Tribuna Sibiului, noiembrie 1968 (Anul 1, nr. 219-244)
1968-11-01 / nr. 219
Anul I, nr. 219 Nou an, noi sarcini în învăţămîntul agrozootehnic de masă" In curînd va începe un nou an în învățămîntul agrozootehnic de masă. La fel ca şi in celelalte judeţe, şi în judeţul Sibiu sute şi filii de oahieri ai muncii din agricultură vor audia cUrsuri, vor asista la lucrări şi dfcmdflstralii practice. Acest învăţămint, adăugat altor forme de instruire, a deschis drum liber şi extrem de accesibil oamenilor muncii de pe ogoare către însuşirea tehnicii noi agricole, convingîndu-i pe deplin că agricultura modernă nu mai este cu putinţă azi fără învăţătură, fără familiarizarea omului cu cele mai noi cuceriri ale ştiinţei agronomice. In epoca actuală, cînd revoluţia tehnico-ştiinţifică s-a generalizat, problema aplicării noului in agricultură capătă o importanţă primordială, atit prin eficacitatea ei imediată, cit şi prin evoluţia ascendentă, în perspectivă, a producţiei şi productivităţii muncii. Valoarea aplicării noului este inestimabilă şi nu se poate concepe un progres real fără a situa propagarea cuceririlor ştiinţei şi tehnicii în centrul preocupărilor noastre. Consiliul Superior al Agriculturii are în centrul etenţiei perfecţionarea continuă a învăţămîntului agrozootehnic de masă, formă principală de cunoaştere a metodelor înaintate de lucru pentru lucrătorii din agricultură. S-au îmbunătăţit continuu atît organizarea şi conţinutul Invăţămîntului agrozootehnic de masă, cit şi legarea lui de necesităţile stringente ale producţiei. S-a observat, pe această cale, o creştere a eficienţei cursurilor de masă, materializată în producţii sporite obţinute în toate sectoarele. Cei aproape patru milioane de lucrători din agricultură care au urmat în aceşti ani învăţămîntul agrozootehnic de masă au aplicat cu competenţă noile tehnologii, au folosit cu mai multă pricepere pămîntul, seminţele din soiurile nou create, utilajele perfecţionate intrate în dotare, sistemele de irigaţii, îngrăşămintele chimice etc. Este limpede că fără cunoaşterea acestor elemente ale noului in agricultură s-ar fi irosit importante mijloace materiale investite de către stat. Cei peste 20 000 lectori specialişti în agricultură şi cadre didactice, care au condus în ultimul an cercurile cu aproape 500 000 cursanţi, au reuşit să găsească resurse inepuizabile pentru a sădi, în rîndul lucrătorilor din agricultură, pasiunea pentru nou, setee de cunoaştere, arătînd că sunt condiţii pentru ridicarea la continuare a nivelului învăţămîntului agrozootehnic de masă. Pornind de la acest adevăr, Consiliul Superior al Agriculturii împreună cu Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Producţie au Dr. ing. TEODOR MARIAN director general în Consiliul Superior al Agriculturii luat măsuri pentru continuarea şi perfecţionarea învăţămîntului agrozootehnic de masă în anul şcolar 1968-1909. La ordinea zilei este depistarea tuturor posibilităţilor existente perttru constituirea a noi cercuri de studiu, pe profile adecvate Activităţii specifice. Acestea, ca şi cursurile perttru anii II şi 111 vor fi organizate pe profilele: cultura plantelor de câmp, creşterea animalelor, legumicultura, viticultura şi pomicultură. Nu vor fi lăsaţi în aferă nici absolvenţii ciclului de 3 ani. Pentru ei, ca şi pentru absolvenţii şcolilor generale de 8 ani din mediul sătesc, se vor organiza în continuare cicluri de conferinţe pentru aprofundarea cunoştinţelor şi specializare. Cei din agricultura de stat (întreprinderile agricole de stat şi întreprinderile de