Tribuna, februarie 1938 (Anul 1, nr. 7)

1938-02-25 / nr. 7

Pag. 3 Persecuţiile împotriva Ger­manilor din Ungaria înscenarea unui unui proces de I£s­ naţiune împotriva sofiei generalului pensionar Kemmen „Pământul românesc dealun­gul veacurilor“. O lucrare valoroasă antirevizionistă a publicistului ardelean, Emanoil Tr. Simtion. Este incontestabil, că Germanii din Ungaria trăiesc sub cel mai asu­pritor regim minoritar din Europa. Po­litica minoritară a guvernelor ungu­reşti de totdeauna le refuza cele mai elementare drepturi cetăţeneşti, iar per­­secuţiile împotriva cetăţenilor de ori­gină germană sunt fapte la ordinea zilei. In coloanele noastre, am semnalat In trecut, câteva cazuri esceptionale cari es din comunitatea regimului de persecuţie maghiară îndreptat Împo­triva minorităţii germane din Ungaria. Acum ni se semnalează un nou caz. lată, ce s'a petrecut după relată­rile unui mare ziar budapesten. »In 28 ianuarie a. c., tribunalul din Budapesta a judecat un nou pro­ces de »trădare de neam" intentat îm­potriva soţiei generalului Kemmel Lu­dovic. Denunţul a fost înaintat de către doi comercianti unguri, cari au voit să se răzbune pe sofia generalu­lui. In urma unui diferend pe care l-au avut I n jurul unei comenzi de mărfuri. Aceştia au acuzat’o pe d-na general Kemmel, câ le-ar fî spus „hoji, ban­diţi, excroci, zdrenţe şi unguri mur­dari !« Doamna general Kemmeî s'a a­­părat In fata procurorului în limba germană, arătând că nu este ,vinovată. Preşedintele tribunalului extrem de revoltat, pentru că d-na a îndrăznit să se folosească de limba germani în faţa tribunalului unguresc i-a făcut observaţia, că fiind sefie de general maghiar de »Honvezi« care încasează pensia de la statul unguresc nu are voie să vorbească în limba germană în fața tribunalului. ^'Sofia fostului general și-a continuat totuși apărarea în limba germană. Dar tribunalul s’a răzbunat amarnic, impotrivă-i, trans­formând acțiunea penală din delict de Insultă, în delict de »les-nafiune«, condamând-o la două luni pușcărie. (Az ügyészség egyúttal kirágás címen is vádat emelt ellene­­ . Ken menné tagadta bűnösségét és né­met nyelven adta elő védekezését, amire az elnök megjegyezte, hogy mint hon­­véd nyugdias felesége, aki a magyar állam pénztárából felvett fizetésből él, megtanultatott volna magyarul). A biróság a bizonyító eljárás le­folytatása után bűnösnek mondta ki nem­­zetgyalázás vétségében és ezért két­­honapi fogházra ítélte. Cit. din «Ma­gyarság» ,29 Ianuarie a. c. Budapest. Condamnarea tribunalului din Bu­­dapesta e o nouă ruşine a politicei minoritare, care în intoleranta ei pă­ti­naşe, cu toată faima cavalerismului maghiar, nu admite unei doamne sofia unui fost inait demnitar, si se folosească de limba maternă, — un drept pe care’l asigură regimul de protecfiune a minorităţilor, din tratatul dela Trianon și legea pentru egala în­­dreptărire a naţionalităţilor din ţară vecină. Dacă un asemenea caz s-ar fi în­tâmplat în statele succesorale, presa re­­vizionistă din Budapesta ar fi ţipat luni de zile ca din gura şarpelui şi ar fi cerut schimbarea tratatelor de pace. Tribunalul din Budapesta, in pro­­cesul d-nei KEMMEL, a considerat ca circumstanțe ageav­inte, în sentința pro­­nunțată, faptul că acuzata deși este pensionară a statului magiar, nu și-a dat osteneala să învețe limba ma­­ghiară. «hogy a vádlói­ maghyar nyugo­dias létére még magyarul sem tanult meg«, vezi ziarul «Magyarsag», 29 Ianuarie, a. c. Budapest). Acuzata, la pronunţarea sentinţei« de la strigul judecătorilor