Tribuna, noiembrie 1936 (Anul 1, nr. 4)

1936-11-01 / nr. 4

Nr. 4 Leul nu va fi devalorizat Guvernul s’a sesizat de faptul ca fitiucile fără cetitori şi fără răspundere din capitală, au lansat o serie de svonuri de natură să prejudicieze creditului şi stabilităţii monetare, în legătură cu desbaterile consiliului de miniştri care trebuia să aibă loc­uri. Se anunţase „măsuri financiare sen­­saţionale.“ Aceasta a alarmat în mod nepermis piaţa. Vom recunoaşte însă că o parte de vină o poartă guvernul care are toate mijloacele pentru a preveni astfel de nerozii alarmiste sau de manevre interesate a unor culisieri de bursă venală. Aceste manevre şi pretinsa presă care-şi face ecoul lor interesat sunt sancţionate în occi­dent cu severitate. E vorba ca şi la noi să se ia chiar în cazul de fata măsuri, căci la bursă s’au făcut la acţiuni un joc de bursă nepermis ca la hausse« pe baza svonurilor lipsite de răspundere ale acestei oficine suspecte. Subliniem în acest caz cu vie sa­tisfacţie că prin comunicatul consiliu­­lui de miniştrii a venit la timp pentru a linişti şi restabili încrederea. Nici vorbă nu poate fi de o devalorizare a leului. Leul este astăzi complect adaptat necesităţilor interne şi externe. Orice perturbare a stabilităţii sale ar duce la complicaţii sociale prin scumpirea vieţii şi la zdruncinarea echilibrului bugetar. Guvernul este deci ferm convins şi hotărât de necesitatea menţinerii monedei naţionale la cursul actual. Reacţiunea dreptei In Spania, guvernul sesizat de unele ziare de stânga, s’a ocupat într’un recent consiliu de miniştri, de eventualitatea unei lovituri de stat, pusă la cale de partidele de dreapta. Porunca reacţiunei faţă de nesfârşi­tele greve, de rele atentate, barba­rele distrugeri ale bisericilor, neo­menoasele schinguiri şi omorâri de nevinovaţi cu sutele e actuală acolo. Reacţiunea e a dreptei. Al acelei drepte care cu un program bazat pe creştinismul militant, a suferit o ec­lipsă, atunci când i se cerea mai multă abilitate în mişcării. Spania trăeşte azi clipe de beţie străine spi­ritului ei. Străjueşte încă acolo spi­ritul regal, cu madone şi crucifixe de aur. Poporul n’a împroprietărit precep­tele creştine, ci le-a avut ca pe o moştenire ereditară, pe care şi el o cere curată şi neatinsă de mirajul unei rătăciri înşelătoare. Dreapta va Învinge, pentru că semnul sub care luptă este semnul eternităţii, care va rândui vremelnicul în aşa chip, încât el să fie mântuit. Noi care avem afinitati de sânge cu aceste popoare, nu putem decât să ne compătimim că au căzut în greşela de a da conducerea destine­lor lor pe mâna acestor inconştienţi şi tot­odată nu putem decât să le dorim o cât mai grabnică revenire. — Cum asta? — Rămăsesem fără sunători... — La case mari se mai întâmplă! — Ce să fac ? S’o iau pe jos ? Nu ți-ajung trei săptămâni. Doar Turnul Severin nu e lacul TeiuluiEram dis­perat. Să-mi vând ceasul, dau de dra­cul cu nevasta... Ce să fac? mă bate gândul să m’arunc în Dunăre, când o ideie salvatoare îmi fulgeră prin minte Aveam o cunoştinţă la prefectură... Avusesem ocazie să-l servesc, zicea că e şef de birou, cu chestie la Mi­nisterul de finanţe şi omul, recunos­cător, mi-a promis un contra­serviciu, când o da Dumnezeu... nu credeam să-i vie rândul aşa de grabă... Munte cu munte se întâlneşte, dar om cu om? Şi te-ai dus să-l cauţi?... Cel puţin i-ai dat de urmă? — Cum nu?.. A făcut şi cinste Dar să vezi: când dau să intru la pre­fectură, mă iubesc de pieptul lui... — Pleca ? Ce noroc pe tine! Dacă mai zăboveai puţin, ce te făceai ? — Dar de unde, dragă! Nu pleca Acolo era postul lui. Era ușier... De ce te miri ? Par'că tu, nu te-ai fi