Tribuna, ianuarie 1936 (Anul 9, nr. 405-408)
1936-01-06 / nr. 405
Anul IX Nr. 405 PREŢUL Abonamentului Pe 1 an lei 156 Pe 1/2 an lei 80 Instituţii şi autorităţi 1000 Lei Anunţuri: Lei 3 cm2 în pagina însuratelor şi lei 5 cm 2 în pagina de text. Director: Nîcolae C. DROG REDACŢII: Sibiu Str. Regina Maria Nr. 8 Bucureşti Bulevardul Banu Menta Telefon 4.23.64 A Ziar Naţional Independent SIBIU, 6 Ianuarie 1916 Preţul unui exemplar 3 Lei Reparaţii de RADIO PROMT şi IEFTIN Radio - Lux KUNTE Str. Regina Maria No. 49 Prim.redactor SILVIU LAZĂR Administraţia: Sibiu Str. Regina Maria 8 13 Statul escroc! De câţiva ani, cetăţenii acestei ţări asistă la o mulţime de acte de escrocherie, comise de autorităţile constituite în stat, în paguba cetăţenilor. Voi înşira numai câteva cazuri prea cunoscute : 1. O mulţime de furnizori, cari au livrat diferitelor unităţi ale armatei, lemne, furaje, alimente şi coloniale, au rămas neplătiţi încă de pe vremea guvernării naţional-ţărăniste. Azi li s’au oferit bonuri de impozite, deşi unii din ei s’au împrumutat cu bani ca să poată livra, iar împrumuturile le-au plătit demult. Bonurile ce le-au primit se vând azi 33—35 sula. 2. La fel a procedat şi direcţia generală a C. F. R. care îşi va plăti pi hi iveată ’ uaiuîTiisî suieait,unuî de consolidare 3 1/2 0/0 până la 1926, iar dela 1926 până la 1934 prin aşa zise obligaţii C. F. R. Primele hârtii plătibile în 40—50 ani, prin răscumpărări de pe piaţă, la preţurile de bursă , cari nu vor trece de 20 suta, iar cele de al doilea plătibile în 3 ani şi al căror preţ nu va depăşi 35 până 40 suta. Aşa se explică faptul că furnizorii şi-au pierdut încrederea în capacitatea de plată şi cinstea statului, iar în timpul din urmă la două licitaţii consecutive publicate de Direcţia Generală C. F. R. nu s-a prezentet nici un furnizor. Nu este o dovadă elocventă că statul şi-a escrocat furnizorii săi? 3. Voi aminti un caz direct revoltător. Dnul Daniel Schenn, sas din Turnişor, jud. Sibiu, un vechiu furnizor al unităţilor din garnizoana Sibiu, a fost rugat de dnul colonel Georgescu Petre, azi general, comandantul Centrului de Instrucţie al Cavaleriei în anul 1931 să împrumute suma de 151.000 lei, cu cari să cumpere furajele necesare cailor şcolii, căci ţăranii nu mai voiau să mai dea pe datorie, ci numai pe bani gata. Dacă dnul Daniel Schenn n’ar fi împrumutat aceşti bani, caii statului urma să moară de foame. Cu banii sasului din Turnişor s’au cumpărat câteva sute de cară cu fân şi statul român şi-a salvat caii! Azi sasul îşi pretinde banii împrumutaţi fără dobândă, dar în loc de bani i se oferă bonuri de impozit! Cum bonurile de impozit se vând cu 33—35 suta, însemnează că dnul Schenn să primească aproape 50.000 lei în joc de 151.000 cât a împrumutat. Aceasta drept recompensă că a fost un bun cetățean şi a salvat caii statului de la moarte! E drept că dl general Georgescu Petre recunoaşte suma şi a făcut toate demersurile ca Ministerul să restitue banii, dar n’a reuşit! E aproape de necrezut, dar aşa stau lucrurile! 4. Unii cetăţeni din greşeală plătesc impozite mai mari decât ar trebui, sau neavând la mână recepiia de plată sunt nevoiţi să plătească de 2 ori acelaşi impozit. Mai târziu descoperindu-se greşeala, ori găsind recepiia pierdută, i se recunoaşte dreptatea, dar banii nu i se dă înapoi ! 5. Statul a încasat despăgubirile de război de la Puterile Centrale, pentru toţi cetăţenii, cert au suferit pierderi de pe urma războiului, în sumă de aproape 7 miliarde. Din toată suma încasată de stat — fie în bani, fie în materiale de cale ferată şi medicamente — hoţii de guvernanţi au plătit numai lingăilor din partid câte o cincime, iar ceilalţi păgubaşi, cari formează marea majoritate, a nenorociţilor de cetăţeni, suflă’n buze, ţin adunări de protestare, dar totul e zadarnic! Statul, în loc să-l ajute a beneficiat de pagubele cetăţenilor săi, ba ceva mai mult, a înşelat cetăţenii al căror împuternicit a fost! Nu am dreptate când zic: »Sfatul escroc ?