şovinişti ma­­ghiari: «împotriva unor martori falşi, nu mă pot apăra». Cazul d­nei general Kemmer, cu un cuvânt a stârnit o revoltă nu numai în rândurile minorităţii germane din Ungaria, expuse în fiece moment re­­safiunilor şi prigonirilor ungureşti, ci şi în opinia publică a minorităţii ger­­mane din celelalte ţări. Ecoul acestei revolte se va re­­simţi faţa de intoleranţa maghiară, foarte în curând şi în alte părţi. Publicistul ardelean d. prof. Ema­noil Tr. Simtion a editat zilele trecute o lucrare foarte preţioasă, intitulată: „Pământul românesc dealungul veacu­­rilor* Dedicată flintei istorice a nea­­mului românesc pe plaiurile Daciei de odinioară, patriei astăzi întregită cu provinciile alipite, lucrarea e im­primată în formă de planşe cuprinzând 13 hărţ­i etnografice, dintre cari 12 sim­­bolizează evoluţia pământului locuit şi ocupat de Români în cursul istoriei. Hărţile sunt însoţite de texte din cronicile ungureşti şi străine, cari con­­firmă drepturile istorice ale neamului românesc asupra teritorilor stăpânite după marea Unire. Harta care arată răspândirea Românilor în epoca inva­­ziei Ungurilor în Europa, poartă în partea stângă următorul citat, după cronicarul regelui maghiar Béla III Anonymus: »Și rămânând aci mai multă vreme, Tuhutum, tatăl lui Horea, cum era el om șiret, după ce a aflat dela locuitori despre fertilitatea tării de dincolo da păduri (Transilvania), unde domnia un român (blachus) Gelu a Început să ofteze, dacă n’ar putea cumva să dobândească printr’o fa­­voare din partea ducelui Árpád, tara de dincolo de păduri pentru sine şi urmaşii săi*. Pe marginea din dreapta harta poartă pe frontispiciu o altă inscripţie şi anume un citat despre orginea Ro­­mâni­lor a istoriografului ungur, Huszti András, care spune textual: »Nici o naţiune nu are limba atât de apropiată de cea veche română, ca naţiunea Valachilor. Ceecea este un semn sigur şi care nu poate înşela, că ei sunt în Ardeal, urmaşii vechilor colonii ro­­mane, despre care însemnăm pe scurt acestea: Numele acestui popor în limba lui propie este »Rumân« (Ru­­muny), adică dela Roma sau Roman. (Citat din lucrarea: C­ll­ul Dacia, Bécs, pag. 135). Citadele istoricilor unguri numiți, între care Anonymus este figură isto­­rică maghiară, dovedesc pe deplin erezia revizionismului maghiar, care contestă drepturile Românilor asupra Transilvaniei, precum și tezele false ale istoriografiei moderne maghiare. Hărţile ce urmează, ne arată situ­aţia pământului românesc în timpul evului mediu şi modern, până în zilele noastre. La sfârşitul lucrării, d-r profesor Simiion dă un grafic al populaţiei Ro­­roânilor de peste hotare. Statistica Românilor de peste ho­tare e următoarea: In Rusia 800.000 Total 2.015.000 suflete. Dr. profesor Simtion, unul dintre neobosiţii publicişti ardeleni ce se ri­dică cu trup şi suflet combaterei in­­verşunate a tezei revizioniste ungureşti, a făcut prin editarea acestei valoroase lucrări mari servicii cauzei naţionale. D-sa merită să fie încurajat chiar din partea autorităţilor, lucru ce cre­­dem că nu va întârzia. Lucrarea d-lui profesor Simtion e pusă în vânzare şi se găseşte la li­brăriile principale din Capitală, pre­ ful fiind lei 40. Observator » Iugoslavia 500.000 » Grecia 200 000 » Bulgaria 150.000 > Albania 70.000 » Ungaria 60.000 » Cehoslovacia 30.000 » Italia 5.000 » America 200.000 Cu timpul d-lui I­strati a început să poarte barbă, şi cum după statură ne cam asemănam, se întâmplase ca şi barba să-i fie fasonată la fel cu a mea. Faptul i-a produs şi lui şi mie