Tribuna Sibiului, noiembrie 1968 (Anul 1, nr. 219-244)

1968-11-01 / nr. 219

Anul I, nr. 219 Nou an, noi sarcini în învăţămîntul agrozootehnic de masă" In curînd va începe un nou an în învățămîntul agrozootehnic de masă. La fel ca­ şi in celelalte judeţe, şi în judeţul Sibiu sute şi filii de oahieri ai muncii din agricultură vor audia cUrsu­ri, vor asista la lucrări şi dfc­­mdflstralii practice. Acest învăţămint, adăugat altor forme de instruire, a deschis drum liber şi extrem de accesibil oameni­lor muncii de pe ogoare către însu­şirea tehnicii noi agricole, convin­­gîndu­-i pe deplin că agricultura mo­dernă nu mai este cu putinţă azi fără învăţătură, fără familiarizarea omului cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei agronomice. In epoca actuală, cînd revoluţia tehnico-ştiinţifică s-a generalizat, problema aplicării noului in agricul­tură capătă o importanţă primordială, atit prin eficacitatea ei imediată, cit şi prin evoluţia ascendentă, în per­spectivă, a producţiei şi productivi­tăţii muncii. Valoarea aplicării nou­lui este inestimabilă şi nu se poate concepe un progres real fără a situa propagarea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii în centrul preocupărilor noastre. Consiliul Superior al Agri­culturii are în centrul e­tenţiei per­fecţionarea continuă a învăţămîntului agrozootehnic de masă, formă prin­cipală de cunoaştere a metodelor înaintate de lucru pentru lucrătorii din agricultură. S-au îmbunătăţit continuu atît organizarea şi conţinu­tul Invăţămîntului agrozootehnic de masă, cit şi legarea lui de necesită­ţile stringente ale producţiei. S-a ob­servat, pe această cale, o creştere a eficienţei cursurilor de masă, mate­rializată în producţii sporite obţinute în toate sectoarele. Cei aproape pa­tru milioane de lucrători din agricul­tură care au urmat în aceşti ani în­­văţămîntul agrozootehnic de masă au aplicat cu competenţă noile teh­nologii, au folosit cu mai multă pri­cepere pămîntul, seminţele din soiu­rile nou create, utilajele perfecţio­nate intrate în dotare, sistemele de irigaţii, îngrăşămintele chimice etc. Este limpede că fără cunoaşterea a­­cestor elemente ale noului in agri­cultură s-ar fi irosit importante mij­loace materiale investite de către stat. Cei peste 20 000 lectori specia­lişti în agricultură şi cadre didactice, care au condus în ultimul an cercurile cu aproape 500 000 cursanţi, au reu­şit să găsească resurse inepuizabile pentru a sădi, în rîndul lucrătorilor din agricultură, pasiunea pentru nou, setee de cunoaştere, arătînd că sunt condiţii pentru ridicarea la continua­re a nivelului învăţămîntului agro­zootehnic de masă. Pornind de la acest adevăr, Consi­liul Superior al Agriculturii împre­ună cu Uniunea Naţiona­lă a Coope­rativelor Agricole de Producţie au Dr. ing. TEODOR MARIAN director general în Consiliul Superior al Agriculturii luat măsu­­ri pentru continuarea şi perfecţionarea învăţămîntului agro­zootehnic de masă în anul şcolar 1968-1909. La ordinea zilei este depistarea tu­turor posibilităţilor existente perttru constituirea a noi cercuri de studiu, pe profile adecvate Activităţii speci­fice. Acestea, ca şi cursurile perttru anii II şi 111 vor fi organizate pe profilele: cultura plantelor de câmp, creşterea animalelor, legumicultura, viticultura şi pomicultură. Nu vor fi lăsaţi în afe­ră nici absolvenţii ciclului de 3 ani. Pentru ei, ca şi pentru absolvenţii şcolilor generale de 8 ani din mediul sătesc, se vor organiza în continuare cicluri