Tribuna, martie 1935 (Anul 8, nr. 384-386)

1935-03-03 / nr. 384

Pag. 2 He­iuMai Ceia ce caracterizează pătu­ra cu­tă a poporului nostru este dorinţa vie de occidentalizare şi facultatea de a pune în aplicare tot ceia ce constituie civilizaţia ţărilor din Apus. Ţări ca Anglia şi Franţa bu­năoară, au ajuns la gradul lor de civilizaţia de azi numai graţie a u­nor străduinţe de veacuri şi a u­­nor revoluţii sângeroase car­ sau lxat definitiv în istoria omenirii. Ţara noastră însă,—până mai eri vasală şi primitivă — printr un instinct special de adaptare—a tre­­cut dela vasalitate la independen­ţă, părăsind în acelaş timp for­mele rudimentare de organizare şi viaţă, spre a trece la formele superioare ale ţărilor din Occi­dent. Evident, schimbările acestea fundamentate nu s-au făcut nici la noi fără să fi întâmpinat opo­ziţia retrogradă. Dacă vom răsfoi pagina is­­toriei noastre vom vedea că ori de câte ori a fost vorba să se in­troducă şi la noi o reformă me­nită să ne ridice pe scara civili­zaţiei s‘au găsit oameni cu con­cepţii înapoiate cari au încercat să pună stavilă progresului. Nu e aci locul să ne ocupăm de toate aceste reforme cari s‘au înfăptuit cu toată opoziţia vehe­mentă a retrograzilor. La aceste fapte reflectam toc­mai deunăzi, când inirând într’un debit de tutun dintr’o comună ru­rală, proprietarul lui îmi întinse cu surâsul pe buza ţigările prefe­rate. Mi-am adus atunci aminte die situaţia de acum câţiva ani când debitele de tutun erau com­plect desorganizate şi trebuia să­li pierzi ore întregi pentru a gă­si cutare sau cutare produs. Azi la orice debit, de tutun găseşti ceia ce-ţî trebuie, fapt care a dus —cu toată criza ce s-a agravat l­a interval — la sporirea vânzării produselor C. A. M.-ului. Şi mă gândeam tocmai la campania dusă la începutul acti­vităţii ei contra societăţii pentru distribuţia produselor C. A. M. (Dis­om), instituţie pe cât de criti­cată atunci de interesaţi pe atât de slăvit azi de consumători care— graţie unei perfecte şi punctuale distribuţii a produselor C. A. M.­­ului— a sporit şi veniturile statu­lui. In ansamblul vieţii noastre so­ciale cazul de mai sus apare poa­te ca un fapt fără deosebită im­portanţă în procesul de occiden­­talizare a ţării, dar nu trebuie să uităm că civilizaţia unei ţări se măsoară după instituţiile care stau îa baza organizării ei şi că pică­tură cu picătură se formează o­­ceanul. 150 de ani dela uciderea martirilor neamului Horia Cloşca şi Crişan. La 28 Februarie a. c. s‘a împlinit 150 de ani dela uciderea pe roată în cetatea A­bi-Ialia a m­ar­­tirilor neamului românesc, H­oria, Clase» şi Crîşin. RomâniSî Ardeleni asuprit şi dispou­ţi de drep­turi, de nobilii maghiari, după mai m­ulte interve­­nire la Viena, — intervenită râmase fără rezultat, — s’au hotărât să-şi facă singuri drep­iste. Prima mişcare de des­­robire naţională cunoscută sub .REVOLUŢIA LUI HO­RIA" a pornit în anul 1784. Horea ajutat de Cloşca şi Crişan s'a pus în fruntea mo­ţilor,—căci poate nicăiri n a fost mai mare dorul de li­bertate ca în sufletul acestor moji—şi cu pornit să-şi f­acă dreptate. Flacăra revoluţiei aprin­să se întinde cu iuţeală, a­­meninţând să cuprindă întreg Ardealul. Dela munte, revo­luţia, s’a binus, îa câmpie spre Arad şi Alba-lulia. Focul răscoalei a fost