Tribuna, aprilie 1933 (Anul 6, nr. 6-7)

1933-04-09 / nr. 6

Pag. 2 Intreţinut de primărie şi morales să fie Inv­itat să devină leneş şi pe deasupra pretenţios, căci dacă el nu are de lucru nu e vinovată primăria şi ni­ci obligată să l în­treţină ca pe un parazit al său. Furnizând carne şomerilor, am avut ocazia să mă conving că ,­tre cei sărăcişi cu adevărat nenorociţi, sunt lichele, cari spe­culează primăria şi cari fac po­litică internaţională fiind hrăniţi pe gratis de primărie. Sunt zidari, acoperitori de case, b­­ineri, cari sunt şomeri, ori ştiut este că zidarii şi acope­ritorii de case nu lucrează decât vara, când câştigă câte 2.300 lei zilnic, ori nu este drept ca iarna să fie i­ntrefinită de primărie! „ Sunt şi azi şomeri, cari câş­tigi, având zilnic de lucru, iar primăria le dă bonuri, plătind din pun­ga noastră a cetăţenilor!­­ Ar fi nevoe să se înfiinţeze un birou de informaţii, care să urmărească pe şomeri şi să in­formeze primăria de situaţia fe­­căruia, iar acei care au de lucru să fie şterşi din lista celor aju­toraţi. * Mai este o chestiune foarte importantă şi anume chestiunea căminului unde se adună săptă■ mânai de 1—2 ori şomerii, unde se discută chestiuni de politică internaţională, chestiuni cari tind la distrugerea ordinei sociale şi a statului român. * Ar trebui ca poliţia şi sigu­­ranţa să ia măsuri ca aceste că­­minuri să fie închise, ori dacă nu, adunările să fie anunţate poliţiei, care să delege câte un organ al său, care să fie prezent la toate adunările, căci în aceste adunări se discută chestiuni cari privesc siguranţa statului! ’ O triere a şomerilor se im­pune şi totodată o verificare a tuturora, cari fac parte din parti­dele politice, cum sunt partidul socialist independent al dlui hor­­nar Ursu şi social democrat al dlui Stai, to­t trebue să fie şterşi de pe lista de ajutorare! ’ Primăria nu poate fi terori­zată de o bandă de derbedei, cari sunt alimentaţi de banii Mos­covei şi ai Internaţionalei a Ill-a . In numele poporului contri­buabil — care contribue la între­ţinerea şomerilor — cerem sa se pună ordine şu să se veri­ce fie­care şomer, care primeşte ajutor, iar acei cari sunt membrii parti­delor duşmane ţării şi Coroanei să fie şterşi dela ajutorul pe care î l primesc azi, căci nu se poate ad­mite ca oraşul — din contribuţiile cetăţenilor — să u­­ite bolşevicii, cari azi lucrează pentru distru­gerea ţării, instigaţi de unelte străine­­ Decât să hrănim viperele la pieptul nostru, vipere, cari azi se încălzesc şi mâine ne muşcă, mei bine să te distrugem ezi! Siguranţa ţării mai presus de orice ! Azi sunt timpuri grele, să avem milă pentru bunii români, iar pentru duşmanii neamului să ne pregătim mitralierele ! Salas rei publicae, suprema lex esto! Nicolae C. Droc fmitirul ii lamele. In piaţa Reg. Ferdinand, există o fântână artificială, ridicată în o­­noarea şi amintirea generalului ger­man Falkenhein. (Aşa se vorbeşte). In vârful fântânei stă mândru un cocostârc care simboliza, ar­matele germane, având în plisc un şarpe — armatele române. In noaptea de Sâmbătă spre Duminică, 19 Martie a. c, acest cocostârc, a fost coborât, fără alaia, de către tinerii români, conştienţi, cari au­ mai încercat odată lucrul acesta, mai înainte, lăsând atunci, cocostârcul cu plis­cul căscat — căci şarpele s-a în­tors şi-a muşcat, mândrul cocos­târc de coadă şi-apoi a dispărut. De data aceasta, a dispărut şi cocostârcul, înlocuit fiind cu un trei color românesc pe care nu l-a apucat ziua. Rămăşiţele pămân­teşti, ale faimoasei fântâni, au fost păz­ie, până mai ieri, alal­tăieri de către un poliţist român. Presa locală, săsească s-a se­sizat şi alarmat, pe noi nu ne sur­prinde de loc această