Tribuna, iulie 1932 (Anul 5, nr. 20-23)

1932-07-10 / nr. 20

P*g. 2 .TRIBUNA* Gospodăria noastră publică în lumina criticei obiective. De IUB FLOAŞIU Istoria finanţelor româneşti de după râsboiu, are trei epoce dinastice. Până la sfârşitul anului 1932, nu existau bugete regulate şi cheltuelile statului se făceau după indicaţiunile ministerelor de resort, întrucât încasările nu e­­rau suficiente unei atari gestiuni, diferitele guverne recurgeau la împrumuturi interne şi externe. Vintilă Brătianu, reuşise să pună capăt acestei nerândueli şi astfel ţara a cunoscut sub acest gospodar înţelept o perioadă fe­­ricită de prosperitate generală, bazată pe o gestiune regulată. De la 1924 și până la 1928 bu­getele echilibrate au realizat și pe teren monetar o stabilizare de fapt, rămânând ca in anul urmă­­tor (1929) să se treacă la stabi­lizarea de drept. Perioada următoare (a treia) ar fi trebuit să însemneze o con­­solidare generală a ţării, atât pe teren financiar cât şi pe teren economic. România primise doar un nou împrumut din afară de peste 10 miliarde Lei. Cu acest mare împrumut numit „de­stabi­lizare“ aveau să fie regulate da­toriile statului şi ale căilor ferate, iar activele Băncii Naţionale fă­cute lichide, pentru a-i permite astfel o funcţiune monetară nor­mală. In acelaş timp, o sumă im­portantă era pusă la dispoziţia căilor ferate pentru executarea unui program de lucrări produc­tive. Un consilier technic avea să funcționeze timp de patru ani, pentru a fi de ajutor Băncii Na­ţionale în operaţiunile de stabi­lizare şi pentru ca guvernul ro­mân să fie controlat în aplicarea îndatoririlor luate. Astfel ajutată, ţara noastră putea să aibă finanţe sănătoase şi să-şi restabilească creditul ne­cesar desvoltării ei economice. „Or, trei ani după această operaţiune — spune raportul con­silierul technic Ch. Rist — gu­vernul român arată un deficit de 10 miliarde, iar echilibrul buge­tului în curs este grav compro­mis­. Aceste deficite bugetare nu sunt singure cauza pentru care atât ţara cât şi străinătatea s-au alarmat de catastrofa financiară In toamna anului trecut, la municipiul Sibiu, s‘a numit pen­tru prima dată o comisie interi­mară cu majoritate românească compusă din următorii: v. preşe­dinte Silviu Ţeposu, membrii: Dr. Andrei Gâdea, Dr. Nicolae Schiau, Dr. Cornel Minta şi Gheorghe Poponea. Astăzi, când membrii româ­ni sunt înlocuiți cu partizanii gu­vernului, s-a crezut de bine să vedem care a fost activitatea ei în pragul căreia ne-au adus gos­podarii ultimilor patru ani.Faptul că trăim peste puterile noastre și închidem regulat anii bugetari cu defoite de miliarde, nu este nimic deosebit. Mai sunt şi alte ţări în situaţia aceasta. La noi însă se adaugă: dispoziţia fără urme în do­cumentele statu­­l ator zeci de miliarde Lei proveniţi din împrumuturi; o politică financiară fundamental gre­şită şi opusă Intereselor na­ţionale, cu sporuri abuzive şi bazată pe o fiscalitate exa­cesivă, ba chiar sălbatică, pentru că se aplică pe ruina tuturor gospodarilor; aba­teri cu apablia de la legile fi­nanciare în legătură cu pla­nul de stabilizare şi cu ges­tiunea însăşi a finanţelor publice; uşurinţă în alcătu­irea bugetelor , lipsa de e­­vidență şi de sinceritate în contabilitatea de stat, dis­preţ faţă de orice principiu de ştiinţă financiară în ge­nere dezorganizare rezulta­tă dintr-o gestiune financia­ră destrăbălată, acestea sunt cauzele pentru care ne alar­măm . Acestea sunt şi constatările dlui Rist şi ele ne determină să privim cu