Tribuna, martie 1929 (Anul 2, nr. 55-57)
1929-03-17 / nr. 55
Nr. 55. „TRIBUNA“ , D. preşedinte C. ANGELESCU declară apoi că, deoarece moţiunea nu e semnată decât de cinci deputaţi, ea nu poate fi luată în consideraţie. D. IULIU MANIU, preşedintele consiliului: Oricine ar fi pe băncile acestea nu ar putea să spue un cuvânt de autoritate în chestiuni de dogmă, de credinţă şi de orânduială bisericească. Oricine ar fi la locul acesta, ar fi dator ca să-şi împlinească îndatoririle prescrise în Constituţiune. Aceste datorinţe sunt însă reduse. Guvernul are, în sensul Constituţiei şi al legii de organizare a sfintei biserici ortodoxe, dreptul de control în ce priveşte ordinea şi în ce priveşte bunele moravuri. Mai este o dispoziţiune: controlul în ce priveşte observarea legilor. Nimeni însă, nu a afirmat, şi prin nimic guvernul n’a putut să ajungă la cunoştinţa vreunui fapt, din care s’ar putea deduce că Sfântul Sinod al bisericii ortodoxe a adus hotărârea sa cunoscută cu vătămarea legilor. Din contră, guvernul a fost în situaţiunea de a avea cea mai hotărâtă convingere că Sfântul Sinod, în aducerea acestei hotărâri pe care avea singur dreptul să o aducă, a respectat legile ţării şi aşezămintele bisericii ortodoxe şi că prin urmare, guvernul nu avea drept să intervină. Că, aşa s-a întâmplat, am o dovadă indirectă: singurul arhiereu, care şi-a arătat o nedumerire în privinţa hotărârii Sfântului Sinod în a cărui discuţie nu pot să intru, a fost mitropolitul Gurie al Basarabiei. Intr’un moment dat, mitropolitul Gurie a adresat o scrisoare guvernului—mie—în care cerea anumite instrucţiuni. Scrisoarea se găseşte la mine. In această scrisoare mitropolitul Gurie, condus de dragoste faţă de liniştea şi pacea în biserică,—şi de interesele acestei biserici, arată împrejurările, întru cari s’a adus această hotărâre şi nici printr’un cuvânt nu se plânge, şi nici măcar aluziune nu face, că această hotărâre s’ar fi adus cu vătămarea legilor existente sau a sfintelor canoane. In consecinţă guvernul n’a fost în situaţiunea ca să-şi exercite dreptul său de control. In ce priveşte însăşi chestiunea, ştiinţa nu prea mult are a face cu credinţa, dar credinţa pretinde autoritate. In sfânta biserică ortodoxă autoritatea se întemeiază pe principiul sinodalităţii. Nimeni, nici guvernul, nici preşedintele lui, nici ministrul cultelor, dar nici măcar capul văzut al acestei biserici autocefale, Patriarhul, n’are dreptul să ia o măsură dela sine, în ce priveşte rânduiala bisericii, ci o are singur Sf. Sinod, care conduce destinele acestei biserici. In consecinţă, chiar dacă personal aş avea, dar n’am, impresiunea sau convingerea că ar trebui cineva personal să ia în această chestiune o iniţiativă, n’aş putea-o face, fiindcă sunt şi eu şi oricine, oprit de aşezămintele bisericeşti ale sfintei biserici ortodoxe. Eu sunt de părere că guvernul ţării şi toate autorităţile ei sunt datoare a menţine autoritatea conducerii legale a tuturor bisericilor şi în special a bisericii ortodoxe, (aplauze prelungite pe băncile majorităţii). Guvernul nu poate face nimic prin care ar putea atinge această autoritate. Nu discut dacă ideia exprimată de profesorul Iorga, încape ori nu încape în cadrele aşezămintelor bisericii ortodoxe precum canoanele ei şi legile noastre statornicesc, dar în tot cazul această idee ar trebui discutată de Sf. Sinod, iar nu de noi în corpurile legiuitoare. Cât mă priveşte pe mine, daţimi voe, să-mi arăt o convingere. Soarta, mărirea, tăria bisericii ortodoxe în statul nostru, are cea mai mare influenţă, hotărâtoare chiar, asupra puterii, asupra culturii şi asupra stării