alarmare, căci îi cunoaştem durerea. Facem atent onor. Primăria oraşului, în fruntea căruia stă nestingherit un sas, iar lângă el, un ajutor de român.............să nu mai ordone cocoţata, din nou a cocostârcului, altfel descocoţarea, nu se va mai face în întunerecul liniştit al nopţii, ci în plină zi de sărbătoare, pentru că această ruşine naţională nu mai are ce căuta, în centrul Sibiului româ­nesc dej1 din 1918 acolo fiind lo­cul altui monument . Deocamdată atât, N. G. Sibianu .TRIBUNA Lupta între generaţia tânără şi cea bătrână. Războiul mondial cere a a­­dus României vechi provincii lo­cuite de Ro­mâni de veacuri, ne-a pus in fiţa unor imense şi com­plexe situaţiuni notă de viaţă pu­blică. Bubuitul tunului, pââitul gloanţelor, mormane de voinici vânjolîţi cu pământul şi ameste­caţi cu propriul lor sânge prinşi Intr'o i­mensă durere cu pă­mântul scump al patriei şi tot şirul nesfârşit al grozăviilor trecutului războia au răscolit în omul tânăr sau în cel ce creştea odată cu şueratul gloanţelor toate for­ţele superioare de simţire şi gân­­dire şi i-a făcut omul vremii lui.­Nu tot acelaş lucru s-a întâm­plat cu cei bătrâni. Coardele sufle­tului lor cătrănit n'au răspuns îa nici o durere a neamului, inima lor cu mişcări somnoroase n'a tresăl­­tat la pârjolul ce cupridea întreaga ţară din cauza lor şi mintea lor opacă ca lovaiul n'a pătruns ele­mentele de prefacere ale vieţii. Războiul s'a încheiat. Puţini din cei ce sângeraseră pe toate câmpiile României au intrat în viaţa publică. Mulţi au îmbrăţişat aurul ce umflă punga şi pântecele, alţii şi cei mai eroici au pornit din nou la viaţa de muncă pără­sită odată cu războiul, ei au în­groşat rândurile întemeietorilor scumpei noastre Românii de azi, îi găseşti în armată, în justiţie, în învăţământ, modeşti, tăcuţi, ei ci­mentează legătura între mădula­rele nstfei. Pleava cea multă s’a înre­gimentat în asociaţiile politice, nu­mite partide şi cei ce stătură de­parte de focul nimicitor al răz­boiului puseră mâna pe treburile ţării. Cei ce lătrau în întrunirile publice din fundul bojocilor, scribi cu pregătirea necesară lipsită, găinari ai maidanului, ajung mi­niştri. Curente streine democratice importate de aiurea prinseră ră­dăcini în mulţimea zăpăcită de măcelul mondial şi în acest iureş al saltimbacilor nepregătiţi, pro­bleme de viaţă creşteau şi se în­­greuiau. Curente de depravare, de i­­moralitate cresc şi prind rădăcini veninoase în sufletul multora. Naşte peste tot neîncrederea în om. Presa în majorit­atea ei străină de durerile acestui neam scrisă de străini nepregătiţi, ali­mentează formaţiunea unei edu­­caţiuni pseudoculturale. Se loveşte în biserică, se loveşte în şcoală. Se fură pretutindeni pentru că nu­mai e nicio morală. E­nul este instrumentul de pătrundere în viaţă. Acest vuet de zăpăceală, de laşitate de imorali­tate se întinde de sus în jos — miniştrii hoţi — agenţi fiscali hoţi. Cei mari stau pe bănci mi­nisteriale cei mici in puşcării. Legi se fac pentru cei mici. Şi în această eră desttuaţii ne aflăm astăzi. Tinerimea română însă, aceea tinerime săracă şi curată cu pă­rinţii sfârtecaţi şi făcuţi una cu pământul în războiu, tinerimea crescută în mugetul de tun s’a ridicat ca o imensă armată la luptă. Un căpitan viteaz cu ochii de vultur cu braţele vâojoase a înfişcat de cap pe taurul nepu­tinţei conducătorilor de azi , îl urmează toată suflarea româ­nească şi sărăcită, văduvită de drepturi şi trăită în mizerie, îl urmează şi trebuie să­­ urmeze vrednicii ostaşi de pe câmpul de luptă, îl vor urma, toate asociaţiile profesionale de muncă cinstită în această luptă de exterminare a răului. E problema de viaţă ce se pune pentru România. Şi