oarecami incidente. Era la 1915, — dacă nu mă înşel — şi anume în Blaj, la înmormântarea prepositului canonic Ion Micu Moldo­­vanu zis Moldovănul. D.Iul Istrati ve­nise ca delegat din partea Academiei Române. Se ştie că Moldovănul era mem­bru al Academiei, deşi nu ajunse să­­şi rotească discursul de recepţiune, pe care î l prepara despre alt Micu mare, anume despre Vi­dicul martir, Inochen­­kie Micu de la Sadu. Ne întâlnisem în piaţa Blajului, ne împ­inişisem reciproc binetele de po­liteţă şi informaţiile atât de căuta­t atunci în timpul răsboiului, apoi ne des­­părturăm. Mai târziu mi-a spus ce a pă­lit... Pe când stătea în casa răposa­tului Moldovănul, de vorbă cu cineva, fie că i se prezintă un cleric şi-i zice: — Să poftiţi, părinte protopop, să veniţi să vă îmbrăcaţi cu sfintele odăj­­dii, că se începe slujba... Drul Istrali răspunse uimit: — Dar dragul meu, eu nu sunt nici preot, necum protopop... — Nu sunteţi d voastră părintele Dă­ianu?... — zise clericul, roşu până după urechi şi se retrase. Mi s’a întâmplat şi mie prin Bu­cureşti de mai multe ori, pe stredi sau în tramvaiu, să fiu întrebat: — Nu sunteţi rudă cu dr. Istrati, că mult vă asemanaji?... Odată, chiar o rudenie a răposa­tului Istrati m’a întâmpinat cu această întrebare, care totdeauna mi-aducea aminte de impozanta şi simpatica fi­gură a Românului atât de bun la inimă şi atât de bun la ispravă. Trebuia să regretăm din suflet că un om de acţiune creatoare, şi de con­­cepţie mare românească şi creştineas­­că, cum era d­rul Istrati n’a trăit mai mult, ca să mai lucreze pentru acest neam întregit şi totuşi nu destul de harnic a face totul ce-i trebuieşte. Ne trebuieşte mai ales organizare şi creaţiune de concepţie larga, peste vremuri şi peste spaţiuri. Ţara mare şi frumoasă are nevoie de spirite care să cuprindă în orizont larg interesele să i le ştie servi, să ştie organiza şi concentra energiile tuturor celor habot­nici şi putea înlocui pe cei habot­nici şi avari. Darul Istrati era un mare organi­zator. Avea ceva din spiritul străbuni­lor romani. Avea un spirit fascist îna­inte de fascismul italian. Era acelaș spirit care-i anima pe amândoi: spiritul activ, creator, al Ro­mei, al imperiului lui Traian, Părintele nostru nemuritor. Eternă fie memoria lui. Dr. Uie Dăianu TRIBUNA-LIBERA“ Nr. 7 Continuare din pag. 2 astăzi in adunare generală. Trimit Ma­­jestăţei Voastre omagiul lor nealterat isvorât din cel mai curat patriotism cu hotărârea de a sta şi pe viitor de strajă Tronului şi Ţârei, rugind pe Majestatea Voastră să ia sub paza sa pe cei cari la timp au ştiut să se jert­fească pentru Idealul National. Si­ trăit» Majestate cu intreaga Dinastie. Domnului Octavian Opga prim Mi­­nistru, Foştii Voluntari români Arde­leni din răsboiul pentru întregirea Neamului, adunaţi in Sibiu in adunare generală in ziua de 6 Februarie 1938. Trimit marelui Voluntar şi cântăreţ al Neamului omagiul lor nealterat de cu­rat naţionalism şi patriotism, vom şti şi acum ca atunci că ne jerfim alături de acei cari vor România a Români­lor. Prof. A. Chighiniţă, preşed. Desp. jud. Sibiu secretar general Tiu Gheorghe M. S. Regele a răspuns cu ur­mătoarea telegramă: Dlui preşedinte al voluntarilor ardelen­i profesor Ghi ghiniţă Sibiu. Bucureşti palatul Regal 13, st. 37,­­92—16. Maiestatea Sa Regele Vă mulţu­meşte Dv. precum şi adunărei gene­­rale a foştilor voluntari Români — Ardeleni, Despărţământul Sibiu, pentru sentimentele de omagiu exprimate — Directorul secretariatului particular a M. S. Regelui» E. Buchmann.

Next