însă înăbuşit în sânge, de armatele împăratului Iosef­el II­­ea iar căpe­teniile răscoalei Horia, Cloşca şi Crişan fug şi munţi şi trăise retraşi îa ascunzişurile codrilor unde ţăranii moţi îi întreţineau cu hrană. Un pădurar ie face trădare şi cu ajutorul acestuia, Horia, Cloşca şi Crişan sunt prinşi, pu­şi în lanţuri şi aruncaţi în temniţa Cetăţei Albăd­iun­a. Crişan s‘a sinucis iar Horia şi Cloşca cu răbdit pân­ă la sfârşit. In ziua de 28 Febrarie 1715 cei d­oi martiri nu fost ssoşi din ţichisoare şi în faţa unei mari mu­ţimi de români «dau d­e toate satele din Ar­deal au fost ucişi in nudul cel mai birbir, cor­nile lor fiind frânte şi rupte la boldlţi pe rsată. Revoluţia din 1874 a ră­­mas vie la amintirea acestui ne­am. Jertfa celor trei martiri stă la temelia României­ mari. Dea­­ceia guvernul ţării a hotărât ca ziua de 28 Februarie 1935, când s'a împlinit un veac şi jumătate dela tragica lor ’moarte, să fie sărbătoriţi cu pietate şi solemnitatea cuve­nită. cititori au participat odiminioară la revoluţia din 1774-1785 în bisericile româneşiî s’a slujit litur­ghii cu parastase pentru odihna sufletelor mar­tirilor Horia, Cloşca şi Crişan. Au participat la aceste slujbe in mod obli­gatoriu toate autorităţile militare, civile, şi bi­­sericeşti precum şi toate şcolile româneşti din ţară. In toate şcolile româneşti din ţară s’a explicat apoi elevilor însemnătatea acelei mişcări din vre­muri de grea asuprire a neamului nostru, la toate capitalele de ju­deţ şi în sitele a căror la­ CLOŞCA CRIŞAN fan­Mfia ile mii! Dela 4 Martie la 10 Martie 1935 in timpul zilei si noapte este de serviciu farmacia »La Ursa G. Fahr­ittas Piaţa Prințul Carol 27. Ne trebuesc şosele O problemă de cea mai mare importanţă a venit iar pe planul actualităţîi. Este problema refacerii şoselelor, care, spre ruşinea noa­stră trebuie să o recunoaştem, sunt în anul de graţie 1935, întă o stare mai deplorabilă decât înainte şi în timpul răsboiului. Vina o poartă toate guvernele ce s’au succedat de 20 de ani încoace. Sistemul defectuos de funcţionare a organului, care se cheamă direcţia generală a dru­murilor este opera tuturor guver­nărilor cari nu au înţeles că o instituţie cu un obiectiv atât de vast ca refacerea şoselelor pe tot întinsul ţării nu poate fi opera unui singur an s­au unei singure perioade de guvernare. Continuitatea politicei de con­struire şi continuitatea concepţiei de aplicare a acestei politici sunt indispensabile unui rezultat pozitiv. Dacă trecem în revistă diver­­­sele metode ce s’au succedat fără nici un folos real, vom vedea că unde la început prestaţia în na­tură era la baza impunerii rurale în favoarea drumurilor ţării şi repre­­zenta o valoare de 900 milioane. Miniştrii de resort următori, fie dintr’o sinceră dorinţă de îndrep­tare s’au dintr’o vanitate condam­nabilă au schimbat sistemul iniţial adoptând o nouă metodă fiscali şi anume, jumătate din prestaţie în natură iar ceealală jumătate în bani. Astfel bugetul drumurilor s’a redus cu 450 de milioane. Dar lucrurile nu s’au oprit aci. Venind la cârmă un alt gu­vern pentru considerente desigur demagogice, s’a decis suprimarea totală a prestației în natură, ră­mânând în vigoare numai impozi­­tul pentru drumuri în sumă de 458 milioane. (urmare în pag. 3-a) Ho. 384

Next