Tribuna, ianuarie 1903 (Anul 20, nr. 1-19)

1903-01-15 / nr. 8

Pag. 30 Sib­in, Mercuri, foul restabilit, der’ ceva mai mult: defi oitele au fost înlocuite prin escedente şi aceste escedenta n’au fost întrebuinţate a mări salariile solzite; ele au servit de a araortiua prin anticipaţie, datoriile statului ii a constituî o reservă. Şi ■fiat trei ani de când durează aceasta! In mod paralel şi dând o dezmin­ţire faptului general, dacă nu chiar le­gii generale de creştere ouaşi au turna­ţi oft a cheltueiilor, guvernul român a menţinut cu rigurozitate aceste cheltueli la cifra la care le scoborîse, de caea-ce Insă în special se bucură recentul mo­gagiu regal este prenantarea unui pro­iect de budget pe 1903 identic cu chel­­tuelile budgetului pe 1901 și, de­oare­ce veniturile au progresat, solidarea lui se face cu un mare escedent. Același mesagiu regal constată, de altfel, ori, înfrânând cheltuelile, statul româ­n nu se desinteresează de mersul înainte al diferitelor lucrări, cari fac parte din funcţiunile unui stat modern. In privinţa măsurilor financiare, mesa­giul anunţă presentarea unei refaceri pompiedte a comptabilităţii publice, cu atât mai interesantă, cu cât în această reformă sînt cuprinse consolidarea şi estensiunea progreselor săvîrşite. In or­dinea economică un proiect de reformă a acciselor este destinat să desfiinţeze pedepile, pe cari regimul actual le aduce comerciului intern. Comerciul estern, pe de altă parte, va beneficia de desăvîr­­şirea lucrărilor portului Constanţa, duse la bun sfirşit fără a se recurge la cre­­dite. Balanţa comercială, de altfel, este mai mult decât îndreptată, de­oare­ce de la un debit de 80-90 milioane a tre­cut la un credit de o importanţă aproape egală, compensând aproape serviciul da­toriei publica. In ordinea socială, în sfirșit o lege asupra organisfirii bănci­lor poporale va fi presentată parlamen­tului. Iată unde este România a doua zi, se poate zice, după o crisă care datează din 1899 și din care se părea că nu se va ridica multă vreme. Nici o minune nu s’a întâmplat, de altfel In această transformare aşa de repede. A fost de ajuns să fie o voinţă — şi o voinţă în­tovărăşită de un spirit de continuitate. Ca şi al nostru, budgetul romftn nu era atins In însăşi fiinţa lui. In România, ca şi la noi, se mergea prea repede cu cheltuelile. A fost deajuns de a se opri aceastft urcare de cheltueli, cari se scu­­lau mai repede decât desvoltarea veni­turilor și de a ’1 echilibra, prin ceea­ ce propune la noi dl Beauquier, prin eco­­nomi balanţa budgetară s’a îndreptat dela sine. Supunem procedeul comisiu­­nii noastre budgetare, care e In cău­tare de mijloace de restabilire a echili­brului şi oare nu va profita de sigur, dar’ oare nu va pută zice, cel puţin, ofi nu-i cunoaşte. Apropo. *) Aflu, că un culegător dela »Trib. Poporului« din Arad a fost condamnat pentru calomnii şi defăimări. Ceva Dopp e numele culegătorului, care a de­­clarat In faţa justiţiei, ofi nu el este au­torul comunicatului Incriminat, ci numai *) întârziat din lipsa de spaţiu, ce aveau să urmeze și ar pune cuvăatul pe buze, după o mioft pauză, se în­dreaptă din nou cătrfi tatăl seu, zicând: — Tată dragă ! — Ce vrei, drăguţule? — Şi tu vei muri?... şi mama? şi fără să aştepte răspuns continuă: — Aşa-’i tată, că şi eu voiu muri, dacă mori tu ? Căci şi eu iubesc pe Isus; nu te teme, eu nu voiu plânge. Justinian