Tribuna, noiembrie 1935 (Anul 8, nr. 402-403)

1935-11-03 / nr. 402

Pag. 2___________________________________________„TRIBUNA"_____________________________________ Desvetirea bustului lui I. G. Duca şi a plăcii comemorative a lui Ion C. Brătianu în localitate Duminecă 27 ori oraşul nostru a îngenunchiat piesa în susul de fum de tămâie şi sub umbra crucii, la pie­destalul bronzului ce poartă chipul de lut al aceluia care a fost Ion­­ Duca. Incontestabil o ţară întreagă îl regretă ca om şi s-a închinat cu evlavia ce se cuvine în faţa memoriei marelui dispă­rut. Aci la Sibiu, din iniţiativa organ­izaţiei liberale, locale, In frunte cu dl. Dr. Eugen Piso, preşedintele organ­­izaţiei liberale şi dl. Dr. Nicolaie Reg­­mann, prefectul judeţului, sa ridicat un bust lui I­­. Duca, care a întrecut cred, aşteptările. Mare om, măreaţă operă ne a dat sculptorul O. Hann. Subliniem înainte de tote meritele celori cari au dat dovadă de răsplata preţuirii lori pentru I. G. Duca şi pe această cale. Va dura peste vremuri chipul de bronz al celui sărbătorit Duminecă în oraşul nostru, dar peste toate vremile va trăi viu în sufletele administratorilor şi preţuitorilor­ lui. Tot Duminecă şi cu acelaş fast, tineretul naţional liderat din localitate în frunte cu dl Dr. I. Fruma un vrednic tânăr liberal, a sfinţit placa comemo­rativă ş’a lui Ion C. Brăteanu în str. Mitropoliei, pe faţada hotelul Metropol, unde a locuit în anul 1851, ca revo­luţionar printre naţionaliştii ardeleni, făuritorul româniei de mai târziu. S’a mai făcut tot duminecă şi sfinţirea capelei Metropolitane din curtea Academiei Teologice şi inau­gurarea locului de şcoală primară curând construit ce poartă numele actualului ministru al şcoalelor. Dr. C. Angelescu, împodobit cu dispele tricolore, cu verdeaţă şi ghirlande de flori, Si­biu­ încă de dimineaţă a­ primit în sânul său o mulţime de săteni, veniţi cu trenurile şi pe jos, din tot cuprinsul judeţului Sibiu şi parte jur în frunte cu fanfare şi cu placarde, conduşi după intrarea în oraş într'o ordine impecabilă şi impunătoare după aran­jamentul d-lui Lăpudătescu. Secretarul general al org. liberale din loc, însăr­cinat cu toată ţinuta serbării de Du­minecă. Peste optzeci de drapele, defi­lează în strigăte de «urat prin faţa tribunei din piaţa In care se găseau deminitatorii stăini şi localnici în frunte cu d-l Prefect Regman, care primeşte defilarea. După terminarea defilărilor se trece în parcul f­adeţei financiare, unde este aşezat bustul şi se începe solemnitatea desvelirii şi sfinţirii. Cu aceasta ocazie oraşul nostru a fost vizitat­­de înalţi demnitari ai guvernului şi partidului, din care am remarcat in asistenţă pe următorii: D-nii Dinu Brăteanu, preşedintele part. nat. liberal, dr. C. Angelescu; ministrul institcţiuii publice, V. Sassu ; ministrul agricultuii şi domeniilor, Al. Lepădatu; ministrul cultelor şi artelor, Leonte Moldovan; preşedintele sena­tului, d­na I. G. Duca, d. Iuliu Valaori; secretarul general al ministerului in­­strucţiunii, d-na Niculescu-Vâlcea, In­giner Ionel Brăteanu cu d na, subsecre­tar de stat Budurăscu, parlamentarii şi prefecţii jedetelor limitrofe. Autorităţi locale: D-nii General Vasilescu Cristea, Comand. Div. 18 Inf. I. P. S. S. Ar­­hireul Vasie Stan de Răşinari, inspec­torii: dr. Preda, Stochiţă, Ţeposu, Ur­beanu, Hans Otto Roth, dep. Ciolan, senatori: Boiu­ şi Simian, ad­trof. finan­ciar