mecanizare a agriculturii) vor parcurge în continuare un ciclu special de lecţii, cu o tematică îmbunătăţită. Cooperatorii care nu sunt cuprinşi in niciuna din aceste fortile de învăţămint, vor participa la conferinţele de specialitate organizate cu sprijinul specialiştilor la căminele culturale, după specificul producţiei agricole ce se realizează în zona respectivă. Un alt element nou care intervine orientativ in organizarea învătămîntului de masă este stimularea interesului lucrătorilor ogoarelor pentru studiul problemelor economice, care să-i ajute în alegerea celor mai rentabile culturi, metode, specii de animale etc. La toate cercurile, indiferent de profil, se vor preda în deschidere cel puţin două lecţii cu caracter economic. In cooperativele agricole de producţie, de exemplu, se vor preda lecţiile „Organizarea, normarea şi retribuirea muncii" şi „Folosirea judicioasă a fondului de acumulare", iar în întreprinderile agricole de stat lecţiile de deschidere vor fi ghidate pe teme dlvi stnt: „Conducerea şi planificarea activităţii întreprinderilor agricole de stat" şi „Specializarea producţiei din fermele agricole de stat". Mergînd pe linia căutării unor metode de predare la învăţămîntul de masă, Direcţia Generală a Invăţămîntului şi Propagandei Agricole, la indicaţia conducerii Consiliului Superior al Agriculturii, a iniţiat o nouă formă de studii: în acest an fiecare direcţie agricolă judeţeană va înfiinţa experimental cite 1 2 cercuri, unde predarea lecţiilor se va face exclusiv prin intermediul diafilmelor. Lectorul va explica cu mai multă uşurinţă şi eficient o anumită tematică, urmărind pe suita de imagini desfăşurarea lucrărilor pe faze şi operaţiuni descompuse, astfel încât să fie uşor înţelese de toți cursanţii, indiferent de gradul lor de pregătire şi capacitatea de asimilare. La nivelul Consiliului Superior al Agriculturii s-au luat toate masurile pentru crearea condiţiilor optime de desfăşurare a cursurilor. S-au elaborat programele manuale si broşurile necesare, în tiraj de cca 400 000 exemplare. De asemenea, sunt pregătite, la dispoziţia lectorilor, 59 filme documentare agricole, 112 titluri de diapozitive, cca 1 000 000 planşe şi pijăine dinactice. La toate acestea se adaugă un bogat material faptic tezaurizat de specialiştii din fiecare unitate de producţie, vasta experienţă a cercetătorilor din staţiunile experimentale, precum şi climatul extrem de favorabil creat în majoritatea judeţelor pentru generalizarea metodelor avansate. Este de datoria organelor agricole de a fructifica la maximum toți aceşti factori, de a asigura o cit mai bună pregătire a lectorilor, de a stimula pe toate căile activitatea acestora, învăţînd din lipsurile manifestate în anii trecuţi. Direcţia agricolă judeţeană Sibiu trebuie să organizeze o mai bună circulaţie a mijloacelor de propagandă tehnică agricolă, în deosebi a filmelor, să sprijine crearea de colecţii cu diferite soiuri de plante, profile de soluri şi altele, pentru exemplificarea lecţiilor şi, în sfîrşit, să asigure o cit mai splită repartizare a tipăriturilor şi să controleze sistematic modul cum acestea sunt folosite. Este indicat ca în actualele condiții, când numărul specialiştilor din agricultură a crescut, sătul se mai repartizeze lectorilor cercuri numeroase spre coordonare. Numai in cazuri excepționale se pot încredința, unui specialist, două cercuri. Toţi lectorii, fără excepţie, trebuie instruiţi, la nivelul judeţului, asupra organizării, metodicii de predare şi conţinutului irovat al fiinlului de masă. Se