Tribuna, noiembrie 1902 (Anul 19, nr. 201-220)

1902-11-02 / nr. 201

Nr. 201 Anul XIX. Sibiiu, Sâmbăta 2/15 Noemvrie 1902 ABONAMENTELE S***nosr» Sate«.* I 1 Inná 1 cor. 70 bani, *jt an I sor., */, ass 10 oor-, i an StÖ aor Pantro dvcem 1s eas* an 80 fest»! 39 lesi mal tanh. PontUna s 1 !n»8 9 cor 80 baal, */* ass T tsar, ‘j< aa id cor., 1 act S3 aor. IPeam* H«utäni» 5! »trälta&iMtoi < a» 10 h'ítícl, ‘U «» 39 Ir&nei, i «a «0 franci. AboMMiHBtaî.rf ®: fa« avasai jw4tl»äa*»e hutint«. INSERŢIUNILE Cr jir gisrmiíná prlntfHfatt Id bs»i, * dona-oari 12 bau! a »rsla-csr* 10 hasi Bedaetí®. și administrația: Strada Papripei Nr. l6 8* prauaunaArMi î» pe«*« sl täbr&rfl. in Boatânbn abonarasntels se fac la Agenția de Publicitate Carol Schulder București, strada Doamnei 23, etajul I. EpUtele nefrancate ac r*rns&. — Manuscripte nu se înapoia**. Numeri singuratici ti 10 bani si vftnd în Sibiiu, la librăria »Ti­pografi«*, ."societate pe acțiuni. —­in Alba-lulia la librăria Weist Bernst »la Intern«*. Napere actele! — Unul domn ce »discută«. *) Abia a trecut o jumătate de an, de când o seamă de studenţi universi­tari, răzimaţi mai mult pe dragoste de muncă şi pe temeiul unui firesc entu­ziasm, decât pornind din pricini specu­lative ori gâdiliţi de vanitate puerilă, am pus umăr la umăr şi după cumpă­nit resonament, am întrupat o idee de pe vremuri plutitoare asupra cercurilor tinerimei: înfiinţarea unei reviste lite­rare. Lipsa unui organ literar al tine­retului a fost de multă vreme simţită şi s’a şi accentuat în mai multe rînduri, aşa că nu nouă na revins meritul de a fi conceput ideea. înfiinţarea Luceafărului a fost de întreagă presa noastră acasă şi »trans«­*). Un domn, ce iscăleşte N­. U, într’un aumor recent din »Tribuna Poporului* s’a mun­cit a înjgheba o seamă de proposiţii răută­cioase la adresa revistei *Luceafărul ca mem­bru In comitetul redacţional al acestei reviste, mă simt îndemnat Intru clarificarea publicului o serie citeva sire. O. (?. carpatină cu vădită dragoste salutată şi apariţia numerilor singuratici a fost tot­deauna comentată cu binevoitoare cu­vinte de laudă. Era şi firesc lucru, ca aceasta mişcare, ce-­şi propuse de ţintă: creşterea literară, cultivarea limbii şi sim­ţului artistic in şirele tineretului, să fie ou căldură sprijinită de presă, car’ grs- i şefile, ce eventual s’ar fi ivit în felul de­­ redactare al acestei reviste, să fie din partea celor chemaţi cu obiective şi poate chiar binevoitoare observaţii in­dicate. Ne-am aşteptat la acest lucru, să fim măcar noi tinerii tractaţi cu cinste şi realitate frăţească de presă, îndeosebi fiind vorba de judecarea unor presta­­ţiuni literare. Această aşteptare era în­dreptăţită înaintea fiecărui om cu ju­decata in bună rănduială — şi a fost justificată pe deplin de sfaturile obiec­tive ale unui bine priceput condei« dela »Libertatea«. Durere, şi aşteptarea asta de just optimism a rămas neîmplinită. A tre­buit să răsară şi aici un nervos învă­­­ţăcel, al unei nenorocite şcoala de dis­­­­cuţie, răziasată pe multă ignoranţă şi s cartată la cuţit cu erendualile omeniei­­ gazetăreşti, a trebuit să răsară şi aici un mic Erostrat, — care adâpostindu-’şi păpşorul după gardul anonimatului, — ssă ameninţe cu desăvârşită turtire şi revista »Luceafărul«. Să vedem, ce şi cum îi taie capul pe acest domn: N­. E. In nr. 192 şi 195 din »Tribuna Po­porului« publică sub titlul vag de: „ Discuţii politico-literare*1 doi ar­ticoşi »veniţi din afară«, — precedaţi de-o instructivă cuvântare înainta, în care, după-ce cu multă vervă face spi­rituala descoperire, că: »a discuta » una din cele mai frumoase ocupaţiuni şi constitui cu drept cuvent un adevărat deliciu«, şi mai povesteşte că: »noi Ro­mânii de multe ori am sbierat cu forţă şi am înjurat de ne a auzit Europa« — dl N­. E. promite s. »discuta« dînsul în tonul unei culturi adevărate«. Sa-’l vedem, îşi Impărţeşte discuţiile în politice şi literare: I, II. Să mă ierte cu cole­gială dragoste, dacă nu-’i însoţesc în de­licioasa’i escurshme politici (în pa­ranteze totuşi rog pe ospitalii domni re­dactori ai »Trib. Pop.