Tribuna, februarie 1938 (Anul 1, nr. 7)
1938-02-25 / nr. 7
Pag. 3 Persecuţiile împotriva Germanilor din Ungaria înscenarea unui unui proces de I£s naţiune împotriva sofiei generalului pensionar Kemmen „Pământul românesc dealungul veacurilor“. O lucrare valoroasă antirevizionistă a publicistului ardelean, Emanoil Tr. Simtion. Este incontestabil, că Germanii din Ungaria trăiesc sub cel mai asupritor regim minoritar din Europa. Politica minoritară a guvernelor ungureşti de totdeauna le refuza cele mai elementare drepturi cetăţeneşti, iar persecuţiile împotriva cetăţenilor de origină germană sunt fapte la ordinea zilei. In coloanele noastre, am semnalat In trecut, câteva cazuri esceptionale cari es din comunitatea regimului de persecuţie maghiară îndreptat Împotriva minorităţii germane din Ungaria. Acum ni se semnalează un nou caz. lată, ce s'a petrecut după relatările unui mare ziar budapesten. »In 28 ianuarie a. c., tribunalul din Budapesta a judecat un nou proces de »trădare de neam" intentat împotriva soţiei generalului Kemmel Ludovic. Denunţul a fost înaintat de către doi comercianti unguri, cari au voit să se răzbune pe sofia generalului. In urma unui diferend pe care l-au avut I n jurul unei comenzi de mărfuri. Aceştia au acuzat’o pe d-na general Kemmel, câ le-ar fî spus „hoji, bandiţi, excroci, zdrenţe şi unguri murdari !« Doamna general Kemmeî s'a apărat In fata procurorului în limba germană, arătând că nu este ,vinovată. Preşedintele tribunalului extrem de revoltat, pentru că d-na a îndrăznit să se folosească de limba germani în faţa tribunalului unguresc i-a făcut observaţia, că fiind sefie de general maghiar de »Honvezi« care încasează pensia de la statul unguresc nu are voie să vorbească în limba germană în fața tribunalului. ^'Sofia fostului general și-a continuat totuși apărarea în limba germană. Dar tribunalul s’a răzbunat amarnic, impotrivă-i, transformând acțiunea penală din delict de Insultă, în delict de »les-nafiune«, condamând-o la două luni pușcărie. (Az ügyészség egyúttal kirágás címen is vádat emelt ellene . Ken menné tagadta bűnösségét és német nyelven adta elő védekezését, amire az elnök megjegyezte, hogy mint honvéd nyugdias felesége, aki a magyar állam pénztárából felvett fizetésből él, megtanultatott volna magyarul). A biróság a bizonyító eljárás lefolytatása után bűnösnek mondta ki nemzetgyalázás vétségében és ezért kéthonapi fogházra ítélte. Cit. din «Magyarság» ,29 Ianuarie a. c. Budapest. Condamnarea tribunalului din Budapesta e o nouă ruşine a politicei minoritare, care în intoleranta ei pătinaşe, cu toată faima cavalerismului maghiar, nu admite unei doamne sofia unui fost inait demnitar, si se folosească de limba maternă, — un drept pe care’l asigură regimul de protecfiune a minorităţilor, din tratatul dela Trianon și legea pentru egala îndreptărire a naţionalităţilor din ţară vecină. Dacă un asemenea caz s-ar fi întâmplat în statele succesorale, presa revizionistă din Budapesta ar fi ţipat luni de zile ca din gura şarpelui şi ar fi cerut schimbarea tratatelor de pace. Tribunalul din Budapesta, in procesul d-nei KEMMEL, a considerat ca circumstanțe ageavinte, în sentința pronunțată, faptul că acuzata deși este pensionară a statului magiar, nu și-a dat osteneala să învețe limba maghiară. «hogy a vádlói maghyar nyugodias létére még magyarul sem tanult meg«, vezi ziarul «Magyarsag», 29 Ianuarie, a. c. Budapest). Acuzata, la pronunţarea sentinţei« de la strigul judecătorilor