Tribuna Sibiului, iulie 1968 (Anul 1, nr. 114-139)

1968-07-02 / nr. 114

Anul I nr. 114 TRIBUNA SIBIULUI Pag. 3 FESTIVALUL PORTULUI, ClNTECULUI ŞI JOCULUI SIBIAN Ce ne spune tradiţia? Pierdută în cele mai adinei stra­turi ale istoriei naţionale, tradiţia serbărilor populare în mijlocul na­turii s-a definit întotdeauna ca o manifestare a vitalităţii poporului nostru, ca o expresie a entuziasmu­lui colectiv, a dragostei sale de via­ţă şi frumos. Stau mărturie a per­manenţei unor atari manifestări ne­număratele obiceiuri aduse din moşi strămoşi, dintre care am aminti doar pe cele legate de bucuria bel­şugului, aşa numitele serbări ale re­coltei, care în zona folclorică a Si­biului au luat întruchiparea unor adevărate ritualuri. Rememorînd a­­poi istoria de aproape 100 de ani a „Astrei“ vom consemna prima acţiune organizată de punere în va­loare a zestrei formidabile de obi­ceiuri şi tradiţii artistice populare, Asociaţia transilvană făcîndu-şi titluri de program din înjghebarea unor reuniuni de cîntări, de coruri săteşti, de formaţii teatrale şi de dansuri, din organizarea unor mu­zee şi expoziţii, din înălţarea de monumente comemorative. Să ne a­­mintim cu pietate de osteneala fruc­tuoasă a înaintaşilor care au orga­nizat Muzeul central al Asociaţiu­­nii, Muzeul Avram Iancu sau Mu­zeul Unirii, numeroasele expoziţii industriale, agricole, etnografice etc., ru­să şi de fastuoasele serbări prile­juite de adunările generale ale „As­trei“, de aniversări felurite, de fie­care dată acordîndu-se prima grijă transformării lor în bogate serbări populare. Am propune pentru ilus­trarea complexităţii unor astfel de manifestări reamintirea, bunăoară, a marii serbări populare organizate de „Astra“ la Blaj între 27—30 au­gust 1911, pe Cîmpia libertăţii, la care s-a înregistrat o participare de peste 30 000 de persoane, între care unele personalităţi ilustre ca Nico­­lae Iorga, Ion Luca Garagiale, George Coşbuc, Octavian Goga, Şt. O. Io­sif, Aurel Vlaicu etc. Atunci, ală­turi de alte multe atracţii dintre care amintim defilarea unui convoi etnografic, expoziţia cultural-etno­­grafică, s-au organizat cîteva de­monstraţii de zbbor făcute de Vlaicu pe legendarul său aeroplan. Pe acelaşi fir al bogatelor tradi­ţii sibiene în acest domeniu se în­scriu apoi maialurile organizate în pădurea Dumbrăvii după Unire, de obicei în luna mai, dar şi nume­roasele ştafete menite a vitaliza în ultimii ani activitatea căminelor culturale. Cu toate înglobează o zestre de tradiţii şi de experienţe faţă de care dacă sîntem datori. Din acest mo­tiv organizarea unui festival care să-şi propună reconsiderarea boga­tului tezaur folcloric local este nu­maidecât lăudabilă. Fiorul molipsitor al autenticităţii Nu prin mobilizarea unui număr grandios de artişti festivalul deschis duminică dimineaţa a cucerit ora­şul. Cu nici o lună în urmă , 800 de pionieri trăiau pe stadionul „Vo­inţa“ sentimente amare. Se pregă­tiseră luni de zile, îşi îmbrăcaseră cele mai frumoase costume şi­ acum dădeau un spectacol cu adevărat emoţionant. Numai că emoţia era sufocată de gustul acru al penibilu­lui; cei 2 800 de copii erau urmă­riţi de 50 de părinţi! Comitetul ju­deţean de cultură şi artă a realiza duminică o victorie impresionantă, căci trebuie recunoscut că nu-i lu­cru tocmai uşor să faci cîteva zeci de mii de sibieni să renunţe la ştrand şî la turism şi să-î ţii tixiui cîteva ore de-a lungul bulevardului N. Bălcescu şi o după-amiază în­treagă în faţa celor trei estrade din pădurea Dumbrava. Important e însă că au avut puţine motive să se plictisească. La parada portului şi-au încîntat­ privirile cu exube­­renţa cromatică a costumelor din diverse zone folclorice ale judeţului, aplaudînd cu o bucurie entuziastă grupurile masive ale ţăranilor din Porumbacu de Jos şi din Gura Râu­lui, tonurile de rară eleganţă ale costumelor feminine din Slimnic, Axente Sever şi Roşia, dialogurile sobre de alb-negru ale mărginenilor sau nuanţele aparte ale galbănului de Blăjel. Iar după-amiaza, regre­­tînd că nu pot vedea totul, au ră­mas