Tribuna, octombrie 1902 (Anul 19, nr. 180-200)
1902-10-24 / nr. 196
Anul XIX. ABONAMENTELE Pantru Siblia : 1 luai 1 oor. 70 bani, */* *a s oor., */« an 10 oor., X an »0 eor Fentrn daoerae la, eşuai ea 80 baai pe Inai ma! asalt S*«sniras siîaiaarflfei« j 1 Snnâ 2 eor Í0 ba«!, '/, an 7 oor, ac U eor, Í aa 28 oor Pentru Boaaaaia și «trimătate, */, an 10 franci, */, an 30 fraaoi, I an 30 frânei. Abon&suentale se fan numai jilătinuu-fta Snalnie. Sibiiu, Joi 24 Octomvrie (6 Noemvrie) 1902 îNr. 196 INSERȚIUNILE Dair sarmoaâ prima-dali li bani, a doua oară 12 baai a ti-tia-pari 13 bani Sedsffiţia fi administraţia: Strada Peptai Nr. 1& He prrniuaîrS lu p»»tr si Khrftril. in it o miala abonamentele se fac la Agenţia de Publicitate ('arol Schulder Bucureşti, strada Doamnei 23, etajul I. Epistole nefrancate se renuaă. — Manuscripte nu se inapoiase. Numeri singuratici i 10 bani br vfind în Sibiiu, la librăria »Tipografiei«, societate pe acţiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weiss Bernat »la loterie«. Barbarism modern. ii. Ni se impune acum întrebarea că ce poliţia ocupă Maghiarii între popoarele Europei în privinţa gradului lor de adevărată civiniaaţie? De Candolle ae exprimă astfel deapre ei: »Poporul maghiar se deosebeşte atât de Germani cât şi de Slavi. Ca străbunii lor din Asia, Hunii, şi Maghiarii urăec dealurile; numai pe pustele mari le place să trăească, pe cari le pot putreera călare pe caii lor«. Descrierea aceasta în ce priveşte formele esterne abia se mai potriveşte la Maghiarii de azi. De când contele Gedeon Ráday cu toate mijloacele drastice şi inguiaitoare a estimpat ultimele rămăşiţe de romantism al betyarilor de pe pustă, au trecut câteva decenii. Azi pusta e prefăcută în agri şi betyarul de odinioară a’a dedat cu coarnele plugului. Maghiarii se îmbulzeau tot mai mult spre oraşe în cari dări de bogate instituţiuni, cari dovedeau un oarecare progres eatern în ale civilisaţiunii. Ar trebui însă ca numitul filosof să vie între Maghiari, să-i studieze de aproape şi atunci ar vede că în ce priveşte psichologia poporului maghiar, închinările lui spre humanism, spre respectarea dreptului şi libertăţii popoarelor conlocuitoare. Maghiarii sunt întru toate asemenea popoarelor germanice. Aceeaşi aroganţă naţională, esclusivism de rassit, închinare spre hegemonie şi spre acte de violenţă. Ba Maghiarii seamănă până într’un fir de păr cu Englezii şi Prusiacii, chiar şi în privinţa hippcrisiei, când e vorbă de a se presenta în afară cet mai liberal popor din lume. In privinţa asta într'adevăr îţi vine să râzi ironic când ceteşti prin foi părerile, ce le au unele faţă de altele toate popoarele opresoare. Germanul bunăoară condamnă pe Englezi şi se scandalizează de purtarea lor făţă de Buri, în acelaşi timp însă aplică aproape acelaşi procedeu faţă de bieţii Poloni din Posen. Tot astfel critică Ruşii pe Maghiari pentru purtarea lor violentă faţă de naţionalităţi pe când la ei acasă biata Finlandă trage de moarte sub loviturile pnntei. Maghiarii îi condamnă şi pe Nemţi şi pe Ruşi, ba ■Ant în stare să cânte ditirambi de laudă bieţilor Buri, ceea-ce însă nu-i împedecă să declare răsboiu de ssurpare naţionalităţilor conlocuitoare. Toate aceste contraste stridente mă fac să cred, că în privinţa emlrtaţiei popoarele germanice, apoi Maghiarii şi Ruşii se află într'o periodă de trecere. În sufletul acestor popoare a încolţit sămânţa de echitate, justiţie şi humanism, aruncată acum 100 de ani de Francezi, dar şi instinctele barbare ca egoismul, volnicia, încă