“ NICOLAE C. DROC. Legies meseriilor şi di comerţului Anteproiectul d-lui Valeriu Roman De la război încoace, România se numără între statele, cari ocupă un loc de frunte în ceea ce priveşte legislaţia muncii. Dl Dr. Valeriu Roman, actualul subsecretar de stat al Ministerului Muncii, după lungi şi îndelungate studii e redactat un anteproiect de lege, care face cinste, dovedindu-i profunda competenţă în materie. Marele avantaj ce-i prezintă noul anteproiect, e că unifica diferitele legislaţii, rar sunt încă în vigoare azi în Ardeal, Bucovina şi Basarabia, ocupându se în special de problemele neunificate încă şi anume: »pregătirea profesională şi exercitarea meseriilor şi comerţului, de caricătura românească simte atâta nevoie, mai ales astăzi, când comerţul şi meseriile sunt în mâini străine, iar funcţiunile la stat sunt inaccesibile din ciuţii situaţiei bugetare. Personalul profesional se va forma prin ucenicie, cu ajutorul căminelor de ucenici, cari oferă românaşilor noştrii meri evantegii, iar bursierii căminelor vor fî impuşi patronilor cu întreprinderi mai mari. Institutele psihotehnice , pe cari le creează dl Valeriu Roman — vor fi de cea mai mare importanţă, căci cu ajutorul lor se va putea cunoaşte aptitudinele fiecărui candidat. Temelia pregătirii profesionale fiind ucenicia, proiectul organizează cursuri profesionale pe două principii, al obligativităţii şi al dependenţei de ucenicie, iar temeinica pregătire este asigurată prin obligativitatea examenului pentru obţinerea titlurilor de capacitate ca muncitor calificat şi patron. Prin noul proiect, cei vrednici de specializare au tot concursul oficialităţii, iar specialiştii străini sunt obligaţi a contribui cu toate cunoştinţele lor la formarea specialiştilor români, sub sancţiunea revocării autorizaţiei de şedere în ţară Posesorii diplomelor de meşter sau conducător comercial, pot obţine bursă de la stat pentru a se specializa în străinătate, maximum pe timp de 3 ani. Clandestinismul în comerţ, industrie şi meserie, este combătut în acest anteproiect prin obligativitatea şi publicitatea pregătirii profesionale. Nimeni nu va putea fi patron sau meşter fără să fi făcut ucenicie, cari vor fi controlate de camerele de muncă şi camerele de industrie şi comerţ cari vor ţine cazierul fiecăruia, astfel că clandestinii nu vor mai putea exista în dauna meseriaşilor şi comercianţilor cinstiţi, cari plătesc impozite, iar ei se sustrag. Cartea de lucrător şi funcţionar la fel vor servi pentru combaterea clandestinismului. E o inovaţie în plus pe lângă celelalte. La noi în Ardeal acest sistem e de mult introdus, iar meseriaşii şi comercianţii din vechiul regat nu se pot decât bucura. Din punct de vedere obştesc, aşezămintele industriale sau comerciale, cari primejduesc viaţa, sănătatea, liniştea, credinţa sau morala locuitorilor, sunt supuse controlului autorităţilor administrative, care se încuviinţează funcţionarea numai cu consimţământul celor interesaţi, sau fără acesta, când refuzul este dovedit ca neîntemeiat. Aceasta este o dovadă în plus că legea este şi aici democratică, pe lângă că apără pe cel mai slab contra celui mai tare. (E vorba de apărarea ucenicului şi calfei, contra patronului neomenos). Un punct important al proiectului mai e şi ridicarea şi recunoaşterea reuniunilor de meşteşugari ca factor economic, dar desfiinţează corporaţiile, cari erau în mâini străine şi cari ar fi trebuit să fie desfiinţate imediat după Unire! Prin acest proiect, dl Dr. Valeriu Romi face un vrmp înainte în câmpul muncii nevnate, apărând vechile şi adevăratele reuniuni româneşti, dar obligă pe toate asociaţiunile de breslaşi să aibă înscrişi cel puţin 50o/o din branşa respectivă, ca să poată vorbi în numele lor, nu ca azi, când câţiva indivizi interesaţi organizează o asociaţie cu scopuri personale şi lucrative şi vorbesc în numele sutelor şi miilor de meseriaşi, cari nu şi-au dat adeziunea. Observăm că cei mai mulţi, cari nici n’au cetit anteproiectul se declară în contra lui, dar toţi românii cinstiţi, cari l-au studiat, îl aprobă în întregime ! Dacă Sohorii, Ruperii, Brauerii şi alţii, eiusdem farinae, se miorlăe, noi românii îl felicităm pentru această operă românească și vom lupta pentru înfăptuirea ei! N. C. D. Furtună într’un pahar cu apă Naţiunea maghiară care pretinde că, după războiul mondial a fost foarte neîndreptăţită pe chestii teritoriale, se agită în fel şi chip şi în toată lumea, dar paradoxal ea nu va reuşi să dea decât impresia de furtună, înt’un pahar cu apă, pentru că deja a început să ştie toată lumea erorile fundamentale cari stau la baza istoriei Ungariei celei »nobile«, formate din hoardele lui Atila şi el foarte »nobil« despre care ştim că îşi avea tronul instalat într’un bordei şi că viteazul lui popor avea »nobilul* obiceiu de a umbla din sat în sat (cam aşa ca ţiganii astăzi), a se deda la vandalism şi a savura carne crudă, după ce a stat două sau trei zile sub şeaua calului. Misi recent un funcţionar al personalului legaţiei comerciale maghiare din Statele Unite, un anume domn Dr Horváti Elerţăr,