Tribuna, decembrie 1902 (Anul 19, nr. 221-239)

1902-12-01 / nr. 221

Sibiiu, Duminecă 1/14 Decemvrie 1902 Anul XIX. Nr. 221 ABONAMENTELE (‘«nur« Sibil*) 1 luai 1 nor 70 b»na, ■/* an 5 cor., •/, na 10 cor., 1 va 80 cor Paairo ducere* la casă obi 80 bani pa htaă mai mult. F»atr*s îi*o»j.nireliSw­a 1 Insi S cor. 40 bani, '/« an 7 cor., an 14 cor.,! an 88 cor i'^'jírra KonkAnt* şl •ar&fn&ii&te: */, as 10 iranei, 'I. an 30 irand, 1 an 40 înmoi. Abon»m»»tdl0 *e­­ne asnai pî&tind®*se înainte. INSERȚIUNILE Un şir garnaoaá prlms-dati U bani, a dona-oari 13 bail a Irala-narl 10 bani. Redactia fl adintalstrsitta: Strada Poplasei Nr. ÎS Se prenut­ri I« peste si librăsii. In RomAnin abonamenteie si fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder Bucureşti, strada Doamnei 23, etajul I. Epistola nefrascate se refuză. —Manuscripte nu se Înapoieri. Nunul singuratici k 10 bani ai vând in Sibiun, la librăria »Ti­pografiei«, Bociotate pe acţiuni. — în Alba-Iuli» la librăria Weis* Berr.at »la lotci?«. Vitejie militară. Trei ofiaeri de husari au ar« în­­tr’untt din nopţile trecute două etem­­­plare din »Drapelul«, — acest vrednic ziar românesc. Nop­ptea s'a întâmple* vitejescul fapt, Intr’o cafenea din Lugoj. Mutica a cântat marşul lui Rákóczi, în timpul ce ofiţerii de husari au tras în sabie „Drapelul“ şi ’i au dat foc. Nu­mărul prefăcut în cenuşa al amintitului organ naţional român cuprindea firea despre moartea regretatului president al partidului naţional român Dr. Ioan Raţiu. Iată — în acestea culminează cea mai nouă bravură militară. Adecă militia demonstrează. Par­dou, în armată se găsesc oficeri un­guri, cari nu cunosc reglementul mili­tar. Bau, dacă îl cunosc, ii calcă in picioare. Ori beţi, ori trezi au fost cei trei oficeri de husari din Lugoj, faptul lor trebue reprobat in modul cel mai ener­gic. Trebue înfieraţi acei trai oficeri fără cruţare. Şi n’au dreptul că se pro­voace in urmă la onoarea de ofiper ofen­sată. Pentru-că ei ’şi-au pălmuit onoa­rea. Dacă au fost befi, prin beţie. E incompatibil cu portepeul să bee cineva atâta, încât să nu poată da seamă de­spre ceea­ ce face. Dacă au fost trezi — prin demonstrarea ordinară, la care s’au dedat. Unui oficer nu-’i este per­mis să demostreze un public, în ca­fenea. Atâta încât privește onoarea mili­tară a oficerilor din chestiune, al căror nume nu-’l cunoaștam. Cu îuferarea acestui fapt de o scâr­boasă laşitate — să te răsbuni asupra unui ziar! — nu este însă permis să ne îndestulim. Fraţii Lugojeni, s fratem con­vinşi, vor face imediat arătare contra nesocotiţilor demonstranţi la forul casa­petent şi vor cere pedepsirea lor esem­­plală. Şi nu ne îndoim, că dacă mai esistă disciplină în armată, — şi trebue să esiste — vitejii husari din Lugoj îşi vor primi pedeapsa meritată. Trebue să ’fi o primească. E în interesul armatei aceasta şi prin ur­mare in interesul monarchiei şi al Co­roanei. Armata nu-’i permis sâ politîseze. Armata este compusă din toate popoa­rele supuse Habsburgilor. Acolo nu­mai un singur spirit trebue să stăpâ­nească inimile: spiritul jertfirii pentru patria comună. Armata nu-­i iertat să se diviseze după naţionalitate. Săvir­­şeşte tradare de patrie acela, care in­cearcă să introducă cearta naţională în sinul armatei. Chestiunea de naţionali­tate infiltrată in armata noastră va în­semna perirea Austro Ungariei. Interese înalte de stat şi viitorul dinastiei pretind, ca armata să rămână intactă de şovinismul de rasă, de lup­tele politice, de