nu vreau să se dee învinse. De aici vine deoparte însufleţirea lor platonică pentru numitele idei şi condamnarea celor cari lucră împotriva lor, de aci vine de altă parte şi practica tocmai contrară, când e vorba de propriile Interese. La focul care arde sub spusă isbucneşte din când în când în sufletul lor barbarismul, peste care nu s'au aşezat decât 9—10 straturi sau veacuri de divinizaţie. O astfel de isbucnire de barbarism şi totodată o clasică ilustrare a celor susţinute până acum le formează articolul apărut în numărul din 26 Ost în fruntaşul ziar maghiar »Budapesti Hírlap«. E un articol scris de un distins publicist de ai lor. E ţinut la nn nou academic şi astfel deja pentru motivul acesta merită atenţiunea cei-o dăm. Autorul lui pornind din premisa falsă, că poporul maghiar e ameninţat în asistenţa proprie din partea duşmanilor interni, spre a-’i mântui face propunerea, că ţăranului maghiar, numai ţăranului maghiar, să ’i ss dee pământ cât de mult ca să nu piară Ungaria. Ear’ pământul de unde că ii ia din alt loc, decât dela Nemaghiari? Citez verbal: „Din pământul aflător in posesiunea Nemaghiarilor şi a celor cari nu vreau să se maghiariseze, trebue dat tot anului maghiar“. Ca să fim auzit trebue să spunem şi aceea, că autorul nu se gândeşte la o confiscare a bunurilor Nemaghiarilor, ci numai la o »ispropriare« sistematică din partea statului, ceea ce însă e tot una. Cine nu vede In ideea aceasta acelaşi principiu al celui mai tare, care a stăpânit sufletele şi gândirile Maghiarilor de acum 1000 de ani? Nu avem pământ? Dar’ ia ce e bun pământul naţionalităţilor conlocuitoare? întrebarea nu e aceea, că avem drept sau nu, ci că suntem noi mai tari decât ele. Drept de proprietate, justiţie, humanism sunt ce-i drept doctrine sublime, dar d e păcat da moarte să ţii cont de ele, atunci când e vorba de viitorul şi asistenţa neamului. Aceasta e esenţa resonării din articolul menţionat. Cu toate aceste autorul cu tot avântul de barbarism par’că simte, că z ce o vorbă prea-prea, că doctrinele acele nu se pot da la o parte numai aşa netam-nesam. Ii vine în minte, că poate însuşi poporul maghiar In care încă a încolţit un simbure de o adevărată civilisaţie, nu ar consimţi ca să se întoarcă iarăşi la starea de acum 10 veaouri şi să năvălească cu puterea peste bunul naţionalităţilor conlocuitoare. De aceea a recurs la o sofiimă, la un fel de titlu da drept. Mult n’a trebuit să caute după acest titlu, care ’l-a aflat de-a gata la vecinii lor prusiaci. N’a trebuit decât să ’l copieze. Ne aducem anume aminte, că mai acum 2—3 ani, când s’a fost început goana cu dinadinsul faţă de Polonii din Posen toate ziarele germane erau pline da aşa numitul »Polen Gefahr«, adecă de pericolul ce ar fi ameninţând din partea Polonilor. Curat povestea lupului cu mielul. Lupul se plânge, că mielul îi tulbură apa, deşi lupul e din suc. Auzi vorbă! 40-50 de milioane de Germani periclitate de 3-4 milioane de Poloni? Nu ştii să rîzi de cei dintâiu, ori că plângi de mila bieţilor Poloni. Ca titlu de drept însă face mult. Nu auzim şi azi la noi zi de zi despre pericolul ce-i ameninţă pe Maghiari din partea naţionalităţilor? Şi pentru-ce? Pentru că datele statistice au constatat, că în decursul alor zece ani prin un proces natural de asimilare, urmare a conlocuirii paşnice alor derite rasse. Maghiarii ar fi câştigat cu ceva mai puţine sate dela Nemaghiari decât câte s’au pierdut în favorul acestor din urmă. Astfel şi autorul articolului din chestiune, care însuşi e