tace, căci acum într’ade­­văr observa In vorbele copilului glasul graţiei divine, ce-’l face atent, plecân­­du-se 11 sărută, până când din ochi două lacrămi cad pe capul micuţului. — Eşti mic încă, scumpul meu! — Tu iubeşti numai pe Isus, cu alte cele nu-­ţi bate acum capul. Pe când se întâmplă acestea, peste locuitorii catacombelor începe deja a se întinde vălul înfiorfător al morţii. Afară deja aşează rugurile, pregătesc mijloa­cele de torturil; că pentru cine, nici ei nu ştiu; sus In cer Insă ângerii împle­tesc cununile de martir. înfricoşate Ru­­sălii vor avă de astă-dată creştinii; lo­cuitorii grădinei de animale şi ai amfi­teatrului au prospecte de ospăţ Inbelşu­­gat... (Va urma), la insistenţa lui Russu-Şirianu şi Tr. Vătan, a luat responsabilitatea. Decla­­raţiunea aceasta a fi st­insă prea târziu făcută şi Dopp va trebui să sufere pe­deapsa pentru calomnia şi defăimarea săvir­ită de altul Caşul acesta îmi aduce sub con­­doiu articolul apărut mai zilele trecute la fruntea »Trib. Pop.*, în care dl Va­sile Coldiş cu o deosebită forţă de stil combate selbătăcirea moravurilor noa­stre publice şi cere ne aruncăm dintre noi pe acei nemernici şi calomniatori infami, cari din locul lor ascuns îşi in­­dreptează atacurile mişeleşti contra oa­menilor cinstiţi. Corect. Foarte bine. Toţi subscriem spusele dlui Goldiş. Ales partea în »care Îşi revarsă revolta sufletească pentru atacarea »sanctuarului familiar«, a afa­cerilor delicate de caracter pur personal, de cari publicistica nu-’i permis să se atingă. Dar­... Sună curios aceste vorbe scrise de dl Goldiş în coloanele »Tribunei Popo­rului«. Pentru-că »amicii« grupaţi in jurul »Tribunei Poporului« au dat naştere »măglaşiior«, între cari »amici« dl Gol­diş este unul dintre fruntaşi. Şi tocmai deprinderile combătute cu atâta foc de dl Goldiş, au fost armele întrebuinţate de »tribuna Poporului« aproape zilnic dela înfiinţarea ei. Atacurile din tură »în numele moralei publice«, personali­tăţile, calomnia şi defăimarea în »Trib. Poporului« ’şi-au ajuns apogeul. Nu »amicii* au fost aceia, cari au luat drept devisă nimicirea morală, dis­creditarea tuturor acelora, cari nu sânt de o părere cu ei ? Un singur num­ăr din »Tribuna Poporului* nu ne va pută arăta di Goldis, din care să nu reiasă această tendență. Barem la cronică ci­neva a trebuit să fie atacat personal. Nu »amicii* au fost aceia, cari zil­nic au Imblătit pre regretatul Dr. Raţiu, ’l-au terfelit în modul cel mai neomenos, pentru-că nu le-a succes răsturnarea lui, propusă de G. Bogdan-Duică şi acapa­­rarea »Tribunei* ? Mai mult pe temă personală, decât politică. Nu »amicii« au fost aceia, oari con­secvent au amărît zilele fie iertatului Tilea, numai pentru-că a fost ginerele lui Raţiu, fără ca acela să fi luat cândva parte la luptele politice? Nu »amicii« au fost aceia, oari au scormonit tendenţios afacerile curat pri­vate ale contrarilor? Despre cerelan­e ziare românești insă nu va pută dovedi nimeni, oft s’au atins de daraverile per­sonale, familiare ale dlor Slavici, Brote, Onou, Ciorogariu, Goldiș etc. Nu »amicii« au fost aceia, cari au dat loc atacurilor celor mai spurcate, ve­nite din tufă, la adresa adversarilor po­litici ? Nu »amicii« au publicat atacurile părintelui Beşa din Zlagna contra unei familii şi a unei doamne cinstite ? Aceasta s’a întâmplat »fără nici un cuvfinţel« de înfierare din partea »Trib. Poporului«, dovadă, pă­r qui tacet, con­­sentire videtur«, — vorba latinească a d-lui Goldiş. Nu »amicii« scriau, »că metropoli­­tul Meţianu din Sibiiu a fost uşurel, negustor« etc. cu scopul să-’l ponegrească in faţa credincioşilor ? Nu »amicii« au timbrat de franc­­masoni pe toţi aceia, oari n’au aflat de bine să voteze pentru V. Mangra? Eu nu am nici o treabă cu parti­dul lui Hamsea, dar’ totuşi nu cred să fie compus din francmazoni. Asta e o calomnie ordinară. Nu »amicii* au fost aceia, cari stri­gau In gura mare, că Dr. St. C. Pop este un reclamagiu, urmăreşte »interese egoiste*, este un »Barnum al Români­lor*, — pentru-că a apărat numele lui Iancu In congregaţia din Arad? Unde a fost dl Goldiş, când s’au scris acestea despre St. G. Pop, acest vrednic, cinstit şi desinteresat luptător naţional? Ne vine In minte povestea cu paiul şi bârna. Nu »amicii« sunt aceia, oari au otră­vit spiritul public românesc prin invec­tivele de tot soiul? Până şi in popor au băgat spiritul de clipă, abi trăgând de divisarea şi induşmănirea tinerimii. Nu »amicii« au avut o sumă de procese pentru calomnie fi defăimare, car’ c&nd a fost vorba să respundă pen­tru faptele săvîrşite s’au ascuns — ce-’i drept, nu »sub invfilitoarea şi coloarea macului«, ci — după spatele vre-unui Dopp ? Aici te potriveşti de taina ce fi fisele d-lui Goldiş: ,, Amicul moralei publice stă cu fruntea ridicată etc«. Unde-’i vi­tae­zul »am­ic al moralei publice«, care a atacat pe L. Triteanu? Să-­i vedea fruntea ! Căci Dopp n’a fost. Nu însuşi dl Goldiş calamniaed atunci când spune, că »Gazeta», »Tri­­buna«, »Drapelul«, »Unirea* ziare »pre­tinse româneşti«, aproabă manopera briganzilor? Gând au aprobat aceste ziare procedura briganzilor ? Cerem date concrete. In stilul acesta putea să po­e­­miseze dl Goldiş cu »Controla« din Timi­şoara, dar’ nu este îndreptăţit, să aducă astfel de acuse grave contra ziarelor na­ţionale româneşti, cari nici odată n’au publicat nici o murdărie nici contra lui Onou, nici contra lui Mangra, nici con­tra lui Goldiş, nici contra altora. Intra a combate rolul public al cuiva şi a da în vileag saprafale de după alcov, e mare deosebire. Nu însuşi dl Goldiş a fost acela, oare a folosit espresia de »hai siotir“ la adresa d lui Dr. Aurel Mureşan, d­i­rectorul »Gazetsi« ? Este aceasta o es­­presiune potrivită pentru a combate cu dovezi şi argumente? Şi, nu ştim di Goldiş nu ce va încărunţi, dar’ Dr. A. Mureşan in luptele naţionale româneşti a încărunţit Să terminăm insă cu întrebările. In mod fugitiv am pus câteva pe hârtie. Ştiu, că pentru aceasta oară îmi voiu auzi injurii din partea aceiora, cari luptă »cu fruntea deschisă«, cu argumente, cu dovezi, în mod cinstit, loial, cult, ur­ban, demn. Sânt pregătit, că îmi voiu auzi eară pomenindu ’mi se, că am fost »redactor pe la foile ungureşti din Bu­dapesta« — în timpul când eram uni­versitar de anul prim­ şi alte scorni­turi tendenţioase şi mârşave. Totuşi pentru-ca să completez întru câtva tendenţă nobilă a d-lui Ooldif, de-a stîrpi deprinderile otrăvitoare, şi luând în considerare, că, ori spun mai multe, ori mai puţine, de injurii tot nu voiu scăpa, — îmi mai permit urmă­toarele : Ştie dl Vasile Ooldif, că organul »amicilor« aradani, »Tribuna Poporului«, are o filială, cu numele »Gura Satului«? Ştie dl Goldiş ce lucruri, se scriu în acest apendice al »Trib. Pop« ? Această foaie umoristică sub firma Dr. I. Suciu, unul dintre matadorii ami­­cilor, dela Înfiinţarea ei n’a făcut altceva decât a improfiat cu noroiu în toţi oa­menii, cari nu-’şi ridică pălăria înaintea lui Russu Şirianu. Nici sanctuarele fa­miliare n'au fost cruţate de infernale atacuri. Anume a fost creat acest or­gan, pentru-ca murdăriile ce nu pot fi băgate în co­loanele »Trib. Pop.