de conferinţe pentru aprofundarea cu­noştinţelor şi specializare. Cei din agricultura de stat (între­prinderile agricole de stat şi între­prinderile de mecanizare a agricul­turii) vor parcurge în continuare un ciclu special de lecţii, cu o tematică îmbunătăţită. Cooperatorii care nu sunt cuprinşi in niciuna din aceste fortile de învăţămint, vor participa la conferinţele de specialitate orga­nizate cu sprijinul specialiştilor la căminele culturale, după specificul producţiei agricole ce se realizează în zona respectivă. Un alt element nou care intervine orientativ in organizarea învătămîn­­tului de masă este stimularea intere­sului lucrătorilor ogoarelor pentru studiul problemelor economice, care să-i ajute în alegerea celor mai ren­tabile culturi, metode, specii de ani­male etc. La toate cercurile, indife­rent de profil, se vor preda în des­chidere cel puţin două lecţii cu ca­racter economic. In cooperativele a­­gricole de producţie, de exemplu, se vor preda lecţiile „Organizarea, normarea şi retribuirea muncii" şi „Folosirea judicioasă a fondului d­e acumulare", iar în întreprinderile a­­gricole de stat lecţiile de deschidere vor fi ghidate pe teme dlvi­ stnt: „Conducerea şi planificarea activităţii întreprinderilor agricole de stat" şi „Specializarea producţiei din fermele a­gricole de stat". Mergînd pe linia căutării unor me­tode de predare la învăţămîntul de masă, Direcţia Generală a Invăţămîn­­tului şi Propagandei Agricole, la in­dicaţia conducerii Consiliului Supe­rior al Agriculturii, a iniţiat o nouă formă de studii: în acest an fiecare direcţie agricolă judeţeană va în­fiinţa experimental cite 1­ 2 cercuri, unde predarea lecţiilor se va face exclusiv prin intermediul diafilmelor. Lectorul va explica cu mai multă uşurinţă şi eficient o anumită te­matică, urmărind pe suita de imagini desfăşurarea lucrărilor pe faze şi o­­peraţiuni descompuse, astfel încât să fie uşor înţelese de toți cursanţii, indiferent de gradul lor de pregătire şi capacitatea de­ asimilare. La nivelul Consiliului Su­perior al Agriculturii s-au luat toate masurile pentru crearea condiţiilor optime de desfăşurare a cursurilor. S-au elabo­rat programele manuale si broşurile necesare, în tiraj de cca 400 000 exemplare. De asemenea, sunt pregă­tite, la dispoziţia lectorilor, 59 filme documentare agricole, 112 titluri de diapozitive, cca 1 000 000 planşe şi pijăine dinactice. La toate acestea se adaugă un bogat material faptic te­zaurizat de specialiştii din fiecare unitate de producţie, vasta experien­ţă a cercetătorilor din staţiunile ex­perimentale, precum şi climatul ex­trem de favorabil creat în majoritatea judeţelor pentru generalizarea meto­delor avansate. Este de datoria organelor agricole de a fructifica la maximum toți a­­ceşti factori, de a asigura o cit mai bună pregătire a lectorilor, de a stimula pe toate căile activitatea acestora­, învăţînd din lipsurile manifestate în anii trecuţi. Direcţia agricolă ju­deţeană Sibiu trebuie să organizeze o mai bună circulaţie a mijloacelor de propagandă tehnică agricolă, în deosebi a filmelor, să sprijine crea­rea de colecţii cu diferite soiuri de plante, profile de soluri şi altele, pentru exemplificarea lecţiilor şi, în sfîrşit, să asigure o cit mai split­ă repartizare a tipăriturilor şi să con­troleze sistematic modul cum acestea sunt folosite. Este indicat ca în actualele con­diții, când numărul specialiştilor din agricultură a crescut, să­tul se mai repartizeze lectorilor cercuri