Tribuna, mai 1929 (Anul 2, nr. 62-65)
1929-05-05 / nr. 62
Pag. 2 ,Tribunal Pentru ca săi-şi aranjeze o nouă afacere, a luat înapoi 6 jugăre din ale popii Răchitan şi le-a dat lui Mattai. Aceste 6 jugăre era cel mai bun pământ. Astfel preotul Nicolae Răchitan a fost batjocorit şi escrocat de acest individ, care a fost suspendat de Minister pentru mai multe pungăşii. Numitul însă şi azi sfidează oamenii cinstiţi şi se lăfăe în clădirea Primăriei Ocna, în care locueşte încă! Cerem o anchetă la faţa locului şi aplicarea sancţiunilor, nu numai acestui imbecil, dar nu tuturor pungaşilor, cari s’au îmbogăţit pe tema aplicării legii agrare. Dl Aurel Dobrescu, subsecretar de stat la Domenii, are cuvântul! In legătură cu cele scrise de ziarul nostru despre fraudele comise de fabrica Fronius și în urma celor publicate de firma Fronius în ziarul local „S. D. Tageblatt“ prin care se afirma că „totul e în cea mai perfectă ordine“ opinia publică a rămas surprinsă și e dornică să cunoască adevărul. Ne-am adresat prin ziar dlui Administrator Financiar, care la timpul său împreună cu dl primprocuror a sechestrat actele. Dl Administrator Ilie Florescu, — pentru lămurirea publicului — comunică făptui că, chestiunea este în cercetarea dlui inspector general de fabrici Pârligras, care în legătură cu Justiţia face cercetările, cari încă nu seu terminat. Astfel că orice fel de declaraţie în această chestiune este prematură, căci singurii în drept sunt organele respective ale statului. Când ancheta va fi terminată publicul va fi încunoştiinţat şi suntem siguri că cei în drept vor şti să-şi facă datoria şi până atunci nici dl Fronius şi nici Sindicatul Spirtului n’au dreptul să vorbească! Sa’a văzut în ultimul timp eşind la iveală, o mulţime de nereguli săvârşite în administraţia statului, şi totdeauna, fără de milă s’a pus pecetea infamiei, pe fruntea... nenorocitului de funcţionar public, care „vrând-nevrând“ este pus în diverse situaţii de a îndeplini serviciul „impus“ fie că are sau nu pregătirea necesară. Şi dacă se întâmlă să cadă un păcat, nu se ţine seamă deloc dece omul care a reprezentat De Cristian în toate timpurile pe „mucenicul neamului” greşit, cari sunt cauzele ce l’au împins la păcat şi nimeni nu s'a întrebat vreodată cum trăesc aceşti oanteni şi prin ce combinaţie fantastică de calcule parvii să se menţină în viaţă, când toată leafa lor o plătesc numai pentru chirie şi luminat. Dar să încercăm a spicui faptele metodic. Urmare în numărul viitor In atenţia dlui General Govanescu. Se prezintă la redacţie un comerciant, al cărui nume suntem rugaţi a-i ţine sub anonimat şi ne roagă să publicăm că a fost lovit de dl locotenent Demetrian Florin în cazarma Regimentului 35 Artilerie, pe când dorea să vorbească cu dl Colonel Skeletti, iar apoi a pus un caporal să-l dea afară! După 2 zile întâlnindu 1 din nou în faţa casei sale, dl locotenent i-a provocat în stradă strigându-i „pungaşule“. Martori la această scenă au fost, cari pot dovedi oricând. Atragem atenţia dlui General asupra acestui caz şi-l rugăm să binevoiască a ordona o anchetă, după care dl locotenent Demetrian Florin să-și primească pedeapsa. S’a deschis berăria Bragadiru Cu cea mai renumită bere din ţară, în localul de sub hotel Bonfert strada Metropoliei Nr. 11. Bufetar: Adalbert Gross. Comenzile pentru angro şi particulari se primesc la Birou str. Guşteniţii Nr. 14 (etaj) şî la Depozit str. Morilor Nr. 11. Serviciu la domiciliu. Adunare cu bucluc Duminecă 21 Aprilie s’a ţinut adunarea generală a asociaţiei căminului cultural din Răşinari. S’au desbătut chestiunile la ordinea zilei sub presidenţia dlui Emil Dancăşiu, preot ortodox din Răşinari, ale cărui merite în înfăptuirea edificării acestui monumental cămin, care face cinste nu numai comunei Răşinari, dar neamului românesc, sunt necontestate. Preotul gr. catolic Pompiliu Simonetti, (tatăl dlui deputat Simonetti,) crezând că dacă e preşedintele organizaţiei naţionale din Răşinari, are dreptul să fie şi preşedintele unei organizaţii culturale al cărei rost nu-l înţelege. A cerut să fie