I. Cioran, dr. I. Beu, protoereul Aron, chestorul poliţiei locale d. Şte­­fonescu, dr. L. lonaşiu, dr. Schiau şi reprezentanţii presei. — Serviciul religios. Serviciul religios la desvelirea şi sfinţirea bustului regretatului om de stat, s’a oficiat de I. P. S. S. Mitro­politul Nicolae, înconjurat de un sobor de preoţi, răspunsurile fiind date de corul şcoalei normale »Andreiu Şagu­­na"*, sub conducerea d-lui T. Popovici. In timpul serviciului religios d-na Duca plinge. Desvelina bustului o face d-nii Dinu Brăteanu şi d. mi­nistru V. Sassu. I. P. S. S. sfinţeşte bustul prin stropire de apă, apoi 1. P. S. S. vorbeşte cel dintâi despre I. G. Duca rostind următoarele: Cuvântarea I. P. S. S. Mitro­politului Dr. Nicolae Bălan. Unul dintre oratorii cari au în­cercat să zugrăvească personalitatea lui I. G. Duca, la trista solemnitate a înmormântării acestuia, a spus şi ur­mătoarele­­ cuvinte: „Ceea ce a carac­terizat pe marele adormit întru dom­nul a fost înainte de toate credinţa: credinja In muncă, credinţă In luptă, credinţa în izbânda neamului româ­nesc*. Ingăduiţi-mi să adaog, că toate aceste credinţi cari au însufleţit viaţa lui I. O. Duca imprumutându-i un ritm şi o voiciune atât de rară îşi aveau obârşia în credinţa ’n Dumne­zeu şi ’n ajutorul pe care Părintele ceresc î­l dă bunelor silinţe ale oame­nilor singuratici şi ale neamurilor deopotrivă. Şi­, cât de frumoasă şi cât de roditoare de fapte mari este această virtute, mai ales când ea împodobeşte sufletul unui om chemat să conducă aşezăminte obşteşti sau chiar neamuri întregi. De­sigur, celui ce nu cunoaşte decât însuşirile politice ale ilustrului defunct — constatarea făcută cu pri­vire la evlavia religioasă a acestuia poate să i se pară surprinzătoare. Şi totuşi ea este adevărată. Pentru veri­­fic­area ei, purced la desvăluirea unu delicat obiceiu din viaţa atât de com­plexă a sărbătoritului. Nu odată s-a întâmplat, că —­ istovit de zbuciumul luptelor politice — I. G. Duca se retrăgea discret la o mănăstire, spre a sta de vorbă cu sine şi cu Dumnezeu şi spre a se întări duhovniceşte în atmosfera de tainică linişte şi cucerni­cie a sfântului locaş de drept credi­ncioasă închinare. Cât despre preţuirea cu sare şi­­a cinstit Biserica — ea răsare în toată frumuseţea ei din declaraţiile pe care adormitul întru Domnul le-a făcut în preajma neaşteptatului sfârşit al vieţi sale: „Mam convins - spunea I. G. Duca — de covârşitorul rol al Bise­ricii ortodoxe în viaţa neamului, ca şi de nedreapta situaţie în care e ţinută încă această biserică, de către stat şi-mi voi da toată silinţa să-mi fac un titlu de mândrie din repararea acestei nedrepte situaţii. Fiindcă Biserica orto­­doxă a fost în trecut pavăza nebiruita a neamului — şi tot ea e chemată să-i fie ăi’n viitor călăuza Înţeleaptă spre tot mai mari biruinţe’. Aceste preţioase mărturisiri şi făgăduinţi străbat de dincolo de mor­mânt, cu puterea şi îndemnul unui testament, până la urechile noastre, umplându-ne sufletul bune nădejdi. Căci credem că nici un om politic nu va cinsti mai sincer şi mai real amin­tirea lui I. C. Duca, decât silindu-se să promoveze cât mai grabnica şi cât mai desvârşita împlinire a testamentu­lui lui duhovnicesc. Iată iubiţi credincioşi, sensul şi Îndemnul monumentului care va îm­podobi de aici înainte şi oraşul nostru au chipul de bronz al marelui patriot care a fost I. G. Duca. Iar