nume­roase spre coordonare. Numai in ca­zuri excepționale se pot încredința, unui specialist, două cercuri. Toţi lectorii, fără excepţie, trebuie in­struiţi, la nivelul judeţului, asupra organizării, metodicii de predare şi conţinutului irovat al fiinlu­lui de masă. Se impu­n­e, totodată, manifestarea unei mai curajoase iniţiative locale. Este de datoria fiecărui lector ca, în cazu­rl specieii, determinate de tul anume specific, să introducă şi alte lecţii decât cele prevăzute în pro­grame sau manuale, dacă consideră că pe această cale se vine în spri­jinul procesului de producţie în uni­­tattea respectivă. Un rol esenţial în aprofundarea cunoştinţelor îl au demonstraţiile practice. Acestea vor avea în­ acest a­n o pondere mai însemnata în tim­pul afectat lecţiilor. La Uzinele textile Cisnădie Calificarea şi ridicarea calificării — cerință majoră a progresului tehnic Uzinele textile din Cisnădie au cu­noscut şi cunosc o continuă dezvol­tare. Minerna colectivului de aici constă în darea în folosinţă a noilor capacităţi de producţie ca: vopsito­­ria de fibre şi fire, secţia filatură semipieptănată, hala secţiei tufting şi finisaj covor. Odată cu aceasta, a sporit şi parcul de maşini şi utilaje de mare productivitate, s-au îmbună­tăţit condiţiile de lucru. Utilizarea la maxim a noilor maşini şi utilaje, realizarea şi depăşirea indicatorilor tehnico-eco­tomici, îmbunătăţirea con­­ictinuă a calităţii produselor au pus în faţa colectivului de aici, ca o necesi­tate obiectivă, ridicarea calificării cadrelor în concordanţă cu cerinţele producţiei, şi bineînţeles, cu nivelul de dotare a uzinei. „Aceasta a determinat conducerea tehnico-administrativă şi com­itetul sindicatului — a spus Petru Moisin, inspector cu probleme de învăţămint la serviciul personal — să ia măsuri încă de la sfîrşitul anului trecut pentru stabilirea celor mai adecvate forme de calificare şi de ridicare a calificării profesionale. In acest scop, s-a trecut mai întîi la revizuirea programelor analitice pentru fiecare curs în parte în aşa fel, incit să crească ponderea lecţiilor cu carac­ter practic, care să ajute efectiv la însuşirea şi aplicarea corectă a teh­nologiei de fabricaţie. De remarcat este faptul că pentru fiecare curs au fost stabilite un număr corespunzător de lecţii privind principalele probleme ale tehnologiei din domeniul respec­tiv". Avînd în vedere faptul că, covoa­rele Uzinelor textile sunt tot mai mult solicitate pe piaţa internă şi externă, la alcătuirea programelor analitice s-au prevăzut lecţii teoretice şi practice privind îmbunătăţirea ca­lităţii acestora. Pe baza unui plan de măsuri bine stabilit, s-au deschis de la începutul anului, 4 cursuri de ridicare a cali­ficării profesionale, la care au fost cuprinşi peste 170 muncitori, dintre care, 50 de la secţia covor pluşat, unde a intrat în funcţiune maşina de ţesut „Tufting", 47 de la secţia ţe­­sătorie stofe, 50 de la filatură şi 50 lăcătuşi de întreţinere. Cu aceştia din urmă, cursul a durat timp de 6 luni, fiind pregătiţi în vederea mon­tării şi întreţinerii noilor maşini şi utilaje cu care a fost dotată uzina. Dezvoltarea capacităţilor de pro­ducţie, a impus sporirea numărului de muncitori calificaţi. în acest scop a fost deschis în luna trecută un curs cu 55 muncitori, noi angajaţi la secţia covor pluşat, care în luna ianuarie 1969 vor primi certificate de muncitori calificaţi­Pentru buna desfăşurare a cursu­rilor, s-a acordat atenţie deosebită asigurării acestora cu materiale