« să fie espuse sub linţoliul umorului. Incă n’am văzut ziar umoristic, pare să se ocupe esclusiv de persoanele contrare, de afa­­cerile cele mai private, de sanctuariile familiare. A trebuit să vină »amicii« să producă acest unicum. In privinţa cinstei şi bunei cuviinţe, crede-mă, die Goldiş, »Controla«­e mai de salon decât »Gura Satului«, fiica nelegiuită a »Tri­bunei Poporului«. Dacă dl Od­dif în mod sincer vo­iește stîrpirea deprinderilor otrăvitoare, apuce-se de muncă în Arad. E om cu greutate Intre »amici«, și poate ajunge la resultate frumoase. Pună capăt pfacu­­rilor fi terfelirilor .]personale, uzitate in organele »amicilor« sei. Sisteze ca­lomniile şi folosirea Coppilor. Spună ar­gaţilor amicului sei Dr. I. Suciu, să res­­pectize sanctuarile familiare. Atunci va avă dreptul să dăscă­­lească şi redacţiunile celorlalte ziare ro­mâne­şti — dacă va avă motive. Dr. Valle Meşter. TRIBUNA Revista esternă. Peninsula­ balcanică. Sgomotul circulă în Sofia, că co­­mitetul macedonean ar fi adresat o cir­­culară tuturor comitetelor locate din Ma­cedonia, învitându-le de a se ţină de angajamentul luat de a nu întreprinde nimic până în Aprilie şi de a nu orga­­nisa vre-o bandă. Ştirile din urmă despre apariţia de mici bande bulgare prin vilaietele Mo­­nastir şi Salonic nu trebue considerate da alarmante, pentru că iftat dovezi, că multe din ele sânt simple bande de tâl­hari, de cari se află prin Macedonia In timpuri normale. Maroco. »Globe« publică un interviet diu un diplomat englez, care a declarat, că si­tuaţia e In Maroco aşa de serioasă, în­cât o intervenţie europeană e Indispens 15/28 Ianuarie 1903 sabilă. Revoluţia actuală ar fi produsă prin intrigile Francezilor. Aceştia plă­tea­u ps revoluţionari, ca să delature pe Sultanul actual din causa simpel­­ior, ce le are pentru Anglia. FentiSM«!«, Şdrea despre bombardarea fortu­lui San Carlos a produs iriteţie şi în Berlin. In cercurile guvernului se crede, că bombardarea a fost în ori-ce împre­jurare inutilă. E temere, că presi­den­­tul Gastro îşi va pută retrage învoirea pen­tru o regulare pacinică a conflictului. Gastro a protestat telegrafia la Was­hington contra bombardării, care a avut ca urmare nimicirea vieţii şi a averii unor persoane necombatante. Ştiri mărunte. Decretul pentru disolverea camerei spa­niola va apăre în 14 Febr. Principele de coroană german a părăsit Rusia. Foile germane constată, că de mult nu s’au scria în foile rusești articoli așa de paizi despre prietenia ruso-germană.­­ • Fostul ambasador german din Washing­ton, Holleben, a sosit în Berlin. El va fi primit în audienţă de împăratul. * Japonia a cerut de la guvernul din Corea să demită pe ministrul de finanţe corean Zo­­nio. Dorea a retusat. Japonia ameninţă, că per­sistenţa în acest refus va ave de urmare stingerea prieteniei dintre cele două ţări. Păpuşile reuniunii agricole. (Act de renunoştinţă). Când cu esposiţia noastră indu­strială am fost arătat intenţia ce avem de a întregi colecţia de păpuşi cu esem­plare din ţinuturi