Tribuna, ianuarie 1929 (Anul 2, nr. 46-47)
1929-01-13 / nr. 46
Idei însemnări curiosităţi. „Răspuns plătit“1l In ajunul Crăciunului s’a prezentat la stafia de T. F. F. din Belgrad un bine cunoscut anticaro Vlakco Ignatovici, şi ceru să i se primească o telegramă cu destinaţia „Planeta Marte“ având următorul cuprins: „Locuitori ai lui Marte, aveţi obiece antice de vânzare? răspuns plătit: Anticar Vlakco Ignatovici Belgrad“. Peste 30 minute telegrama lui Ignatovici s’a expediat în spajiu, direcţia Marte. Anticarul a plătit pentru acest masagiu 2.000 dinari, iar a două zi întreagă Iugoslavia a aflat din ziare, numele întreprinzătorului negustor. Campionatul oratorilor Din prima zi a Crăciunului sa instituit la New-York un „Campionat al oratorilor“ care trebuia să ia sfârșit la 31 Decembrie. începutul la orele 12, în noaptea de 24 spre 25 a lunii, ultimul cuvânt trebuia să răsune în seara Revelionului, când se vor împlini astfel 7 zile şi 7 nopţi de neîncetată cuvântare. Pentru un premiu de 1.000 dolari vreo 800 de oratori concurenti au inceput deci, să vorbească incontinuu 168 de ceasuri. Concurentul care va făcea 30 de secunde va pierde dreptul de a conlupta“. Oratorii sunt liberi să vorbească despre orice obiect ar dori Participarea la acest concurs a fost condiţionată numai în două privinţe. Oratorul concurent să fie major şi să plătească taxa de dolar a organizatorilor campionatului. „Moş-ajun“ şi „armata salvării“ La Moş-ajun, „armata salvării“ secţia Paris a organizat o grandioasă serbare pentru toţi vagabonzii şi cerşetorii din Paris. A fost prima oară când puternica şi tradiţionala asociaţie engleză, care este „armata salvării“ s-a manifestat in faţa poporului francez cu atâta dezinteresare, dărnicie şi umanitarism. Pe inserate s’au putut vedea mii de desmoşteniri a soartei, îndreptânduse spre palatul “armatei“, şi la orele 9 seara peste 3000 de oameni au stat la 60 de mese învăluiţi in căldură şi în lumină. Meniul numără următoarele mâncări servite de „soldaţii“ armatei: supă, pastel, friptura de viţel, brânzături portocale, bişcoturi şi cafea. In loc de vin ape minerale şi bere. La ora 12 noaptea palatul răsună de muzică şi de coruri. La ora 2, o delegaţie din partea oaspeţilor a rugat pe Comandantul armatei să permită acestei masse de demoşteniţi să nu părăsească palatul decât dimineaţa, fiindcă afară se lăsase un ger destul de puternic. Lăsaţi să rămână în palat, sărmanii oameni au izbucnit în plâns. Apoi, liniştindu-se, au stat pe locurile lor, dormitând până la oră 7 şi jumate, când s’au împrăştiat din nou prin colţurile „Capitalei Lumii“, cautânduşi mai departe rostul în muncă, în luptă sau în indiferenţă. Brombara,meselarul La Torino, doi negustori au anunţat Prefectura de Poliţie că un mic fabricant de mezeluri le-ar fi furnizat în Ajunul Crăciunului nişte cârnaţi umpluţi cu cărnuri care dau de bănuit. Fabricantul, numit Brombara, fiind imediat perdiezionat, s’a găsit în casa în lui un mare depozit de piei de... sici. „Fabricantul“ a declarat că reuş cât deodată să prindă câte 40 de sici pe zi. Carnea pisicilor o ameste cu cea de porc sau de vacă şi fel îşi fabrică „marfă“, cu ajute unui argat surdo-mut. Din neglijentă sau din „economie“, „a greşit“, lucrând pentru Crăciun, şi a dus carnea de pisică într’o proporţie cam „exagerată“ în meseluri, ceia ce a dus la descoperirea acestei excrocherii alimentare şi la apariţia în ziare a interminabilelor articole şi notiţe de sensaţie. Unul care şi-a înghiţit furculiţa Englezul William Hudson, în vârstă de 27 ani şi mecanic de meserie, nu avea totdeauna ce mâncă. Se mulţumea atunci cu tacâmul... Şi se hrănea cu el... Arestat la bufetul gărei Dieppe, petru furtul