Tribuna, 1934 (Anul 7, nr. 1-376)

1934-07-22 / nr. 29

Pag. 5 In conferinţa sa, Tiberiu Eckhardt, s-a ocupat de evenimentele din Bucureşti şi a recuzat declaraţiile d-lui Barthou, ministrul de externe al Franţei, despre frontierele române. Una a fost că Ardealul a ajuns în mâinile românilor, în aceleaşi condiţiuni, ca Alsa­­cia-Lorena la Franţa. «Aceasta poate fi numai părerea personală a d-lui Barthou — a declarat Eckhardt — fiindcă am avut foarte multe prilejuri să discut în Franţa cu factori serioşi, cari au informaţii istorice mai obiective, decât Barthou. Oare de ce vrea Bar­thou sâ reducă dreptul justificat asupra Alsaciei, la nivelul dreptului României asupra Ardealului. Dacă Bartheu vrea să dovedească dreptul României asupra Ardealului, falsificând chiar istoria, noi îi putem răs­punde, numai ce am răspuns de 15 ani, fără întreru­pere, la nedreptatea și falsificarea istoriei de la Trianon: nu, nu, niciodată!". După acela, Tibeeriu Eckhardt a demonstrat că declaraţiile din Bucureşti, referitoare la intangibilitatea frontierelor sunt foarte slab susţinute. Valul vieţei va distruge obstacolul pe care i l-a pus în cale neştiinţa omenească. In evenimentele surprinzătoare ale cam­­paniei politice va mai avea cuvântul şi marele bărbat de stat al Italiei, care în­totdeauna a dovedit că este aderent sincer al păcii, dar va avea cuvânt şi Anglia, care a recunoscut că a fost păcat sâ se extindă Bal­­canii până la Viena, iar acum politica Rusiei să o deslănţue asupra Europiei Centrale. Dacă — în caz de război — armata rusească în alianţă cu Front», ar intra în Berlin, faptul acesta ar avea o singură urmare, că armata rusă, împreună cu armata roşie germană, care va lua flintă, vor intra în Paris. «Politica Fran­ţei este politica de infidejdii, împotriva căreia noi tre­ime să luptăm cu arma raţiunei. Dacă rezistăm în politica revizionistă, pe noi nu ne ameninţă nici o primejdie serioasă. Iar dacă Titulescu răspunde amin­tind armatele faţă de pretenţiile linei reglementări drepte, să poftească armatele şi chiar dacă ne ar ocu­pa până la ultimul salcâm, noi ana eşi întăriţi din con­ferinţa viitoare a păcii, fiindcă nu vor decide acolo aceia cari tulburi pacea Europei, căci vor fi de faţă: Anglia, Statele Unite şi toate popoarele, cari stau pe baza umanităţii. Un album de propagandă maghiară despre Frontierele de la Trianon. In propaganda revizionistă maghiară joacă un rol deosebit cotidianul «Pesti Hirlap» din Budapesta și dr. Otto Legrády, unul din coproprietarii lui. Acest ziar încă la începutul anului 1920 a scos câteva numere de propagandă și în limbile: franceză, italiană şi engleză, pe care le-a trimis apoi tuturor membrilor din consiliul superior al conferinţei de pace, precum şi tuturor politicienilor şi ziarelor de seamă din Franţa, Italia şi Anglia. Iar înainte de a se semna pacea de la Trianon, a scos o hartă revizionistă, cu explicaţii în limbile: franceză, italiană şi engleză, argumentând în contra deslipirei proectate a teritoriilor. După o tăcere de 10 ani, dr. Otto Legrády, a păşit iar în faţa opiniei publice europene cu o mare operă de propagandă pentru revizuirea tratatului de la "Trianon. In urma unei activităţi de luni de zile, de­pusă de scriitorii, artiştii şi politicianii unguri, a spă­­rut în patru limbi străine marea operă revizionistă a ziarului .Pesti Hirlap*. In medallion­ul de aur de pe coperta legată în pânză purpurie a albumului, stă harta. — (Ungariei­ Mari) crucificată, cu cununi de spini. Dedesupt are inscripţia: Justice for Hungary! Justice pour la Hongrîel Ciustizia all-Ungheria ! Gerechtig­keit für Ungarn! Textul scris cu multă îngrijire, este presărat de mai multe hărţi şi tablouri multicolore, prin care se propagă revendicările teritoriale ale Un­gariei.