* a lua act şi a*’şi conforma părerile politice, acestei pre­ţioase constatări a dlui »din afară«, »nu constelaţia esternă a monarchiei a adus cu sine împăcarea (din 67), cât mai mult convingerea Monarchului şi a cer­curilor vieneze, că naţionalităţile nu-'s în stare a conduce regatul şi causa, că nu pot, e a se căuta în insuficienţa , educaţiei culturale«, Şi zi asta »stă!« I Salutare). Nu-’l însoţesc In­admirabila-'! trecere dela Schmerling la mişcarea ti­nerimii universitare din anul trecut, dar' aici nsS opresc. Mă opresc din motiv personal. Şi eu am avut nefericirea de a figura între cei trei studenţi, cari au fost citaţi la rectorul »ad audiendum verbum«. Acest domn N­. E. presentă ca un esemplu al lipsei de energie fap­tul, că amicul meu I. Lupaş a dat în­­Budapesti Hirlap« o declaraţie, că: »nu permite nimănui a-’i trage la îndo­ială patriotismul*. De ce să ae *sfiască« cineva a publica astfel de declaraţii, die N­. E ? Să te »sfieşti« a răspunde »sbe­­rătelor« şi »injuriilor«, «a te timbrează d® trădător al patriei? Acest fapt de a replica cinstit la calomniu­e pe ’tb se adre­sează e »simptom trist* ? Greşeşti, alte declaraţii sunt ruşinoase, die N­. E. — D ta eşti destul de inteligent ca să în­ţelegi, — da, aostea «flat foarte ruşi­noase, die N­. E. După-ce mai departe spiritualul die­­scutant esecută şi întreagă presa noa­stră, căreia îi »lipseşte sistemul«, trece puntea de la politică la literatură. Il salut şi trec şi eu. Fiecare om, cărui îi dă inim­a, îi e permis a-­şi spune părerea în chestii de interes public. E însă lucru stabilit de oameni învăţaţi, ca atunci, când cineva discută, să nu alunece de la nivelul »li­terar« în felul discuţiei, căci dimpotrivă sileşte pa cel­ ce răspunde, oă nenoroci­tului respectiv oă-’i lege de grumaz du­reroasa constatare, oă e »în lipsa unei culturi adevărate«. Dl Ni. E. se face a nu cunoaşte această axiomă. Las, că e pesimist în toate ale sale constatări, dar’ asta nu va să zică la nici un cas că nu-’i stimabil. Numai cât sânt alte pricini: e pătimaş şi mai e şi răutăcios di It. E. şi mega­loman de minune. Se vedem ce zice (rog pe iubitul culegător a căuta cele mai patid­ssiste litere)­­ ........»în ziarele noastre cotidiana abia afli îa decursul unui an câteva studii bune şi foiletoane demne de H' marcat«. KB Stăvilirea emigrărilor. Prim-m­inistrul Szó­­, după­ cum am anunţat deja la timpul sau, a prezentat parlamentului unguresc cinci proiecte de lega, cari toate la o’altă completări du-se una pe alta au menirea «8 stăvi­lească emigrările, devenita in timpul ultim înspăimântătoare pentru «tat. Proiectele acestea sunt discutate viu din partea presei întregi. Peste tot chestiunea aceasta a preocupat deja lung timp întreagă societatea qi multe pla­nuri *’au salevat pentru resolvarea ei. Faptul, că guvernul a’a gândit se­rios la regularea emigrărilor, cari for­mează — ca să zicem așa — o adevărată ■curgere de sânge pentru stat, slftbin­­du-’l colosal de mult, — este lăudabil. Ca în multe alte casuri însă, gu­vernul nu s a gândit să saneze adevăra­tele caue» ale emigrării. Natura ungurească, să aplici forţa brutală la revolvarea ori­cărei probleme, ■e manifestează yi in pasul de faţă. Gendarmi vor sta la