celui pomenit astăzi cu lauda cuvenită, bunul Dumnezeu să-i rân­duiască odihnă meritată după o atât de zbuciumată viaţa petrecută până la jertfa de sine în slujba neamului. Pentru tot ceea ce prin mintea lui limpede şi pătrunzătoare, prin inima lui de mare român a gândit şi înfăptuit Cuvântarea D-lui Bronzul, care prea de­vreme a fost menit sa păstreze postelu­iţei chi­pul pământean al celui mai nobil om, care a trăit printre noi şi pentru noi, a fost ridicat în acest oraş cu veche­radiţie de luptă pentru libertate şi de­scultura românească, nu ca un mo­ment sortit să păstreze aducerea a­­minte de I. G. Duca în vremile ce vor veni, ci ca un cald prinos adus de conştiinţa românească forţei mora­­le, care a activat în haina lui de lut. El, cel împodobit cu atâtea daruri dumnezeeşti, el a cărui viaţă a fost cinste şi trudă pentru binele obştesc, el cel căzut la chip eroic pentru apă­­rarea bunului nume al ţârei, nu prin acest bronz bate la poarta nemurirei. Această poartă şi-a deschis-o el sin­gur şi-a deschis’o de mult, bărbăteşte prin faptele sale. Cu cât va trece mai multă vreme, cu atât mai covârşitoare va creşte mă­reţia lui in sufletele româneşti. Căci fapta lui este dintre acelea, cari în­­drumează viaţa unui neam pentru se­cole. Duca nu este mort. El trâeşte, căci cei buni nu mor nici­odată, ci planează deasupra generaţiilor, deter­­minându le rostul faptei lor. Duca nu însemnează un om, Duca însemnează adevărata democraţie, însemnează luptă pentru întregirea neamului şi a pământului românesc, însemnează brazda care cu rodul ei satură poporul muncitor. Duca în­semnează solie a păcei universale. In­­semnează jertfa de sine pentru con­solidarea dreptului răscumpărat cu preţul miilor de vieţi tinere. Bronzul este prea slab pentru a rezista vremei, pe care gândul, fapta şi exemplul lui Duca au învins-o de mult. Şi cuvântul nostru este prea pu­­ţin cuprinzător, ca să poată arăta în­­treg eroismul desfăşurat de impună­toarea lui personalitate. Noi nu îndrăsnim şi nu putem să măsurăm şi să cântărim în minte pu­terea lui de renunţare şi generositatea cu care s’a dăruit pe sine pentru în­truparea binelui pe acest pământ. Copleşiţi de măreţia gândului şi fap­tei lui, noi ne închinăm. Modelarea chipului lui pe pămân­tul Ardealului este imnul, pe care a­­cest clasic pământ îl aduce libertăţei şi dreptăţei, spre care a năzuit de veacuri. Este un înduioşător semn că Ro­mânul ştie să ţină minte, este mărtu­risirea solemnă a românismului din Dacia superioară, că sa indentificat cu ideile pentru cari a luptat şi s’a jertfit Duca. Cât a fost între noi, el a spus, că dacă nu mai avem de formulat revin­­dicări de ordin teritorial, avem cu atât mai mari aspiraţiuni de a cuceri în do­meniul intelectual, cultural şi moral. Modeşti ucenici ai învăţătorului, am împodobit pământul nostru cu chipul lui spre ai arăta, că sămânţa aruncată de dânsul n’a căzut intre spini, nici la margine de drum. Noi simţim adierea sufletului lui Intre noi. Căci suntem adunaţi aici în numele luminosului gând ce l’a călăuzit. Şi credem în adevărul spu­­selor mântuitorului: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele meu, acolo sunt şi eu între dânşii*. In clipe aceasta când prin mijloace pământeşti aducem prinos de închi­nare luminei divine, ce­ a îndrumat şi încălzit sufletul maestrului, ne legăm în lupta grea pentru izbânda idealului nostru