sufleteşti a întregului neam românesc şi a ţării noastre, (aplauze prelungite pe băncile majorităţii). Cred că datoria nu numai a fiecărui credincios al bisericii ortodoxe, dar a fiecărui bun român, este ca din toată puterea sa, să ajute întărirea şi mărirea acestei biserici, (aplauze prelungite pe băncile majorităţii). Aceasta cu atât mai mult, cu cât cu bucurie şi cu mândrie naţională, fără a atinge alte biserici naţionale ortodoxe, putem constata că biserica ortodoxă română, este o podoabă a întregei biserici ortodoxe de pretutindeni şi pentru că putem crede că biserica ortodoxă română poate şi trebue să aibă o influenţă puternică asupra întregii biserici ortodoxe. (Aplauze prelungite pe băncile majorităţii). Eu, prin urmare, nu numai din punct de vedere al liniştei şi ordinei din statul nostru, dar şi din punct de vedere al sfintei biserici ortodoxe române, aş adresa un călduros apel către toţi fiii acestei naţiuni şi în special căre fiii bisericei ortodoxe ca în aceste zile, dacă nu de criză, dar de grele probleme în această biserică, să fie toţi împreună, pentru a ajuta ca aceste grele probleme, să se rezolve în bună înţelegere, spre mulţumirea sufletească şi în tot cazul spre întărirea şi mărirea bisericii ortodoxe prin respectarea autorităţii supreme bisericeşti şi prin năzuinţa ca conflictul sufletesc şi de credinţă, care s’ar putea ivi, să fie înlăturat astfel, încât acest conflict să dispară, fără prejudiciu, faţă de autoritatea bisericească şi fără de jignirea credinţii fiecăreia. D. DR. N. LUPU: imposibil. D. IULIU MANIU: Cred, domnule doctor Lupu, că este posibil. Eu cred că prin atitudinea arătată în declaraţia guvernului, se poate ajunge acest scop. Guvernul susţine autoritatea bisericească. Nu va putea însă, dela sine înţeles ca să împiedice cu forţa statului, ca credincioşi acestei biserici, să-şi poată găsi mângăerea sufletească, atunci când conştiinţa lor o va cere. Dacă ar crede cineva că prin această dispoziţiune se produce o desorientare în sânul bisericei ortodoxe, care ar putea să fie periculoasă pentru ea, cred că greşeşte. Nu este primul caz, când bisericile se pun pe punctul de vedere bine cunoscut în istoria bisericească „tolerare posse“ şi dacă instituţiunile de o mai mică valoare, de o mai mică înţelepciune, ştiu ca să se ridice la acest gând al contemplaţiei filozofice şi la aceste aprecieri practice în momente grele, atunci cred că se va putea ridica şi biserica ortodoxă, care precum a dovedit prin atitudinea sa, ştie să rezolve problemele şi atunci când ele formează obiectul unui conflict. (Membrii majorităţii, în picioare, ovaţionează îndelung pe d. preşedinte al consiliului). D. I. G. DUCA: D. prim ministru a adresat un apel şi eu nu vreau să las fără răspuns acel apel. D-sa a spus că faţă de greutăţile prin care trece, în momentul de faţă, biserica noastră naţională ortodoxă, datoria tuturor bunilor români, este de a se uni împrejurul ei și de a-i înlesni sarcina. La acest apel, d-le prim ministru, ne găsiți alături de dv. (Aplauze prelungite. Pentru că socotim că chestiunea care a făcut obiectul desbaterilor într’unul din numerile trecute ale ziarului nostru am întrebat pe domnii de la conducerea Camerei de comerţ şi industrie din Sibiu ce-au făcut ce-au muncit în tot timpul cât au funcţionat până la disolvarea vechiului consiliu. Camera de Comerţ şi industrie fiind o instituţie publică în care controlul cetăţenesc e foarte logic şi natural, fiind vorba de interesele vitale ale comercianţilor şi industriaşilor, întrebarea noastră n’a putut fi decât bine venită pentru a lămuri opinia publică îngrijorată, al