Tribuna, iulie 1933 (Anul 6, nr. 12-14)

1933-07-22 / nr. 14

ANUL VL Nr- 14 Sâmbătă 22 Iulie 1933 Prețul unui exemplar 3 lei. Redactia și Administrata­­. SIBIU, Str. Mitropoliei Nr. 29 Director: Nicolae Coman Droc Anunturi : Rândul m/1. 2 50 Lei in pagina de text 3­50 Lei Ziar National Independent ­ De un timp încoace marea masă a învăţătorilor şomeri în­cepe să se mişte... să protesteze şi să ceară punerea lor în drep­turile legale, pentru cari şi-au mân­cat întreg avutul lor, frecventând şcoala normală 7 ani de zile, a­­şa ca mai târziu să vină în sluj­ba ţării şi a neamului, pentru lu­minarea maselor noastre ţărăneşti. De pe băncile şcoalei, aceşti tineri apostoli ai luminei erau plini de patriotismul unui aposto­lat desăvârşit, pe care îl visau încă din primii ani de şcoală când se vedeau — aevea — în mijlocul maselor populare revăr­­sându-şi din hambarul cunoştinţe­lor, acele boabe de plină rodire şi mană sufletească, pentru cei flămânzi după ştiinţă. lată însă că visurile tinereţii lor s’au preschimbat — actual­mente — în lanţul nesfârşit al decepţiilor, de cari aceşti naufra­giaţi ai sorţii se lovesc la tot pasul şi răspântia de drumuri. Sunt absolvenţi încă din anul 1928, cari încă nici azi nu au putut fi încadraţi în fronturile ce­lorlalţi tovarăşi de muncă. Sunt învăţători — foşti aju­tori şi suplinitori — cari în pre­zent, în urma examenelor de li­chidare obţinând diplomele, având încrustat la răbojul activităţii lor de la 8—15 ani de serviciu, cu familie grea şi alte necazuri, sunt nevoiţi a prinde din nou coarne­le plugului, pentru agonisirea unei bucăţi de pâine, pentru ei şi fa­milie. Partea cea mai mare a a­­cestor învăţători a fost recrutată — poate chiar forţat — în acele vremuri când se tindea spre o culturalizare cât mai rapidă a maselor noastre populare, în care scop s‘au făcut pe deplin datoria fiind cei dintâiu pioneri cari au menţinut la lumină poporul — în parte demoralizat — după ma­rele răsboit». Istoria acestor năpăstuiţi slu­jitori la altarul şcoalei noastre primare este poate una dintre cele ii lîtie ipului in­ învățătorii şomeri cer plasarea lor in posturi. Ultimele soluții. RESTABILIZAREA De ani de zile se agită, se dezbate chestiunea restebilizării. Intr'adevăn­- situaţia economică şi finan­iară a ţării este­ât se poate de critică, chiar dezarh­tiocesă, de pe urma legii conversiunii steu distrus şi creditorii şi se vor dis­truge şi datoraţi», iar agricultura, comerţul şi Industria a ajuns în cea mai mare criză, neputând lu­cra din lipsă de credit, căci azi nimeni nu mai dă împrumut pe nici un fel de garanţie. Prima nenorocire a fost sta­bilizarea leului la 310 centime, deşi acest curs s-a dovedit a fi prea urcat. Aceeaş greşală a făcut-o şi Anglia, care în 1924 a stabilit lira la fel ca şi noi — adecă la un curs prea ridicat — dar en­glezii au reparat greşala prin de­valorizarea lirei. Chiar în Elve­ţia, unde francul are o acoperire aur de 150 la sută, se discută devalorizarea ca un imperativ de ordin economic. Căci e absolută nevoe de restabiliza­re o dove­deşte faptul că la anul 1929 un jugăr de pământ se vindea cu 25—30.000 lei, azi se vinde cu 5-6000 lei, dar nici cu acest preţ nu se cumpără nefiind buni, aşa­dar averea ţăranului a scăzut. Prin restabilizare averea revine la normal cum a fost în 1929, iar ţăranii şi în general masele producătoare vor putea să-şi plă­tească datoriile — fără con­versi­une — dar in acelaş timp rein­­vieză creditul Unii vor zice că acest lucru s'ar putea face prin inflaţie, dar aceia nu şi dau seama că inflaţia e foarte periculoasă şi nu mai poţi avea nici o siguran­ţă. Despre problema restabilizării