îngrijorarea unor oa­meni conştii de consecinţele lor economice. Sub povara acestor consta­tări obiective a trebuit să plece guvernul de „technieleni*. Avertizaji de consecinţele i­­nevitabile, trebue să ne orientăm însă în viitor. Intr'un viitor în ca­re — după raportul în chestiune — salvarea noastră financiară nu trebuie căutată într'un Împrumut extern, care n'ar face decât să agreveze sarcinile țării, căci a­­sistenta internaţională nu este un leac pentru un popor ai cărui gospodari se fac vinovaţi de o atare gestiune scandaloasă. Profesorul Rist, a făcut prin raportul său o critică obiec­tivă a gospodăriei noastre publice, arătând totodată calea de urmat în viitor: reorganizarea finanţelor româneşti arată cum şi cine a reorganizat şi gospodărit cinstit. Poporul va şti să pretindă în viitor gospodari demni, cari să ştie să chivernisească banul public, îndru­mând economia naţională pe căi sănătoase, şi prin ce şi-a justificat existenţa ? Pe teren gospodăresc, a al­cătuit bugetul pe 1932 cu o redu­cere de 12.607.373 lei, fără a licenţia din serviciu vre-un funcţio­nar sau lucrător; a redus taxele de hoinărit cu 25%, cele asupra valorii locative cu 5%, cele de canalizare cu 10% şi cele de curăţirea gunoiului cu 15%. A pus în bugetul cel nou suma de 800.000 Iei ca indemnizaţie speci­ală pentru funcţionari pentru tim­pul de la 1922-1928 şi o sumă inderitică pentru întregirea in­demnizaţiei de chirie, din care Ministerul a aprobat deja ordo­­nanțarea unei cote de 25%. Deşi bugetul s‘a redus cu suma amintită, totuşi la capitolul întreţinerea drumurilor s‘a prevă­zut cu 356.118 lei mai mult de­cât s‘a cheltuit în anul trecut, iar pentru complectarea rețelei de lumină electrică s a prevăzut cu 50.000 lei mai mult. A instituit o comisiune care să studieze întregul complex al taxelor cari se plătesc la oraș, ca viitorul buget să se poată al­cătui cu reducerile pe cari le cer timpurile grele de criză financi­ară, prin care trecem. A î tocmit regulamentul de funcţionare al serviciilor muni­cipiului, regulamentul apeductu­lui, al canalizării, al construcţiilor şi regulamentul orhestrei orăşe­neşti, în urma căruia orhestra, care mai înainte, fiind considera­tă ca o anexă a „Musikverein“ ului săsesc şi a trezit atâtea ne­mulţumiri în rândul populaţiei româneşti, a devenit o instituţie folositoare atât pentru români, cât şi pentru saşi. Pentru această orhestră s-a instituit o comisiune de conducere, compusă din specia­lişti, între cari se găsesc şi pro­fesorii de muzică : Timoteiu Popo­­vnci şi Nicolae Oancea. Constatându-se că cinemato­grafele oraşului lucrează cu defi­cit, pe unul l-a sistat, iar pe al doilea l a dat în licitaţie cu 700.000 lei anual. Pe teren edilitar, opera în­cepută de comisia interimară, nu s-a putut termine. A cumpărat a doua carieră de pietriş, pentru a putea veni şi în ajutorul cartiere­lor noi înfiinţate. A deschis un credit de 240 000 Iei pentru pla­ta lucrătorilor la întreţinerea şo­selelor şi altul de 180.000 pentru procurarea unui autocamion la înpietruirea străzilor şi şoselelor, credite aprobate de Ministerul de Interne prin ord. 10436 din 25 Maiu 1932, la intervenția perso­nală a v. președintelui Silviu Ţeposu. Astfel conform planului fă­cut, nu ar fi rămas stradă, din cartierele reformei agrare, fără trotuare şi fără pietriş. Comisia interimară a deschis mai departe un credit de 60 000 lei pentru cumpărarea de pături, cearceafuri etc. pe seama mătură­torilor de oraş, toţi numai români, dându-le astfel posibilitatea