Tribuna, mai 1929 (Anul 2, nr. 62-65)

1929-05-05 / nr. 62

Pag. 2 ,Tribunal­ Pentru ca săi-şi aranjeze o nouă afacere, a luat înapoi 6 jugăre din ale popii Răchitan şi le-a dat lui Mattai. Aceste 6 jugăre era cel mai bun pământ. Astfel preotul Nico­­lae Răchitan a fost batjocorit şi escrocat de acest individ, care a fost suspendat de Minister pentru mai multe pungăşii. Numitul însă şi azi sfidează oamenii cinstiţi şi se lăfăe în clădirea Primăriei Ocna, în care locueşte încă! Cerem o anchetă la faţa locu­lui şi aplicarea sancţiunilor, nu numai acestui imbecil, dar nu tu­turor pungaşilor, cari s’au îmbo­găţit pe tema aplicării legii a­­grare. Dl Aurel Dobrescu, subsecretar de stat la Domenii, are cuvântul! In legătură cu cele scrise de ziarul nostru despre fraudele co­mise de fabrica Fronius și în urma celor publicate de firma Fronius în ziarul local „S. D. Tageblatt“ prin care se afirma că „totul e în cea mai perfectă ordine“ opinia publică a rămas surprinsă și e dornică să cu­noască adevărul. Ne-am adresat prin ziar dlui Administrator Financiar, care la timpul său împreună cu dl prim­­procuror a sechestrat actele. Dl Administrator Ilie Florescu, — pentru lămurirea publicului — comunică făptui că, chestiunea este în cercetarea dlui inspector general de fabrici Pârligras, care în legătură cu Justiţia face cer­cetările, cari încă nu seu termi­nat. Astfel că orice fel de decla­raţie în această chestiune este prematură, căci singurii în drept sunt organele respective ale sta­tului. Când ancheta va fi terminată publicul va fi încunoştiinţat şi suntem siguri că cei în drept vor şti să-şi facă datoria şi până a­­tunci nici dl Fronius şi nici Sin­dicatul Spirtului n’au dreptul să vorbească! Sa’a văzut în ultimul timp eşind la iveală, o mulţime de nereguli săvârşite în administraţia statului, şi totdeauna, fără de milă s’a pus pecetea infamiei, pe frun­tea... nenorocitului de funcţionar public, care „vrând-nevrând“ este pus în diverse situaţii de a înde­plini serviciul „impus“ fie că are sau nu pregătirea necesară. Şi dacă se întâmlă să cadă un păcat, nu se ţine seamă deloc dece omul care a reprezentat De Crist­­ian în toate timpurile pe „mucenicul neamului” greşit, cari sunt cauzele ce l’au împins la păcat şi nimeni nu s'a întrebat vre­odată cum trăesc aceşti oanteni şi prin ce combinaţie fantastică de calcule parvi­i să se menţină în viaţă, când toată leafa lor o plătesc numai pentru chirie şi luminat. Dar să încercăm a spicui fap­tele metodic. Urmare în numărul viitor In atenţia dlui General Govanescu. Se prezintă la redacţie un comerciant, al cărui nume suntem rugaţi a-i ţine sub a­­­nonimat şi ne roagă să pu­blicăm că a fost lovit de dl locotenent Demetrian Florin în cazarma Regimentului 35 Artilerie, pe când dorea să vorbească cu dl Colonel Ske­­letti, iar apoi a pus un ca­poral să-l dea afară! După 2 zile întâlnindu 1 din nou în faţa casei sale, dl locotenent i-a provocat în stradă stri­­gându-i „pungaşule“. Martori la această scenă au fost, cari pot dovedi oricând. Atragem atenţia dlui Ge­neral asupra acestui caz şi-l rugăm să binevoiască a or­dona o anchetă, după care dl locotenent Demetrian Flo­rin să-și primească pedeapsa. S’a deschis berăria Bragadiru Cu cea mai renumită bere din ţară, în localul de sub hotel Bonfert strada Metro­­­poliei Nr. 11. Bufetar: Adal­bert Gross. Comenzile pen­tru angro şi particulari se primesc la Birou str. Guşte­­niţii Nr. 14 (etaj) şî la Depo­zit str. Morilor Nr. 11. Ser­viciu la domiciliu. Adunare cu bucluc Duminecă 21 Aprilie s’a ţinut adunarea generală a asociaţiei căminului cultural din Răşinari. S’au desbătut chestiunile la ordinea zilei sub presidenţia dlui Emil Dancăşiu, preot ortodox din Răşinari, ale cărui merite în înfăptuirea edificării acestui mo­numental cămin, care face cinste nu numai comunei Răşinari, dar neamului românesc, sunt necon­testate. Preotul gr. catolic Pompiliu Simonetti, (tatăl dlui deputat Si­­monetti,) crezând că dacă e pre­şedintele organizaţiei naţionale din Răşinari, are dreptul să fie şi preşedintele unei organizaţii culturale al cărei rost nu-l înţe­lege. A cerut să fie numit