demonstrafiuni naţio­naliste. Aceasta trebue se o ştte cercurile înalte militare şi in­consecvenţă să pe­depsească aspru pe toţi aceia, cari pă­­cătuesc contra păcii şi a înfrăţirii, care uneşte sub acelaşi steag pe Nemţi, Cehi, Unguri, Români, Poloni, Croaţi, Slovaci, Sârbi, Sloveni, Saşi etc. cu un cuvânt pe toate popoarele, din cari se compune monarchia habsburgică. De un timp încoace insă cu regret în inimă observăm, că Ungurii voesc să introducă şi în armată spiritul rău, care înveninează de atâta vreme vieaţa pu­blică din Ungaria­­ ura şi înverşunarea naţională. Caşul din Lugoj este o erup­­ţiune a acestui spirit. Ofiţerii da n­ţio­nalitate maghiară au cam de­ obiceiul să-’fi arete sentimentele de duşmănie faţă de Români. Demonstraţia ultimă însă trece peste marginile du­ş­maniei; ea constitue o adevărată necuviit­ţă, o to­tală lipsă de sentiment. Să se găsească trei ofiţeri de husari, cari au pretensiu­­nea oft sânt bine preepuţi şi se­’şi bată joc de sentimentul de durere al unui popor întreg! Nu s’au gândit cei trei husari un­­guri, cei trei rabiaţi şovinişti, că şi pe bani întorşi din punga Românilor bat ei în pinteni? Nu s’au gândit ţanţoşii noştri, că cenuşa celor două esosapere din ziarul românesc le va sări iu ochi? E fară păreche de răbdai în poporul ro­mân, dar­ toate potlogăriile nici Româ­nii nu le pot suferi indiferenţi. Cercurile mai înalte militare ar tre­bui să pună frâne oficerilor unguri, să nu le permită să introducă vrajba na­ţionalistă şi in rindurile armatei. Româ­nul e bun soldat, îşi iubeşte patria, e devotat tronului, nu merită doar să fie mereu insultat până şi la cele mai du­reroase ocasiuni. De altfel Ungurii formează o mi­noritate disparentă în armată, în inte­resul lor încă ar fi bine deci să nu se lise răpiţi de şovinism, care uşor şi ar pu­t duce la conflict cu soţii lor da arme, cu cari împreună sub acelşi steag au jurat credinţă patriei şi Maj. Sale. Nu lovească în sentimentele poporului ro­mân şi Ungurii din armată. Sfunt de­stule loviturile ce le îndurăm dela pu­terea civilă de stat. Două lovituri de­odată ar prea grăbi eşiraa din sărite a bietului Român. Demonstranţii trebue pedepsiţi. Pretindem satisfacţie Silena, 13 Dec. 1802. Pactul ceho-german. Din Viena se anunţă, ca, conform unui comunicat, clubul marilor proprietari constituţio­nali au ţinut ieri înainte de asiazi o şedinţă foarte bine cercetată, in care s'a discutat pactul ceho german şi întreaga situafie politică şi parlamentară La propunerea contelui Stu­rgkh aduna­rea a enunţat unanim, ea aderează la propunerea ce a făcut-o deputa­ul Baernr­either adecă, ca in chestiunea pactului se se observe teritorul limbii. Modi­ficarea legei naţionali­tăţilor. Comisiunea legislativă a co­mitatelor Presburgului şi Treispaunelor au trimis şi comisiunei legislative a Bu­dapestei cunoscuta adresă câtră dieta ţării pentru revisuirea legii de naţiona­litate. Comisiunea legislatorică a luat pausa spre pertractare şi a enunţat, că este de acord deplin cu adresele şi află de necesar ca legea naţionalităţilor pre­scrisă deja de 34 de ani să fie supusă la o revisuire radicală conformă exigen­­ţelor bine priceputei politici naţionale de stat. Comisiunea a făcut daci propu­nerea ca adresa municipiului Presburg să fie sprijinită. Adresa comitatului Treiscaunelor, ca una oara vizează nu­mai la o modificare parţială a legii na­ţionalităţilor, adunarea să o fac numai la cunoştinţă. Schimbaţi, transformaţi toate după calapodul