născocitorul idealului cam grandoman numit »imperialismul maghiar«, care şi deşi predică necesitatea de a înghiţi cu o şi mai iute toate naţionalităţile ca pe ruina lor să se ridice statul maghiar cu 30 de milioane de maghiari genuini, zic, autorul acestui articol încă nu se afieşte să -şi ia refugiul cu o adorabilă ipocrisie, ia sofisma despre pericolul ce ameninţă pe poporul maghiar din partea naţionalităţilor. El resoneaza în modul următor: Doctrinele mari sublima de humanism, justiţie, libertate susţin că : »Fiat iustitia pereat mundus. Deoarece vise Ungaria id est Maghiarii numai aşa se pot apăra de pericolul ce ameninţă din partea naţionalităţilor, dacă faţă de aceste se vor abate dela principiile de mai sus cu toată părerea de rău, cu toată stima ce de altcum au faţă de numitele doctrine şi adevăruri eterne, totuşi trebue să le abandonezi, pentru că dacă nu piere Ungaria, şi decât se piară Ungaria mai bine piară justifia, piară omenimea, ba lumea întreagă. — »FiatHwg iriapereat iustitia*. Sibiiu, 5 Nov. 1902. PROCESELE „TRIBUNEI“. Ieri s’a înmannat redactorului nostru înştiinţarea despre punerea sub acusa în un proces, în actul acusei se cuprinde încriminarea articolilor „Secuii“ şi a articolului secundar „Din păcatele noastre“. Excepțiile con- tra acusei se vor pertracta septămâna viitoare la tribunalul din Cluj. Cât de trasă de per este acusa, se vede de acolo, că în acești articoli — chiar după actul acusei — se vorbește și se critică actele și politica guvernului şi cu toate aceste se conclude, că articolii sunt apţi a aţîţa la ură „pe cetăţenii de limbă română contra naţiunii maghiare Védit, că procurorul confundă guvernul cu naţiunea maghiară, ceea ce nu e tot una! Din dietă, Inainte de a intra în ordinea de zi, urgitează Livigyel rezolvarea petiţiilor, îndeosebi cele referi- | loara la vama pe vinurile italiene, teritorul vamal independent şi monumentul lui Kossuth. Széli respinge imputarea, că se joacă de-a baba oarba, ce priveşte in special monumentul lui Kossuth n’are nimic contra, ca să i’-se ridice unul pe spesele societăţii. In desbaterea proiectului de indemnitate vorbeşte Kossuth contra, critisând şi raportul Ungariei cu Austria. Declară, că vor refusa cu toată energia nedreapta urcare a sarcinilor militare. Fracţiunea lui Ugran şi partidul poporal încă au hotărî! să respingă proiectul de Indemnitate. Canalîsarea oraşelor, în ministerul de interne se luară la un pro iec de lege, prin care se va hotărî, că orice oraş, care are cel puţin ÎO OOO i locuitori, să fie îndatorat a introduce II canalisarea şi apaduot. Pentru înde- I plinirea acestor lucrari se cer 120 milioane coroane, cari se vor apuica printr’un împrumut făcut în sarcina oraşelor. _____ Dieta provincială a Croaţiei se va întruni pe la finea lunei Noemvrie, având la ordinea zilei descrierea asupra prelungirii pactului provisor şi indemnitatea de budget. tKXUSIL LUI GULKIBORtl Din Roma se anunţă, eft în certurile diplomatice «le-acolo se ia ca sigură siria, că urmaşul preţului Eulenburg, ambasadorul german la Viena, va t’i contele Wedel, ambasadorul din Quirinal Beri Neueste Nachrichten confirmă aceasta ştire, Proiectele militare. In 1. o. s’a ţinut în Viena un consiliu de coroană sub presidiul M. Sale. Obiectul discuţiei au fost proiectele militare, despre chemarea în serviciu a rezerviştilor. Ştiri sosite din Viena anunţă, că guvernele vor retrage aceste proiecte şi vor presenta altele, în sensul cărora re- serviştii vor fi chemaţi numai pe câte un an. Din alt isvor