lă­udat niciodată că ești director general ? — Vorba este, ti a avansat bani pentru drum? — Nici nu i-am cerut! Crezi c’ar fi avut disponibili ? O duce și el cum poate, de azi pe mâine... și afară de asta, puteam eu să mă angajez? Da unde să­­ dau înapoi, fără ştirea nevestei, când ea-mi ţine socoteala şi paraua! Aşi mai fi avut traiu in casă ? —­ Bine dar ce făcuseşi cu banii? — Ii petrecusem cu o ispită de muiere. Dar cinstit să-ţi spun, nu-mi pare deloc rău! — Atunci, cum ai ieşit din bocluc Revino la chestie, că se isprăvește vinişorul... — Foarte simplu... lam rugat să­­mi capete o foaie de drum gratuită, pentru Institutul Antirabic. L-am mon­tat eu, cum să spuie directorului pre­fecturii, că sunt un văr al lui dinspre partea nevestei, că o javră s’a dat la pantalonii mei înfingându-mi colţi în pulpă, că potaia a murit turbată şi că trebuie să mă duc degrabă să-mi facă injecţii, dacă nu vor să mă dau la ei.. — Şi s-a prins minciuna? — De minune! — Ai călătorit bine? — Ca miniştri... Compartiment se­parat... Niciodată n’am fost aşa de respectat... Toţi călătorii stăteau sme­riți pe culoare, defilau pe la uşă ui­­tându-se cum mă tâfăiam când pe o canapea, când pe cealaltă, dar nu în­drăzneau nici să puie mâna pe clan­ță... Par­că eram un Tancred, cu cinci riduri de permise... — Ha !ha! ha! cum îţi explici asta ? — Foarte simplu: eram turbat! Ha! ha! ha! Ce spuse şeful... — Ştii că e un truc bun ? Am să-l întrebuinţez şi eu la nevoie ! — Păi ce mai aştepţi? Dar îmi luaşi vorba din gură. Să vezi: la Pi­teşti, unul mai înţepat cu mutră de voiajor, dă buzna în compartiment, mormăind... Ii las... Ii Şoptise cineva de afară cum stă cazul, dar el nu vru­­sese să asculte. Stai că i-o fac eu! mi am zis. Se­ aşează ei, tacticos într’un colt şi tocmai când îi era lumea mai dragă şi privea cu un zâmbet dispreţuitor pasagerii de pe culoar, mă salt şi eu gemând într’un colţ şi, pe nepusă masă, încep să cânt într’o limbă nouă: mârăiam aşa în surdină la ’nceput ţinând ochii închişi, apoi agitai fălcile rânjind dinţii şi-o dădui într’un lătrat cu variante, ca un dulău furios: ham! ham! ham!.. — Cred că n’a mai cerut nici res­tul!.. Atâta i-a trebuit. Sări ca ars In picioare şi nu înemeri cum s'o şteargă pe uşă afară, lăsându-şi bagajele amanet... Mă mir cum n’a sărit din tren... Târ­ziu de tot, pe aproape de Bucureşti, a venit şeful cu îngrijitorul vagonului se temea singur! — să ridice lucru­rile bietului voiajor. Aveau sărmanii nişte mutre atât de sfioase, iar ges­turile lor îţi inspirau o milă profundă nu altceva... —­ Nu mai spune! Ha! ha! ha! Dar straşnică păcăleală le trăseși! Hai să­ mai dăm cu păhărelul... — Noroc pe chestia asta! — Chemăm la plată? — Stai domnule? Unde vrei să porneşti pe zăpuşeala asta? Ai poftă să cazi de insolaţie ? Vrei să te ducă pe targă? Nu te simţi destul de bine aici? — Ba încă cum! Dar imi cam face rău, mirosul mizilicurilor... — Și mie! — Când la gând cu bucurie! — Să fie într’un ceas bun! la uită- te 'n portofel. De cât dispui la ora asta? — Bine că-mi aduseși aminte. Vre­un pol și gologanii de tramvai? — Dar tu ? — Un pol jumate excedent... Dar pot avea și credit... Nu l-am servit eu pe jupânul când și-a scos breve­­tul ? Uite-l că-mi face cu ochiul... Vor­ba ăluia... Mă duc la el și... de-ai noștri suntem: case nobile... — S’a făcut! Băete! I-ascultă, măi, unde-mi umbli? Ce-ai putea să ne dai... ceva cald — știi, pe cinste — la ora asta ?... — Vineeee!... Ch. Bârneață „TRIBUNA­ LIBERA" Unde-i Poliţia? Comerciantul Crăciun Achim din Strada Lungă Nr 29 nu se plânge că în noaptea de 15 Octomvrie a. c. i­ s’a spart prăvălia furându-i-se bani, tutun, băuturi, un