unei sume de 3000 franci, a fost aruncat la închisoare; după masă, codeţinuţii săi îl văzură că, mâncând supă, înghiţi şi lingura. Cu toate că acest instrument era de mică valoare, au vrut că obiectul să fie restituit; deţinutul fu deci dus la spital şi radiografiat. In stomacul lui Hudson apăru o ciudată cicatrice. Deţinutul destăinui atunci că lingură era a doua încercare. El mai înghise şi o furculiţă. Legenda Englezilor, cari au aerul de a fi înghiţit o furculiţă, este de data asta perfect adevărată. Cea mai mică Comună Care e cea mai mică comună din Franţa şi acum e organizată ca administrativ? E comuna Feissal, cantonul Sisteron (Alpii de jos), cu 11 locuitori. Cu toate că această comuna constitue o unitate administrativă și poate fi socotită ca persoană morală, putând avea bunuri comunale, cassă separată, etc., nu are consiliul municipal. In adevăr, trebuesc cel putin zece consilieri comunali pentru a administra o comună Or, nu ar fi cu putință ca o comuna să fie compusă numai din consilierii ei. In cazul de față și în cazuri silimare, comuna e administrată de consiliul comunal al comunei celei mai apropiate. Aceste »mici comune«, care sunt mai degrabă adunarea a două sau trei ferme mari, nu au, în genere, nici primărie, nici şcoală, nici biserică, nici cimitir. Cât despre populaţia lor, majoritate e de obicei compusă din femei şi copii. O comună de 11 locuitori ca Feissal, nu posedă decât 3 sau 4 bărbați. Teatru. Ansamblul vienez de noutăţi. »Strigoii Trenului« sensational in 4 acte. O seara în care nervii noştrii neau fost biciuiţi, încordaţi de o acţiune care rând pe rând ne-a îngrozit învelit cu groaza, totuşi, în suflet. Piesa de structură senzaţională, cu acţiunea ei a ştiut să ne ţie în mister până la ultimile replici că noaptea de spaima continuă ce o petrec câtiva călători într’o statie, din cauza unui imbecil care a tras semnalul ' ]-~rr -ir*-o pălărie ce i o luai este decât înscenai bandişti de altor cai cu un funcţionar , făcea contrabandă. S călători importului 1 nurile, ei au tes ot de stafii, de morţi Fapte Toate aceasta din cauza că o staţie nu mai aveau nici u ână la ora 7 dimineaţa,u acte cari sunt umplute cu tic nervosimic care totuşi îţi iervii încordaţi, cari în unele ne regreţi că nu sunt de oţel, uitatul obţinut graţie priceperei şi felului cum a fost pusă în scenă această piesă — pe ici colo gen Grand Guingnol — în care na fost neglijat nimic că, cu toate situaţile comice, groaza să domine şi în antractele actelor la cari nu te puteai reculege. E locul să aducem nncodată elogii priceputului regisor E. Feldmar şi actorului E. Feldmar plin de umor în găgăuţa care acoperea un vestit detectiv, naturalul D-lui John în funcţionarul conrupt cu accente atât de omeneşti când se vede descoperit şi grija la copii cari îi vor muri de foame. Actriţă ne-a dovedit D-şoara Siener, că este în rolul complice şi ce a fost jucat expresiv cu temparament şi... talent. Pitorescă, admirabilă D-na Erburg în bătrâna şi.... antiarcolistă. Ne întrebăm însă, cu drept cuvânt, de ce D-na Morton a jucat slab şi inexistent. Acolo unde era nevoe de prezenţa D-sale. Foarte frumoasă blană şi pălăria D-şoarei Hilde Klein. Am fi răi dacă am uita pe D-nii Hass, Laura, Friedericll şi Zeemann cari au contribuit şi graţie cărora atmosferă de fantastic, senzaţional şi comic a fost menţionată şi după ce am părăsit teatrul. Singur. Bat mereu al vieţii mele drum ... Cu greu duc paşii pe cărare; Cu ochii stinşi ,pierduţi în zare, — Şi suflu greu şi obosesc în drum ... Şi tot mai singur sunt acum Pe drumul greu al vieţii. .. De mă ’ntâlnesc grăbiţi drumeţii Mă privesc lung şi-’şi văd de drum.. Şi duc povară grea în spate Şi nici un ajutor