graniţe, vor păzi noapte yi zi, că emigrările fără pa­şapoarte să fie imposibile. Autorităţile vor fi îndrumate stricti ca In multe ouauri, dacă ele aga vor chibzui să denege paşapoartele dorito­rilor de a părăsi Ungaria. Iar’ cei cari vor pută trece poate rigurositatea esmiterii paşapoartelor, au ■ă părăsească ţeara ungurească în mod patriotic, luând linia Fiume. Sa rezonăm puţin. Ţeara este săracă. Ungurii, res­pective guvernul spesează nebuneşte. Budgetul din an In an creşte uimitor şi cu el deficitul. Şovinismul pretinde bani şi de trei­ ori bani. Ideea statului naţio­nal cere zilnic jertfe materiale. Nouă posiţii răsar In fiecare bud­get nou. Lista civilă se adauge cu două milioane coroane. Salarisarea oficeri­­lor a fost îmbunătăţită; funcţionarii de stat deasemenea stau la ordinea zilei, cu ridicarea salariilor. S’a yi început îm­bunătăţirea sorţii lor. Sinecurele spo­resc. Ungurilor le trebues o mulţime de comisari yi inspectori până yi in­­ America. Gendarmii tot câştigă in con­tingent etc. etc. Cu un cuvânt, greutăţile, pe zi ce merge, devin tot mai mari şi sărăcirea ţării înaintează cu paji gigantici. Iată o mulţime de contraste. Pe deoparte, statul se întrece in cheltuirea banilor. Lui Darányi îi tre­­buesc colonisări de Giangăi, acvirări de moșii — pe banii statului. Wlassics ore­­ază la oficine de maghiarizare, școale, asiluri de copii, biblioteci poporale, cu milioane la an. Toate în scopul ma­ghiarizării. Este imposibil după o astfel de­­ procedură la chiverniseala statului să nu crească tot mai grozav numărul ace­lora, cari trea MS să-’­i caute altă patrie, neavénd sici dia ce trăi. Astfel stând lucrurile, ceea ce vo­ieşte Széll cu proiectele sale, în mare parte este direct neuman. Ţeara nu este în stare să ofere cetăţenilor iei coadi­­ţiotsn­e necesare pentru esistenţă şi to­tuşi voieşte să pună piedeci emigrării Adecă să reţin zeci de mii de oameni să piară de foame ei yi familiile lor, cu forţa. Este acesta lucru uman ? Nu tăgăduim, au yi părţi bune pro­iectele lui Széli. După studiarea legilor de aceasta natură, aduse de Germania, Austria, Italia, yi după atâta tărăboiu prin publicistică, ar fi şi imposibil să nu găseşti in protestele ministrului de interne şi părţi bune. Dar, cum am accentuat mai sus, alte sunt căuşele emigrării şi acestea trebuesc lecuite. Dacă guvernul maghiar ar avă inimă pentru interesele adevărate ale ţării, ar trebui în primul loc se schimbe sistemul de cârmuire. In ioc de inventarea a fel şi fel de nouă posiţii în budget, datorinţa guver­nului ar fi se cauts toate modalităţile­­ de economizare, se reducă chelturile­­ cari, cată, au devenit insuportabile. îmbunătăţirea salariilor funcţiona- I riior de stat, admiţânduo ca o necesi- I tate, se putea face nu prin împovăra­rea budgetului, ci prin reducerea, prin­­ ca­sarea sinecurelor, prin desfiinţarea of l- I oiiior superflue, create anume pentru­­ căpătuirea unor magnaţi şi gentru scă­­­­pătaţi. Cu miliţia stăm apoi de tot rău. Douăzeci de mii de oameni cere din nou armata. Să ne închipuim acum şi spe­­­­sele necesare pentru susţinerea încă a­­ douăzeci de mii de soldaţi. Milioane I însemnează această rubrică, cari vor forma un nou imbold spre emigrare. Sutenarea haimanalelor de Cian­­găi şi de Săcui să o abandoneze guver­nul. O ecoflomizare de milioane. Cu ridicarea oficinelor de maghia­­­­risare să înceteze guvernul. Prin acea­­­sta o povară va cădă de pe umerii ţării. Pe naţionalităţi să le lase In pace, I să-’şi urmeze dezvoltarea lor naturală, I nu le pună beţe în roate şi atunci în­ I calând prin aceasta o mulţime de ne- I mulţumiri, emigrările vor scăda în mod­­ considerabil. Proiecte