­­ Cu privire la frontierele fixate prin tratatul de la Trianon, albumul scrie următoarele: Jugoslavia «Iugoslavia de pildă îşi mulţumeşte existenţa ficţiunei mincinoase că, slovenii şi croaţii se deosebesc de sârbi numai prin acea, că în loc de greco-ortodoxi sunt romano-catolici şi scriu cu litere latine în loc de cirilice. Iugoslavia creată la Trianon, această pretinsă ţară unitară, are şase capete, ca un monstru. Şi toate ... aceste şase capete trag în altă parte. Albanezii, bul­garii, italienii şi ungurii privesc spre ţara vecină, pe care continuă a o considera patria lor adevărata. Cro­aţii şi slovenii, cu mentalitate europeană, îi desparte o lume întreagă de sârbi, cari au o mentalitate şi cur­­tură balcanică. Sârbii se străduesc spre o preponde­renţă imperialistă. Iar croaţii au toate motivele să do­rească timpul când trăiau în comunitate de stat cu ungurii şi beneficiau de larga autonomie asemănătoa­re «homerule» lui irlandez, care le asigura interesele na­­ţionale, când Zagreb nu era un oraş de provincie de o importanţă secundară, într’o ţară mare, ci era capi­tală adevărată, era centru fiinţării autonomiei croate cu reşedinţa banului Croaţei, cere are puteri de vice­rege. Pentru croaţi, libertatea de la Trianon a însem­­nat că ,în parlamentul naţional-unitar", din Belgrad, a fost ucis Ştefan Rădici, conducătorul poporului croat, care a cerut dreptate şi tratament egal pentru poporul său; mai departe ei a fost nevoe de o dic­tatură sârbească pentru sugrumarea pornirilor revolu­ţionare ale poporului croat «eliberat». Cehoslovacia «Cehoslovacia s-a creat pa ficţiunea falsă, că poporul ceh şi slovac nu sunt două popoare slave distincte, ci o singură naţiune, naţiunea cehoslovacă. Cehii au răspândit legenda aceasta. Toată lumea le-a crezut minciuna, numai partea direct interesată, popo­­ru slovac însă nu. Slovacii simt că ei sunt o naţiune distinctă, şi sunt mândrii de aceasta. In timpul răs­­boiului, când soldaţii slovaci luptau însă credincioşi, alături de unguri, conducătorii cehilor cari aveau in­teres să arunce praf în ochii lumii cu aceea că slo­vacii aderă benevol la mişcarea lor, la Pittsburg au încheiat un contract formal cu conducătorii slovacilor emigraţi în America. In convenţiunea aceasta, numită «pactul dela Pittsburg», au promis autonomie deplină­­slovacilor, în cazul când vor forma un stat comun cu Cehia. Tratatul de la Trianon a înfiinţat «Ceho­slovacia», pe care au dorit o cehii. Cehii Insă după ce s’au văzut stăpâni pe situaţie, nu au mai voit să a­­udă de autonomia promisă slovacilor. «Pactul dela Pittsburg pur şi simplu l-au contestat. Preşedintele Massaryk, deşi a semnat şi el pactul, a declarat că nu este valabil. Cine cere astăzi autonomia pentru teritoriul slovac, e urmărit de detectivi, arestat de jan­darmi şi condamnat de judecătorii din Cehoslovacia. Exemplu este cazul profesorului universitar, Tuka, condamnat la 15 ani recluziune pentru că era exponen­tul mişcării autonomiste. Dacă Cehii ocupatori tratează astfel pe slovacii şi ruteni, pe cari pretind că i-au eliberat, e uşor de imaginat care este soarta ungurilor, germanilor, polo­nilor şi românilor, din teritoriile cari aparţineau odi­nioară Ungariei. Căci să nu uităm: in Cehoslovacia putem găsi în afară de sârbi, croaţi şi sloveni, toate naţionalităţile, cari au împestriţat atât de mult harta etnografică a monarhiei Austro-Ungare». România »Învingătorii*­ n’au fost mai norocoşi cu crearea României mari, decât au fost cu Iugoslavia şi Ceho­slovacia. România se aseamănă unui şarpe uriaş, care a înghiţit o pradă mai mai mare decât el. Prada a lunecat pe gât, şarpele însă se sbate neputincios. Nu poate să digere prada. In mijlocul ei are un teritoriu compact, locuit numai de unguri, care e legat de Ungaria, printr-un coridor locuit de o populaţiune mixtă româno-maghiară. In acelaş timp a fost nevoită să accepte o masă puternică de germani; are bulgari, sârbi, turci, tătari şi pentru guvernarea acestui popula­­ţiuni pestriţe cu o cultură şi tendinţe diferite, n-are corpul funcţionăresc necesar. Ardealul sub stăpânirea maghiară a fost o provincie cu cultură occidentală. România veche însă, pe lângă marea libertate română, a rămas o ţară barbari semiasiatică. In­ zadar au fost unite aceste două provincii la Trianon, fiind­că Ardealul şi România veche nici când nu se vor înţelege. Dovadă ci politicianii