nu cer; — Ridic doar mâinile spre cer, Să-mi curme-al vieţii fir de poate... De ce-ar mai sta să mai inziste Fiinţa mea bolnavă şi plăpândă, — Când viaţa nu poate s’o pătrundă Şi zilele-i sunt mereu mai triste ... Truditu-mi trup îl port oriunde Şi nimeni la mine nu cată, Prietini n’am, — şi lumea toată îmi pare că de mine s’ascunde!... Şi tot mai singur sunt pe lume Nimic de mine nu mă leagă, Aşa am fost viaţa-mi întreagă Aşa voi fi: singur pe lume! Durerea o închid în suflet Şi dorurile ’n inimă le închid, — Să stea ascunse ’n nepătrunsul zid, Sătule sunt de atâta umblet... Şi gândurile le ’nchid în mine Ca într’o grotă nepătrunsă, Durerea o ţin tot mai ascunsă O, suflete, de acum mă’nchid în tine! Şi tu te simţi stingher ca mine. — In Lumea mea rămân, numai cu tine!.. George Chisovscii-Prahovanu Note bibliografice In editura Librăriei »Socec & Co.« S. A. au apărut în condiţiuni tehnice ireproşabile. B. Delavrancea: Apus de Soare. „ „ Viforul. „ „ intre vis şi viaţă. „ „ Patria şi patriotism. Eminescu: Povestind copiilor. Crenagă: S'---.» 11 fi ie şi mai potrivite tarii şi mici sunt la Lacului povești ca Mariana toate librăriile secare. Oameni Disperare. Ah ce-aş vrea din cap şi scot Dar nu pot! Aş sta seara mai târziu Doar să scriu Cat în orice obiect Subiect Insă vai nu reuşesc Să-l găsesc Domn' Redactor, ai, nu ai. Vrea să-i dai Coli întreg de manuscris Bine scris le frămânţi dar în zadar Nici măcar Trei rânduri nu reuşeşti • Să găseşti Și atunci când d'astea vezi Prinzi să crezi Omului bătrân — și el E la fel Multe ar vrea să facă — ades Că-i dă ghes Inima însă dă kix Fiindcă-i... nixl — N. STANCU. N. Leonard. Evadat din strâmtoarea acestei lumi meschine, tenorul Nicu Leonard a trecut în lumea celor drepţi, unde nu mai crezi nimic, şi unde nu mai ai nevoe de nimic. Idolul care timp de 20 de ani ne-a strecurat bucuria şi şi desfătarea în suflet, nu-l mai avem. Pe mormântu-i proaspăt lăsăm să cadă lacrima noastră, izvor de profundă durere. Lebăda şi-a cântat ultimul său cântec. Dormi de veci, te asigur însă Nicule, eşti mult mai fericit, decât noi, îştia cari trăim. Fie-ţi târăna uşoară! G. MILEA Mittuiriskri inletgi i Willi Ştirile noui din Iugoslavia lămuresc că dictatura proclamată de Regele Alexandru e primită cu satisfacţie în vechea Serbie ca şi în croaţia. Soluţia Suveranului, arbitrul suprem în viaţa naţiunei, e considerată ca singură cu putinţă, ţinănd seama de relaţiile dintre partide şi de divergenţele ireconciliabile. De altfel, un comunicat oficial lămureşte că chiar unii şefi de partide propuseseră Regelui să ia asupra sa rezolvarea problemei naţionale. Intre aceştia parte a fi şi dl. Macek, şeful partidului ţărănesc croat, care printr-o declaraţie publică salută desfiinţarea Constituţiei şi dizolvarea Parlamentului şi exprimă speranţa poporului croat că Regele va lua în seamă revendicările drepte. Este semnificativ că presa europeană în general nu se ridică de data aceasta, aşa cum a făcut întotdeauna, împotriva unei noui dictaturi. Presa engleză priveşte cu bunăvoinţă şi cu speranţă actul de energie al Regelui Alexandru, presa franceză subliniază curajul Suveranului în interesul unităţii Statului. Asupra necesităţii care a dictat actul alegerea Iugoslaviei, nici nu există discuţie. In unanimitate se recunoaşte că situaţia din Iugoslavia nu mai poate dura fără a primejdui existenţa unirii naţionale. Regele luând asupra sa toate atribuţiunile in Stat, şi-a asumat însă o grea răspundere. Fie ca să izbutească a duce la bun sfârşit acţiunea de salvare a patriei, şi la timp cât de scurt să poată restabili un regim normal, de desvoltare liberă, în cadrul Statului şi ţinând seama de dorinţele poporului său.