Tribuna, octombrie 1902 (Anul 19, nr. 180-200)

1902-10-01 / nr. 180

Nr. 180 Anul XIX. Sibliu, Duminecă 1/14 Octomvrie 1902 a ABONAMENTELE l’intra Siblia : 1 lună 1 aor. 70 bani, V* £C 5 oor., */, an 10 cor., 1 an 30 oor Pentru ducerea la pasi cu 1O bani pa lună mal mm«. î­ enirs mwMaretaS® s 1 lună 3 aor. 40 ban!, */* ss 7 oor, ‘j, an 14 cor., 1 an 3H aor. B’enajru nem&aia $1 itrălaătste: */, sa 10 franc!, */„ an 20 fraud, 1 an 40 fraud. Abo&saien'tela se ia« nuia ai jii&tlndu-ae înainte. INSERȚIUNILE Ok țlr gsrmond prima-dalâ 14 bani, a dona-oarâ 12 bani a traia-carfi 10 bani. fisdaBţla şi administraţia: Strada Poplâeei fir. Ifi. Se­­rretaDMK­S la poate ti librării, ia Boutnli abonamentele si fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder Bucureşti, strada Şelar, 10. Epistole nefrancate se reiasă. — Maauucriptic uu ae Înapoiază. Numeri singuratici , 10 bani ei v£nd in Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei », societate pe acţiuni. -- In Alba-Iulia la librăria Weiai Bernat »la loterie«. Desvoltarea spiritului omenesc pe toate terenele de vieaţă ţi espioatarea cu pricepere ţi iscusinţă a tuturor romi­­lor, cari condiţionează subsistenţa, pu­terea ţi mărimea popoarelor, este lozinca timpului de azi. Armele, cu cari se cuceresc naţiu­nile în timp de pape ţi prin cari caută se impună jugul economic ţi apoi cel politic popoarelor mai înapoiate în cul­tură, industrie, com­erciu, sunt rezulta­­tele progreselor activităţii spiritului in­ventator ţi creator al omului ţi ale la­­boarei ţi activităţii mânilor lui. Iu avântul ţi lupta lor de emulare capitalele ţărilor în coitinitoare pavi­lioane ţi palate artistic lucrate în nenu­­merate rlnduri au ţinut ig arangeze ei­­poiiţiuni, ig eapună productele geniului omen c io. Da, eapoaiţiunile atin­ locul de luptă, unde spiritul creator al popoarelor ae Tntaincato îs rfiahonite în tăcere, în mod Constatăm, că eapoiiţiuni du meae­ ; faji s’a mai ţinut, una acum sânt zece i­gn!, aici In Sibiiu ţu alta anul trecut în Sebeşul săsesc. O esposiţiune lung­oare se reoglin­­deze într’un cadru mai larg ţi mai de­tailat vieaţa poporului român, până acum nu s’a ţinut. Judecând după ea­­tintele pregătiri făcute din partea comi­tetului expoaiţiei şi după marele număr de obiecte variate trimise până acum pentru a fi expuse, esposiţia ne ofere deja până acum garanţiile celui mai de­plin succes. Deja acum, când aranjamentul ea­­poliţiei nu este terminat, ochiul vn­ită­­torului este plăcut impresionat de arti­­colii de îmbrăcăminte artistic esecutaţi de abila mână a femeii române. Pe lângă frumoasele costume femeieşti so­site din depărtările cele mai mari, la ea­­poziţie se vor pute vedea albume cu mu­­atre originale ţi de cele cu muatre co­lorate, cari vor fi de mare foloa la com­punerea albumului etnografic, propui a se compune din partea »Asociaţiunii«. Nu de mai puţină importanţă sunt lu­­nmh­in din toate ramurile frumoa esecu­■Oi unrvfm­­iu i» SM mm«».. — v— -------­Noi Românii, ca popor tinăr ţi încă in parte indurând ţi aclăvia vremilor ţi jugul stăpânitorilor, nu ne-am putut prezenta lumei cu eapotiţiuni universale, ba nici cu de cele locale, cari ag ne în­făţişeze vieaţa aufleteaacă ţi recultatele îndeletnicirilor noastre,în toate direcţiu­nile. Şi nici nu e mirare! Până mai acum sânt 40 de ani terenul industriei parte era străin de aspiraţiunile popo­rului nostru, parte era exclusiva ocupa­­ţiune a altor neamuri, cari ne ţineau departe dela deprinderea in îndeletnici­rile lor. încet ţi cu greu am început să îm­brăţişăm şi meseriile, industria, despre cari venerabilul domn protopop