de studiu necesare (manuale, reviste, planşe etc.). „Conducerea uz­ei noastre — spunea Petru Moisil — a acordat şi acordă o mare impor­tanţă asigurării bazei tehnico-mate­­riale necesare activităţii acestora, fiind stabiliţi în acelaşi timp ca lec­tori cei mai buni ingineri şi tehnicie­ni, cu experienţă îndelungată în in­dustria textilă". în ceea ce priveşte specializarea cadrelor tehnico-inginereşti, la pro­punerea conducerii uzinei, un număr de 12 ingineri şi tehnicieni (ţesători, filatori, laboranţi şi metrologi) au fost şcolarizaţi cite 3 luni cu scoa­terea din producţie la Bucureşti, la cursurile organizate de minister. Consfătuirile tehnico-ştiinţifice, orga­nizate la nivelul Uzinei, au avut şi vor avea acelaşi scop — informarea inginerilor şi tehnicienilor cu noile realizări în domeniul ştiinţei şi teh­nicii, modul de funcţionare şi între­ţinere a noilor maşini şi utilaje in­trate în dotarea întreprinderii. Intrucit capacităţile de producţie ale Uzinelor textile din Cisnădie vor spori cu mult în anii următori, pro­ducţia de covoare pluşate Urmînd să crească cu 525 mii mp (anual) pînă în 1970, ceea ce înseamnă mai mult decit dublul celei realizate la ora actuală, s-au prevăzut măsuri de ri­dicare în continuare a gradului de pregătire profesională a muncitorilor cît şi pentru calificarea noilor anga­jaţi. Am fost informaţi de asemenea că s-a stabilit deschiderea unui curs de ridicare a calificării profesionale a 40 de vopsitori, altul de calificare cu 50 muncitori de la secţia filatură, unitatea Iii şi două fără participare în producţie pentru secţia ţesătorie covor pluşat, a căror activitate se va desfăşura în anul de învăţămint 1908—1969. " . Numărul muncitorilor calificaţi ai Uzinelor textile va spori şi prin şcolarizarea unui număr de peste 90 elevi (anul I şi II curs de zi) la Centrul şcolar textil din Cisnădie, la care se mai adaugă încă 60, a­­flaţi la cursurile serale. Dezvoltarea experienţei acumulate, îmbinarea acţiunii de introducere a progresului tehnic cu cea a ridicării continue a nivelului profesional al muncitorilor, tehnicienilor şi ingine­rilor de la Uzinele textile din Cis­nădie, în cadrul organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii, constituie o premiză sigură de îndeplinire a sarcinilor de producţie, de îmbogăţire şi lărgire continuă a parametrilor calitativi ai produselor. IOAN STREZA TRIBUNA S BIRTULUI în lumea firelor Polo: FRED NUSS C _________­______, fryindSB la Din situaţia operativă a Direcţiei agricole judeţene, se desprinde fap­tul că muncile agricole de toamnă continuă cu febrilitate. Printre coo­perativele agricole de producţie frun­taşe la recoltatul sfeclei de zahăr, se numără Agnita­, Alţîna, Armeni, Bîrghiş, Bogatul, Chirpăr, Cornăţel, Ighişul vechi, Merghindeal, Racoviţa Valea viilor etc. De asemenea au ob­ţinut rezultate bune la recoltatul cartofilor unităţile agricole din Aciliu, Agnita, Apaldul de sus, Armeni, Bogatul, Broşteni etc. Dar, dacă la recoltatul sfeclei de za­hăr, a cartofilor s-au obţinut rezul­tate bune, nu acelaşi lucru se poate spune despre recoltatul porumbului. Există unităţi agricole în judeţ care deşi au mari suprafeţe cu porumb, nu au început încă recoltatul. Oare aş­teaptă venirea iernii? Ce părere au consiliile de conducere a unităţilor din Aciliu, Agnita, Alţîna, Cîrţa, Ighişul vechi, Noistad, Porurabacu de jos Streza, Cîrţişoara şi Şoroştin? Cum stăm cu semănatul? înteprinderile agricole de stat din judeţ au terminat semănatul