idee i de stat, căci altă misiune şi aşa nu aveţi. Ca e val ca valul trece! Mişcarea catalană. O depu­­taţiune compusă din fruntaşii intelec­tuali şi ai comerciului din Barcelona a sosit alaltăieri în Madrid, case pre­zente regelui o petiţie, prin care cer introducerea prin lege a dialectului catalan în şcoale şi administraţie. Noul proiect de dare pe să­lta­r în parlamentul austriac» Comisiunea eomisă pentru pertractarea proiectului cu privire la schimbarea dă­rii pe zăhar a ţinut o şedinţă în care s’a decis, ca ministrul de finanţe să fie­­ rugat ca la desbateri să trimită pe con- I silierul ministerial Barnacsek pentru ca­­ conferenţele să fie în punct inţă deplină de causă. Markhalter a făcut propune­rea, ca guvernul în mai muite chestiuni să dea mai ântâiu informaţiuni şi nu- i mai după aceea «ă sa întâmple pertrac­tarea proiectului. Comisiunea a primit propunerea aceasta, dorind ca guvernul se-ş i dea infonnaţiuni în privinţa ţinu­tai ce o va lua Rusia în chestia zăha­­r­rului şi în cea a resolvirii chestiei colo­niale a zăharului. Alegeri pentru dietă. în Sa­­lonta-mare a fost ales deputat dictat M. Balogh, kossuthist în Tape B. Ke­lemen, kos­sut­hi­st Gedeon Rohonczy a căzut faţă de cel din urmă cu 50 voturi. Din­ dietă In şedinţa de ieri au­­ mai vorbit kossuthiştii Putnoky, Kubik, , Visontai şi Kot­dos contra proiectului­­ de Indemnitate, apoi s’a încheiat desba­­­­terea. Vorbeşte apoi Széll, cerând res­­­­pingerea proiectului de resoluţie al opo­­­­siţiei, prin care se cere denunţarea con­venţiilor comerciale şi şi presentarea­­ grabnică a tar­­­ului vamal autonom. Declară, că nefolosirea dreptului de de­nunţare în 31 Dec. nu-­i privează pe contravenţi de a se folosi de el şi după datul acesta. De mai mare importanţă e o clarificare definitivă a raportului cu Austria. — Indemnitatea se primeşte apoi în general. Dieta Croaţiei a primit în a treia cetire proiectul de indemnitate pe şase luni. In desbaterea dietei a ajuns proiectul pentru prelungirea proiectului financiar cu Ungaria Grandomanie. Francezul R. I Repouly publică în »Tempe« un inter­­view avut cu Apponyi. Intre altele ’l-a întrebat şi în chestia naţionalităţilor. Răs­punsul presidentului de cameră e de un optimism, pe care-’l poate simula numai grandomania jidano-maghiară. El a zis: »In chestia aceasta nutresc cele mai bune speranţe. Naţionalităţile din Un­garia n’au basă istorică. Ele n’au tre­­cet, nici tradiţii de autonomie. »Revue dea deux Mondes« greşeşte când nu­mără într’un studiu asupra Austro Un­gariei Slavii din Austria laolaltă cu cei din Ungaria. Maghiarii esercită o su­perioritate intelectuală suprimătoare asupra celorlalte naţionalităţi. După cantitate formează 50°/, (?), după cali­­­­tate 80—90s/, (??). Da Şvabi sânt si­guri Mghiarii, căci 2—3 jurnalişti gătă- i giogi nu numără, car’ între Saşi sânt puţini trădători. Ce-a zis despre Ro­mâni, nu comunică »Die Zeit«, după care dăm acest estras. Ei caat de si­gur toţi »trădători*, afară de câteva­­ burueni. Despre natura juridică a chestiunei române din Transilvania şi Ungaria. De Dr. Capsiu ManiU. Scri­s carea lui Nicolae /Idleesett cătră contele Zamoyski. (trimare) Austria a priceput perfect şi de mult timp, câtă putere, câtă energie, câtă forţă are credinţa naţională, şi pe când guvernul maghiar refusa catego­ric, Austria promitea şi dedea, aceasta a fost momeală. Popoarele înşelate de Au­stria şi azi tot aceea strigă, ca după Martie 1848, egalitatea naţională şi