Tribuna Sibiului, iulie 1968 (Anul 1, nr. 114-139)
1968-07-02 / nr. 114
Anul I nr. 114 TRIBUNA SIBIULUI Pag. 3 FESTIVALUL PORTULUI, ClNTECULUI ŞI JOCULUI SIBIAN Ce ne spune tradiţia? Pierdută în cele mai adinei straturi ale istoriei naţionale, tradiţia serbărilor populare în mijlocul naturii s-a definit întotdeauna ca o manifestare a vitalităţii poporului nostru, ca o expresie a entuziasmului colectiv, a dragostei sale de viaţă şi frumos. Stau mărturie a permanenţei unor atari manifestări nenumăratele obiceiuri aduse din moşi strămoşi, dintre care am aminti doar pe cele legate de bucuria belşugului, aşa numitele serbări ale recoltei, care în zona folclorică a Sibiului au luat întruchiparea unor adevărate ritualuri. Rememorînd apoi istoria de aproape 100 de ani a „Astrei“ vom consemna prima acţiune organizată de punere în valoare a zestrei formidabile de obiceiuri şi tradiţii artistice populare, Asociaţia transilvană făcîndu-şi titluri de program din înjghebarea unor reuniuni de cîntări, de coruri săteşti, de formaţii teatrale şi de dansuri, din organizarea unor muzee şi expoziţii, din înălţarea de monumente comemorative. Să ne amintim cu pietate de osteneala fructuoasă a înaintaşilor care au organizat Muzeul central al Asociaţiunii, Muzeul Avram Iancu sau Muzeul Unirii, numeroasele expoziţii industriale, agricole, etnografice etc., rusă şi de fastuoasele serbări prilejuite de adunările generale ale „Astrei“, de aniversări felurite, de fiecare dată acordîndu-se prima grijă transformării lor în bogate serbări populare. Am propune pentru ilustrarea complexităţii unor astfel de manifestări reamintirea, bunăoară, a marii serbări populare organizate de „Astra“ la Blaj între 27—30 august 1911, pe Cîmpia libertăţii, la care s-a înregistrat o participare de peste 30 000 de persoane, între care unele personalităţi ilustre ca Nicolae Iorga, Ion Luca Garagiale, George Coşbuc, Octavian Goga, Şt. O. Iosif, Aurel Vlaicu etc. Atunci, alături de alte multe atracţii dintre care amintim defilarea unui convoi etnografic, expoziţia cultural-etnografică, s-au organizat cîteva demonstraţii de zbbor făcute de Vlaicu pe legendarul său aeroplan. Pe acelaşi fir al bogatelor tradiţii sibiene în acest domeniu se înscriu apoi maialurile organizate în pădurea Dumbrăvii după Unire, de obicei în luna mai, dar şi numeroasele ştafete menite a vitaliza în ultimii ani activitatea căminelor culturale. Cu toate înglobează o zestre de tradiţii şi de experienţe faţă de care dacă sîntem datori. Din acest motiv organizarea unui festival care să-şi propună reconsiderarea bogatului tezaur folcloric local este numaidecât lăudabilă. Fiorul molipsitor al autenticităţii Nu prin mobilizarea unui număr grandios de artişti festivalul deschis duminică dimineaţa a cucerit oraşul. Cu nici o lună în urmă , 800 de pionieri trăiau pe stadionul „Voinţa“ sentimente amare. Se pregătiseră luni de zile, îşi îmbrăcaseră cele mai frumoase costume şi acum dădeau un spectacol cu adevărat emoţionant. Numai că emoţia era sufocată de gustul acru al penibilului; cei 2 800 de copii erau urmăriţi de 50 de părinţi! Comitetul judeţean de cultură şi artă a realiza duminică o victorie impresionantă, căci trebuie recunoscut că nu-i lucru tocmai uşor să faci cîteva zeci de mii de sibieni să renunţe la ştrand şî la turism şi să-î ţii tixiui cîteva ore de-a lungul bulevardului N. Bălcescu şi o după-amiază întreagă în faţa celor trei estrade din pădurea Dumbrava. Important e însă că au avut puţine motive să se plictisească. La parada portului şi-au încîntat privirile cu exuberenţa cromatică a costumelor din diverse zone folclorice ale judeţului, aplaudînd cu o bucurie entuziastă grupurile masive ale ţăranilor din Porumbacu de Jos şi din Gura Râului, tonurile de rară eleganţă ale costumelor feminine din Slimnic, Axente Sever şi Roşia, dialogurile sobre de alb-negru ale mărginenilor sau nuanţele aparte ale galbănului de Blăjel. Iar după-amiaza, regretînd că nu pot vedea totul, au rămas