onorat B. Baiulescu, din Braşov, zicea că e »plug de aur«. Două centre româneşti, Braşovul şi Sibiiul, au luat nobila ini­ţiativă de a stărui pentru răspândirea meseriilor în sinul poporului nostru. In Braşov B. Baiulescu, care aici adoua regretatul imvăpăiat campion al bu­năstării şi libertăţii poporului român, decedatul Nicolau Cristea. Sămânţa aruncată acum sunt 35 ani a încolţit, şi prin continua îngrijire şi stăruinţă depusă de urmaşul fostului president al Reuniunii meseriaşilor, dl V. Tordăţianu, a început să producă frumoase roade. Şi acum stăm în faţa secerişului. Duminecă, în 19­8. se va deschide exposiţia aranjată de reuniunea mese­riaşilor români ţi de cea agricolâ. aneo Mw MăM»v«u •• mww» •• Esposiţia aceasta, care promite­a satisface ţi celor mai mari preten­­siuni, sperăm că va fi o dovadă strălu­cită despre ridicarea stării culturale ţi despre progresele ce le-a făcut poporul român pe terenul industriei in scurtul timp de 40 de ani. Ne va dovedi tot­odată, că prin muncă stăruitoare popo­rul român va şti să-­şi afirme posiţia în mijlocul popoarelor conlocuitoare. Drept aceea contăm cu siguritate, că ei­­posiţia va fi cercetată de toţi Românii cari ţin la binele neamului românesc. Marele dicţionar geografic al României. Zilele acestea a eşit la lumină al patrulea fascicul cu care se complec­­tează volumul al V-lea şi cel din urmă, al uneia din cele mai însemnate lucrări întreprime de Societatea geografică ro­mână, este vorba de Marele dicţionar greografic al României. Aceasta monumentală operă, înce­pută acum 4 ani cu mijloace băneşti restrînse şi cu încredere mai mult în sprijinul publicului petitor, a continuat să apară cu o regularitate vrednică de laudă, volum după volum, fiecare vo­lum având peste 800 pagini în 4® ţi !□ condiţiuni technice de esecuţiune cele mai bune. Astfel, ceea­ ce pentru unii la înce­put părea a fi o îtr­eprindere îndrăs­neaţă, care nu va pute fi dusă la ca­păt, astăzi a devenit un fapt împlinit: m­area operă enciclopedică, pornită din iniţiativa societăţii noastre geografice şi care a reclamat nu mai puţin de 15 ani de muncă, s’a terminat; ea depăşeşte cu mult cadrul obicinuit al dicţionarelor geografice publicate în alte ţări, şi oferă intr’o formă comodă şi concisă istori­cului oa ţi geografului, omului politic oa şi economistului, publicistului oa ţi autorităţilor administrative un număr foarte mare de date statistice, soaiele, geografice ţi istorice, etnografice ţi ar­cheologice, o comoară preţioasă de in­­formaţiuni sigure ţi positive. O asemenea operă este o glorie pentru ştiinţa română ţi pentru socie­tatea noastră geografică, care a între­prins-o, dar’ tot într’o vreme este şi un semn îmbucurător pentru starea de as­tăzi culturală. Ceea ce acum 30 de ani abia se putuse face: acel mic dicţionar topografic şi statistic de vre­o 500 pa­gini in 8°, publicat de cătră dl Frun­­zescu, o simplă nomenclatura topică in­completă şi nesigură, astăzi posedăm cinci mari volume în 4°, tipărite in ma puţin de 4 ani ţi cu ajutorul a aproape 1000 de abonaţi ceea­ ce represintă un capital de lei 100.000. Este adevărat că pe lângă sacrifi­ciile de bani ce a trebuit să facă Socie­tatea geografică română, a intervenit şi munificenţa regală. M­r. Regele. Augustul preşedinte de Onoare al So­cietăţii geografice, pe lângă multe esem­plare la cari s’a abonat, a contribuit cu o sumă însemnată pentru înlăturarea dificultăţilor ivite acum în urmă. Nu puţin a venit in ajutor şi ministerul de războiu prin abonarea a 285 esem­­plare. Suntem in poaiţitine de a şti că Societatea geografică română este t­e­oaie de a începe