şovinişti maghiari: «împotriva unor martori falşi, nu mă pot apăra». Cazul dnei general Kemmer, cu un cuvânt a stârnit o revoltă nu numai în rândurile minorităţii germane din Ungaria, expuse în fiece moment resafiunilor şi prigonirilor ungureşti, ci şi în opinia publică a minorităţii germane din celelalte ţări. Ecoul acestei revolte se va resimţi faţa de intoleranţa maghiară, foarte în curând şi în alte părţi. Publicistul ardelean d. prof. Emanoil Tr. Simtion a editat zilele trecute o lucrare foarte preţioasă, intitulată: „Pământul românesc dealungul veacurilor* Dedicată flintei istorice a neamului românesc pe plaiurile Daciei de odinioară, patriei astăzi întregită cu provinciile alipite, lucrarea e imprimată în formă de planşe cuprinzând 13 hărţi etnografice, dintre cari 12 simbolizează evoluţia pământului locuit şi ocupat de Români în cursul istoriei. Hărţile sunt însoţite de texte din cronicile ungureşti şi străine, cari confirmă drepturile istorice ale neamului românesc asupra teritorilor stăpânite după marea Unire. Harta care arată răspândirea Românilor în epoca invaziei Ungurilor în Europa, poartă în partea stângă următorul citat, după cronicarul regelui maghiar Béla III Anonymus: »Și rămânând aci mai multă vreme, Tuhutum, tatăl lui Horea, cum era el om șiret, după ce a aflat dela locuitori despre fertilitatea tării de dincolo da păduri (Transilvania), unde domnia un român (blachus) Gelu a Început să ofteze, dacă n’ar putea cumva să dobândească printr’o favoare din partea ducelui Árpád, tara de dincolo de păduri pentru sine şi urmaşii săi*. Pe marginea din dreapta harta poartă pe frontispiciu o altă inscripţie şi anume un citat despre orginea Românilor a istoriografului ungur, Huszti András, care spune textual: »Nici o naţiune nu are limba atât de apropiată de cea veche română, ca naţiunea Valachilor. Ceecea este un semn sigur şi care nu poate înşela, că ei sunt în Ardeal, urmaşii vechilor colonii romane, despre care însemnăm pe scurt acestea: Numele acestui popor în limba lui propie este »Rumân« (Rumuny), adică dela Roma sau Roman. (Citat din lucrarea: Cllul Dacia, Bécs, pag. 135). Citadele istoricilor unguri numiți, între care Anonymus este figură istorică maghiară, dovedesc pe deplin erezia revizionismului maghiar, care contestă drepturile Românilor asupra Transilvaniei, precum și tezele false ale istoriografiei moderne maghiare. Hărţile ce urmează, ne arată situaţia pământului românesc în timpul evului mediu şi modern, până în zilele noastre. La sfârşitul lucrării, d-r profesor Simiion dă un grafic al populaţiei Roroânilor de peste hotare. Statistica Românilor de peste hotare e următoarea: In Rusia 800.000 Total 2.015.000 suflete. Dr. profesor Simtion, unul dintre neobosiţii publicişti ardeleni ce se ridică cu trup şi suflet combaterei inverşunate a tezei revizioniste ungureşti, a făcut prin editarea acestei valoroase lucrări mari servicii cauzei naţionale. D-sa merită să fie încurajat chiar din partea autorităţilor, lucru ce credem că nu va întârzia. Lucrarea d-lui profesor Simtion e pusă în vânzare şi se găseşte la librăriile principale din Capitală, pre ful fiind lei 40. Observator » Iugoslavia 500.000 » Grecia 200 000 » Bulgaria 150.000 > Albania 70.000 » Ungaria 60.000 » Cehoslovacia 30.000 » Italia 5.000 » America 200.000 Cu timpul d-lui Istrati a început să poarte barbă, şi cum după statură ne cam asemănam, se întâmplase ca şi barba să-i fie fasonată la fel cu a mea. Faptul i-a produs şi lui şi