pînă în înserare în faţa estradelor, făcînd să răsune Dumbrava de aplauze adresate ba artiştilor amatori din Apoldu de Jos, ba celor din Agnita, ba celor din Gura Râului sau Veştem sau Răşinari sau Slimnic (reporterul îşi cere scuze că din raţiuni tipografice nu poate cita aici toate formaţiile cate ar fi meritat acest lucru). Esenţial rămîne faptul că, în ansamblu, festivalul portului, cîntecului şi jocului popular sibian a fost o acţiune izbutită, cu larg răsunet în sufletele participanţilor, care ne-a făcut pe toţi să ne simţim bine, să regretăm că seara s-a coborît atâ de curînd. Ce putem pretinde In viitor Reconsiderând acest festival din unghiul sever al lucidităţii, va trebui să-l recunoaştem, ivind in vedere şi tradiţia, cîteva defecţiuni de structură. Mai întâi nu a mirat lipsa de conlucrarecam bizară, fiind vorba de o instituţie subordonată cu Casa judeţeană a creaţiei populare, care a promis pentru această perioadă unele expoziţii de artă populară (cusături, lemn, fier etc.). Nu era ideal ca tocmai acum şi aici să fie deschise asemenea expoziţii? Amatoare de amintiri, lumea ar fi cumpărat cu siguranţă nişte obiecte de artă populară executate cu autenticitate de meşteri populari pricepuţi. Chiar şi costume populare, că şi aşa se lucrează îngrijorător de puţine. Chioşcul cooperativei „Arta populară“ a fost mult prea modest pentru un atare prilej, aşa încît, credem noi, aici se află un punct precis pentru programul festivalului următor. Dar nu numai astfel de expoziţii se cuvin într-o asemenea ocazie. Consultînd cît de sumar istoria „Astrei“, U.J.C.A.P.-ul ar avea desigur multe lucruri de învăţat. Căci nişte expoziţii de produse, acolo unde stau o zi întreagă cîteva zeci de mii de oameni din întregul judeţ, nu e nicidecum un lucru de dispreţuit. Dacă nu cumva şi alte organizaţii, întreprinderi şi instituţii pot deveni mai flexibile, mai datoare popularizării propriilor activităţi. Cu atit mai mult cu cît acest festival, bine pus la punct în întregul său angrenaj, poate aspira a deveni în viitorul apropiat un festival naţional de folclor. Noi însă credem că are aici toate condiţiile de a deveni un festival internaţional de cultură populară. Ne bizuim această credinţă pe tradiţia organizatorică a „Astrei“, pe fondul uriaş de obiceiuri care se cer reconsiderate, pe existenţa muzeului tehnicii poulare, pe decorul admirabil al Dumbrăvii, pe gloria recunoscută a mişcării artistice de amatori din judeţ, pe evoluţia Sibiului spre un profil turistic distinct, pe absenţa unei manifestări asemănătoare intr-un mare spaţiu geografic înconjurător, pe emulaţia spirituală ridicată care se simte aici ",în condiţiile noii împărţiri teritorial-administrative etc. E o problemă despre care putem vorbi lucid. ION IPR Imagini sărbătoreşti Mai mult decît o paradă a portului popular din zonele Sibiului Intr-adevăr, referindu-ne la „Festivalul portului, cîntecului şi jocului sibian", organizat duminică 30 iunie de către Comitetul judeţean de cultură şi artă şi de Consiliul judeţean al Sindicatelor, cu concursul larg al activului din toate instituţiile de artă şi cultură, precum şi al specialiştilor, putem afirma de la început că festivitatea a avut un amplu caracter de afirmare a creaţiei artistice populare din acest domeniu. A fost mai mult decit o trecere în revistă, mai mult decît o paradă acest festival. El înseamnă in primul rînd confirmarea faptului că judeţul Sibiu dispune de o varietate uimitoare în ceea ce priveşte creaţia de artă populară şi folclorică, continuată şi afirmată în cadrul unor noi forme de viaţă, ea constituind şi un emoţionant limbaj de exprimare a bucuriei de a trăi şi a munci pentru o viaţă mai bună, construind socialismul. Am putea zice simbolic că a fost prezentă la această manifestaţie nu numai frumuseţea formelor de exprimare artistică, ci şi conţinutul de idei pe care-l perpetuează diferitele genuri ale artei populare şi folclorului, aşa cum ele s-au perindat la 30 iunie prin faţa miilor de