pînă în înserare în faţa estrade­lor, făcînd să răsune Dumbrava de aplauze adresate ba artiştilor ama­tori din Apoldu de Jos, ba celor din Agnita, ba celor din Gura Râu­lui sau Veştem sau Răşinari sau Slimnic (reporterul îşi cere scuze că din raţiuni tipografice nu poate cita aici toate formaţiile cate ar fi meritat acest lucru). Esenţial rămîne faptul că, în ansamblu, festivalul portului, cîntecului şi jocului popu­lar sibian a fost o acţiune izbutită, cu larg răsunet în sufletele parti­cipanţilor, care ne-a făcut pe toţi să ne simţim bine, să regretăm că sear­a s-a coborît atâ de curînd. Ce putem pretinde In viitor Reconsiderând acest festival din unghiul sever al lucidităţii, va tre­bui să-l recunoaştem, ivind in ve­dere şi tradiţia, cîteva defecţiuni de structură. Mai întâi nu a mirat lip­sa de conlucrare­­cam bizară, fiind vorba de o instituţie subordonată­ cu Casa judeţeană a creaţiei popu­lare, care a promis pentru această perioadă unele expoziţii de artă populară (cusături, lemn, fier etc.). Nu era ideal ca tocmai acum şi aici să fie deschise asemenea expo­ziţii? Amatoare de amintiri, lum­ea ar fi cumpărat cu siguranţă nişte obiecte de artă populară executate cu autenticitate de meşteri populari pricepuţi. Chiar şi costume popu­lare, că şi aşa se lucrează îngrijoră­tor de puţine. Chioşcul cooperativei „Arta populară“ a fost mult prea modest pentru un atare prilej, aşa încît, credem noi, aici se află un punct precis pentru programul fes­tivalului următor. Dar nu numai astfel de expoziţii se cuvin într-o asemenea ocazie. Consultînd cît de sumar istoria „Astrei“, U.J.C.A.P.-ul ar avea desigur multe lucruri de învăţat. Căci nişte expoziţii de produse, acolo unde stau o zi în­treagă cîteva zeci de mii de oameni din întregul judeţ, nu e nicidecum un lucru de dispreţuit. Dacă nu cumva şi alte organizaţii, întreprin­deri şi instituţii pot deveni mai flexibile, mai datoare popularizării propriilor activităţi. Cu atit mai mult cu cît acest festival, bine pus la punct în întregul său angrenaj, poate aspira a deveni în viitorul apropiat un festival naţional de fol­clor. Noi însă credem că are aici toate condiţiile de a deveni un fes­tival internaţional de cultură popu­lară. Ne bizuim această credinţă pe tradiţia organizatorică a „Astrei“, pe fondul uriaş de obiceiuri care se cer reconsiderate, pe existenţa mu­zeului tehnicii poulare, pe decorul admirabil al Dumbrăvii, pe gloria recunoscută a mişcării artistice de amatori din judeţ, pe evoluţia Si­biului spre un profil turistic dis­tinct, pe absenţa unei manifestări asemănătoare intr-un mare spaţiu geografic înconjurător, pe emulaţia spirituală ridicată care se simte aici ",în condiţiile noii împărţiri terito­­rial-administrative etc. E o proble­mă despre care putem vorbi lucid. ION IPR Imagini sărbătoreşti Mai mult decît o paradă a portului popular din zonele Sibiului Intr-adevăr, referindu-ne la „Festivalul portului, cîntecului şi jocului sibian", organizat du­minică 30 iunie de către Comi­tetul judeţean de cultură şi artă şi de Consiliul judeţean al Sindicatelor, cu concursul larg al activului din toate institu­ţiile de artă şi cultură, precum şi al specialiştilor,­­ putem afirma de la început că festi­vitatea a avut un amplu carac­ter de afirmare a creaţiei ar­tistice populare din acest do­meniu. A fost mai mult decit o trecere în revistă, mai mult decît o paradă acest festival. El înseamnă in primul rînd confirmarea faptului că jude­ţul Sibiu dispune de o varietate uimitoare în ceea ce priveşte creaţia de artă populară şi fol­clorică, continuată şi afirmată în cadrul unor noi forme de viaţă, ea constituind şi un e­­moţionant limbaj de exprimare a bucuriei de a trăi şi a munci pentru o viaţă mai bună, con­struind socialismul. Am putea zice simbolic că a fost prezentă la această mani­festaţie nu numai frumuseţea formelor de exprimare artisti­că, ci şi conţinutul de idei pe care-l perpetuează diferitele genuri ale artei populare şi folclorului, aşa cum ele s-au perindat la 30 iunie prin faţa miilor de