Tribuna, 1934 (Anul 7, nr. 1-376)

1934-06-10 / nr. 23

Pag. 2 anuală de finanţe aprobă pentru fiecare an perceperea impozitelor şi veniturilor statului», iar art. 57 din ace­iaşi lege zice: «Este cu desăvârşire oprită împlinirea sub ori­ce titlu a ori­căror contribuţiuni directe sau indirecte, sub ori­ce denumire, afară de cele autorizate prin legile anuale de finanţe. Funcţionarii cari au dat ordine de împliniri ile­gale sau acei cari au efectuat asemenea împliniri se vor pedepsi conform dispoziţiunilor Codului penal pentru abuz de putere». Am arătat textele respective din ambele legi, în­­trucât numitul domn Coriolan Ştefan, intra sub impe­riul ambelor legi, decizia prin care înfiinţează taxe pe autobuze, fiind dată pe ziua de 5 Martie 1929, iar Îm­plinirea lor făcându-se pe baza acestei decizii până în ziua de 28 Februarie 1932. Cu toate aceste texte şi cu toate că nu există nici o lege, care să-i dea acest drept, fără a se sfii de cineva şi ticlueşte decizia In chestiune, percepe aceste taxe prin oameni puşi de dânsul, remuneraţi tot de el, din acest fond şi chel­­tueşte cu nemiluita banii un fel de fel de chipuri. In felul acesta, din încasările acestor taxe reali­zează după registrul de încasări găsit la dosarul pre­fecture! Nr. 209/933 in anul 1929 până la 31 Decem­­­brie 866.950. — Dela 1 Aprilie 1930 fostul prefect nu mai mani­pulează acest fond împreună cu oamenii lui, predând această operaţie serviciului de poduri şi şosele judeţean. Modul cum a manipulat şi administrat fostul pre­fect acest fond este extrem de scandalos. Mai întâi nu a făcut măcar un simulacru de întocmirea unui serviciu de comptabilitate publică. A deschis numai un registru, cu încasări într-o parte şi cheltueli în ctalălaltă parte, însă în aşa formă primitivă ci nici la comunele rurale cele mai înde­părtate nu poţi întâlni aşa ceva. Are fel de fel de ştersături, adăugiri şi adnotări pe margine de restitu­­rea banilor şi nu este nici şnuruit, nici sigilat şi nici parafat. După toate probabilităţile înadins a procedat în acest fel, pentru a putea să-i fie mai uşor a da iama în acest fond, pe care aţi putea spune, l-a jefuit fără pic de milă. Registru de debit în care să figu­reze fiecare proprietar de autobuze cu suma respec­tivă pe care o datorează nu se găseşte la această prefectură. Cheltuelile însă făcute de acest fond de 866.050 întrec orice margini. Din tabloul aici alăturat se poate vedea că cu ocazia vizitei profesorului Mayer Lübke s’al cheltuit ptr. mese 4504 lei, ptr. costume naţionale a cheltuit lei 2840 şi pentru bacşişuri şi alte mărunţişuri lei 1075, etc. Cu transportul şi diurnele date fără nici-o normă membrilor din Comisiile In legătură cu pregătirea reformei administrative s'a cheltuit lei 122.812, cu toate că judeţul nu era obligat a suporta aceste chel­tueli. De remarcat că toate aceste sume sunt date pe bază de chitanţe, bunul plac al fostului­­prefect, ţi­nând loc de criteriu la acordarea acestor sume şi că mare parte din aceste chitanţe, poartă data din lunile Iulie, până la Decemvrie 1930, deşi comisiile au avut loc în luna Septemvrie 1020. Cu serbările Unirii s’au cheltuit lei 97.785, care constau în cea mai mare parte în transportul cu automobilele a partizanilor politici şi plata meselor şi a băuturii. Cu vizita studenţilor turci, a cheltuit lei 25.284 constând din mese, mâncare, băutură şi transport. Cu vizita scriitorilor români, a cheltuit pentru mâncare, băutură şi transport lei 112.770 lei. Cu vizita oaspeţilor­ Americani, a cheltuit lei 55.282, constând din transporturi, mâncare, băutură şi plata camerilor la hotel. Pentru scopuri culturale a cheltuit lei 18.637, constând din transportul studenţi­lor pe sate şi diferite ajutoare. Unui oarecare file Şandru i-a dat 20.000 lei, pentru lărgimea unui drum pe care nu se ştie dacă l-a­ făcut. Pentru retribuţia cassierului numit ilegal de fostul prefect a cheltuit lei 33.000 lei, iar cu retribuţia con­trolorului V. Pop, numit de dânsul, tot în mod ilegal a cheltuit lei 117.000. Unui oarecare Samoilă