spectatori. Căci, intr-adevăr, bogăţia motivelor ţesute sau alese pe piesele de port, cît şi elementele străvechi de folclor cuprind un adevărat alfabet, cu care, prin compoziţiile ornamentale, poporul nostru a exprimat întotdeauna plin de talent, simţămintele sale. Permanenţa unor motive sau apariţia altora, îmbogăţirea cîmpilor ornamentali, remarcate pe piesele de port, se înscriu de fapt ca un proces dialectic, selectiv, în care tradiţia valoroasă se îmbină cu înnoirea şi primenirea. A fost ca o expoziţie vie, în mişcare, această paradă a portului, prima de acest gen în actualul judeţ Sibiu şi prima care preia şi continuă vechi tradiţii ale „Astrei" sau ale serbărilor cîmpeneşti ale populaţiei săseşti şi altor naţionalităţi conlocuitoare. De fapt, mişcarea de valorificare a culturii populare se desfăşoară astăzi pe mai multe planuri, începînd toate de la cercetarea ştiinţifică şi finalizindu-se în publicaţii, muzee şi expoziţii sau festivaluri. Ori, judeţul Sibiu are toate condiţiile date, şi pe care înţelege să le afirme. Dovadă, această impresionantă parada a portului popular, la care au participat peste 35 de localităţi, împreună români, saşi şi maghiari, etalind măiestria şi mindria lor, concretizată in frumoasele costume. Ba chiar mai mult, creînd unele momente folclorice (nunta celor două Porumbace, nunta celor din Veştem-Mohu-Felimbăr, ori buzduganul de 1* seceriş ca simbol al recoltei și belşugului etc.). S-ar putea spune despre fiecare grup sau ansamblu un cuvînt de bună apreciere, începînd cu Porumbacele, Gura Rîului, Slimnicul, Dealul Frumos, Săliştea, Jina, Blăjelul şi terminînd cu toate celelalte, ca şi despre minunatele fanfare de la Cristian, Apold, Timişor etc. Ceea ce trebuie să reţinem este faptul că această manifestaţie a demonstrat posibilitatea organizării unor mari festivaluri ale artei populare şi folclorului din zonele etnografice ale Sibiului, prilej de afirmare a talentului creator al maselor în faţa publicului autohton, dar şi a turiştilor străini. Sîntem convinşi că succesul din 30 iunie este un bun îndemn pentru toate comunele şi satele judeţului nostru, de a cultiva folclorul ca un sector din cele mai importante ale creaţiei populare de totdeauna, constituind în acelaşi timp o punte trainică de înfrăţire a poporului român, în înţelesul său deplin, aşa cum l-a definit recent tovarăşul Nicolae Ceauşescu în cuvîntarea rostită cu ocazia celei de a 120-a aniversări a revoluţiei din 1948. Se pot trage, desigur, şi învăţăminte pentru mai bine şi pentru mai mult, în legătură cu parada portului, în primul rînd grija faţă de specificul local şi faţă de autenticitate; apoi o mai largă conlucrare, la care să fie antrenată cooperaţia artizanală sau alte instituţii şi organizaţii, care — intr-un fel sau altul — se ocupă de cercetarea şi valorificarea culturii populare din trecut, sau de îndrumarea ori stimularea ei în actualele condiţii de viaţă. . Noile conduceri ale comunelor vor trebui să aibă în permanentă atenţie cunoaşterea trecutului de muncă şi luptă a poporului, organizînd — sub îndrumarea organelor de specialitate — muzee şi expoziţii săteşti, sau asigurînd conservarea unor monumente pe loc, apoi stimulînd întocmirea de monografii, culegeri folclorice şi — bineînţeles — participarea tot mai intensă, întemeiată pe competentă cunoaştere, la astfel de largi manifestări cum a fost acest prim festival al portului, cîntecului şi dansului popular din cuprinsul judeţului Sibiu. Dr. CORNEL IRIMIE \ Ilustraţia fotografică e | \ acestei pagini realizată de I Fred MSS | Pe lingă ornamentaţia florală a iilor, costumul din Porumbacu de Jos se impune şi prin armonia decorativgeometrică * catrinţelor Un emoţionant dialog a! înfrăţirii prin frumos (port românesc şi port săsesc) Coloana entuziastă a „nuntaşilor" Liniile graţioase ale portului săliştean în iureşul jocului — dansatorii din Micăsasa Bogăţia exuberantă a costumului din Cisnădioara Fluieraşii din Tălmăcel de scenă, sub stejarii Dumbrăvii