spectatori. Căci, in­tr-adevăr, bogăţia motivelor ţesute sau alese pe piesele de port, cît şi elementele străvechi de folclor cuprind un adevărat alfabet, cu care, prin compo­ziţiile ornamentale, poporul nostru a exprimat întotdeauna plin de talent, simţămintele sale. Permanenţa unor motive sau apariţia altora, îmbogăţirea cîmpilor ornamentali, remarca­te pe piesele de port, se înscriu de fapt ca un proces dialectic, selectiv, în care tradiţia valo­roasă se îmbină cu înnoirea şi primenirea. A fost ca o expoziţie vie, în mişcare, această paradă a por­tului, prima de acest gen în actualul judeţ Sibiu şi prima care preia şi continuă vechi tradiţii ale „Astrei" sau ale serbărilor cîmpeneşti ale popu­laţiei săseşti şi altor naţionali­tăţi conlocuitoare. De fapt, mişcarea de valori­ficare a culturii populare se desfăşoară astăzi pe mai multe planuri, începînd toate de la cercetarea ştiinţifică şi finali­­zindu-se în publicaţii, muzee şi expoziţii sau festivaluri. Ori, judeţul Sibiu are toate condi­ţiile date, şi pe care înţelege să le afirme. Dovadă, această impresio­nantă parada a portului popu­lar, la care au participat­ peste 35 de localităţi, împreună ro­mâni, saşi şi maghiari, etalind măiestria şi mindria lor, con­cretizată in frumoasele costu­me. Ba chiar mai mult, creînd unele momente folclorice (nun­ta celor două Porumbace, nun­ta celor din Veştem-Mohu-Fe­limbăr, ori buzduganul de 1* seceriş ca simbol al recoltei și belşugului etc.). S-ar putea spune despre fie­care grup sau ansamblu un cu­­vînt de bună apreciere, înce­­pînd cu Porumbacele, Gura Rîului, Slimnicul, Dealul Fru­mos, Săliştea, Jina, Blăjelul şi terminînd cu toate celelalte, ca şi despre minunatele fanfare de la Cristian, Apold, Timişor etc. Ceea ce trebuie să reţinem este faptul că această manifes­taţie a demonstrat posibilitatea organizării unor mari festiva­luri ale artei populare şi fol­clorului din zonele etnografice ale Sibiului, prilej de afirmare a talentului creator al maselor în faţa publicului autohton, dar şi a turiştilor străini. Sîntem convinşi că succesul din 30 iunie este un bun în­demn pentru toate comunele şi satele judeţului nostru, de a cultiva folclorul ca un sector din cele mai importante ale creaţiei populare de totdeauna, constituind în acelaşi timp o punte trainică de înfrăţire a poporului român, în înţelesul său deplin,­ aşa cum l-a defi­nit recent tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rosti­tă cu ocazia celei de a 120-a aniversări a revoluţiei din 1948. Se pot trage, desigur, şi în­văţăminte pentru mai bine şi pentru mai mult, în legătură cu parada portului, în primul rînd grija faţă de specificul lo­cal şi faţă de autenticitate; a­­poi o mai largă conlucrare, la care să fie antrenată coopera­ţia artizanală sau alte instituţii şi organizaţii, care — intr-un fel sau altul — se ocupă de cercetarea şi valorificarea cul­turii populare din trecut, sau de îndrumarea ori stimularea ei în actualele condiţii de viaţă. . Noile conduceri ale comune­lor vor trebui să aibă în per­manentă atenţie cunoaşterea trecutului de muncă şi luptă a poporului, organizînd — sub îndrumarea organelor de spe­cialitate — muzee şi expoziţii săteşti, sau asigurînd conserva­rea unor monumente pe loc, apoi stimulînd întocmirea de monografii, culegeri folclorice şi — bineînţeles — participa­rea tot mai intensă, întemeiată pe competentă cunoaştere, la astfel de largi manifestări cum a fost acest prim festival al portului, cîntecului şi dansului popular din cuprinsul judeţului Sibiu. Dr. CORNEL IRIMIE \ Ilustraţia fotografică e | \ acestei pagini realizată de­­ I Fred M­SS | Pe lingă ornamentaţia florală a iilor, costumul din Porumbacu de Jos se impune şi prin armonia decorativ­­geometrică * catrinţelor Un emoţionant dialog a! înfrăţirii prin frumos (port românesc şi port săsesc) Coloana entuziastă a „nuntaşilor" Liniile graţioase ale portului săliştean în iureşul jocului — dansatorii din Micăsasa Bogăţia exuberantă a costumului din Cisnădioara Fluieraşii din Tălmăcel de scenă, sub stejarii Dumbrăvii

Next