Tribuna, ianuarie 1903 (Anul 20, nr. 1-19)

1903-01-01 / nr. 1

Anii XX. ABONAMENTELE Pentru Sibiiu : 1 lună 1 cor. 70 bani, '/1 an 5 cor., */2 an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă cu 30 bani pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 2 cor. 40 bani, */4 an 7 cor., */, an 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru România și străinătate: 1/i an 10 franci, ’/s an 20 franci, 1 an 40 franci. INSERŢIUNILE Un şir gam­ond prima­ dată 14 bani, a doua­ oară 12 bani, a treia­ oară 10 bani. —«GK»— Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcei Nr. 15. —Imm— Se prenumără la poşte şi librării. —KJM— In România abonamentele se fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder, Bucureşti, str. Doamnei 28, etajul I. —mft— Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. —K#»— Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Numeri singuratici a 10 bani se vend în Sibiiu: librăria „Tipo­.­grafiei“, societate pe acţiuni. — în Alba-Iulia la librăria Wem Bernat „La loterie“. -----------­­ --------------------------------------­ Anul­ Nou Cu ziua de azi un nou an de luptă ■e incepe pentru poporul român. Nici un moment de odichnă, de pace nu ne-a dăruit «cartea. Lupta pentru eaistenia noastră naţională trebue inteţită, pen­­tru-eă inteţită este şi rîvna duşmanului de a ne împedeca în dezvoltare, nesfîr­­şită este si seria pericolelor ce ne ame­ninţă. Nimenea nu ştie, 00 va aduce noul an. De aceea trebue s S fim pregătiţi ca împrejurările ce ne afle gata de a da piept cu ele. Pact«­ dintre Austria şi Ungaria formează o chestiune care poate însemna o epocă nouă în vieaţa monarchiei noa­stre. Parlamentul vienez după semnele de până acuma nu dovedeşte a fi capa­­bil de muncă. Certele dintre naţionali­tăţi nu încetează. Antagonismul nu dispare. In Ungaria stările nu cu mult sunt mai normele. Kossuthiştii vor pune mari pedepi pactului, vor ridica preten ■inni, vor presiona guvernul ca în pa­sul cel mai rău în schimbul pactului, se stoarcă dela coroană şi mai multă liber­tate, mai multe favoruri pentru sătura­­rea nesăţiosului şovinism. In ambe părţile Monarchiei deci, situaţia este foarte gravă, ameninţată se devină încurcată. Faţă de aceste perspective noi Ro­mânii nu putem rămâne indiferenţi. Trebue să ne gândim la toata po­sibilităţile. Trebue să ne organizăm, să ne unim, ca tari să fim şi în stare a ne validita. Astăzi drei să dispară odată din mijlocul no­stru indiferentismul. Să nu mai auzim vecinica lamentare, că nu facem nimic. Locul discuţiei sterile al înegririlor şi apusărilor fără rost ar trebui să ’i ocupe faptele adevărate româneşti. Pesimismul n’are loc la o naţiune tinără. Plânsul e al copiilor, a bărba­ţilor este munca. Ar fi timpul să înceteze odată re­proşurile atât de obicinuite, că cutare şi cutare nu face nimic, fiecare se’şi facă datorin­a de luptător naţional în arcul seu, în cadrul activităţii sale. Atunci va fi şi resultat prin comune şi la comitat trebue să ne organisăm. Fiecare comitat locuit de Români să fie o fortăreaţă pentru causa noastră. Dacă în mod sistematic vom lupta pe toate terenurile toţi Românii gru­paţi câre intr’un comitat, atunci în mod natural va fi reluat firul legăturii între toate cluburile de fruntaşi români şi ast­fel la un moment, prin representanţi uşor vom pute să luăm şi hotărîri nor­mative pentru toţi, pentru întreg parti­dul. Felul acesta de luptă nu e nou, nu e imposibil, numai însufleţire, voinţă şi abnegaţiune să repete. Dela nimeni graţie să nu aşteptăm. In ameliorarea situaţiunii nu e permis ■ă ne incredem. Numai noi singuri ne putem îmbunătăţi soartea. Ar fi şi ab­­surd să aşteptăm ajutor de la duşmanii noştri de moarte. Nici un Român serios nu atteaptă aceasta, deşi unii aşa afirmă, încercân­du -ş i forţa spiritului de ironie. Salvarea naţiunii române, după Dumnezeu, în mânile ei proprii este depusă. Salutul nostru de Anul­ Nou deci­d altul decât: Le luptă, Ro Rusia şi Austria în Balcani. Efectele înţelegerei austro ruse încep a Se vede şi cu mult mai repede decât se aşteptau toţi diplomaţii. Presiunea, ce acesta două puteri esercita asupra Turciei, este constatată prin faptul trecerii vaselor de răsboiu ruseşti prin apele Bosforului. In schimbul ajutorului ce Rusia a căpătat din partea Austriei, această din urmă putere ar avea şi ea