economice trebuesc aduse­­ în parlament, soartea materială trebue­­ îmbunătăţită, pentru ca numărul celor­ ce trec marea să scadă. Budgetele mini­strului Lukács László, adecă a diferite­lor apartamente trebuesc reduse şi atunci miseria nu va sili atâtea zeci de tili de oameni să-’şi părăsească vatra strămo­şească. Printr’o analisă măi amănunţită am pută dovedi, că aproape toata cauzeîe emigrărilor «e redus la nefastul wist«® da guvernământ al Ungariei. Căci — să amintim numai unt singur sas — câte sute de mii de cetăţeni folositori au tre­buit să părăsească Ungaria, numai în urma alianţei stăpânirii maghiare cu Ji­danii. Liftele galiţiene împreună cu alţi Jidani însemnează o adevărată ruină pentru ţ­ară. Guvernului nu-’i pasă de aceasta. Jidanii »unt »buni patrioţi*, îşi bat p­epiul, că aparţin »naţiunii* şi acea­sta e destul, pentru ca să ’gi facă men­drele după plac. Sunt zădarnice deci proiectele prim­­ministrului Széll, până­ când durează si­stemul actual. Emigrările vor continua şi în viitor, până când miseria şi nemul­ţumirile pausate de nebunia şovinistă nu vor fi reduse la minimul posibil. ---rsggîHK^S--­ Sibiiu, 14 Nov. 1802. Un nou debut al lui Bánffy. Fostul ministru president de nefericită memorie a aflat un prilej nou, ca pu­blicul politic se se ocupe cu persoana lui doritoare de a se vedea niciodată pe fotoliul ministerial. La adunarea ge­nerală a districtului reformat din Cluj a ţinut o vorbire, care a făcut sensafie, căci e chemată se tulbure pacea confe­sională din ţeară. El a atacat bise­rica catolică, care e agresivă faţă de cea reformată, şi s’a plâns contra sis­tem­ului de a pretori pe toţi cei ce trec la catolicism şi de a persecuta pe cei­­ce sa lapedă de el. Pagubă, că n'a pus şi pe Jidani Intre cei persecutaţi, căci partidul lui va espita astfel pati­mile, încât furtuna, ce se va naşte, va mătura pe Széll. PROCES DE PRESĂ. în „Kronstädter Ztg.** a apărut mai de mult un articol, în care se arăta, că datele biroului stati­stic regnicolar sunt falsificate în favorul Maghiarilor. Biroul stat. a împrocesuat foaia, res­pective pe autorul articolului, prof. Dr. E. Las­sei. în chestia aceasta Sâmbătă a fost prima pertractare la tribunalul din M.­­ Oşorheiu. Tribunalul, cu toată apărarea advocatului Dr. Kurtz, a decis punerea sub acasă a lui Tassel. Osândirile merg strună ! Situaţia în Austria. Camera deputaţilor a continuat discuţiunea asu­pra declaraţiunei guvernului din 16 Oc­tomvrie trecut. In cursul discuţiunii, preşedintele consiliului, Körber, voind să ia cu­­vântul a fost întrerupt cu strigăte de­ jos Körber, de cătră deputaţii cehi ra­dicali, din cari doi au fost chemaţi la ordine. Sgomotul potolindu - se, Körber repetă declaraţiunile sale anterioare că guvernul, care n’a părăsit nici odată calea imparţialităţii şi care nici-odată nu s’a gândit să aducă vre-o jignire na­ţiunii cehe, continuă de a fi convins de misiunea sa pacifică, pe care o urmă­reşte mai departe şi şi speranţa că prin­cipiile din proiectul asupra limbelor în Bohemia, prin care se concede ca limbă oficială internă cea cehă, să servească ca basă a unui compromis. Austria nu e stat naţional, fiind locuită de mai multe naţionalităţi, de aceea nu se poate preferi o limbă în contul alteia. Ministrul preşedinte constată o oare­care îmbunătăţire a condiţiunilor şi în părerile partidelor din parlament, şi face apel la deputaţi de a nu uita nevoile economice ale ţării în demlănţuirea liti­giului politic, şi esprima tot deodată speranţa, că pe calea unui compromis, e m ar pută obţină pacea dacă deputaţii sar face apostolii acestei politice în cameră. Regele Italiei şi Cor­ea noastră, ln n­­­. 