economic cu Austria tot prin provisoriu. Acum se afirmă în unele cercuri politice, că conven­­ţiunile economice între statele triplei alianţe de asemenea vor fi prelungite prin provisoriu. Congresul sârbesc. In şedinţa de Sâmbătă a congresului sârbesc s’a discutat asupra proiectelor de adresă. Cuprinsul adresei majorităţii este: ex­­primarea loialităţii faţă de tron şi ex­­punerea programului de activitate al congresului. Minoritatea a propus o adresă,­in care pe lângă espresia loiali­tăţii şi a fidelităţii datorite, cuprinde şi inşirarea gravaminelor, a căror sanare o cer. Corpul episcopesc a declarat, că din adresa majorităţii numai partea primă este aplicată să o accepteze. Comitetul Ligei, »Cronica« de Sâmbătă anunţând alegerile de la Ligă, scrie următoarele: De astăzi înainte putem să avem speranţa, că Liga va lua din nou aven­­tul din zilele ei cele frumoase. Este înviorătoare alegerea dlui Grădişteanu, ca preşedinte, şi a mare ceva duios în ea alegerea bucovineanului Dr. Popoviciu ca vicepreşedinte. Par'că simţim prin aceste alegeri, că am strîns mai mult legăturile cu fraţii noştri subjugaţi şi cu mai multă căldură ne ocupăm de soartea lor. Dl Grădişteanu este un entusiast şi când se apucă de o treabă nu se lasă până când nu o duce la capăt. D-sa are secretul de a şti se comunice tuturor entusiasmul seu. Şi din moment ce a tăgăduit că va face ca­­Liga* să aibă un milion, putem fi siguri, că până într’un an Liga va avea milionul. Aceasta şi este singurul mijloc ca­re-­i poată îndeplini marea ei misiune această instituţie românească. Să’i ajute Dumnezeul III. Sânt două icoane numai din sfera amintirilor mele. Generaţia de mai nainte va şti mai multe, îl aud şi acuma pe fie iertatul tata-moş povestindu-­mi. — Hei, dragul moşului, mult frig am mai răbdat noi pe petrile mănăstirii din Blaj, şi de multe­ ori răbdam foame,­­ când se întâmpla să ni­ se gate merindea­­ înainte de a ne trimite alta de acasă,­­ cu desagii. Trăiam numai cu mâncare i­sbnicită, şi abia la sărbători ne făceam câte o tocană­, şi învăţam şapte-opt inşi la un muc de lumină de său... Şi astăzi, când inimi nobile se în­grijesc să uşureze soartea studenţilor din Blaj, aceia ce­­şi-au făcut studiile cu »merinde« de acasă, fără de a gusta cu săptămânile vre-o mâncare caldă, îşi stri­cau ochii cu manualele scrise la lumină de său; acei ce nu gustau decât odată la lună carne, ci trăiau pu pită şi slă­nină, aducă-’şi aminte de urmaşii lor, «i jertfească ceva pentru a le uşura mă­car lor soartea amară, de cari s’au îm­părtăşit înşişi, în anii fragezi ai tine­­reţelor! Simin. /»Unirea*). / Dietele provinciale din Austria. Dupâ­ cum am amintit deja, dietele provinciale ale Austriei au fost convocate în sesiune ordinară pe ziua de 17­­. o. Galiţia. Desbaterile din dieta Ga­­liţiei promiteau a deveni interesante din causa opresiunii, la care sânt supuşi Polonii din Prusia. Intr’o adunare con­fidenţială ţinută în 21 n. s'au declarat însă deputaţii contra tuturor propuneri­lor, ce eventual sar face în dietă cu privire la cele întâmplate cu Polonii din Germania. Cu toate acestea conducăto­rul partidei poporale poloneze, Stapins­­chi, a făcut următoarea propunere de urgenţă: Dieta protestează sărbătoreşte con­tra parolei de luptă a împăratului Wil­helm, care loveşte în sentimentul de dreptate şi în drepturile poporului. Dieta provoacă guvernul să-­şi preciseze ati­tudinea faţă de enunciaţiunea împăratu­lui, de la Marienburg. Când a voit Sta­­pinschi să-­şi motiveze o a doua pro­punere, a fost chemat la ordine. Pe ga­lerii au erupt din causa aceasta demon­­straţiuni zgomotoase, cari au încetat nu­mai după-ce a ameninţat presidentul cu scoaterea afară a publicului. Austria-de-sus. Deputaţii läger, Bâ­­nerle şi soţii au propus, ca dieta să enunţe, că aşteaptă de la guvern să re­presente la încheerea pactului în modul cel mai firm interesele Austriei, even­tual chiar şi cu risipul de a produce o rupere totală a teritorului comun vamal şi comercial. Carm­olia. Şedinţa dietei a fost foarte furtunoasă. Majoritatea ei com­­pusă din partidul proprietarilor consti­tuţionali şi Slovenii liberali, au refuzat să aleagă în comisiuni membri în comi­tete în proporţie cu numărul deputaţi­lor din minoritate (catolici-naţionali). Aceştia au declarat, că nu primesc nici un mandat şi îşi vor trage consecinţele. Au şi început se facă mai multe propu­neri de urgenţă. Făcând deput. Hribar, primarul din Laibach, o observaţie ne­cuviincioasă la adresa clerului, minori­tatea a declarat, că va împedeca desba­terile, dacă nu va fi chemat la ordine. Vorbind Hribar mai departe, s’a început obstrucţia cu trimbiţe, scârţăitoare etc. După două ore de gălăgie s’a închis şedinţa. Triest. In dieta provincială a Trie­­stului a desvoltat căpitanul ţării progra­mul acestei sesiuni, accentuând îndeo­sebi reforma legii electorale comunale. Tirol. în chestia autonomiei Ti­­rolului italian a convocat guvernatorul, DEMONUL. *— Roman — da 42 K. W. Clifford. (Urmare). — Ei, înțelege ce-­ţi spun, odată pen­tru totdeauna. Mrs. Halstead este cea mai nevinovată și mai curată femee pe lume. Că am călătorit eu cu ea, a fost urmarea unei neînţelegeri şi a unei apucături. Eu am fost un nebun, car’ ea... — Ştiu, şi toată lumea ştie, că nu­mai dta eşti de vină. Bărbatul ei va veni — aşa cred — nu peste mult după ea, — şi poate încă la timp. Locueşte aici in cartea vecină, cu o veche gu­vernantă a ei. Se pregăteşte pentru teatru. — Pentru teatru! Atunci e ade­vărat ceea-ce am auzit ! — Nu va ajunge la nici un resul­tat. O face numai fiind de credinţa, că bărbatul ei nu se va re-’ntoarce la ea ,­ fiindcă îi place puţin miseria. Mulţi oameni fac astfel. Dacă s’ar convinge despre realitate, îndată s’ar vindeca de boala închipuirii. — Da, miseria o-ar vindeca. — Și d-ta zici, că locuește in cartea vecină? Ce mică e lumea aceasta! Intr’adevăr ar trebui să emigrăm pe un alt glob.

Next