va vorbi chiar azi la orele 7 dl Gr. Iunian în sala mare „Unicum* şi suntem siguri că fiecare cetă­ţean va fi complect lămurit. IV. C. D. ce mai triste, din câte s-a cunoscut până acuma, şi totuşi nimeni nu se gândeşte la găsirea unor solu­ţii care — cel puţin în parte — să salveze această pleiadă de şomeri din impasurile şi mizeria neagră în care se sbat de ani de zile. Cum aceste scene aduc cu ele ştirbirea de prestigiu al întregu­lui corp didactic al şcoalei noas­tre naţionale, ba mai mult pier­derea respectului în faţa elemen­tului minoritar, se impune o grab­nică şi mulţumitoare salvare a a­celora ce în baza legilor îşi cer părinteasca ocrotire din partea statului, în slujba căruia sunt gata a se pune. Valurile de protestare a aces­tei pleiade de învăţători încep să se mişte cu furie, punând în pers­pectivă uraganul care se va des­­lănţui dintr-un colţ de ţară în altul — trezind din letargie pe toţi a­­ceia cari sunt chemaţi să-şi ple­ce urechea la strigătele lor dis­perate. Au fost poate cei mai mult răbdători aceşti slujitori ai sta­tului, pentru ca şi azi după atâta aşteptare să li­ se închidă porţile şcoalei. Ni­ se pare că am făcut prea multă şcoală?... Am depăşit mai mult peste linie ?... Dar culturalizarea şi eman­ciparea maselor noastre populare nu-şi are frontiere fixate ; câmpul şcoalei de carte şi ştiinţă este ne­ţărmurit şi nici o forţă nu poate să-i stăvilească. Daca azi aşa de târziu ne-am trezit — cu ideea greşită — că avem prea mulţi învăţători, de ce oare nu s-a găsit soluţia din timp pentru ca azi să nu avem această „inflaţie de şomeri“ cari consti­­tue în actualele împrejurări nu­mai o sarcină pentru societate şi o ruşine pentru stat. In curând ne vom găsi în pragul unui nou an şcolar şi în­că nici o soluţie nu se vede des­chisă pentru încadrarea marelui număr de învăţători şomeri. Văzând deci că nimeni nu se interesează de soarta lor, în­văţătorii au început deja ca să-şi caute salvarea prin propriile lor forţe — cam­ deşi aproape epui­zate — totuşi unite, vor putea să facă faţă nevoilor de breslă. In acest scop s-a trimis o delegaţie la M. S. Regele, unde va urma să se aştearnă toate do­leanţele acestor năpăstuiţi ai sor­ţii, cerând încuviinţarea suveranu­lui, pentru a se pune în circula­ţie timbre culturale, din vânzarea cărora — după calculele antici­pative — se asigură încadrarea şi înfiinţarea de posturi pentru cca 9000 de învăţători şomeri. Acest fapt însă nu ne bucu­ră prea mult, deoarece prin ast­fel de mijloace suntem lăsaţi la discreţia tuturor veneticilor ţării, cari cu anumite prilejuri ne vor impute ajutorul dat de ei. Aici e datoria statului şi în special a Domnului Ministru Gusti, de la departamentul instruc­ţiunii, de unde aşteptăm ca să vină soluţiile salvatoare, pentru a preîntâmpina eventualele mij­loace, cari numai cinste nu ne vor putea face, atât în ţară, cât şi‘n afară. Nicolae Nicoară Dobârceanu Din murdăriile Cu ocaziunea înfiinţării Ca­mera de muncă în Sibiu, s‘a ţi­nut concurs în zilele de 13—14 iulie pentru ocuparea unui post de contabil, al unui post de im­piegat şi al unui post de dactilo­grafă. S a ţinut examen în toată forma cerută de lege. Pentru postul de contabil s‘au prezentat 2 români, 1 ungur şi 1 sas. guvernanţilor. Rezultatul examenului a fost Nicolae Apolzan, absolvent al Şcoalei Superioare de Comerţ media 8.75 Ioan Moga, absolvent al Şcoalei Superioare de Comerţ 8.50, Telegdy Béla cu 8.00, iar 1. Schuster cu media 7 , adecă notă minimă. Se vorbeşte că guvernamen­talii locali ar avea un pact cu minoritatea săsească din Sibiu ca pentru acest post să fie nu­mit sasul 1. Schuster, fost şi ac­

Next