Tribuna, noiembrie 1931 (Anul 4, nr. 26-29)

1931-11-01 / nr. 26

***** ANUL IV. Nr. 26 DUMINECA, 1 Noemvrie 1931. Preţul unui exemplar 3 lei. um tmr&m Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. AVRAM IANCU No. 35 Ziar Naţional Independent Director : NICOLAE C. DROC Anunţuri: Rândul m­m 7-50 Lei, în pagina de text 3.00 Lei. Situaţia economică şi finan­ciară a ţării e­ra mare impas. Cea mai teribilă criză, pe care a cunoscut-o ţara până în prezent. Nici pe vremea fanarioţilor, când poporul era supt din toate păr­ţile nici atunci nu era o situaţie mai critică decât e­­. Ţăranii da­tori vânduţi, comercianţii în fali­ment sau concordat, alţii pe pra­gul prăbuşirii. Industriaşii unii şi-au închis fabricile, elfii au re­dus la minimum lucrătorii şi funcţionarii, iar străzile oraşelor sunt pline de şomeri, acum în pragul iernii. Şomeri intelectuali, absolvenţi de şcoli superioare, hoinăresc pe străzile oraşelor, cer­şind posturi cu lefuri cât de mi­nimale. Funcţionarii neprfiliţi cu lu­nile, după ce li­ s-a impus şi curba de sacrificiu. Preoţii şi învăţăto­rii satelor nu mai­ au cu ce-şi cumpăra strictul necesar, căci nu şi-au primit de câte 5—6 luni salariile, iar negustorii le-a tăiat creditul! Produsele ţăranilor se vând pe preţuri de batjocură speculan­ţilor, cari apoi exploatează po­pulaţia oraşelor, vânzându-le cu preţuri întreite. Ţăranii complec­­tamente secătuiţi nu-şi mai pot plăti nici impozitele, dar să-şi mai plătească datoriile la bănci! De la un capăt la altat­ul ţării domneşte jalea şi desnâdej­­dea! Ştim cu toţii că această pa­coste căzută asupra blândului po­por român nu se datoreşte gu­vernului actual, ci tuturor gu­vernelor cari ne au condus ţara de la război încoace. Partidul na­ţional ţărănesc prin demagogia lui deşănţată, prin incapacitatea ne mai­pomenită şi prin jafurile sistematice organizate în avutul ţării, ne-au adus în starea de plâns în care ne găsim azi. Chibriturile, tutunul, taxele de timbru, petrolul, zahărul şi în general toate impozitele au fost mărite de partidul „sărăciei na­ţionale“ al lui Uliu Meniu. Sub guvernarea lor s'au înstrăinat toate bogăţiile naţionale, sub ei s'au făcut cele mai mari potlo­gării şi tot sub ei au scăzut va­loarea pământurilor şi produselor ţărăneşti. Cunoaştem bunele intenţii şi dragostea fierbinte ce o poartă ţării de prim ministru Nicolae Iorga, asemenea vedem eforturile extraordinare ce le face dl C. Argetoienu pentru repararea gre­şelilor altora şi îndreptarea tristei situaţii. Ştim că micşorează bu­getul de la 36 miliarde la 25 mi­liarde, scăzând apoi astfel im­pozitele populaţiei năpăstuite. Pentru a salva cu un ceas mai de­vreme şi a reda­mării li­niştea necesară, se impun măsuri radicale, trebue tăiat în carne v­ie! 1) Reducerea teferilor mi­niştrii­­, secretarilor generali, pre­fect­lor, directorilor şi ins­ecto­­rilor generali. Maximum de sala­riu să fie 20.000 Iei lunar. 2) Reducerea aparatului funcţionăresc la 60 procente din ce avem azi. Nici un stat din Eu­ropa nu are comparativ mai mulţi funcţionari la România. Pe rând Cehoslovacia are 7 funcţionari la o miie de locuitori, Bulgaria are 11, iar România 20 funcţionari la o miie de lo­cuitori. 3) Distrugerea cartelurilor industriilor parazitare, cari au scumpit în mod excesiv vie­a. 4.) Aplicarea legii cumulului şi eliminarea pensionarilor din ser­viciile publice. In ultimul timp din cauza crizei economice financiare, au survenit mari perturbaţiuni în viaţa bancară a României. Bănci puternice cum a fost „Victoria* din Arad, „Bihorea­““ din Oradea, „Timişana* din Ti­mişoara, iar în ultimul timp banca Benkovitz din Bucureşti şi zilele trecute, banca Mermorosch & Blank & Co. au fost nevoite să ceară concordat forţat ne mai putând face faţă plăţilor. 