de a avea şi aceştia un cămin igienic şi atrăgător. A dat nomenclatură nouă străzilor din oraşul Sibiu, satisfă­când după dreptate revendicările româneşti. Constatându-se, că apa duclul de care dispune oraşul este in­suficient pentru aprovizionarea cu apă, a luat măsurile necesare pentru a se face sondaj în apropi­erea abatorului comunal, ca aces­ta, ca cel mai mare consumator de apă al oraşului, să se poată aproviziona deosebit. A decis continuarea reţelei de cana­lizare în oraşul de jos şi începe­rea canalizării în cartierul Laza­ret de unde oraşul poate fi ame­ninţat cu răspândirea de boli­ molipsi­oare, iar ca încoronare a activităţii edilitare a întocmit Piaţa Unirii cu un pere de toată frumseţa. Constetând mai departe, că Planul de sistematizare al oraşu­lui, făcut de erhitectul baron Be­­deus (cu acest plan s’a cheltuit până acum 3.454.589 lei) este irealizabil, a însărcinat serviciul tehnic să compună un nou plan care să ţină cont de realităţi şî de planurile reformei agrare. In urma intervenţiei vice­preşedintelui Ministerul de Co­municaţie a aprobat în mod gra­tuit,pentru gudronarea străzilor 15 vagoane păcură. Din punct de vedere româ­nesc comisia interimară, a căutat ca nedreptatea, de care e fost înpărtăşit până acum elementul românesc în angajarea funcţi­­onaritor la Primărie să se re­pete. De aceea constatând, că 75% dintre funcţionarii existenţi sunt saşi, a ţinut ca toate locuri­le devenite vacante să se între­gească cu români. In cele 8 luni, cât a funcţionat comisia interimară stau ales la Primărie: 5 impiegaţi, 1 inginer-şef silvic­, 1 şef per­ceptor, un agent sanitar, şofer şi 1 camerier, toţi români prin care fapt corpul funcţionarilor Români sta întărit. Nădăjduim că noua comisie va continua opera începută. Activitatea Comisiei Interi­mare a Municipiului Sibiu Nr 2® Un ofiţer înecat în Olt, in ziua de 22 Iunie 1932, ora 15 15, s a înecat în apele Oltului, la punctul «Izvorul lui Cuza Vodă», 3 km. Nord-Vest de Cătimăr­eşti Adun­­tarul Locotenent Morărescu Ion, din compania 7 Sanitară, Sibiu. Fiind sesizat Parchetul Militar din Sibiu, s a delegat cu cercetarea cazului căpitanul Ştefu Octavian, ca­re s-a transportat imediat la faţa lo­cului însoţit fiind de medicul local. Suma — medicul legist al garnizoa­nei Sibiu. Din cercetările făcute la faţa locului de către delegatul Parchetu­lui militar, s-a stabilit următoarele : Pe la ora 12 în ziua de 22 iu­­nie 1932, au plecat din Sibiu cu auto­mobilul­­ Adm. Locot. Morărescu Ion şi soţia sa, m­­icul căpitan Braha şi soţia spre a lua masa undeva pe crefi­lul Oltului şi apoi să facă bac în Olt. După ce au luat masa la punctul „Izvorul lui Cuza Vodă“, au intrat cu toţi în apă. Locot. Moră­rescu care nu ştia să înoate, fiind luat de valuri şi târât de curent la adânc, s‘a înecat fără să fi putut fi salvat cu toate încercările depuse de medicul căpitan Braha. Cadavrul ofiţerului s‘a pescuit în ziua de 25 iunie 1932 pe terito­riul comunei Govora la 4 km. Sud - Est de R.­Vâlcea. Autopsia cadavrului s‘a făcut pe loc de medicul legist, după care apoi s‘a dispus transportarea cada­vrului la Sibiu la morga Sr­italul mi­litar al C. Z. Armată. Primul Comisar Regal, Colonel Carapancea Titus, luând cunoştinţă de actul medico-regal de autopsie a autorizat înmormântarea, care a avut loc cu toate onorurile în ziua de 28 iunie 1932. Dat fiind că decedatul local.­­Tlotărescu Ion era bine cunoscut în acest oraș, știrea marfei sale a im­presionat foarte mult cercul cunos­cuți­or săi.

Next