româneşti încă nere­­presentate. Stăruinţele noastre au avut de ur­mare, că doamnele Ioana Rebega şi Raveca Manta au luat asupra lor greaua sarcină de a costuma păpuşa, ce le-asu fost îmbiat intocmai după portul din Gurariului (comit. Sibiiu). Generoase, foarte îndemănatice şi inspirate de no­bilul zel cum sânt, aceste doamne, de prevăzut era, au isbutit să costumeze păpuşa decum nu s’ar fi putut mai ni­merit. Portul acestei mândre păpuş’, lucrat întocmai după al ţărancelor din Gurariului, e vrednic de admirat. Nu mai puţin isbutită şi drăguţă e păpuşa, pe care o au costumat vrednica şi zeloasa preoteasă din comuna Mar­­pod, doamna Maria Bologa, dimpreună cu doamna preoteasă M. Bologa sen. şi cu ajutorul unor harnice ţărance aper­ţinătoare »Reuniunii femeilor române din Marpod«. Aceeaşi se poate zice despre o a treia păpuşă frumoasă şi foarte intere­santă, gătită prin câteva femei şi fetiţe tot atât de harnice. In frunte cu vred­nicele doamne Zanovia Dan, soţie de primar şi Eufrosina Buca, soţia învăţă­torului, toate din Bucur (comitatul Fă­găraş). Pentru aceste costumări anevoi­oase şi costisitoare, subscrisul birou în numele reuniunii noastre agricole es­­primă amintitelor doamne cea mai căl­duroasă mulţumită. La esposiţie avurăm 12 păpuşi. Prin adaugerea alor trei, colecţia noastră nu­mără astăzi 15 păpuşi, una mai chipeşă şi isbutită ca ceealaltă şi reprezentând fiecare un port deosebit din tot atâtea ţinuturi. Pregătirea cunoscutelor albumuri căşunează reuniunii noastre grele jertfe băneşti, ceea ce Insă nu ne poate opri de a cumpăra şi in viitor păpuşi mari, pe cari bucuros le îmbiem cui ar bine­voi tă ia asupră ’şi sarcina costumării pe spesele sale. Din comitatul Sibiiului avem pă­puşi costumate deajuns. Cu atât mai binevenită va fi costumarea în portul din comitatele şi numeroasele ţinuturi încă nerepresentate. Cu această ocazie iertat fie-ne să destăinuim tristul fapt, că apelul no­stru in causa albumurilor n’a găsit răsunetul cu drept cuvânt aşteptat. Re­neim dar’ rugarea, ca în scopul copiârii să ni se trimită de pretutindenea (față da comitatul Sibiiu) cusături şi ţesături frumoase şi originale, precum: cămeşi, ii, Invătitoare, covoare, ştergare, marin­­eţe, feţe de masă, pulmi etc. Sibiiu, 26 Ianuarie n. 1903. Biroul »Reuniunii române de agri­cultură din comitatul Sibiiu«. D. Comşa, V. Tordăşianu, prea. secretar. Nr. 8 Csoaica silei. Sibiiu, 27 Ianuarie n. 1903. Hymen. Ana Ciurcoiu şi Bucur Sass, absolvent de teologie şi învăţător, şi vor celebra cununia Duminecă in 19 Ianuarie st­r. 1903 la orele 2 d. r., in biserica gr.-or. din Răşinari. * Procesul lui Mangra. Getim în »Gazeta Transilvaniei« următoarele: Tabla regească din Timişoara a dezbă­tut în 17 Ianuarie recursul lui Vasile Mangra contra decisiunei camerei de punere sub acusaţie a tribunalului, prin care se respinsese acţiunea lui Mangra contra lui Măglaş. Curtea de apel n’a dat loc recursului şi a admis punctul de vedere desfăşurat de apărătorul Dr Fay, care susţinea că Măglaş a fost de bună credinţă, când a dat publicităţii materia­lul referitor la vicarul Mangra. • La „Reuniunea socia­lor români din Sibiiu“, s’au înscris membri noi ordinari: Pompiliu D. Veştesaian, sodal franzelor, Petru Mihăiţan, sodal rotar, Alexandru Zatica Urdea, sodal blânar, Nicolae Şerban, sodal pietrar, George Apo­zan, sodal bărdaş, George Murăşen, sodal pantofar, Ioan