o nouă operă: publi­carea dicţionarului geografic al ţeri­­lor locuite de Români în Ungaria, Transilvania, Bucovina şi Basarabia. O atare scriere va complecta în chip fericit pe cea dintâiu şi ambele în­­preună vor deveni monumentul literar şi ştiinţific cel mai însemnat pe Societa­tea geografică română îşi va înălţa nu numai sie­’şi, dar’ întregului neam ro­mânesc. Vom putea avèa pururea vină înaintea ochilor şi întreagă icoana cul­turală şi materială a poporului nostru; vom şti mai bine ce sântem, câţi sântem, şi unde tântem, ţi cunoscându-ne mai bine, ne vom iubi mai mult ţi vom privi viitorul mai cu încredere. Pentru isbândirea nouei opere a »Societăţii geografice române« facem toate urările noastre, dare pentru opera sa terminată, toata felicitările noastre. »V. frat.« - • :r=r»-«-c====— Sibiu, 13 Oct. 1902. României şi tulburările din Macedonia. Forţe engleze au adus ştirea, cu România şi Greoia au în­aintat Porţii o notă admonietoare faţă de stările din Macedonia. După­ cum se telegrafează din Bucureşti, nota se reduce la faptul completei alipiri a Ro­mâniei pe lângă demersul Puterilor mari. Chestia limbilor în Austria. După­ cum se anunţă din Praga, guver­nul a renunţat la ideea de­ a presenta partidelor proiecte gata de legi; în lo­cul acestora li-se vor presanta elemen­tele pentru o lege despre folosirea lim­bilor prin autorităţile provinciale din Bohemia și Moravia. TACTUL. Știrea despre mer­ger­ea lui Széli la Viena pentru continuarea pertractărilor asu­­­­pra podului se desminte. In néap­ie mâna aceasta miniștrii au­­striaci și cei maghiari nu se vor intelni, fiind Kötber ocupat cu conferențele de împăciuire, cari vor începe mâne între Cehi şi­­ Germani. Noul amb­utador rusesc în Bucureşti. In locul lui Fonton, care a’a retras, a fost nu­mit, după-cum publică »Monitorul oficial« al Ru­siei de Giers ministru plenipotenţiar la Bu­cureşti. Legea despre numirile de­­ localităţi şi consistorul săsesc.­­ Circularul conaistorului evangelic din­­ Sibiiu în privinţa aplicării legii despre numirile de localităţi în corespondenţa internă bisericească a sapa din sărite foile ţoviniate din Budapesta. Pentru stabilirea stării de drept, »Kirchliche Blätter« face o interesantă dare de seamă despre naşterea § lui 5 din legea aconstn Hin care a aviHnnt. oă leCSa. CU IVai 60 puşiuo v>svejp|iuut| mm.--------------­ ţi asupra bisericilor. »K. Bl.­ scriu: »Când a presentat guvernul în 8 Nov. 1897 legea, n’a voit să supună ţi bisericile în toate privinţele disposiţii­­lor ei şi de aceea vorbeşte § 5 din proiectul de lege şi expunerea de mo­tive de »acte de ale oficiilor de stat, municipale, comunale şi altele«, fără de-a aminti cu un singur cuvânt biseri­cile. Mai că nu greşim, dacă vedem causa acestei cruţări aproape surprin­zătoare mai ales în considerarea faţă de puternica biserică romano-catolică, care era hotărîtă să nu renunţe sub nici o împrejurare la numirile biseri­ceşti vechi istorice in limba latină. In felul acesta a ajuns proiectul de lege in 6, 10 şi 11 Nov. 1897 la de­zbatere în parlament. La consultarea separată asupra §. 5 a propus deputatul Szenti­­ványi să se adaugă la locul amintit, pe lângă celelalte oficii, şi vorbele­­şi bise­riceşti­, ceea­ ce a fost primit de depu­taţi. Cu modificarea acaasta a ajuns proiectul de lege în 17 Decemvrie 1897 in desbaterea specială a casei magna­ţilor. Aici a declarat membrul Aladar Andissey: »Văd, că comisia casei mag­naţilor a făcut o schimbare în textul original, care se basează pe o schimbare de acelaş fel făcută în cameră. In tex­tul original al guvernului nu e vorba paste tot despre biserici, ţi fiindcă schimbările bisericeşti de numiri ar sd­­­ida in multe privinţa cu uzul cel ve­­chiu, primesc § 5 în textul seu origi­nal, ministerial, da aceea mă rog să se şteargă cuvintele­­şi bisericeşti«. Sprijinind ţi mitropolitul Miron acesata propunere, ea a fost primită ţi da ministrul de interne Perczel. La vo­tare a’a primit propunerea lui Andracsy ţi legea a fost sancţionată fără adausul­i şi bisericeşti« în §. 