din Ardeal şi vechiul regat, — de la unire — în lupta cea mai înverşunată- Politicianii din vechiul regat în loc să-şi ridice ţara lor la nivelul Ardealului, au redus nivelul economic, cultural şi social al Ardealului, la cel din vechiul regat. In timp ce politica ei internă şi concepţia vieţei publice produce scandaluri universale, România naţională unitară e împănată cu o mulţime de minorităţi; ea degenerează fără a putea fi salvată. Probabil ca să adeverească declaraţia preşedintelui filozof a republicei cehoslovace. Ţara care aplică forţa faţa de minorităţi, singură îşi condamnă petrei moravurile*. Se observă în acelaş timp că Ma­ssaryk în ţara sa aplică numai în teorie înţelepciunea aceasta incontestabilă**. Bibliografia La Bruxelles a apărut recent un volum intitulat Trianon* având subtitlu „Crima economică şi politică1*. Subtitlu arată clar conţinutul şi tendința cărţii, al cărei autor este J. Soubrier. Observator »TRIBUNA. Cronica Medico-Socială. Muştele. In anotimpurile călduroase muştele sunt o ade­vărată plagă de capul omnului. Nu numai prin faptul că ele sunt oaspeţii nedoriţi ai camerelor de locuit, conturbând prin bâzăitul şi înţepăturile lor somnul locatarilor ci şi prin împrejurarea că răspândesc a­­numite boli. Cele mai cunoscute specii de muşte sunt: musca de casă, diferitele neamuri de ţânţari, musca de car­ne, musca de brânză şi de oţet. Tot în această ca­tegorie se poate număra şi musca columbacă, care aduce atâtea pagube ţăranilor noştri prin înţepăturile lor veninoase, omorând vitele din jug. Bolile pe care muştele le transmit oamenilor sunt: tifosul, dizenteria (ordinarea cu sânge), tubercu­loza şi febra paludică (malaria). Molipsirea se face prin fecalele depuse de muşte pe alimente şi tacâmuri. Din cauza acestor constatări stârpirea lor să se facă cu toată energia. Mijloacele de combatere sunt următoarele: e) la ţară: 1. latrinele să fie bine închise 2. gunoaiele ţinute departe de locuinţe, 3. ouăle de muşte nimicite prin arderea gu­­noaielor. b) la oraşe, 1. alimentele şi băuturile supuse consumului public ţinute sub sticlă sau în păstrare în dulapuri bine închise, 2. ferestrile bătute de soare să fie închise, 3. ferestrile şi uşile prevăzute cu pânză de sârma deasă, 4) aerizirea camerelor prin curent de aer după spusul soarelui, 5. stârpirea muştelor prin folosirea diferitelor prafuri şi soluţii contra insectelor (Flit). De cea mai mare importanţă este însă uciderea muştelor în anotimpul de toamnă. Să nu se lase în locuinţă nici-o muscă ca să ierneze, fiindcă ele se în­mulţesc mie la mie. O singură muscă depune de­o­­dată 200 ouă, iar dintr-o generaţie de muşte se naşte în mai puţin de 14 zile o altă genarafie nouă. Va să zici cam tot atâtea, câte dobânzi încasează cămătarii de pe spinarea datoraşilor. S’a constatat mai depar­te că dintr’o pereche de muşte dela sfârşitul lunei April până la finea lunei August se nasc 20 miliarde de pui, număr aproape atât de mare câte miliarde de lei a pierdut statul Român în afacerea »Skoda*. Din aceste documentate motive: Cetăţeni ! Ucideţi muştele, cămătarii şi pe toţi şperţarii a­­facerii »Skoda*, ca să nu vă ucidă ei pe voi, şi pen­tru ca să nu vă căiţi, pe cine nu l-am lăsat să moa­ră de foame, nu mă lăsa acum să trăesc. Dr. Traian Bude. ŞTIRI Furt de carne. In ziua de 11 Iulie s’a judecat in faţa tribunalului Sibiu apelul lui Ioan Besta din Săcâdate, condamnat de judecătoria Sibiu la 400 Iei chelueli de judecată, acuzat fiind de furt de carne în dauna dlui Ch. Drăgan din Sibiu. Condamnatul des­­păgubise între timp pe păgubaş, iar tribunalul găsin­­du-l vinovat, dar necerându i-se pedepsirea din partea păgubaşului a fost codamnat numai la cheltu­­ilile de judecată, în suma de 400 Iei. Moşie de 100 jugăre cu pământ foarte bun în hotarul Sibiului, foarte eftix de vânzare. A se adresa la Adm. ziarului. Nr. 29 Doriţi să petreceţi bine şi eutin ? Doriţi să gustaţi cele mai fine vinuri de Târnave ? Cu bani puţini petreceţi foarte bine! în grădina — Parc Ioan D. Vidrighin din Răşinari, str. Ştezii, drumul spre Păltiniş.

Next