Tribuna, iulie 1933 (Anul 6, nr. 12-14)
1933-07-22 / nr. 14
ANUL VL Nr- 14 Sâmbătă 22 Iulie 1933 Prețul unui exemplar 3 lei. Redactia și Administrata. SIBIU, Str. Mitropoliei Nr. 29 Director: Nicolae Coman Droc Anunturi : Rândul m/1. 2 50 Lei in pagina de text 350 Lei Ziar National Independent De un timp încoace marea masă a învăţătorilor şomeri începe să se mişte... să protesteze şi să ceară punerea lor în drepturile legale, pentru cari şi-au mâncat întreg avutul lor, frecventând şcoala normală 7 ani de zile, aşa ca mai târziu să vină în slujba ţării şi a neamului, pentru luminarea maselor noastre ţărăneşti. De pe băncile şcoalei, aceşti tineri apostoli ai luminei erau plini de patriotismul unui apostolat desăvârşit, pe care îl visau încă din primii ani de şcoală când se vedeau — aevea — în mijlocul maselor populare revărsându-şi din hambarul cunoştinţelor, acele boabe de plină rodire şi mană sufletească, pentru cei flămânzi după ştiinţă. lată însă că visurile tinereţii lor s’au preschimbat — actualmente — în lanţul nesfârşit al decepţiilor, de cari aceşti naufragiaţi ai sorţii se lovesc la tot pasul şi răspântia de drumuri. Sunt absolvenţi încă din anul 1928, cari încă nici azi nu au putut fi încadraţi în fronturile celorlalţi tovarăşi de muncă. Sunt învăţători — foşti ajutori şi suplinitori — cari în prezent, în urma examenelor de lichidare obţinând diplomele, având încrustat la răbojul activităţii lor de la 8—15 ani de serviciu, cu familie grea şi alte necazuri, sunt nevoiţi a prinde din nou coarnele plugului, pentru agonisirea unei bucăţi de pâine, pentru ei şi familie. Partea cea mai mare a acestor învăţători a fost recrutată — poate chiar forţat — în acele vremuri când se tindea spre o culturalizare cât mai rapidă a maselor noastre populare, în care scop s‘au făcut pe deplin datoria fiind cei dintâiu pioneri cari au menţinut la lumină poporul — în parte demoralizat — după marele răsboit». Istoria acestor năpăstuiţi slujitori la altarul şcoalei noastre primare este poate una dintre cele ii lîtie ipului in învățătorii şomeri cer plasarea lor in posturi. Ultimele soluții. RESTABILIZAREA De ani de zile se agită, se dezbate chestiunea restebilizării. Intr'adevăn- situaţia economică şi finaniară a ţării esteât se poate de critică, chiar dezarhtiocesă, de pe urma legii conversiunii steu distrus şi creditorii şi se vor distruge şi datoraţi», iar agricultura, comerţul şi Industria a ajuns în cea mai mare criză, neputând lucra din lipsă de credit, căci azi nimeni nu mai dă împrumut pe nici un fel de garanţie. Prima nenorocire a fost stabilizarea leului la 310 centime, deşi acest curs s-a dovedit a fi prea urcat. Aceeaş greşală a făcut-o şi Anglia, care în 1924 a stabilit lira la fel ca şi noi — adecă la un curs prea ridicat — dar englezii au reparat greşala prin devalorizarea lirei. Chiar în Elveţia, unde francul are o acoperire aur de 150 la sută, se discută devalorizarea ca un imperativ de ordin economic. Căci e absolută nevoe de restabilizare o dovedeşte faptul că la anul 1929 un jugăr de pământ se vindea cu 25—30.000 lei, azi se vinde cu 5-6000 lei, dar nici cu acest preţ nu se cumpără nefiind buni, aşadar averea ţăranului a scăzut. Prin restabilizare averea revine la normal cum a fost în 1929, iar ţăranii şi în general masele producătoare vor putea să-şi plătească datoriile — fără conversiune — dar in acelaş timp reinvieză creditul Unii vor zice că acest lucru s'ar putea face prin inflaţie, dar aceia nu şi dau seama că inflaţia e foarte periculoasă şi nu mai poţi avea nici o siguranţă. Despre problema restabilizării