revolver şi altele în valoa­­re totală de Lei 5000. Denunţând cazul Poliţiei, nici până astăzi hoţii n’au putut fi prinşi şi nici nu ne mirăm, întrucât gardienii publi­ci sunt împărţiţi in centrul oraşului iar periferiiile sunt lăsate într’o tota­­lă părăsire. Ne mirăm cum chiar strada Lungă — stradă principală azi în oraşul de jos — nu este instalat un post de gardian, mai ales că pe aceiaşi stradă este gospodăria Municipiului, de unde s'ar putea fura cai, căruţe, etc. La fel este lăsat în părăsire cartie­rul Lazaret, unde comerciantului Theiss i s’a făcut 3 spargeri fără ca autorii să fie prinşi nici până azi. Cerem mai multă solicitudine din partea Poliţiei pentru cartierele măr­­gînașe ale orașului Sibiu- Primăria Municipiului Sibiu Nr. 9675-1936 Viza Livretelor Se aduce la cunoştiinţă, că viza livretelor a oamenilor dela vatră do­miciliaţi (locuiesc) în oraşul Sibiu, se face la Primăria Municipiului Sibiu, Curtea H-a, camera Nr. 48, astfel: I. VOR FACE VIZA 1. Tot­ oamenii dela vatră cari aparţin contingentelor 1909 —1933, adecă cei născuţi în anii 1887—1911. 2. Toţi Subofiţeri de rezervă (Plu­tonieri şi Plutonieri-majori) până la etatea de 55 ani. 3. Toţi dispensaţii medical provi­zoriu, având asupra lor certificatul medical de dispensă şi recipisa de plată taxei militare conform art. 78 din Regulamentul de recrutare. 4. Cu ocazia vizei livretelor din acest an se va face și recensământul şofeurilor, deci fiecare şofeur va pre­zenta carnetul de şofeur sau alt act din care se vadă că exercită meseria. 5. Oamenii cari la viza livretelor din anul trecut 1934, au fost prezen­taţi printr’o persoană streină, nu li se mai aprobă In acest an aceasta şi sunt obligaţi a se prezenta perso­­nal la viză. ll VIZA SE FACE DUPĂ CUM URMEAZA: 9 Noemvrie 1936 conting. 1909 10 şi Plutonier şi Piut.­major până la 55 ani. 10 Noemvr, conting. 1911 şi 1912. 11 Noemv. conting. 1913. 12 Noemv. contig. 1914 13 Noemv. contig. 1015 14 Noemv, contig. 1916 16 Noemv. contig. 1917 17 Noemv. contig. 1918 18 Noemv. contig. 1919 19 Noemv. contig. 1920 20 Noemv. contig. 1921 23 Noemv. contig. 1922 24 Noemv. contig. 1923 25 Noemv. contig. 1924 26 Noemv. contig. 1925 27 Noemv. contig. 1926 28 Noemv. contig. 1927 30 Noemv. contig. 1928 2 Decern, contig. 1929 3 Decern, contig. 1930 4 Decern, contig. 1931 5 Decern, contig. 1932 7 Decern, contig. 1933 8 Decern, fabrica Amiion şi Lica 9 Decern, contig. fabrica Benker- Jikeli şi Datky 10 Decern, fabrica Gromen şi Herbe. 11 Decern, fabrica Hess şi Krafft» Drotleff 12 Decern, fabr. fraţii Fabricius T4—15 Decern, fabrica Rieger 16 Decern. Uzina Electrică PENTRU FABRICI, VIZA SE face LA FABRICILE RESPECTIVE III. NU VOR FACE VIZA 1) Config. 1908 şi 1934 2) Oamenii cei au fost concentrat! In anul 1936 3) Oamenii din contig. 1933, cari au făcut serviciul militar la marină, grănicieri şi jandarmi. 4) Oamenii scutiţi şi reformaţi di­­finitiv. 5) Tinerii dispensaţi ca susţinători de familie, cari se află în cursul celor 5 ani în care trebuie să se prezintă la Consiliul de Recrutare. 6) Oamenii cari au făcut viza, o­­dată cu certificatul de dispensă de de­mobilizare la 15 Sptemvrie 1936. SIBIU, la 22 Octomvrie 1936. Page 3 Baia Poporală, Sibiu, Str. Şaguna No. 4 Deschis zilnic, de la ora 8 — 12 şi VI — 7­2 Luni şi Duminică p. m. „ÎNCHIS* Baie şi înot în bazin, Bae de aer şi de soare, Bae de aburi şi aer cald, Bae de vană, Băi de cură, ore de INOT. Preţuri de la 10 — 80 lei. Reduceri la abonamente. — Baia Poporală crează sănătate. A­m i Pierzând permisul pentru bi­cicleta No. 3686 pe numele VASILE DROC îl declară nul și fără valoare în mâinile ori­cui sar găsi.

Next