grîului si a secarei. Dacă întrebarea „Cum stăm cu semănatul"? ar fi adresată, unor consilii de conducere acestea n-ar şti ce să răspundă. Sunt codaşe la semănat unităţile din Buia care dintr-un plan de 455 ha a semănat doar 140, Bruiu din 440—170, Raco­­viţa din 450—101, C.A.P. Sibiu a se­mănat din 455 ha doar 180 hectare Şeica Mică din 340—166, Valea viilor din 300 ha — 78 şi altele. Este ne­cesar ca toate unităţile agricole să urgenteze muncile agricole de sezon. „Butoiul de aur“ S-a redeschis de curînd vinăria „Butoiul de aur" din Sibiu, Pasa­jul Scărilor. Plasată într-un au­tentic cadru medieval, vinăria, re­novată şi adaptată stilului cons­trucţiilor din jur, oferă zilnic în­tre orele 9—22 produse culinare şi băuturi care i-au dus deja faima peste hotare. r LUPTA PENTRU UNITA­TE NA­ŢIONALĂ - PROBLEMĂ CENTRALĂ IN ISTORIA POPORULUI ROMĂN Format în ultimele secole ale mile­niului I e. n., pe teritoriul de aci al patriei noastre, ca rezultat al roma­nizării daco-geţilor, al asimilării treptate a slavilor şi a altor popularii aşezate pe aceste meleaguri — poporul român, încă de timpuriu, a avut de întîmpinat nenumărate greu­tăţi în lupta sa pentru unitate şi independenţă. Din cauza vicisitudinii istoriei, poporul nostru — cu toată unitatea de teritoriu, de origine, de neam, de limbă, de tradiţii, de obiceiuri şi de năzuinţe — a fost nevoit, secole de-a rîndul, să vieţuiască in trei state feudale separate — Ţara Ro­mânească, Moldova şi Transilvania. Asupra primelor voievodate feudale transilvănene conduse de Menu­­morut, Gelu şi Glad, precum şi a cnezatelor şi voievodatelor muntene şi oltene s-a abătut pericolul de co­tropire din partea triburilor şi a re­gatului feudal maghiar. Acestuia, in­cepind cu mijlocul secolului al XlII-lea, i se adaugă pericolul tătar, care de nenumărate ori *— pină în secolul al XVilI-lea — va pricinui incalculabile pagube celor trei ţări române şi în primul rînd Moldovei. La sfirşitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea­ cel Bătrîn (1386—1418), asupra ţărilor româneşti se abate o nouă primejdie din partea sudică — turcii otomani. Aceştia din urmă, sprijiniţi în special de aliaţii lor tătari, timp de peste 5 veacuri au subjugat părţi însemnate din terito­riul românesc pe care l-au exploatat nemilos. La acestea se mai adaugă acţiunile de cucerire ale imperiului habsburgic şi ale panilor polonezi. Ţările româneşti au cunoscut vre­me îndelungată jugul asupritorilor străini; ele au fost obiectul a nume­roase cotropiri, războaie şi jafuri care au frînat dezvoltarea forţelor de producţie, evoluţia economică şi socială firească a ţării, au stînjenit afirmarea deplină a potenţialului creator al poporului român. Dar nici jugul străin, nici exploatarea feudală n-au putut opri mersul înainte al poporului român. Focul luptei pentru unitate şi neatirnare, pentru dreptate şi libertate socială a ars necontenit, cînd cu vîlvătăi care făceau pe asu­pritori să se cutremure, cînd mai potolit, ca apoi să se înteţească şi mai puternic. Pe măsură ce se in­tensifica asuprirea socială şi de neam, creştea şi rezistenţa maselor populare împotriva jefuitorilor şi a tendinţelor acestora de a lovi în fiinţa statelor feudale româneşti. In milenara sa istorie, poporul nos­tru a trecut prin încercări şi greu­tăţi de nedescris. Deşi a fost întot­deauna paşnic, primitor, nerîvnind niciodată la avutul altora şi — aşa cum scria Nicolae Bălcescu — ne­iubind „... războiul de cuprinderi", el a avut parte în