5. Leipziger Ml. despre noi.­­ — Situaţia politică de odinioară şi de acum a Românilor din Ungaria. — Ziarul oficios al regatului Saxoniei .Leip- j ziger Tageblatt und Anzeiger« cu titlul de mai­­ sus scrie în numârul seu dela 29 Septemvrie următoarele despre Românii din Ungaria : »Regatul Ungariei dimpreună cu Transilvania şi Croaţia conform ultimei conscripţii dela 1900 numără 19.264 629 locuitori. Dintre aceştia sunt Maghiari 8 792.300(45 3°/p) Români 2.799.479 (14.5®/,), Nemţi 2.135181 (111), Slovaci 2.019.641 (11®/,), Croaţi 1 678 569 (8.6) Sârbi 1952180 (5.5), Ruteni "429.447 (2.2). Alte naţio­nalităţi 397 761 (2­0). In ce priveşte nu­mărul poporaţiunilor Românii ocupă In Arad, O­rad­ea mare, Lugoj, Crranse­­baş încă locuesc Români in număr mare şi se află ţi centre culturale româneşti, dar’ numai in stare secundarit. »Cu liberarea de sub iobag.Pe anul 1848 te deşteaptă ţi Românilor se­tea de libertate ţi necesitatea de des­­voltara naţională. In lupta pentru ideile anului de libertate năvalnic ’ţi-a pus în joc tinera naţiune română maia ţi neîn­frânta putere a poporului seu ţi se ală­tură pe partea împăratului seu — îm­păratul — în contra Maghiarilor. Deci­sive erau la aceasta adevărată iubire ţi ură adîncă. Iubirea o oferiră domnitoru­­lui lor, la care cu reală credinţă ţi însufle­ţire sa alipesc şi azi, deşi au făcut unele esperienţe amare. Ţăranul român nici chiar azi după 35 de ani nu poate crede, ca din Împăratul seu să fi devenit un rege, şi fiindcă ei Românii aspriu Maa­­ghiarilor înstrăinarea între »împărat« şi credinciosul popor român şi fiindcă Ma­ghiarii aceasta de fapt n’au priceput ca cu iubire şi dreptate să treacă peste abisul, care prin aceea s’a format, că în anul 1867 s’a înfiinţat un stat de *wo/vUîoi»a oowo la nSnan­â Bnino* »Teritorul ce-’l ocupă se restrînge la Transilvania şi la părţile învecinate aie Ungariei­ sudice. In Transilvania for­mează cam trei cincimi din poporaţiune şi cu escepţiunea marginei estice a ţării Secuilor, unde Săcuii (Maghiarii) sânt în masă compactă se estind peste în­treaga ţeară, în care tare amestecaţi cu Saşi şi Maghiari locuesc împreună. Ca rasă, Românii sunt un popor sănătos, capabil­­i în stare de desvoltare. Spo­rirea lor ar fi mare, dacă nu ar redu­ce o­­are emigrarea în învecinatul re­gat român. Anul 1848 îi află pe Ro­mâni în întreaga Ungarie şi Transilva­nia iobagi supuşi. Rescepţiune formau numai Româ­nii cari trăiau pe fundul regiu de odinioară printre Saşi. Acolo nu asista iobăgime şi astfel erau ţi Românii liberi. »Starei favorabile ce a durat sute de ani se poate atribui, că Românii cari au iopuit printre Saşi s’au das­­voltat sufleteşte ţi trupeşte mai mult ca în alte locuri. Sediul inteligenţei lor se află în oraşela săseşti Sibiiu şi Braşov. Un oraş care să aibă perfect caracter român nu există în în­treaga Ungarie şi Transilvania. în ce priveşte inteligenţa şi poporaţiunea, Bla­jul din Transilvania ar pută să treacă da un oraş românesc greco catolic. Dar’ administraţia a maghiară, asemenea e şi societatea conducătoare încât nici Blajul nu are caracter de oraş românesc. JUliUr luiuiua Şl nici ui novcbbi uv«Tui' tării naţionale, şi precum odinioară