Prodea din Qusu, căruia i-a dat pe baza unei simple cereri, netimbrată și ne­înregistrată suma de 8500 lei sub pretext că a fost în răsboiu și că e suferind, fără a fi costatată aceasta de cineva. Nu-i vorbă, că chiar dacă intr'adevăr ar fi fost bolnav, nu putea să-i dea o sumă așa de mare și în felul în care s’a acordat. Tot în felul acesta a dat unei oarecare Elena Proza suma de lQ.000 lei, fără măcar a arăta de unde este. Pentru diferite cheltueli, ca benzină, uleiuri, trans­porturi, mâncare, băutură fără a se spune pentru cine anume Lei 26.108. Cu vizita pentru a doua oară a studenţilor francezi lei 32.000 constând din­­­ transpor­turi cu automobilul, camere la hotel, mâncare şi bău­tură. In total deci acest fost prefect de judeţ a chel­tuit în felul arătat mai sus, mod care constituie un adevărat jaf şi risipă în banul public suma de lei 852 076 . După cum se poate vedea, fostul prefect Corio­lan Ştefan, odată creeat acest fond în contradicţie cu sfidarea complectă a dispoziţiunilor legii, s’a crezut stăpân pe el, dispunând de aceşti bani fără nici o normă sau criterii, bunul plac şi interesele sale, înlo­cuind toate regulele şi dispoziţiunile legilor în vigoare. De remarcat că numai şoferul Simion Babeş­ a încasat din acest fond pe chitanţe dată de mână pentru trans­porturi frumoasa sumă de 103.639 (una sută mii, trei şase sute, trei­zeci şi nouă) fapt ce te face să bânueşti că fostul prefect a fost în strânsă legătură cu el. A amestecat cheltuelile, făcând un talmeş-balmeş când legea comptabilităţii publice, nu numai că nu ad­mite această harababură de cheltueli dar prin art. 32 opreşte ca sub categoria de material să se prevadă vre­o cheltuială de personal cu salar, diurne, indem­nităţi etc. In speţă fostul prefect, nu numai că a plătit din fond In mod ilegal salarii Dlui Şandru 3000 lei pe lună, iar dlui V. Pop câte 8000 lei lunar, din care n’a reţinut pentru stat impozitul elementar de 4,40°/o şi 8,80°/o prevăzut de legea contribuţiunilor directe, care apasă asupra oricărui salariu, frustrând statul cu suma de lei 6424, dar aproape tot fondul era cheltuit pen­tru serbări, transporturi, mâncare şi băutură. Actele justificative, care sunt ataşate la dosar se compun in cea mai mare parte din chitanţe făcute de mână din cari unele sunt făcute cu un an şi ceva mai târziu decât atunci când s’a făcut plata fără a se fi aplicat pe dânsele timbrele prevăzute de legea timbrului de 32°/o şi 3200/00. Ceeace este mai grav, e că toate a­­ceste cheltueli ilegale le-a făcut direct din încasări. In această privinţă, atât legea pentru organizarea Adţiei locale din 1925, cât şi aceeaşi lege din 1929. Interzic categoric acest procedeu, prima prin art. 228 care zice: «Toate veniturile şi cheltuelile comunelor şi ju­deţelor, precum şi ale aşezămintelor şi instituţiunilor dependinţe de dânsele, sunt stabilite pentru fiecare an prin bugetele respective votate şi aprobate In formele prevăzute de prezenta lege» , iar secunda prin art. 487, care zice: «Nici o plată In contul statului, comu­nei, judeţului, Municipiului sau asociaţiunii judeţene, nu se poate face decât în baza unei ordonanțe emise asupra unui credit regulat deschis. Ele vor fi întoc­mite și Înregistrate potrivit regulilor de comptabilitate publică și nu vor putea fi achitate decât numai atunci când au fost emise in marginile creditelor acordate potrivit legii.» In această privinţă şi legea asupra comptabil­­ităţi publice îşi are cuvântul şi prin art. 36 care spune că toate veniturile şi cheltuelile statului şi a ori­că­ror administraţii publice pentru fiecare an financiar sunt stabilite prin buget aşa că nici un venit nu se poate precede şi nici o cheltuială nu se poate face decât acelea cari sunt prevăzute în buget, iar art. 17 spune: »Încasările trebuese făcuta venit în Întregimea lor şi trecute la un articol de venituri prevăzut în buget. Ori­ce cheltuială directă din încasări, constitue o infracţie care va fi sancţionată în conf.V cu art. 224 din prezenta legea*. E cazul cred să arăt că la sfâr­şitul acestui