numit preşedinte, dar a fost respins categoric, din partea membrilor în drept, ştiind prea bine respectivii că preotul Simonetti n a fost în stare, să-şi repare nici coperişul bisericuţei sale, care e aproape să se dărâme! Ştim că biserica părintelui Simonetti are vre-o 12 jugăre pământ, dar mai ştim şi faptul că parohienii săi 95% sunt ţiganii lingurari de la „Corturi“ cari n’au ei ce mânca, dar mai ştim şi faptul că părintele Simonetti a acut câteva colecte printre credincioşii ortodoxi din Răşinari şi jur, ba chiar şi prin America, dar nu ştim ce s’au făcut banii şi la ce bancă au fost depuşi. Unele colecte sau făcut chiar înaintea războiului, în acest timp capitalul trebuia să fie crescut la mai mult de dublu, dacă ar fi fost depus la vre-o bancă; bisericuţa însă tot necoperită a rămas! Ce s’au făcut banii, vrea să ştie poporul şi donatorii, căci nu de mult preotul Simonetti a cerut dela Primăria Răşinari să i se voteze 200.000 (două sute mii) lei pentru acelaş coperiş. Ar fi bine o lămurire a poporului! Acest preot, care nu şi-a putut pune ’n ordine bisericuţa sa, a avut pretenţia să fie numit preşedintele căminului cultural, a cărui clădire s’a început cu 130.000 lei, deşi devizul era pe 312 milioane! Prin stăruinţa românilor înţelegători şi capabili de orice jertfe s’a înfăptuit, fără nici un fel de ajutor al dlui Simonetti, care se credea în drept să fie ales preşedinte, după cum are obiceiul să-şi vâre nasul acolo unde el a muncit şi să se ridice prin munca altora. Ar fi de dorit ca o astfel de persoană, care lucrează în contra intereselor unei instituţii cutculturale de ordin obştesc, după cum prevăd statutele căminului — să fie esclusă. Răşinărenii cuminţi au cuvântul! Mai mulţi răşinăreni. Regrete Ne-am bucurat ori de câte ori, a apărut câte o revistă, sau gazetă românească, care a avut mai cu samă ca deviză un program frumos, apărarea interesului general, sau chestiuni ideale pentru asanarea moravurilor şi cultivarea sufletelor, spre mai bine şi frumos. Am fi vrut, ca aceste facle să ardă cât mai mult, focul lor sacru să lumineze veacuri dea rândul minţile şi să pregătească caracterele celor ce se pun în slujba condeiului sau îşi potolesc setea de cetit, din orice pagină a căror fraze îmbracă idealul şi sublimul. Din nefericire sunt unele reviste sau ziare, cari nu pot fi echivalate nici cu focul sacru, nici cu o faclă ci numai cu o mică candelă care la cea mai mică adiere de vânt se sting. Şi oricât de mică a fost lumina lor, odată stinsă, lasă în urmă un întunerec de nepătruns, şi de aceia ne pare bine că odată o gazetă apărută cât de cât va face puţină lumină, dar în schimb ne pare în finit de rău, atunci când acestea dispar fără să fi apucat măcar să ne spue ce scop a urmărit şi de ce nu mai pot continua, să apară ? In materie de gazetărie se cere în primul rănd multă răbdare, mult idealism şi de se poate mulţi bani (dacă vrei să fii alt postume, solut independent). Ori, chiar dacă nai bani, fiind înarmat cu celelalte calităţi încă se mai poate face ceva, dar atunci când nu se găseşte nici una din cele 3, este natural să ne trezim, făcând ceva automat, sau cum spunea Eminescu. E uşor a scrie versuri Când nu ai nimic a spune, A înşira cuvinte goale, Ce din coadă să ne sune. In materie de gazetărie (prima este a doua putere în stat) este absolută nevoe de un program şi de o linie de conduită care să armonizeze cu interesele concetăţenilor, pentru că fără să îndeplineşti aceste condiţiuni rişti să dai naştere unui avorton şi acţiunea unilaterală sau pur personală a unei gazete nu poate garanta continuitatea existenţei sale, chiar dacă aceasta s’ar distribui în mod gratuit. Lumea astăzi este mai pozitivistă şi sirilă de anicitaţiuni sau lucruri iluzorii, vrea ceva mai durabil, mai înţelept şi pe cât se poate de aşa natură ca rezultatele imediate — de este posibil — să nu lipsească. Subiectul ce încerc a trata este prea vast, spre a putea desvolta complect în cadrul unui articol de gazetă şi mă mulţumesc a încheia, reamintind după cum am spus-o de multe ori prietenilor Nr. 62