pre­şedinte, dar a fost respins cate­goric, din partea membrilor în drept, ştiind prea bine respectivii că preotul Simonetti n a fost în stare, să-şi repare nici coperi­­şul bisericuţei sale, care e a­­proape să se dărâme! Ştim că biserica părintelui Simonetti are vre-o 12 jugăre pământ, dar mai ştim şi faptul că parohienii săi 95% sunt ţiganii lingurari de la „Corturi“ cari n’au ei ce mânca, dar mai ştim şi faptul că părintele Simonetti a acut câteva colecte printre credincioşii ortodoxi din Răşinari şi jur, ba chiar şi prin America, dar nu ştim ce s’au făcut banii şi la ce bancă au fost depuşi. Unele co­lecte sau făcut chiar înaintea războiului, în acest timp capita­lul trebuia să fie crescut la mai mult de dublu, dacă ar fi fost depus la vre-o bancă; bisericuţa însă tot necoperită a rămas! Ce s’au făcut banii, vrea să ştie po­porul şi donatorii, căci nu de mult preotul Simonetti a cerut dela Primăria Răşinari să i­ se voteze 200.000 (două sute mii) lei pentru acelaş coperiş. Ar fi bine o lămurire a po­porului! Acest preot, care nu şi-a pu­tut pune ’n ordine bisericuţa sa, a avut pretenţia să fie numit preşedintele căminului cultural, a cărui clădire s’a început cu 130.000 lei, deşi devizul era pe 31­2 milioane! Prin stăruinţa ro­mânilor înţelegători şi capabili de orice jertfe s’a înfăptuit, fără nici un fel de ajutor al dlui Si­monetti, care se credea în drept să fie ales preşedinte, după cum are obiceiul să-şi vâre nasul a­­colo unde el­­ a muncit şi să se ridice prin munca altora. Ar fi de dorit ca o astfel de persoană, care lucrează în con­tra intereselor unei instituţii cut­­culturale de ordin obştesc,­­ după cum prevăd statutele cămi­nului — să fie esclusă. Răşină­renii cuminţi au cuvân­tul! Mai mulţi răşinăreni. Regrete Ne-am bucurat ori de câte ori, a apărut câte o revistă, sau ga­zetă românească, care a avut mai cu samă ca deviză un pro­gram frumos, apărarea interesu­lui general, sau chestiuni ideale pentru asanarea moravurilor şi cultivarea sufletelor, spre mai bine şi frumos. Am fi vrut, ca aceste facle să ardă cât mai mult, focul lor sa­cru să lumineze veacuri dea rân­­dul minţile şi să pregătească ca­racterele celor ce se pun în sluj­ba condeiului sau îşi potolesc setea de cetit, din orice pagină a căror fraze îmbracă idealul şi sublimul. Din nefericire sunt unele re­viste sau ziare, cari nu pot fi e­­chivalate nici cu focul sacru, nici cu o faclă ci numai cu o mică candelă care la cea mai mică adiere de vânt se sting. Şi ori­cât de mică a fost lumina lor, odată stinsă, lasă în urmă un în­­tunerec de nepătruns, şi de aceia ne pare bine că odată o gazetă apărută cât de cât va face pu­ţină lumină, dar în schimb ne pare în finit de rău, atunci când acestea dispar fără să fi apucat măcar să ne spue ce scop a urmărit şi de ce nu mai pot continua, să apară ? In materie de gazetărie se cere în primul rănd multă răbdare, mult idealism şi de se poate mulţi bani (dacă vrei să fii alt­ postume,­ solut independent). Ori, chiar dacă nai bani, fi­ind înarmat cu celelalte calităţi încă se mai poate face ceva, dar atunci când nu se găseşte nici una din cele 3, este natural să ne trezim, făcând ceva auto­mat, sau cum spunea Eminescu. E uşor a scrie versuri Când nu ai nimic a spune, A înşira cuvinte goale, Ce din coadă să ne sune. In materie de gazetărie (prima este a doua putere în stat) este absolută nevoe de un program şi de o linie de conduită care să armonizeze cu interesele con­cetăţenilor, pentru că fără să în­deplineşti aceste condiţiuni rişti să dai naştere unui avorton şi acţiunea unilaterală sau pur per­sonală a unei gazete nu poate garanta continuitatea existenţei sale, chiar dacă aceasta s’ar dis­tribui în mod gratuit. Lumea as­tăzi este mai pozitivistă şi sirilă de anicitaţiuni sau lucruri ilu­zorii, vrea ceva mai durabil, mai înţelept şi pe cât se poate de aşa natură ca rezultatele imediate — de este posibil — să nu lip­­sească. Subiectul ce încerc a trata este prea vast, spre a putea des­­volta complect în cadrul unui ar­ticol de gazetă şi mă mulţumesc a încheia, reamintind după cum am spus-o de multe ori prietenilor Nr. 62

Next