articol s’a strecurat o greşeală de tipar întrucât se vorbeşte de art. 202 alin. II, când de fapt articolul la care se trimite este­ art. 224. Acest ar­ticol cu adevărat prevede sancţiuni după codul penal în contra orcărui funcţionar public care, călcând dis­­poziţiunile legii compt. publ. prin comitere sau omisi­une în mod intenţionat sau nu, au cauzat pagubă sta­tului sau vreunei adiţii publice*. De altfel toate o­­peraţiunile de cheltuieli şi venituri făcute de fostul pre­fect Coriolan Stefan, în afară de cele arătate mai sus constituesc în toată accepția cuvântului deturnări fonduri pe care art. 227 din legea compr. publ. le considere delapidări de bani publici. Cred că e bine ca în legătură cu operațiuniile fostului prefect Coriolan Ştefan să amintesc şi de art 16 din legea compr. publ. care zice: »Acel care fără autorizaţie legală mânueşte bani, valori sau materiale publice, devine prin acest singur fapt mânuitor de bani, valori sau materiale publice. Asemenea gestiuni de fapt sunt supuse aceloraş jurisdicţiuni şi atrag aceeaşi răspundere ca şi gestiunile legale. Că toate aceste operaţiuni au fost complect necin­­stite e şi faptul că toate dosarele şi actele justifi­cative au fost sustrase de fostul prefect Coriolan Ştefan din arhiva prefecturei şi ţinute acasă la el până la data de 6 Maiu 1952, când forţat fiind de acţiunea penală care se cerea de prefectură a se de­schide în contra sa, in faţa judecătorului de instrucţie a Tribunalului Sibiu, unde se instruia această sus­tragere de acte, prin petiţia înregistrată la judecătorul de Instrucţie sub Nr 651 din 6 Maiu 1952 depună toate actele. Că toată gestiunea sa cu privire la crearea acestui impozit şi manipularea acestor bani, a fost după cum pretinde fostul prefect ratificată de consi­liul judeţean prin încheerea numărul 1824 din 3 Martie 1931 adecă după 2 ani dela consumarea de­lictului, de directoratul Ministerial Cluj, cu numărul 19539 din 27 Martie 1931, care între alte considerente şubrede spune şi pe acela complect fals că cheltue­ lile au fost făcute în baza diferitelor ordine şi dis­­poziţiuni ale autorităţilor superioare. Afirmaţie com­plect Inexactă, întrucât subsemnatul am examinat act cu act această gestiune frauduloasă, și nu corespun­de adevărului aceasta constatare și de Ministerul de Interne cu adresa Nr. 3025 din 9 Aprilie 1931. Totuși aceste aprobări ulterioare consumărei faptului nu ab­solvă pe fostul prefect Coriolan Ştefan de pedepsele prevăzute de lege, întrucât conform principiului: ,quod ab initium etc.------*. Cee ce de la început este vicios, apoi vicios rămâne până la sfârşit. Şi apoi chiar dacă am face abstracţie de acest principiu, a­­poi în nici un caz consiliul judeţean, Directoratul Mi­nisterial care au dat ratificările in chestiune de com­­prezenţă şi nici chiar Ministerul nu pot printr-o rati­­ficare a lor survenită ulterior, să contramandeze efec­­tele unor legi, aşa că dl. C.Ştefan trebuie să-şi primeas­că pedeapsa de la lege, pentru traful, abuzul şi risipa făcută în banul care nu era al său personal şi nu tre­­bue ca prin tangenţă, prin influenţe politice să-şi a­­copere faptele ruşinoase­­şi necinstite. Cu câţi bani care s’a ales­­ sa personal din fondul de 852.076 lei a manipulat într’un mod atât de fraudulos.* «TRIBUNA» Regina Apelor minerale „BORVIZ de BORSEC“ Nr. 23 Uite gestiunea prefectului Colt: Administraţia Judeţului Sibiu Nr. 4733/1930 A/S Noi Preşedintele delegaţiunii Consiliului judeţean, având in vedere că Ministerul Lucrărilor Publice cu ordinul Nr. 01888/1930 a dispus ca taxele pentru au­torizaţiile provizoriu să se incaseze de către Admini­straţie Financiare. Având in vedere, că Administraţia Financiară Sibiu nu urmărea pe proprietarii de autorizaţii pentru a plăti taxele lunare pentru transportul de persoane ce îl făcea cu autobuse pe diferite drumuri de stat, judeţene şi comunale din raza judeţului. In urma acestor împrejurări: Decidem: începând cu data de 1 Aprilie 1930, cu încasa­rea taxelor pentru autobuse încredinţăm Serviciul de

Next