6 a fost ziua naşterii regelui Victor Emanuel, când în Italia s’au aranjat frumoase serbări. Din punct de vedere politic e interesant faptul, că pe când în ziua naşterii împăratului Germaniei şi a Ţarului la curtea din Viena se dau dineuri festive, în ziua naşterii regelui Ita­liei nu se face nimic, cu toate că Victor Emanuel e înrudit ca Habsburgii şi aliat al monarchiei noastre. Frumoasă­­alianţă! Din dietă. In şedinţa da alal­tăieri a interpelat Barta Ed. despre mi­seria din nordul Ungariei şi despre emi­grare. Se plânge, că în timpul din urmă se înmulţesc tot mai tare persecuţiile că­rora ar fi ezpuţi Maghiarii In America, îndeosebi în urma propagandei panela­­viste. Széli comunică în răspunsul lui, că s’au trimis preoţi »patrioţi«, cari vor lucra contra acestei propagande. In dez­baterea proiectului de indemnitate iau cuvântul Szalay şi Pichler. Cel dintâiu respinge proiectul şi trecănd la armata o declară instituţiune dinastică, care se­­ foloseşte contra aspiraţiunilor naţionale.­­ Fichler ţine o vorbire lungă contra pac­­i tului, proiectelor militare şi urcării listei­­ civile. Un moment interesant a fost când , vorbind de ura cea mare, care domne- i­şte în Austria contra Ungariei, a pre- i santat o mie de ssirasa din »Wiener­­ Korr.*, foaia oficială, făcută in ministerul austriac de interne. La urma roagă pe ministrul-president să nu cuteze a veni cu proiectul despre urcarea listei civile, Oina Ligă. Despre seratele lite­rare ale Ligei culturale, ziarele din Bu­cureşti comunică următoarele: Dintre conferenţiarii mari au hotă­­rit ziua în care îşi vor ţine conferenţa, putem cita pe dl C. Disescu, oare va vorbi în ziua da 23 Noemvrie v. yi pe dl G. Panu, care va vorbi in ziua de 14 Decemvrie. Ca toate celelalte confe­­renţe şi acestea ale dlor C. Disescu yi G. Panu vor fî urmate da o producţiune artistică. Este vorba ca, pentru ziua de 11 Noemvrie, când se vor începe în sala cea mare a palatului Ateneului seria conferinţelor, să vorbească dl G. Popo­­vici (Bucovina), vicepreşedintele Ligei în comitetul central. Preşedintele comitetului central, dl P. Grădişteanu, speră, că la prima se­rată literară şi artistică cu caracter na­ţional, d-şoara Agata Bârsescu va bi­nevoi să declame după conferenţă poe­­sia nemuritoare a lui Andreiu Murfi­­geanu. Deşteaptă te Românei întocmai după cum într'alte ţări artistele trage­dia ca celebre zio Merseiliesa şi Die Wacht am Rhein şi alte poesii naţio­nale, tot astfel să auzim şi noi versurile înălţătoare ale poetului de peste munţi. Dl Al. D. Florescu, secretarul co­mitetului central al Ligei, a fost însăr­cinat de comitetul central, ca să invite pe dl Kiriak, dirigentul corului conser­vatorului, să dea preţiosul său concurs la aceste solemnităţi naţionale ale Ligei. M. S. Regele Carol in Bulgaria. Marţi a plecat, după cum am amin­tit, M. S. Regele României la Ruscino ca să viziteze pe principele Bulgariei. Trenul regal a sosit la Giurgiu, la orele 12 şi 45 minute. La gară M. S. Regele a fost Intim­­pinat de întreg Giurgiul, care se găsea adunat pe peron. După-ce M. S. Regele trecu în re­vistă trupele şi după-ce d-nii coloneii Crăiniceanu şi Băjescu presentarfi rapoartele trupelor, dl Mitică Dumi­­trescu, primarul oraşului, ură bună­­venire M. Sale, în numele oraşului şi-ş i oferi tradiţionala pâne şi sare. După ce M. S. se Intreţinu câtva timp cu persoanele presente, porni In* cunjurat de suita Sa pe vaporul »Orieh* tul« — în uralele mulţimei şi ale solda­ţilor din marina militară. Fu un moment înălţător şi emo­ţionant când vaporul având pe bord pe M. S. Regele încunjurat de suita Sa, se deslipi de țărm, luând drumul spre Bul­garia.

Next