se anunţă, că guvernele abandonează proiectele cu reserviştii şi vor cere de la ambele parlamente urcarea numărului recruţtor cu 20—25 mii de feciori. Zilele proxime se va vede, cari ştiri se vor adeveri. Apelul lui Apponyi. Contele A. Apponyi, preşedintele dietei din Budapesta, în săptămâna trecută a adresat un apel cătră societatea de maghiarizare din nordul Ungariei sediul în cu oraşul Pojon. Cetind enunţiapiunile acestui bărbat politic, trebue să te convingi cumcă naţionalitatea, din care a eştt nu are a se făli cu el ca bărbat de stat — dovedindu-se ca un şovinist de cel mai slab calibru. Voieşte cu trase usitate de jurnalistica jidano-maghiară a îmbăta publicul seu, afirmând că nu voeşte a desbrăca pe ceialalţi locuitori din ţeară de limba maternă şi apoi tot în acel apel propune mijloace pentru desnaţionalizarea conlocuitorilor prin »ovode« şi şcoale maghiare, ba în urmă şi prin premierea cu bani a acelor indivizi — cari se vor dovedi ca propagatori ai limbei maghiare. Nu este contele Apponyi naiv, când deoparte denunţă naţionalităţile din ţeară ca pa inimici, cari periclitează esistenţa patriei — căci nu vreau a se maghiarisa —eară la finea apelului vine a oferi celor denunţaţi dragostea şi favorurile naţiei alcătuitoare de stat, dacă ei se vor renega. Dacă un bărbat de stat în Ungaria numai cu astfel de palavre ştie debaca şi gândeşte, că cu mijloacele propuse de el — se poate ferici ţeara, atunci este timpul a se putea afirma, cum-că speranţele şi ale acelor puţini, cari aşteaptă o intoarcere spre bine, — trebuie să înceteze. Ştim, că contele Apponyi a fost acela, care încă cu 12 ani sau mai bine în urmă făra prima sa dletonie în Ardeal cu opasîunea unei adunări a lui »E. M. K . « în Oşorheiul-Mirăşului, şi atunci a vorbit tot aşa. Trecând anii şi ajungând d sa în o poliţie destul de onorifică şi bine plătită se putea spera, că după esperienţele avute se va mai fi copt la minte — însă n’a fost să fie aşa, căci in mediul, in care s’a invirtit — a devenit şi kossuthist şi In apelul seu mai sus schiţat prin calomniile aruncate fără sfială in faţa naţionalităţilor nemaghiare se dovedeşte de un agitator primejdios, care voieşte a face imposibilă conveţuirea popoarelor din această ţeară, asmuţind pa Meghiari contra unor închipuiţi inimici* Popoarele nemaghiare nici când nu au rivnit şi nu rivnesc a desnaţionalisa pe Maghiari; dacă icodea vre-un Maghiar a trecut în altă naţionalitate — aceea a fost cu voia lui, eară nu de silă precum o fac cei dela cârmă, cu câte un biet subaltern ajuna In slujba statului, pe care nu numai Maghiarii, ci toate popoarele 11 susţin. Ar trebui Maghiarii şi mai ales bărbaţii lor de stat să se convingă, cum că chiar acţiunea de a sili la maghiarisare pe conlocuitori Ii face urgisiţi la celelalte popoare, precum urgisiu Maghiarii înşişi sub domnia Turcului pe Maghiarii renegaţi. Aceea ce doresc contele Apponyi şi mulţi Maghiari — de a contopi toate naţionalităţile In pasanul maghiarismului — nu numai că este o utopie, dar’ este isvorul stării nefericite a Ungariei, în care înoată de present, şi formează un pericol pentru constituţia şi viitorul Ungariei, ai cărei cârmuitori de mai bine de un pătrar de veac, în loc de a urma o politică sănătoasă de înfrăţire cu popoarele conlocuitoare , au bătut câmpii cu »ideea« nefericită a compune un stat naţional maghiar — dupâ ce întreaga Europă ajunsese a proclama naţionalitate de principiu el popoarelor din Europa ; deci din Ungaria poliglotă nici când nu sa va putu face »Magyarország« după conceptul maghiar. Altceva se va ajunge mergând Maghiarii pe calea rătâcită — şi anume ca să devină Ungaria o adevărată Palestină trebuind sioniştii să facă faliment Nu dorim aceasa şi de aceea luptă celelalte naţionalităţi contra curentului bolnăvicios, ce nici cum nu este a se asoma agitatorilor închipuiţi, fiind numai o apărare legitimă, care şi Maghiarii o au făcut când ai ameninţa germanizarea. Ar trebui să fie unii drepţi bărbaţii din neamul maghiar, când vorbesc despre ţinuta naţionalităţilor nemaghiare — căci numai au dreptate şi au egalitate de drepturi le pot câştiga dragoste, dar’ nu cu lăţirea limbii lor, impusă de silă şi celor, cari n’au lipsă de ea. Nu se ştie de dragoste silită. Nu se află înscrisă la istorie acea făloşie, că numai Maghiarii au susţinut statul ungar, ci din contră diplomele regilor dovedesc, că toate naţionalităţile băştinaşe au făcut fapte măreţe invesboaiele purtate contra inimicilor patriei. Să se gândească Maghiarii, că oare nu poate ved oar' acel timp, când patria va avă lipsă de apărare. Dacă ei azi declară In gura mare, căcelelalte naţionalităţi conlocuitoare sunt periculoase şi inimice patriei — apoi cu cine pot ei apăra ţeara de inimici esterni? Nu simt ei, că prin atari enunciaţiuni nesocotite şi nebasate îşi taie creanga de sub picioare şi în faţa inimicilor se dau de gol, că în 35 de ani de domnie numai inimici ’şi au câştigat? Vor zice, că acea ocârmuire a fost întemnat aşa, ca să se dovedească cum că constituţia este ca cuţitul în mâna unui prunc. Contele Apponyi cu apelul seu numai în şovinism s’a îmbătat, însă serviciu patriei sau Maghiarilor de viţă nu a făcut. Cu renegaţi nici-când nu se va puta constitui un stat sănătos şi durabil. Aceasta să ode ! (tura ego. Sinodul estraordinar al eparchiei Aradului. Sinodul estraordinar al eparchiei Aradului conform ştirei date s’a ţinut Duminecă în 2 Noemvrie fiind deschis prin protosincelul I. I. Pop, ca preşedinte al consiitorului, care a arătat scopul sinodului estraordinar. Urmând constituirea sinodului s’a numit de notari Roman Ciorogariu şi Dr. G. Popa. Dintre deputaţii sinodii au fost prezenţi 52 membri, îndată după deschiderea sinodului deputatul Ioan Beleş, espunând că sinodul estraordinar nu s’a convocat in formă legală prin Metropolitul, nici cu consentimentul acestuia, ci în formă ilegală prin consistor, propune ca şedinţa să nu se ţină. Aceasta propunere sprijinită şi de dl . Rotariu a fost respinsă. In şedinţa de după ameazi apoi sinodul estraordinar a luat următorul conclus: »Având în vedere, că sinodul eparrhial in 30 Maiu (12 Iunie) a. c. conform prescriseior »Statutului Organic« a săvîrșit alegerea de episcop pentru văduvita eparchie a Aradului; »Având în vedere că după §. 98 din »Statutul Organic* scaunul episcopate vacant trebue întregit în timp de trei luni; »Având în vedere, că după disposiţiunile generale ale »Statutului organic« p. I. bserica ortodoxă română îşi regulează, administrează şi conduce afacerile sale bisericeşti după dreptul ei canonic, care canonul 25 al sinodului IV, ecumenic dispune, ca în trei luni să se facă hirotonirea de episcop pentru eparchia văduvită. »Având în vedere, câ autoritatea dirigentă cea mai înaltă în biserica ortodoxă orientală este neîntrerupt legată de pterca episopală. *Avead în vedere, că scaunul episcopesc vacant nu siie îndeplinit nici astăzi in a ?-a lună dela văduvia lu! ţ »Având în Vedere, că din esseta causa biserica in eparohia Aradului tate lipsită de supraveghere şi conducere