istoria sa glorioa­să de puţini ani de linişte, de pace; a cunoscut secole de-a rîndul asupri­rea şi exploatarea naţională şi socia­lă, a trebuit să ducă aprige lupte îm­potriva cotropitorilor, încă în a doua jumătate a seco­lului al XlII-lea, voievodul Litovoi, în faţa încercărilor de dominaţie ale regilor maghiari, încearcă să uneas­că într-un singur stat cnezatele şi Voievodatele muntene şi oltene. Ne­reuşitei încercări a lui Litovoi şi a fratelui său Bărbat i-a urmat aceea a lui Basarab, fiul lui Tihomir, cu­noscut în Istorie sub numele de Basarab I (1322—1352). In fruntea poporului, Voievodul i-a înfrânt şi iz­gonit pe tătari din cea mai mare parte a Ţării Româneşti, a unificat stătuleţele feudale dintre Carpaţi şi Dunăre, după care a refuzat să re­cunoască ■ vasalitatea faţă de Carol Róbert (1308—1342), regele Ungariei, încercarea lui Carol Robert de a in­fringe lupta românilor pentru liber­tate şi neatirnare se sfîrşeşte la Posada, în noiembrie 1330, cu un de­zastru pentru oastea ungurească. In acel loc strimt, folosind cu măiestrie practica luptei în păduri şi munţi, „oastea cea mare" — poporul înar­mat — al Ţării Româneşti, timp de patru zile, într-o încleştare pe viaţă şi pe moarte, a nimicit armata cotro­pitoare. Scăpat cu fuga, învinsul rege a fost nevoit să recunoască indepen­denţa Ţării Româneşti, iar în anii următori să coopereze strîns cu dom­nul muntean pentru stăvilirea hoar­delor tătare, în faţa pericolului otoman ce ame­ninţa ţările române, şi în primul rînd Țara Românească, domnii din cele trei tari surori s-au situat pe o plat­formă comună. Astfel, Mircea cel Bătrîn a fost sprijinit în campania antiotomană de domnii Moldovei Petru I (1374—1391) și Soman I (1391—1394), de Sigismund de Luxem­burg, regele Ungariei (1387—1437) cu care încheie în 1395, la Braşov, un tratat de alianţă îndreptat contra turcilor. Tot cu acea ocazie, regele maghiar i-a dăruit domnului mun­tean cetăţile Bran şi Bologa de lingă Cluj, în timpul domniei lui Vlad Dracul (1436—1440), cînd Poarta în­cerca să-l socotească pe domnul Ţării Româneşti ca pe un simplu dregător turc, iar armata turcească încerca să ocupe ţara, acesta a primit aju­tor transilvănean. Oştirea Ţării Ro­mâneşti, Transilvaniei şi Ungariei, pusă sub comanda lui Iancu de Hu­nedoara, a reuşit să-i infringă pe turci în iulie şi septembrie 1442, în campaniile purtate de lanca de Hu­nedoara împotriva Porţii otomane, alături de oştile maghiare şi transil­vănene s-au găsit şi cele ale Ţării Româneşti şi Moldovei. In a doua jumătate a secolului al XV-lea, ţările române îşi vor uni tot mai mult eforturile pentru a face faţă pericolului turcesc. Vlad Ţepeş (1456—1462, 1476) l-a ajutat pe Şte­fan cel Mare (1457—1504) să se urce pe tronul Moldovei, a consolidat ra­­porturile cu Matei Corvin (1458— 1490), după care a refuzat plata ham­eiului către Poartă. Ştefan cel Mare, de asemenea, va urma aceeaşi cale în politica sa externa — întărind ali­­anta cu Transilvania, Ţara Româ­nească, Ungaria. Marile victorii repurtate împotriva turcilor de Mircea cel Bătrîn, Ian­cu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Ion Vodă cel Viteaz se datoresc dorinţei nestrămutate de li­bertate a poporului nostru, „dragos­tei de moşie", cum o numeşte Mihai Eminescu, şi efortului comun în faţa duşmanului. Colaborarea pa plan politic a celor trei ţări româneşti a fost facilitată, pe lingă legăturile de singe, şi de permanentele şi trainicele legături economice, cultural-artistice, susţinu­te