mie oarecami incidente. Era la 1915, — dacă nu mă înşel — şi anume în Blaj, la înmormântarea prepositului canonic Ion Micu Moldovanu zis Moldovănul. D.Iul Istrati venise ca delegat din partea Academiei Române. Se ştie că Moldovănul era membru al Academiei, deşi nu ajunse săşi rotească discursul de recepţiune, pe care î l prepara despre alt Micu mare, anume despre Vidicul martir, Inochenkie Micu de la Sadu. Ne întâlnisem în piaţa Blajului, ne împinişisem reciproc binetele de politeţă şi informaţiile atât de căutat atunci în timpul răsboiului, apoi ne despărturăm. Mai târziu mi-a spus ce a pălit... Pe când stătea în casa răposatului Moldovănul, de vorbă cu cineva, fie că i se prezintă un cleric şi-i zice: — Să poftiţi, părinte protopop, să veniţi să vă îmbrăcaţi cu sfintele odăjdii, că se începe slujba... Drul Istrali răspunse uimit: — Dar dragul meu, eu nu sunt nici preot, necum protopop... — Nu sunteţi d voastră părintele Dăianu?... — zise clericul, roşu până după urechi şi se retrase. Mi s’a întâmplat şi mie prin Bucureşti de mai multe ori, pe stredi sau în tramvaiu, să fiu întrebat: — Nu sunteţi rudă cu dr. Istrati, că mult vă asemanaji?... Odată, chiar o rudenie a răposatului Istrati m’a întâmpinat cu această întrebare, care totdeauna mi-aducea aminte de impozanta şi simpatica figură a Românului atât de bun la inimă şi atât de bun la ispravă. Trebuia să regretăm din suflet că un om de acţiune creatoare, şi de concepţie mare românească şi creştinească, cum era drul Istrati n’a trăit mai mult, ca să mai lucreze pentru acest neam întregit şi totuşi nu destul de harnic a face totul ce-i trebuieşte. Ne trebuieşte mai ales organizare şi creaţiune de concepţie larga, peste vremuri şi peste spaţiuri. Ţara mare şi frumoasă are nevoie de spirite care să cuprindă în orizont larg interesele să i le ştie servi, să ştie organiza şi concentra energiile tuturor celor habotnici şi putea înlocui pe cei habotnici şi avari. Darul Istrati era un mare organizator. Avea ceva din spiritul străbunilor romani. Avea un spirit fascist înainte de fascismul italian. Era acelaș spirit care-i anima pe amândoi: spiritul activ, creator, al Romei, al imperiului lui Traian, Părintele nostru nemuritor. Eternă fie memoria lui. Dr. Uie Dăianu TRIBUNA-LIBERA“ Nr. 7 Continuare din pag. 2 astăzi in adunare generală. Trimit Majestăţei Voastre omagiul lor nealterat isvorât din cel mai curat patriotism cu hotărârea de a sta şi pe viitor de strajă Tronului şi Ţârei, rugind pe Majestatea Voastră să ia sub paza sa pe cei cari la timp au ştiut să se jertfească pentru Idealul National. Si trăit» Majestate cu intreaga Dinastie. Domnului Octavian Opga prim Ministru, Foştii Voluntari români Ardeleni din răsboiul pentru întregirea Neamului, adunaţi in Sibiu in adunare generală in ziua de 6 Februarie 1938. Trimit marelui Voluntar şi cântăreţ al Neamului omagiul lor nealterat de curat naţionalism şi patriotism, vom şti şi acum ca atunci că ne jerfim alături de acei cari vor România a Românilor. Prof. A. Chighiniţă, preşed. Desp. jud. Sibiu secretar general Tiu Gheorghe M. S. Regele a răspuns cu următoarea telegramă: Dlui preşedinte al voluntarilor ardeleni profesor Ghi ghiniţă Sibiu. Bucureşti palatul Regal 13, st. 37,92—16. Maiestatea Sa Regele Vă mulţumeşte Dv. precum şi adunărei generale a foştilor voluntari Români — Ardeleni, Despărţământul Sibiu, pentru sentimentele de omagiu exprimate — Directorul secretariatului particular a M. S. Regelui» E. Buchmann.