impune, totodată, manifestarea unei mai curajoase iniţiative locale. Este de datoria fiecărui lector ca, în cazurl specieii, determinate de tul anume specific, să introducă şi alte lecţii decât cele prevăzute în programe sau manuale, dacă consideră că pe această cale se vine în sprijinul procesului de producţie în unitattea respectivă. Un rol esenţial în aprofundarea cunoştinţelor îl au demonstraţiile practice. Acestea vor avea în acest an o pondere mai însemnata în timpul afectat lecţiilor. La Uzinele textile Cisnădie Calificarea şi ridicarea calificării — cerință majoră a progresului tehnic Uzinele textile din Cisnădie au cunoscut şi cunosc o continuă dezvoltare. Minerna colectivului de aici constă în darea în folosinţă a noilor capacităţi de producţie ca: vopsitoria de fibre şi fire, secţia filatură semipieptănată, hala secţiei tufting şi finisaj covor. Odată cu aceasta, a sporit şi parcul de maşini şi utilaje de mare productivitate, s-au îmbunătăţit condiţiile de lucru. Utilizarea la maxim a noilor maşini şi utilaje, realizarea şi depăşirea indicatorilor tehnico-ecotomici, îmbunătăţirea conictinuă a calităţii produselor au pus în faţa colectivului de aici, ca o necesitate obiectivă, ridicarea calificării cadrelor în concordanţă cu cerinţele producţiei, şi bineînţeles, cu nivelul de dotare a uzinei. „Aceasta a determinat conducerea tehnico-administrativă şi comitetul sindicatului — a spus Petru Moisin, inspector cu probleme de învăţămint la serviciul personal — să ia măsuri încă de la sfîrşitul anului trecut pentru stabilirea celor mai adecvate forme de calificare şi de ridicare a calificării profesionale. In acest scop, s-a trecut mai întîi la revizuirea programelor analitice pentru fiecare curs în parte în aşa fel, incit să crească ponderea lecţiilor cu caracter practic, care să ajute efectiv la însuşirea şi aplicarea corectă a tehnologiei de fabricaţie. De remarcat este faptul că pentru fiecare curs au fost stabilite un număr corespunzător de lecţii privind principalele probleme ale tehnologiei din domeniul respectiv". Avînd în vedere faptul că, covoarele Uzinelor textile sunt tot mai mult solicitate pe piaţa internă şi externă, la alcătuirea programelor analitice s-au prevăzut lecţii teoretice şi practice privind îmbunătăţirea calităţii acestora. Pe baza unui plan de măsuri bine stabilit, s-au deschis de la începutul anului, 4 cursuri de ridicare a calificării profesionale, la care au fost cuprinşi peste 170 muncitori, dintre care, 50 de la secţia covor pluşat, unde a intrat în funcţiune maşina de ţesut „Tufting", 47 de la secţia ţesătorie stofe, 50 de la filatură şi 50 lăcătuşi de întreţinere. Cu aceştia din urmă, cursul a durat timp de 6 luni, fiind pregătiţi în vederea montării şi întreţinerii noilor maşini şi utilaje cu care a fost dotată uzina. Dezvoltarea capacităţilor de producţie, a impus sporirea numărului de muncitori calificaţi. în acest scop a fost deschis în luna trecută un curs cu 55 muncitori, noi angajaţi la secţia covor pluşat, care în luna ianuarie 1969 vor primi certificate de muncitori calificaţiPentru buna desfăşurare a cursurilor, s-a acordat atenţie deosebită asigurării acestora cu materiale de studiu necesare (manuale, reviste, planşe etc.). „Conducerea uzei noastre — spunea Petru Moisil — a acordat şi acordă o mare importanţă asigurării bazei tehnico-materiale necesare activităţii acestora, fiind stabiliţi în acelaşi timp ca lectori cei mai buni ingineri şi tehnicieni, cu experienţă îndelungată în industria textilă". în ceea ce priveşte specializarea