de pe ambele versante ale Car­­paţilor. Legăturile economice, sociale şi spirituale, luptele împotriva cotropi­torilor gliei strămoşeşti, purtate de cele mai multe ori prin eforturi co­mune, au evidenţiat şi mai mult ne­cesitatea unităţii întregului popor pentru apărarea fiinţei neamului. Dar năzuinţa de veacuri — rezultat al­ comunităţii de origine, limbă, cultu­ră, aspiraţii, legături economice­­ cu tot eroismul poporului român, nu a putut deveni fapt pînă la sfîrşitul secolului al XVlea, în timpul lui Mihai Viteazul, din cauza dominaţiei şi asupririi străine, precum şi a in­tereselor marilor state din vecinăta­te, care nu doreau existenţa unui stat românesc puternic. Prof. PAUL ABRUDAN 1 Decembrie 1918 — simbol al unităţii poporului român Liceul ..Gh. Lazăr“ la 275 de ani Tradiţia literară a şcolii Am în faţă „Lyceum", revista elevilor de la Liceul „Gheorghe Lazăr". Respiră în ea o atmosferă juvenilă, în care naivitatea se Îm­pleteşte cu entuziasmul tinereţii, talentul încearcă să-şi croiască drum. Să se materializeze în ade­vărate creaţii artistice. Revista înmănunchează eforturile unor ti­nere condeie, ale unor îndrăgos­tiţi de arta cuvîntului, care, sub privegherea unor dascăli inimoşi, ucenicesc pentru a găsi „cu­vîntul ce exprimă adevărul". Nici că se putea găsi o mai potrivită cale pentru stimularea forţelor lor creatoare, a iniţiativei şi entu­ziasmului intelectual. Cei care au contribuit la apa­riţia revistei „Lyceum" continuă o valoroasă tradiţie a Liceului „Gh. Lazăr", unde aprofundarea literaturii româneşti prin mijloace în afara clasei a stat la lot de Cihsle, mai ales după 1918. Una dintre căile folosite a fost iftîiin» tarea Societății de lectură „Al. Vlahută a elevilor Liceului „Gh. Lazăr" d­in Sibiu. Constituită in­ 1919, ea a fost un fac­tor de ras» pîndire a dragostei peniflc li­te­­ratură, o exceleilta modalitate pentru ca elevii să-şi facă uceni­cia scrisului, să se introducă in exercitarea unei serioase munci ştiinţifice pregătitoare pentru uni­versitate. Dacii în primii ani, societatea s-a mărginit mai hitit la lecturi menite să dezvolte gustul cultu­lui. Ulterior au fost induse teme ample care solicitat­ din plin ele­vii intr-o activitate creatoare. Astfel, în şedinţele din anul şco­lar 1924—1925 se discută despre roman si problemele sale, iar în 1926—1927 se face o analiză a dramei româneşti. Şedinţele „So­cietăţii" erau mai bogate,­­prin Includerea in programul tot a lecturii unor poezii originale si a unor puncte muzicale, de multe ori promovindu-se vorbii ale fol­clorului national. „Societatea" a fost si cadrul organizării unor activităţi extrascolare de răsunet, dintre care amintim comemorarea lui Alexandru Vlahuţă în 1019, comemorarea lui Gheorghe Lazăr, patronul liceului, la Avrig în 1920, organizarea unui „FostiVal- Goga" cu prilejul împlinirii vîrs­­tei de 50 de ani, montarea unor piese de teatru ca „Revizorul" de Gogol, in scopul realizării de fon­duri pentru excursii. De activita­tea „Societății pentru lectură" se leagă și apariția unor reviste li­terare, cum a fost «Primăvara li­terară", care, între 1935—1938, a­­părînd sub conducerea unui co­mitet de elevi, adună în paginile sale încercările literare ale tine­relor talente din Liceul „Gh. La­­zăr" și de la liceul de féte. Meritul de a fi inițiat publica­rea lucrărilor elevilor în reviste școlare ale liceului aparține lui Alexandru Dima, fost profesor de română la Liceul „Gh. Lazăr. Sub îndrumarea domniei sale, în