cărei ecou fusesem. Nu numai cetăţenii îngrijoraţi de lucrările Camerei, dar chiar şi anii membrii din fostul consiliu erau nemulţumiţi de slabele rezultate obţinute. In urma articolului nostru dl. secretar general Valeriu Bozdoc a sărit ca ars, căutând să demonstreze că lucrările Camerii nu pot fi controlate decât de membrii săi. Noi n’am controlat nimic, deşi aveam tot dreptul în interesul membrilor acestei Camere. Am întrebat, dar răspunsul a fost ocolit, de aceea nu vom mai întreba ce au muncit, dar vom arăta noi ce e-au muncit şi ce au cheltuit! ! Camera de Comerţ şi Industrie din Sibiu are o vechime de doi ani cu un buget de 3 milioane anual. La partea cheltuelilor voi aminti că singur dl. Valeriu Bozdoc, are o leafă de peste 20.000 lei lunar! Bugetul celor doi ani în urmă de 6 milioane s’a cheltuit fără ca membrii Camerii să fi simţit vreun avantaj oarecare. In programul Camerii a fost: 1) înfiinţarea antrepozitelor, 2) înfiinţarea târgurilor (oboarelor) şi 3) înfiinţarea biroului de analiză, de astăzi, nu este o chestiune, care să poată să fie obiectul luptelor şi discuţiunilor de partide, ci este o chestiune, care se ridică deasupra controverselor noastre vremelnice, o mare chestiune naţională pe care cu toţii trebue să o privim în acest chip (Aplauze prelungite de pe toate băncile). D. prof. NICOLAE IORGA: Dacă d. preşedinte al consiliului ne-a cerut numai să nu tulburăm ţara, pe aceasta chestiune, desigur că are toată aprobarea noastră. Principiul însă îl menţin. Sinodul ar face foarte bine dacă ar fi statornic hotărârilor sale. Al doilea doresc, ca Biserica noastră să nu se închidă în turnul de fildeş al Sinodului, ci să caute a relua legăturile cu poporul, care trebue să redevină sprijinul ei şi al căruia suflet cinstit ea trebue să fie exponent. Cu hotărârea de azi, nu se închide chestiunea. Trebue găsită în linişte soluţia aceia care să se poată impune definitiv şi asupra căreia să nu se mai poată reveni. Şedinţa se ridică la orele 8 seara. îndeplinirea acestor trei puncte era de o importanţă capitală pentru comercianţi şi industriaşi. Nimic însă nu s’a făcut! Dacă s’ar fi înfiinţat antrepozitele Camera ar fi câştigat milioane anual, comercianţii ar fi avut economii de milioane şi la fel statul, ar fi câştigat sume enorme ! Astăzi antrepozitele le deţine Unterer iar camera de comerţ n’a fost în stare să ia monopolul ce-l deţine această firmă şi să vină prin aceasta în ajutorul membrilor săi. Zadarnic s’au scremut Dl, preşedinte şi junele secretar general, totuşi monopolul antrepozitelor îl deţine Unterer, iar membrii Camerei în Ioc să aibă avantagii din partea Camerei, au cheltueli exagerate şi chiar pagube. Infinţarea târgurilor (oboarelor) prevăzute prin lege, camera de Comerţ nu a fost în stare să o ducă la îndeplinire din cauza încăpăţinărei Primăriei oraşului, care ştiind, că trecând târgurile sub controlul Camerei, veniturile Primăriei vor scădea. Deşi legea administrativă prevede că în caz de neexecutare de lege sau decizii ministeriale, Consiliul Comunal va fi disolvat, totuşi Camera de Comerţ s’a lăsat învinsă, iar oboarele n’au luat fiinţă. Dacă s’ar fi înfiinţat oboarele, populaţia românească a oraşului ar fi avut mari beneficii, asemenea Camera ar fi avut venituri de milioane anual, înfiinţarea biroului de analize. Comercianţii din circumscripţia Camerei de Comerţ din Sibiu, dacă importă o marfă din străinătate trebue să-i facă la vamă analiza mărfei. In Sibiu nu avem birou de analize, astfel că negustorii sunt obligați să facă analiza mărfurilor la Cluj, Arad sau București. ÎE I U GANE1A DE CINEIT $1 HUSIME? Pag. 3.1