fe­­deraţiune. Aceste câteva cuvinte con­ţin viitorul popoarelor, distrugerea Au­striei şi garanţa reală de asistenţă pen­tru Maghiari ca rassă. A cugeta a des­­naţionalisa astăzi, după esperienţa de zece secoli, şi esperienţa sângeroasă a acestor doi ani din urmă, rassele Ungariei, şi a te pleca sub o suprema­ţie careva, e o chimeră plină de de­­zastre şi de ruină. Este incontestabil ca şase milioane de Slavi, trei milioane şi jumătate de Români, a căror sfor­ţări, ţiind în numele federaţiunii a di­struge Austria, nici­odată nu vor voi a suferi supremaţia a lor cinci milioane Maghiari, contra cărora ei protestează Iunie 1850, de când numai se cunosc. Aceasta e pipăibil. Aşadară dreptul istoric ne re­aduce la punctul de mânecare: la forţă, la invasiune şi la cucerire. Acest drept nu e resolvare admisibilă, căci este în­săşi chestiunea. — De altă parte aţi putut vedea mai în sus, die conte, că Românii ca şi Slavii pot produce ase­menea un drept istoric, un drept cu mult mai vechiu decât cel al Maghia­rilor. Eat a două drepturi istorice față în față, care este cel mai just ? Nu ar face oare mai bine naționalitățile din Ungaria, ca în loc să se mănânce în­tre sine, cu istoria în mână să se su­pună dreptului natural, singurul drept, care e imprescriptibil, și se străduiască de a trăi ca surori în patria lor co­mună . Repet, die conte, nu numai că dreptul istoric nu e nici dovadă, nici un drept, și nu poate favoriza unitatea unui stat curat maghiar, ci statistica și geografia în egală măsura se opun la aceasta. Nici una din cele trei rasse, a căror forţă numerică aproape se ba­lansează, nu ar fi în stare să se im­pună celorlalte două rasse cu moravu­rile, cu aptitudinile, cu tendinţele sale şi cu limba sa, fără de a se espune la acasa de ambiţioasă, şi prin urmare fără de a provoca resistenţă. Şi luaţi în consideraţiune, că în 1848 Românii şi Slavii au zis sus şi tare: stăpân pen­tru stăpân, noi alegem pe Austriaci pen­tru că promit egalitatea naţională. Stri­gătul acesta nu dela şefi, nu dela con­­ducători a ieşit, ci din sînul masselor dela 1848—1849 ; s’au găsit oameni în­tre Slavi şi între Români, cari se resfă­­ţau în politica maghiară, reservându-i şi a o combate mai târziu. Cu toată po­pularitatea lor nu au putut desface na­ţiunile lor de la cugetul acela etern: nici o supremaţie, naţionalitate intactă. Aceştia la sfîrşit au fost lăpădaţi şi con­sideraţi ca renegaţi. Geografia vine în ajutorul cifrelor. Intr’adevăr, ar putea zice omul, că prevedinţa prevăzătoare de ce se întâmplă astăzi a avut deosebita îngrijire, ca să uşureze soluţiunea ches­­tiunei naţionalităţilor şi a grupat din­­tr o parte forţele fiecăreia dintre ele, şi de a însemna fiecare regiune cu carac­terul indestructibil al poporului, care o lo­­cueşte. Ungurii, cari trăesc printre Ro­mâni, Slavii printre Unguri şi vice versa nu sunt decât caşuri particulare pri­vate sau nişte colonii atrofiale, cari de­generează şi se desnaţionalisează repede. (Va urma­. I f Dr. loan Raţiu.­­ Depeşele. Bucureşti. Românii din Grusova (Macedonia) adânc întristaţi da perderea ilustrului vostru soţ, ve esprimă since­­rite lor condolenţe. Directorul şcoalelor româneşti din Grusova Stercu Ionescu. ft Bucureşti. Adânci păreri de rău pentru moartea marelui Raţiu. Ia numele consulatului »Cords Frates« Bucure­şti. Ruşită. ft Ploieşti. Plâng cu amar îm­preună cu dv. groasnica nenorocire, ca v'a lovit. Dumnezeu şi lacrămile nea­mtului românesc »3 vă întărească «3 pu­teţi suporta desastrul familiar fi na­ţional. T­raica. * Bucureşti (Camera). Tot Ro­mânul simte cu ne»fc”fitft durere îngro­zitoarea perdere cs încercaţi» Primiţi f­­in psrte-’mi represiunea admiraţiunai, ce totdeauna am avut pantru marele Român. P. Chiţtt , Timişoara, întristaţi de simţ!