actul școlar 1931—1932, activitatea „Societății de lectură" se înscrie pe traiectorii ascendente La retu­­­şitul anului şcolar, apare primul „buletin" al „Societăţii de lectu­ră" a elevilor Liceului „Gh. La­­zăr", redactorul responsabil prof. Al. Dima adunind aici Cîteva din­tre lucrările cele mai reuşite pre­zentate de elevi d­in timpul anului şcolar. In „cuvint înainte", dinsul face citeva aprecieri cu valoare de principiu, a căror valabilitate e verificată şi azi in activitatea şco­lilor si a revistelor literare şi pe care ne permitem să le reprodu­­cem. Tipărirea unor lucrări apar­­tinind elevilor înseamnă «o justă apreciere a înţelepţiunii cu care au ştiut să-şî întrebuinţeze tim­pul liber compietîndu-şi şi adîn­­cindu-şi opera de instrucţie şi de educaţie şcolară. Dîrtd publicităţii activitatea lor, se-au gh­idit mai ales la stimulentul ce har avea seriile următoare de elevi văzin­­du-şi munca judecată de un pu­blic mai numeros, simţind privi­rea mai multora aţ­ntită asupra lor, auzind şi dincolo de zidurile şcoalei aprecieri sau deprecieri a micilor lor înfăptuiri". Referin­­du-se în continuare la această latura a activităţii elevilor, Al. Dima subliniază că ea „răspunde unei necesităţi reale de adîncire şi completare a instrucţiei elevi­lor, de formare a gustului artis­tic, de cultivare a spiritului critic de preţuire a aptitudinilor crea­toare, de manifestare liberă a al­stor puteri prea mult Încercuite între hotarele, fatale de elicer, ale programului analitic si puți­nelor ore de școlarizare propriu­­zisa". In fond, atunci cind cere ca personalitatea elevului să se poată manifesta „intr-un mod au­tonom si creator"* elevului sa i se ofere „câmp de activitate so­ciala". inițiere in viata publică, prof. AL Dima nu face decit sa remarce uriaşul rol formativ pe care-l au activitățile organizate de elevi in afara clasei. Departe una a nega rolul educatorului în a­­ceste activități, acesta a relevat admirabil: „Rolul profesorului conducător trebuie să fie împli­nit CU mult tact, ideal, el urmează numai să schiţeze — la timp o­­portun — gestul unei baghete ce conduce discret şi din corul năzuinţelor intime, adânci şi libe­re ale adolescenţei­ şi nimic mai mult“. prof. NICOL­AE I. POPA La Mediaş Expoziţie de d­esene pioniereşti In sala de expoziţii temporare ale muzeului municipal, după expo­ziţia de pictură a cercului plastic din cadrul Universităţii populare Mediaş, condus de prof. Petre Dumbraveanu, s-a deschis o ex­poziţie de desene a şcolilor gene­rale din Mediaş, intitulată „C­în­duri pioniereşti". E semnificativă această,, vocalla,. In . primul initi­­la numai 0 lună de la deschi­derea cursurilor, dar în acelaşi timp şi pentru interesul ce-l sus­cită prin unele indicaţii de ta­lente virtuale. Pe fronton, un tablou în tem­pera, cu ridicarea drapelului pio­nieresc, o lucrare colectivă a câ­­torva elevi de la școala nr. 7. Aproape toate școlile prezintă de­sene decorative, peisaje, natură moartă, tapiserie (de remarcat cele de la Liceul nr. 1). Sunt și încercări de portrete în creion (Școala nr. 2) sau­ în acuarelă, cu expresii caricaturale (aceeaşi ş­­oală), la fel portrete în acua­relă (Şcoala nr. 3). Desenele um­brite merită o deosebită menţiu­ne (Şcolile nr. 4 şi 5). Se observă, poate oarecum os­tentativ, că expoziţia poartă prea vizibil indicaţiile programei, dar totuşi sunt numeroase şi lucrările cu caracter liber, cu subiecte ce se detașează de grup și care in­dică talente consemn­abile. Pag. 3

Next