Tribuna, martie 1935 (Anul 8, nr. 384-386)
1935-03-03 / nr. 384
Pag. 2 HeiuMai Ceia ce caracterizează pătura cută a poporului nostru este dorinţa vie de occidentalizare şi facultatea de a pune în aplicare tot ceia ce constituie civilizaţia ţărilor din Apus. Ţări ca Anglia şi Franţa bunăoară, au ajuns la gradul lor de civilizaţia de azi numai graţie a unor străduinţe de veacuri şi a unor revoluţii sângeroase car sau lxat definitiv în istoria omenirii. Ţara noastră însă,—până mai eri vasală şi primitivă — printr un instinct special de adaptare—a trecut dela vasalitate la independenţă, părăsind în acelaş timp formele rudimentare de organizare şi viaţă, spre a trece la formele superioare ale ţărilor din Occident. Evident, schimbările acestea fundamentate nu s-au făcut nici la noi fără să fi întâmpinat opoziţia retrogradă. Dacă vom răsfoi pagina istoriei noastre vom vedea că ori de câte ori a fost vorba să se introducă şi la noi o reformă menită să ne ridice pe scara civilizaţiei s‘au găsit oameni cu concepţii înapoiate cari au încercat să pună stavilă progresului. Nu e aci locul să ne ocupăm de toate aceste reforme cari s‘au înfăptuit cu toată opoziţia vehementă a retrograzilor. La aceste fapte reflectam tocmai deunăzi, când inirând într’un debit de tutun dintr’o comună rurală, proprietarul lui îmi întinse cu surâsul pe buza ţigările preferate. Mi-am adus atunci aminte die situaţia de acum câţiva ani când debitele de tutun erau complect desorganizate şi trebuia săli pierzi ore întregi pentru a găsi cutare sau cutare produs. Azi la orice debit, de tutun găseşti ceia ce-ţî trebuie, fapt care a dus —cu toată criza ce s-a agravat la interval — la sporirea vânzării produselor C. A. M.-ului. Şi mă gândeam tocmai la campania dusă la începutul activităţii ei contra societăţii pentru distribuţia produselor C. A. M. (Disom), instituţie pe cât de criticată atunci de interesaţi pe atât de slăvit azi de consumători care— graţie unei perfecte şi punctuale distribuţii a produselor C. A. M.ului— a sporit şi veniturile statului. In ansamblul vieţii noastre sociale cazul de mai sus apare poate ca un fapt fără deosebită importanţă în procesul de occidentalizare a ţării, dar nu trebuie să uităm că civilizaţia unei ţări se măsoară după instituţiile care stau îa baza organizării ei şi că picătură cu picătură se formează oceanul. 150 de ani dela uciderea martirilor neamului Horia Cloşca şi Crişan. La 28 Februarie a. c. s‘a împlinit 150 de ani dela uciderea pe roată în cetatea Abi-Ialia a martirilor neamului românesc, Horia, Clase» şi Crîşin. RomâniSî Ardeleni asuprit şi dispouţi de drepturi, de nobilii maghiari, după mai multe intervenire la Viena, — intervenită râmase fără rezultat, — s’au hotărât să-şi facă singuri drepiste. Prima mişcare de desrobire naţională cunoscută sub .REVOLUŢIA LUI HORIA" a pornit în anul 1784. Horea ajutat de Cloşca şi Crişan s'a pus în fruntea moţilor,—căci poate nicăiri n a fost mai mare dorul de libertate ca în sufletul acestor moji—şi cu pornit să-şi facă dreptate. Flacăra revoluţiei aprinsă se întinde cu iuţeală, ameninţând să cuprindă întreg Ardealul. Dela munte, revoluţia, s’a binus, îa câmpie spre Arad şi Alba-lulia. Focul răscoalei a fost însă înăbuşit în sânge, de armatele împăratului Iosefel IIea iar căpeteniile răscoalei Horia, Cloşca şi Crişan fug şi munţi şi trăise retraşi îa ascunzişurile codrilor unde ţăranii moţi îi întreţineau cu hrană. Un pădurar ie face trădare şi cu ajutorul acestuia, Horia, Cloşca şi Crişan sunt prinşi, puşi în lanţuri şi aruncaţi în temniţa Cetăţei Albădiuna. Crişan s‘a sinucis iar Horia şi Cloşca cu răbdit până la sfârşit. In ziua de 28 Febrarie 1715 cei doi martiri nu fost ssoşi din ţichisoare şi în faţa unei mari muţimi de români «dau de toate satele din Ardeal au fost ucişi in nudul cel mai birbir, cornile lor fiind frânte şi rupte la boldlţi pe rsată. Revoluţia din 1874 a rămas vie la amintirea acestui neam. Jertfa celor trei martiri stă la temelia României mari. Deaceia guvernul ţării a hotărât ca ziua de 28 Februarie 1935, când s'a împlinit un veac şi jumătate dela tragica lor ’moarte, să fie sărbătoriţi cu pietate şi solemnitatea cuvenită. cititori au participat odiminioară la revoluţia din 1774-1785 în bisericile româneşiî s’a slujit liturghii cu parastase pentru odihna sufletelor martirilor Horia, Cloşca şi Crişan. Au participat la aceste slujbe in mod obligatoriu toate autorităţile militare, civile, şi bisericeşti precum şi toate şcolile româneşti din ţară. In toate şcolile româneşti din ţară s’a explicat apoi elevilor însemnătatea acelei mişcări din vremuri de grea asuprire a neamului nostru, la toate capitalele de judeţ şi în sitele a căror la CLOŞCA CRIŞAN fanMfia ile mii! Dela 4 Martie la 10 Martie 1935 in timpul zilei si noapte este de serviciu farmacia »La Ursa G. Fahrittas Piaţa Prințul Carol 27. Ne trebuesc şosele O problemă de cea mai mare importanţă a venit iar pe planul actualităţîi. Este problema refacerii şoselelor, care, spre ruşinea noastră trebuie să o recunoaştem, sunt în anul de graţie 1935, întă o stare mai deplorabilă decât înainte şi în timpul răsboiului. Vina o poartă toate guvernele ce s’au succedat de 20 de ani încoace. Sistemul defectuos de funcţionare a organului, care se cheamă direcţia generală a drumurilor este opera tuturor guvernărilor cari nu au înţeles că o instituţie cu un obiectiv atât de vast ca refacerea şoselelor pe tot întinsul ţării nu poate fi opera unui singur an sau unei singure perioade de guvernare. Continuitatea politicei de construire şi continuitatea concepţiei de aplicare a acestei politici sunt indispensabile unui rezultat pozitiv. Dacă trecem în revistă diversele metode ce s’au succedat fără nici un folos real, vom vedea că unde la început prestaţia în natură era la baza impunerii rurale în favoarea drumurilor ţării şi reprezenta o valoare de 900 milioane. Miniştrii de resort următori, fie dintr’o sinceră dorinţă de îndreptare s’au dintr’o vanitate condamnabilă au schimbat sistemul iniţial adoptând o nouă metodă fiscali şi anume, jumătate din prestaţie în natură iar ceealală jumătate în bani. Astfel bugetul drumurilor s’a redus cu 450 de milioane. Dar lucrurile nu s’au oprit aci. Venind la cârmă un alt guvern pentru considerente desigur demagogice, s’a decis suprimarea totală a prestației în natură, rămânând în vigoare numai impozitul pentru drumuri în sumă de 458 milioane. (urmare în pag. 3-a) Ho. 384