cadrelor tehnico-inginereşti, la propunerea conducerii uzinei, un număr de 12 ingineri şi tehnicieni (ţesători, filatori, laboranţi şi metrologi) au fost şcolarizaţi cite 3 luni cu scoaterea din producţie la Bucureşti, la cursurile organizate de minister. Consfătuirile tehnico-ştiinţifice, organizate la nivelul Uzinei, au avut şi vor avea acelaşi scop — informarea inginerilor şi tehnicienilor cu noile realizări în domeniul ştiinţei şi tehnicii, modul de funcţionare şi întreţinere a noilor maşini şi utilaje intrate în dotarea întreprinderii. Intrucit capacităţile de producţie ale Uzinelor textile din Cisnădie vor spori cu mult în anii următori, producţia de covoare pluşate Urmînd să crească cu 525 mii mp (anual) pînă în 1970, ceea ce înseamnă mai mult decit dublul celei realizate la ora actuală, s-au prevăzut măsuri de ridicare în continuare a gradului de pregătire profesională a muncitorilor cît şi pentru calificarea noilor angajaţi. Am fost informaţi de asemenea că s-a stabilit deschiderea unui curs de ridicare a calificării profesionale a 40 de vopsitori, altul de calificare cu 50 muncitori de la secţia filatură, unitatea Iii şi două fără participare în producţie pentru secţia ţesătorie covor pluşat, a căror activitate se va desfăşura în anul de învăţămint 1908—1969. " . Numărul muncitorilor calificaţi ai Uzinelor textile va spori şi prin şcolarizarea unui număr de peste 90 elevi (anul I şi II curs de zi) la Centrul şcolar textil din Cisnădie, la care se mai adaugă încă 60, aflaţi la cursurile serale. Dezvoltarea experienţei acumulate, îmbinarea acţiunii de introducere a progresului tehnic cu cea a ridicării continue a nivelului profesional al muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor de la Uzinele textile din Cisnădie, în cadrul organizării ştiinţifice a producţiei şi a muncii, constituie o premiză sigură de îndeplinire a sarcinilor de producţie, de îmbogăţire şi lărgire continuă a parametrilor calitativi ai produselor. IOAN STREZA TRIBUNA S BIRTULUI în lumea firelor Polo: FRED NUSS C _______________, fryindSB la Din situaţia operativă a Direcţiei agricole judeţene, se desprinde faptul că muncile agricole de toamnă continuă cu febrilitate. Printre cooperativele agricole de producţie fruntaşe la recoltatul sfeclei de zahăr, se numără Agnita, Alţîna, Armeni, Bîrghiş, Bogatul, Chirpăr, Cornăţel, Ighişul vechi, Merghindeal, Racoviţa Valea viilor etc. De asemenea au obţinut rezultate bune la recoltatul cartofilor unităţile agricole din Aciliu, Agnita, Apaldul de sus, Armeni, Bogatul, Broşteni etc. Dar, dacă la recoltatul sfeclei de zahăr, a cartofilor s-au obţinut rezultate bune, nu acelaşi lucru se poate spune despre recoltatul porumbului. Există unităţi agricole în judeţ care deşi au mari suprafeţe cu porumb, nu au început încă recoltatul. Oare aşteaptă venirea iernii? Ce părere au consiliile de conducere a unităţilor din Aciliu, Agnita, Alţîna, Cîrţa, Ighişul vechi, Noistad, Porurabacu de jos Streza, Cîrţişoara şi Şoroştin? Cum stăm cu semănatul? înteprinderile agricole de stat din judeţ au terminat semănatul grîului si a secarei. Dacă întrebarea „Cum stăm cu semănatul"? ar fi adresată, unor consilii de conducere acestea n-ar şti ce să răspundă. Sunt codaşe la semănat unităţile din Buia care dintr-un plan de 455 ha a semănat doar 140, Bruiu din 440—170, Racoviţa din 450—101, C.A.P. Sibiu a semănat din 455 ha doar 180 hectare Şeica Mică din 340—166, Valea viilor din 300 ha — 78 şi altele. Este necesar ca toate unităţile agricole să urgenteze muncile agricole de