în­tre domni şi iobagi aşa creşte In mod neîntrerupt azi ura între violenţii Maghiari şi suferinzii Români. »Dar’ să revenim acum la si­­tuaţiunea politică de azi a Româ­nilor din Ungaria. Românii, ca popor n’au avut drepturi politice până la anul 1848. In Transilvania, unde numai con­form numărului lor ar fi putut fi luaţi in consideraţie, asistau numai cele trei naţiuni constitutive: Maghiarii, Săpun­ şi Saşii. Abia anul 1848, care a ridicat servitutea, a dat Românilor singuratici drepturi politice. Ca popor a fost puţin luat în consideraţiune de cele trei naţiuni constitutive de mai nainte. Diploma din Octomvrie al anului 1860 a fost o lovitură de moarte pentru ab­solutismul cras al anilor din 1850 în­coace. Se iviră zorile constituţiei şi dieta convocată la Sibiiu lăsă pentru prima­ oară pe Români să participe ca a patra naţiune la desbaterile legisla­­ţiunii ţării. Proiectele de constituţiune din timpul acela, de bună-seamă raţio­nale, binevoitoare şi promiţând o egală îndreptăţire bogată tuturor popoarelor diferite din marele imperiu austriac au căzut, după­ cum se ştie, faţă de supe­rioritatea politică a Maghiarilor, cari în tovărăşie cu ierarchia romană, care vede în Maghiari deja atunci instrumentul pentru combaterea germanismului evan­­gelic, au spart dieta prin neparticiparea lor, ceea ce au pregătit evenimentele din­ ­ Istoria şcoalelor năseudene.­­ De Virgil Şotropa. Şcoala normală şi institutul militar. ISTORICUL. (Urmare.)­­ » In respectul prim întindă destulă sapuranţă conspectul despre veniturile I fondului şcolastic ddta 7 Iulie 1863, , , după care acelaşi, cu toate că in înţelesul 1­­ punctului 14 din prea venerata scrisoare de mână are a suporta şi acele apese, cari mai înainte în interesul popora­­ţiunii din Valea­ Rocnei se acopereau din fondul de provenie; se vede a fi destoi­­­­nic spre suportarea tuturor speselor in­­ suma totală de: 9790 fl. Deci luând în consideraţiune acea legătură, cum că la şcoalele cu câta 3 clase, clasa primă o va reprezenta şcoa- I­­ele săteşti din loc, ţi aţa le fiecare dintre acele şcoli numai de docenţi vor fi de lipsă; mai încolo cum că şcoalele cu 3 clasa vor da pregătirile trebuia- I f­oloase pentru trecerea în a IV a clasă­­ I din şcoala normală din Năsăud, eară I aceasta pentru trecerea în gimnasiul in­­­­ferior din Nasăud — se aproaba planul I despre personalul de învăţământ şi do­­i taţiun® după­ cum urmează :­­ I. In privinţa şcoalelor cu câte 3 clase din Zagra, Telci, Sfingeorgiu, Borgo- Prund şi Monor: a) salarul anual alor 10 docenţi per 240 fl. = 2400 fl. b) Pen­tru fiecare cuartir natural sau relut de 30 fl. = 300 fl. c) Pentru fiecare lemne de foc sau relut de 20 fl. la 200 fl. d) Pentru 5 catecheţi eemuneraţiune de câte 60 fl. = 300 fl. e) La 5 directori eemuneraţiune anuală de câte 50 fl. = 250 fl. II. In privinţa şcoalei normale Jdin Năsăud: a) Salarul anual alor 4 docenţi câte 300 fl. la unul — 1200 fl. b) La fie­care cvartir natural s’au relut de câte 70 fl. — 280 fl. c) La fiecare lemne de foc s’au relut de câte 30 fl. — 120 fl. d) Salarul anual al unui adjunct: 300 fl. s) Remuneraţiunea anuală a unui cate­­chet: 200 fl. f) Remuneraţiunea anuală a directorului 100 fl. g) Pauşal scriptu* m­itio: 20 fl. Suma 2220 fl. III. In privinţa gimnasiului infe­rior din Năsăud­­ a) Salarul anual la 6 profesori ordinari (înţelegându se şi ca­­techetul între aceştia) câte 600 fl. la unul ==■ 3600 fl b) Pentru fiecare cuartir natural sau relut de 60 fl. ==3­360 fl. c) Remuneraţiunea anuală a directorului­­ 100 fl. d) Pausal scripturistic: 40 fl. Suma 4100 fl. (Va urma)-

Next