4. E într'adevâr un fenomen cu­rios, dar în acelaş timp e şi ex-5) Prohibirea la import a mătăsurilor, parfumurilor, pudrei şi a tuturor articolelor de lux. 6) Intensificarea la maxi­­mum a exportului de tot felul, cu anularea taxelor şi înfiinţarea primei de export. 7. Suspendarea execuţiilor silite pe timp de 2 ani. 8) Votarea unei legi pentru apărarea căminului rural, înţele­­gându-se casa, vitele şi uneltele de lucru ale ţăranului şi minimum 10 jugăre pământ, cari să nu-i poată fi vândute prin licitaţii. 9) Revizuirea averilor tuturor foştilor miniştrii şi funcţionarilor superiori, averi cari să se con­siate în folosul statului. 10. ) Majorarea pedepselor pen­tru delapidare de bani publici, modificându-se legea actuală — care prevede maximum de 5 ani pentru oricâte milioane furate,­­ în minimum 5 ani până la 10 mii lei, 20 ani până la 50 mii lei, muncă silnică pe viață pentru 100 mii lei, iar de la 100 mii în sus, pedespsă cu moartea! 11.­­ Răspunderea efectivă și di­rectă a miniștrilor. Suntem în preajma deschi­­derii Parlamentului și guvernul dacă vrea, are puterea să o facă ! Numai aşa se mai poate reface situaţia, căci în timpuri critice se impun legi draconice! Salus rei publicae, suprema lex este ! (Salvarea statului e suprema lege),­plicabil, căci în ultimul timp — mai ales după prăbuşirea băn­cilor Berkovitz şi Blank, deponenţii s’au alarmat şi au dat năvală asupra băncilor, cerând să li­ se dea banii depuşi. Acest fenomen s’a mai întâmplat şi în alte ţări cu bănci mult mai puternice, cum a fost cazul cu, Dresdner Bank“ pentru salvarea căreia a fost nevoe de intervenţia statului german. Nu vom discuta aici dacă intervenţia statului român este sau nu binevenită — cum e cazul marilor bănci judoveşti Berkovitz şi Blank, când ţărenii români sunt lăsaţi pradă cămătarilor — dar trebue ca guvernul să se gân­dească serios la măsurile ce tre­bue să ia pentru salvarea băn­cilor româneşti şi în special a „băncuţelor“ de pe sate a căror situaţie e mult mai grea decât a băncilor mari, a băncilor mici ai căror deponenţi sunt văduvele sărace şi tiranii destul de orop­siţi de soarte. Aici ar trebui să se gân­dească serios guvernul, aici ar trebui pus umărul şi dată mâna de ajutor! Orice om cu mintea sănă­toasă va judeca situaţia şi va şti că dacă o bancă îi primeşte bani­ spre fructificare, acea bancă nu ţine banii în casă ci îi dă împru­mut altora, pe anumite termene cu o dobândă fixă. Depunerile la toate băncile din ţară se ridică la 50 miliarde lei , dspuşi în lei şi diferite va­lute străine ori toată circulaţia fiduciară (toţi lei de hârtie) sunt numai 17 miliarde. Ce pot face băncile ? Dacă la un moment dat se alarmează deponenţii şi se pre­zintă băncii să-i restitue capitalul depus, banca respectivă va putea face faţă şi va putea plăti 10% - 20% din totalul depunerilor — sume cari p­­ varia între 1—10 —20—50 milioane, după puterea băncii — dar în nici un caz nu va putea plăti toate depunerile, cari au fost plasate cu dobândă diferiţilor cetăţeni, cari au cerut şi primit împrumuturi! Ar fi momentul ca guvernul să facă şi o lege de apărare a băncilor prin care să se regle­mentare şi ridicarea capitalurilor în momente de panică! Aşa se explică situaţia de azi a băncilor din Sibiu, cari spre mai mare siguranţă au hotărât că deocamdată nu mai acordă împru­muturi, iar din depuneri — oricât de mari ar fi — nu mai restitue decât câte 5000 Iei săptămânal. Această măsură a luat-o și banca „Albina“ pe lângă cele­lalte mari bănci din Sibiu, care o știm cu toții că e un institut se­rios, care a lucrat și lucrează cu foarte mare precauțiune, deci a­­cest fapt nu trebue să îngrijoreze pe nimeni, căci nu e nici un pe­ Nicolae C. Droc. Criza bancară!

Next