naţional, noi îi aducem prinosul recunoştinţei noastre profunde. Veşnică să-i fie amintirea lui Amin. Ia apoi cuvântul d. deputat Dr. Eugen Piso, primar al municipiului Sibiu şi preşedintele org. liberale loca­le, ţinând următorul discurs plin de însufleţire şi sinceritate: Dr. Eugen Piso, în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor să împărtăşim crezul lui, să propovă­­duim cultul faptei lui, să luptăm ca pe piatra credinţei lui să se ridice strălucitoare între popoarele pămân­tului Dacia Felix. Așa să ne ajute Dumnezeu!. Domnul ministru V. Sassu, ia cu­vântul în numele guvernului și a par­tidului liberal reprezentat prin d. Dinu Brătianu, spunând că cel dintâi lipsind fiind bolnav și al doilea prezent însă gripat, are d­ea deosebita cinste de a vorbi în numele lor, rostind un dis­­curs demn de toată încrederea ce i­ s’a acordat a reprezenta (regretăm că din lipsă de spaţiu nu putem să­­ dăm in ntregime), pentrucâ a fost un splen­did buchet de fiori alese, depuse la piedestalul monumentului Duca. Dl Prefect Nicolae Regman, citeşte telegramele d-lor Prim-ministru Tătă­­rescu şi ministru Ion Inculeţ care îşi depun profundul lor omagiu în faţa memoriei neuitatului şef al partidului liberal. După terminarea serbării desvelirii oaspeţii şi marea asistenţă, s-au în­dreptat spre casa unde a locuit Ion C. Brătianu ca tânăr revoluţionar pen­­tru ideea românească la 1851. S’a o­­ficiat şi aci serviciul divin de către I. P. S. S. Mitropolitul Nicolae şi un sobor de preoţi, răspunsurile fiind date de corul Mitropoliei, apoi se des­­veleşte placa şi I. P. S. S. ia dease­­menea cuvântul, vorbind cu un rar talent oratoric, despre Ion C. Brătianu cea mai luminată figură politică din timpurile noastre. După I. P. S. 5, Mitropolitul Ni­­colae ia cuvântul­­ ministru Lepădatu preş. partidului naţionaliberal din Ardeal, care se adresează în special tineretului, îndemnându-i să ia pildă şi Învăţătură dela Ion C Brătianu şî dela faptele lui pentru binele lor şi a ţării din care fac par­te. «Fiţi vred­nici de marii şi glorioşii voştrii înain­taşi ! Iată cuvintele şi sfaturile pe cari în calitatea mea de conducător şi în­drumător al vostru, am socotit de bine să vi le dau cu prilejul acestei sărbători a tineretului naţional-liberal din Ardeal şi pentru cari vă aduc lau­­dele şi mulţumirile cele mai calde şi sincere».­­­­r. Ioan Fruma, în numele ti­neretului liberal, al cărui preşedinte este pe întreg judeţul, vorbeşte cu o vervă sinceră, tinerească, şi inteligentă, admirabilă, un discurs despre Ion C. Brătianu ce ne îndreptăţeşte să credem că va deveni un bun reprezentant al naţiunei în sfatul ţării. Sfârşitul cu­­vântării­­ sale este următorul: Deviza lui este deviza noastră Şi vom urma cu sfintele cuvintele lui simbolice: «Am devenit iarăşi a­­postoli, apostoli să vă faceţi toţi». La orele 4 p. m. s'a Inaugurat şcoala primară „Dr.­­ Angelescu“ clădită de curând peste Cibin, în partea de jos a oraşului nostru, a cărei Infinţişare modernă şi pompoasă rivalizeasâ cu orice local de şcoală primară din Ardeal.— Inaugurarea s’a făcut In prezenţa d-lui ministru Dr.­­ Angelescu, care în scurte cuvinte a adus laude celor cari Ii aduc la îndeplinire opera d-sale Cu trenul de 6. d.m. şi 10 Seara oaspeţii au părăsit Sibiul şi astfel s’a terminat acea zi înălţătoare şi de ocazie rară pentru cetatea Sibi­­ului nostru Delapeştera Nr. 402

Next