Leţianu, sodal mă­­sar, Nistor Domnariu, sodal pantofar, Ateman Tara, sodal faur, Lie Văcariu, sodal măcelar, Vasile Pop, calfă de boltă şi Lizia Praşca, sodal aismar. Ţarul nu merge la Roma, din causa sănătăţii sale sdruncinate. Aşa s’a lăţit vestea prin cercurile înalte din Roma. * Cartea lui Arthur Korn. Ziarele maghiare sunt toate pline cu înjurături la adresa lui Arthur Korn, care isgonit fiind de aci, s’a dus in Germania şi acolo a scos o carte voluminoasă Împo­triva politicei dominante din Ungaria. Cartea lui Korn face sensaţie In Germa­nia. Ear’ pe şovinişti Ii ustură rău, ca întotdeauna adevărul. De aceea »Ma­gyar Szo« şi celelalte foi maghiare per­sbierând ca din gura de şerpe confisca­rea cărţii ori unde ar afla-o. Combateţi, dezminţiţi, dilor! Asta-i arma dreaptă şi nu confiscarea, adecă furtul constitu­ţional.« Are minte. Un ţăran a Intrat în­­tr’o băcănie şi a cerut o bucată de păne de 5 bani. După ce a luat pânea în mână se gândi un moment şi zise: »Mai bine să-’mi dai un păhar de rachiu. Ia pânea îndărăt«. Şi bea rachiul. Când voi tă ese afară, băcanul ’l-a oprit: »N’ai plătit rachiul!« — »Ţi-am dat pâ­nea pentru el«, zise ţăranul. — »Dar' nici p­ânea nu ai plătit-o«. — »De aceea nici nu o iau,­­ţi-o las d-tale« — răspunse ţăranul şi plecă.* Intre principese. Se scrie din Menton, că principesa Luisa de Sexonia, preumblftndu-se la braţ cu Giron In spre capul Saint Martin, s’a întâlnit cu fosta archiducesă Stefania, contesa de Long­­y. Stefania le-a întors spatele cu dispreţ, care principesa Luisa cu aman­tul ei Giron au rls foarte mult • Bijuteriile prinţilor din India- Gu ooasia sărbării date de curînd la Durbar, unde au luat parte peste 100.000 da spectatori, prinţii indieni s'au înfâţi­­şet In luxul cel mai mare. Corespon­dentul ziarului »Daily Mail« scrie, ort era greu să recunoşti în ce culoare erau îmbrăcaţi prinţii, de­oare­ce peste tot hainele erau acoperite cu smarald şi cu mărgăritare. Numai o parte era reser­­vată pentru decoraţii. Spectacolul era feeric. Petrele preţioase străluceau aşa de mult, încât îţi luau ochii. • Un nou roman de dragoste in casa domnitoare. Boala dragostii s’a sălăşluit In palatele Habsburgilor. Arh­ohiduceie Eugen s’a hotărît să urmeze esempiul dat de Ioan Orth şi Leopold Wölfling; voeşte să abzică de toate tit­lurile şi onorurile ce-’i compet şi să sa cunune cu o fată de simplu burghez, aplicată intr'o cofetărie ca vânzătoare. Archiducele s’a îndrăgostit în frumoasa burgheză şi dragostea asta învinge toate prejudiţiile. Vlăstarul împăraţilor şi ciobanul de pe Buceci, pe o formă ’­ stăpânit de »geniul morţii« şi de dra­goste.• O hoaţă pedepsită Din gara dela Rákos de un timp mereu fura cineva cârbuni. Veniau băieţi, ficiori, fete mari şi furau cărbunii până şi de pe locomo­­tivă. In noaptea trecută două fete de şcoala, Lázár Mari şi Tereza Balog, s’au dus să fura cărbuni. Tereza Balog voia să treacă pe sub vagoane la o grămadă de cărbuni, în clipa aceea trenul a fost pus în mişcare și corpul nenorocitei a fost zdrobit înfiorător. A murit Intră chinuri grozave. Zăpadă ro­z­a-viorie. In Raka, o comună din S­rbia, a căzut mai zilele trecute o zăpadă de coloare roza-viorie. Câmpul acoperit cu omăt presentă o privelişte admirabilă. Fenomenul ace­sta rar se explică,aşa, că cercetându-se neaua s'au aflat in fulgi o mulţime de insecte mărunte de coloare vânătă. • I

Next