va vorbi chiar azi la orele 7 dl Gr. Iunian în sala mare „Unicum* şi suntem siguri că fiecare cetăţean va fi complect lămurit. IV. C. D. ce mai triste, din câte s-a cunoscut până acuma, şi totuşi nimeni nu se gândeşte la găsirea unor soluţii care — cel puţin în parte — să salveze această pleiadă de şomeri din impasurile şi mizeria neagră în care se sbat de ani de zile. Cum aceste scene aduc cu ele ştirbirea de prestigiu al întregului corp didactic al şcoalei noastre naţionale, ba mai mult pierderea respectului în faţa elementului minoritar, se impune o grabnică şi mulţumitoare salvare a acelora ce în baza legilor îşi cer părinteasca ocrotire din partea statului, în slujba căruia sunt gata a se pune. Valurile de protestare a acestei pleiade de învăţători încep să se mişte cu furie, punând în perspectivă uraganul care se va deslănţui dintr-un colţ de ţară în altul — trezind din letargie pe toţi aceia cari sunt chemaţi să-şi plece urechea la strigătele lor disperate. Au fost poate cei mai mult răbdători aceşti slujitori ai statului, pentru ca şi azi după atâta aşteptare să li se închidă porţile şcoalei. Ni se pare că am făcut prea multă şcoală?... Am depăşit mai mult peste linie ?... Dar culturalizarea şi emanciparea maselor noastre populare nu-şi are frontiere fixate ; câmpul şcoalei de carte şi ştiinţă este neţărmurit şi nici o forţă nu poate să-i stăvilească. Daca azi aşa de târziu ne-am trezit — cu ideea greşită — că avem prea mulţi învăţători, de ce oare nu s-a găsit soluţia din timp pentru ca azi să nu avem această „inflaţie de şomeri“ cari constitue în actualele împrejurări numai o sarcină pentru societate şi o ruşine pentru stat. In curând ne vom găsi în pragul unui nou an şcolar şi încă nici o soluţie nu se vede deschisă pentru încadrarea marelui număr de învăţători şomeri. Văzând deci că nimeni nu se interesează de soarta lor, învăţătorii au început deja ca să-şi caute salvarea prin propriile lor forţe — cam deşi aproape epuizate — totuşi unite, vor putea să facă faţă nevoilor de breslă. In acest scop s-a trimis o delegaţie la M. S. Regele, unde va urma să se aştearnă toate doleanţele acestor năpăstuiţi ai sorţii, cerând încuviinţarea suveranului, pentru a se pune în circulaţie timbre culturale, din vânzarea cărora — după calculele anticipative — se asigură încadrarea şi înfiinţarea de posturi pentru cca 9000 de învăţători şomeri. Acest fapt însă nu ne bucură prea mult, deoarece prin astfel de mijloace suntem lăsaţi la discreţia tuturor veneticilor ţării, cari cu anumite prilejuri ne vor impute ajutorul dat de ei. Aici e datoria statului şi în special a Domnului Ministru Gusti, de la departamentul instrucţiunii, de unde aşteptăm ca să vină soluţiile salvatoare, pentru a preîntâmpina eventualele mijloace, cari numai cinste nu ne vor putea face, atât în ţară, cât şi‘n afară. Nicolae Nicoară Dobârceanu Din murdăriile Cu ocaziunea înfiinţării Camera de muncă în Sibiu, s‘a ţinut concurs în zilele de 13—14 iulie pentru ocuparea unui post de contabil, al unui post de impiegat şi al unui post de dactilografă. S a ţinut examen în toată forma cerută de lege. Pentru postul de contabil s‘au prezentat 2 români, 1 ungur şi 1 sas. guvernanţilor. Rezultatul examenului a fost Nicolae Apolzan, absolvent al Şcoalei Superioare de Comerţ media 8.75 Ioan Moga, absolvent al Şcoalei Superioare de Comerţ 8.50, Telegdy Béla cu 8.00, iar 1. Schuster cu media 7 , adecă notă minimă. Se vorbeşte că guvernamentalii locali ar avea un pact cu minoritatea săsească din Sibiu ca pentru acest post să fie numit sasul 1. Schuster, fost şi ac