sun­tem hotărâţi săi învingem. Ion Dumbravă „Publicaţia“ pre­fectului de Sibiu. Prefectura judeţului S­biu, etan­şat o „publicaţiune“, cu data de 22 Februarie a. c — semnată de însuşi prefectul Coriolen Ştefan — care a trimis-o la toate primăriile comunale din judeţ, pentru a fi afişată spre ve­dere publică. Intr'o primărie comunală, am avut ocazia să o vedem şi noi. Această publicaţiune, după pro­claroaţia guvernamentală pentru insti­tuirea stării de asediu, la drept vor­bind, n’are nici un rost— mai ales că în Sibiu şi jur, comunismul n’are nici o trecere. . . dar pe dl prefect nu-l doare atât de comunism, cât de alt­ceva................Ca opinia publică să vădi acest lucru, vom reda câteva Nr. 6 rânduri din această publicaţie. 9In acelaş timp, alte elemente, fără să-şi dea seama, dau ajutor in­direct acţiunii de destrămare, cădindu­­se la violenţe, care creează o atmos­feră prielnică răsturnării ordinei în stat, unii îmbrăcaţi, chiar în haine naţionale româneşti, fără a-şi da seama prin atitudinea lor propigă ideile co­muniste'".....................................etc. Auziţi domnitor! să taxezi pe unii îmbrăcaţi în haine naţionale ro­mâneşti cum­ incontestabil sunt studenţi legionari, din „Oarda de fier“ — zic să-i taxezi drept comunişti ? ! — Nu-i aceasta cea mai mare crimă şi lovi­tură dată, tineretului naţionalist ? Se judece opinia publică, fără părtinire această frază a faimosului prefect de Sibiu, Cori şi nu ne în­doim că nu ne va aproba ! Adică cum? dacă n’ai comunişti în judeţ, să-ţi permiţi obraznicul lux, de-a numi floarea şi viitorul apropiat, al acestei ţări drept „comunişti* ? Ce crede de jumătate de ministru Viorel Tilea şi subalternul său Cor, că în­trebuinţând astfel de mijloace toi vor întări craca slăbită de sub picioare, sau vor înspăimânta cele două cate­gorii îmbrăcate în straie ţărăneşti ? Nu! Niciodată ! Să mai poftească dom­niile lor în Atămor, Ocna etc., sau chiar în întreg judeţul, ca să se con­vingă pe deplin. Armele, cari le în­dreaptă, puternicii zilei, împotriva na­ţionalismului, să le îndrepte contra comunismului, sau să le predea în mâini naţionaliste, cari chiar neînar­­mate vor distruge comunismul şi-atunci cu siguranţă nu mai e nevoe de stare de asediu ! Domnilor conducători, nu veţi pieri sub copita tânără naţionalistă, dar veţi pieri sub copita comunistă şi nu mi-e atât de voi, dar mi-e de biata ţară ! A. Primim in publicare: In legătură cu cele publicate în ziarul Dvoastră Nr. 5 anul VI, din 2 Matie 933, sub titlu de "Caz curios de escrocherie în Sibiu» și în conformitate cu le­gea presei, vă rog a da loc următoarelor: Prin sentinţa Tribunalului Sibii­, subsamra ul am fost achi­tat de în viu­rea care mi­ s‘a pus în sarcina, nu pentru motivul că reclamanţii, nu au cerut pedep­sirea, ci pentru că faptele aşa cum s'au prezentat, nu au întrunit elementele constitutive ale nici unei infracţiuni. De acest fapt, se poate con­vinge toţi oamenii de bună cre­dinţă din sentinţa Tribunalului. Încercarea unor rău­voitori, interesaţi, cari au ocupat postul meu şi ar dori şi azi să­­ ocupe caută prin mistificarea adevăru­lui, să inducă în eroare opinia publică, şi cu scopul evident de a mă descredita în faţa superi­orilor mei, cu o evidentă rea credinţă şi lacomie, la situaţia care o deţin, se loveşte de ho­tărârea j­ustiţiei prin care sunt pus la adăpost de orice bănu­iala. Am ţinut de a mea datorie de a publica această scurtă re­flecţie, cu aceia că pe cel vino­vat, il voiu trage In faţa justiţi­ei pentru a răspunde, de afir­maţiile pe care şi le-a permis a le face in legătură cu o chesti­une, clarifică­tă de justiţie. Primiţi Vă rog asigurarea stimei mele. Constantin Steiger

Next