mână liberă să înainteze asupra hotarelor de nord­­vest ale Turciei, aşa că la prima C­a­­siune trupele austriace ar intra în san­­giacul Novi-Bazar şi ar ocupa definitiv tot teritorul, ce cade in sfera intereselor sale, sferă indicată ei prin tractatul din Berlin. Anglia a protestat contra trecerii vaselor ruseşti, prin o notă adresată Porţii, relevând, că aite două torpiloare au trecut strâmtoarea acum 12 zile. In adevăr, în ziua de 18 Decemvrie v. tre­cut, au sosit patru torpiloare la Soudia. Totodată Anglia caută printre ce­­lelalte puteri semnatare ale tractului de la Berlin să găsească aderente spre a se opune acestor călcări de tractate. Se asigură, că Italia şi poate încă câteva puteri se vor asocia la reclama­­ţiunile ei in această privinţă. Sibiiu, Mercuri i1'A Ianuarie 1903 O JERTFĂ A ŞOVINISMULUI. Nota­rul comunal Karner din Cepreg (com. Oe­­denburg) avusese tcdrtisneala să facă în limba germană o rugare adresată cance­lariei de cabinet din Viena, dela care ce­rea ca locuitor un ajutor. Comisiunea ad­ministrativă a comitatului a Introdus din causa aceasta cercetare disciplinară con­tra bietului notar, ofensivă. Trebue se părăsim inerţia şi se cucerim Ungaria înc’odată prin frumoasa şi armonioasa limbă ma­ghiară. E leac şi de ofensiva aceasta, care urmează defensivei (?) de până acum. Din nAsdrAvAniile lui Banffy. Mareşalul »curţii regale din Budapesta« continuă seria articolilor din »Közélet«. Ia ultimul număr se ocupă cu Germanii din Ungaria. Enunţă, că elementul­­de baze germane* e acela, căruia îi poate mulţumi mai mult statul, îndeosebi in privinţa culturală şi industrială. Deja elementul german a pornit în Ungaria organisarea civilă. Condamnă încercă­­rile de germanisare ale curţii vieneze, care a vrut, înainte cu un secol, să ră­pească Ungariei caracterul ei de stat naţional maghiar. E insă necesitate de un stat independent maghiar, care să stee la spatele puternicelor tendenţe ■lave. In faţa luptei, care decurge in­tre Slavi şi germani, trebue să fie Ma­ghiarii în curat cu acaea, că stau sin­guri. E în interesul dinastiei, ca să esiste un stat puternic maghiar, pen­­tru-că Austria nu mai numără în lupta ■lavă­ germană. La întărirea statului maghiar trebue să conlucre »cetățenii maghiari de buze germane« chiar din punct de vedere special german. Ger­manii de acum, părăsind pilda bună dată de antecesorii lor, nu vor să de­vină Maghiari, deşi nici Germani nu pot rămână. In Ardeal se alătură la Ro­mâni, în Ungaria de­ nord la Panslavi. E de datorinţa lor, ca să se contopească fără aminare în naţiunea maghiară. O fi prea târziul Pactul. Miniştrii austriaci şi t’ft-au terminat Duminecă revisuirii Constatări. In comisiunea financiară a parla­mentului a ajuns la desbatere budge­tul ministrului de culte şi instrucţie. Pă-' rinţilor patriei li­ s’a dat o pasiune ca să audă chiar din gura oraculului ideii de stat, cuceririle ce le-a făcut limba ma­ghiară în sinul naţionalităţilor. Da, pen­tru cucerirea limbii maghiare se jertfesc anual multe milioane din banii ţării, în­tre cari sunt şi ai noştri, şi totuşi de­putatul Komjáthy Béla a zis, că sub sistemul asistent de 30 de ani instrucţia publică n’a ştiut să respalve o mare parte din problemele ce ’i­ se impun. Fiecare ştie ce fel de probleme se impun ! Noi credem, pe cuvănt, că guver­nului şi In special ministrului de instruc­ţie şi culte poporul maghiar ’i-ar im­pune ca prima problemă să facă să nu se mai audă alt graiu decât cel maghiar. Dar’ asta, e asta! Dacă ne dăm bine seamă despre progresele ce le-a făcut limba maghiaril, numai de la Treffort până azi, putem anunţa cu positivitate că pentru trebuin­ţele vieţii, necesităţile elementare mulţi au învăţat şi dintre Români limba ma­ghiară, dar­ nu pentru ca să devină Ma­ghiari, ci din necesitate. Prin şcoală, limba maghiară n’a cucerit nici un teren In sinul naţionali­tăţilor. Aceasta o ştie foarte bine şi dl ministru Wiassios şi o ştie şi însuşi sta­­tisticianul dl Balogh Pál, dar’ în faţa furiei necruţătoare a şovinismului se tem s’o recunoască. Intr’adevăr, după cum este azi por­nit şovinismul, un ministru de culte, fie Wiassios sau altul, dacă ar cuteza nu­mai să facă aiusiune, că încercările de maghiarizare nu duc, precum de fapt este, la nici un resultat şi că maghia­rizarea cu forţa ar trebui asistată, un luit şi per­

Next