­toarea perdere, vă rog *3 primiţi condo­anţa. Căpitan lovescu. Bucureşti. Luăm cea mai vie parte la durerea ce v’a lovit prin moar­tea neuitatului vostru soţ. Ioan Demetrescu, preşedintele­­ Uniunii studenţilor români«. ft Bucureşti. Profesorii liceului Mihniu Vitea­zul plâng perderea mare­lui Român fi te roagă să primiţi res­pectuoasele lor condolenţe. Directorul liceului C. I. Stoicesau. ft Rodna-veche. Adânc întristat pentru ireparabila perdere ce dosania­­voastră şi poporul român înduraţi prin decodarea prea iubitului unchiu, lăcră­mând rog cerul, ca să vă ajute şi mân­gâie pentru suportarea acestei crâncene lovituri. Victor Harşianu. ft Bucureşti. In adânca durere, ce a cuprins neamul românesc prin moar­tea nemuritorului vostru soţ, rog pri­miţi espresiunea condolenţelor noastre fi asigurarea, că In inimele tinerimii universitare vie va fi memoria marelui luptător fi martir al causei române. (Numele e indescifr.), presidentul looie­­tăţii istorice. fi Hîmnic sărat. Cu toţi Românii iau parte la durerea, ce v’a lovit. Fap­tele fi stăruinţele de ier ale marelui Raţiu cred că vor fi duse înainte de urmafi, singura mângăere. Iosif Oroveanu.in Bucureşti. Societatea »Transilva­nia« a aflat cu cea mai adiuncfi părere de rău încetarea din vieaţft a soţului vostru. Comitetul diriginte al acestei so­cietăţi esprimă condolenţele sale pen­tru perderea acestui bărbat fruntal fi neobosit luptător pentru cultura fi mă­rirea numelui seu. Preşedinte G. Misail. ft Bucureşti. In numele membrilor Ligei culturale din Bârlad, esprimitm du­rerea neţărmurită pentru pierderea ma­relui patriot român Dr. Ioan Raţiu. Siroe Beloescu, senator. Ocnele­ mari. Primiţi cele mai sincere espresiuni de condolenţe, pentru perderile ireparabile, ce aţi suferit. Iosif Popescu. ft Alexandria. Cetăţenii Alexan­driei adânc mijeaţi de perderea ilustru­lui Român, vi rugăm si primiţi espre­­siunite regretelor sincere, rugând cerul să vă Intărească a suporta marea neno­rocire, pe încercaţi. Preotul I. Radulescu, I. B­urni­treven, G. Col­orasta, George Sprinceanu, Na­­nulescu, P. Ganoevits, Dem. Gh. Cr­ad, I. Antonescu, C. I. Dumitrescu, A. T. Constantines­cu, loan I. Anca, C. Ste­­fanescu, C. Teodorescu, N. Macaveiu, Elena Demetrescu, Alexandru Macavei, loan Demetrescu, (un nume indesc.), Mi­­haiu Mândreanu, Daniil Demetrescu, Const Dobrescu, Petru Stefanescu, I. B. Ionescu, Paul Demetrescu, Dem. Anghe­­lescu, Tache Angelescu, Ascher Iakob, Ilor­­a P. Lazar­escu, Nistor Itanescu, D. Teodorescu, Emil Dimitrescu, artist, N. Russu, D­­. Iliescu, Petre Angele­scu, A. Ivanoviciu, Nic. Vasilescu, A. Gri­­gorescu, Elie St. Eliad, Marin Enescu, Andriiu I Stoica, Paraschiv I. Stoica, Gh I. Stoica, G. Vladescu, Const. Lu­­capol, Ih. Miculescu, Anghel Vasilescu, D. Ticeanu, N.­ Vasilescu, Costache Pancu, Ghiţă Antonescu, Al. Protopo­­pescu-Roşiori, Livezeanu, Dr. Levy Le­­sepi, Ioan Ve­ja, N. Petrescu, P. Con­­cescu, George Dumitrescu, Tyllo C. Atanasiu, C. G. Slavişteanu. ft Blaj Sincerice noastre condolenţe. Meseriaşii români. ft Braşov. Deplângem moartea scum­pului domniei voastre soţ­i­a harnicului luptător şi president al partidului na­­ţi­on­al român, Familia George Dimă.

Next