sezon. „Butoiul de aur“ S-a redeschis de curînd vinăria „Butoiul de aur" din Sibiu, Pasajul Scărilor. Plasată într-un autentic cadru medieval, vinăria, renovată şi adaptată stilului construcţiilor din jur, oferă zilnic între orele 9—22 produse culinare şi băuturi care i-au dus deja faima peste hotare. r LUPTA PENTRU UNITATE NAŢIONALĂ - PROBLEMĂ CENTRALĂ IN ISTORIA POPORULUI ROMĂN Format în ultimele secole ale mileniului I e. n., pe teritoriul de aci al patriei noastre, ca rezultat al romanizării daco-geţilor, al asimilării treptate a slavilor şi a altor popularii aşezate pe aceste meleaguri — poporul român, încă de timpuriu, a avut de întîmpinat nenumărate greutăţi în lupta sa pentru unitate şi independenţă. Din cauza vicisitudinii istoriei, poporul nostru — cu toată unitatea de teritoriu, de origine, de neam, de limbă, de tradiţii, de obiceiuri şi de năzuinţe — a fost nevoit, secole de-a rîndul, să vieţuiască in trei state feudale separate — Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Asupra primelor voievodate feudale transilvănene conduse de Menumorut, Gelu şi Glad, precum şi a cnezatelor şi voievodatelor muntene şi oltene s-a abătut pericolul de cotropire din partea triburilor şi a regatului feudal maghiar. Acestuia, incepind cu mijlocul secolului al XlII-lea, i se adaugă pericolul tătar, care de nenumărate ori *— pină în secolul al XVilI-lea — va pricinui incalculabile pagube celor trei ţări române şi în primul rînd Moldovei. La sfirşitul secolului al XIV-lea, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrîn (1386—1418), asupra ţărilor româneşti se abate o nouă primejdie din partea sudică — turcii otomani. Aceştia din urmă, sprijiniţi în special de aliaţii lor tătari, timp de peste 5 veacuri au subjugat părţi însemnate din teritoriul românesc pe care l-au exploatat nemilos. La acestea se mai adaugă acţiunile de cucerire ale imperiului habsburgic şi ale panilor polonezi. Ţările româneşti au cunoscut vreme îndelungată jugul asupritorilor străini; ele au fost obiectul a numeroase cotropiri, războaie şi jafuri care au frînat dezvoltarea forţelor de producţie, evoluţia economică şi socială firească a ţării, au stînjenit afirmarea deplină a potenţialului creator al poporului român. Dar nici jugul străin, nici exploatarea feudală n-au putut opri mersul înainte al poporului român. Focul luptei pentru unitate şi neatirnare, pentru dreptate şi libertate socială a ars necontenit, cînd cu vîlvătăi care făceau pe asupritori să se cutremure, cînd mai potolit, ca apoi să se înteţească şi mai puternic. Pe măsură ce se intensifica asuprirea socială şi de neam, creştea şi rezistenţa maselor populare împotriva jefuitorilor şi a tendinţelor acestora de a lovi în fiinţa statelor feudale româneşti. In milenara sa istorie, poporul nostru a trecut prin încercări şi greutăţi de nedescris. Deşi a fost întotdeauna paşnic, primitor, nerîvnind niciodată la avutul altora şi — aşa cum scria Nicolae Bălcescu — neiubind „... războiul de cuprinderi", el a avut parte în istoria sa glorioasă de puţini ani de linişte, de pace; a cunoscut secole de-a rîndul asuprirea şi exploatarea naţională şi socială, a trebuit să ducă aprige lupte împotriva cotropitorilor, încă în a doua jumătate a secolului al XlII-lea, voievodul Litovoi, în faţa încercărilor de dominaţie ale regilor maghiari, încearcă să unească într-un singur stat cnezatele şi Voievodatele muntene şi oltene. Nereuşitei încercări a lui Litovoi şi a fratelui său Bărbat i-a urmat aceea a lui Basarab, fiul lui Tihomir, cunoscut în Istorie sub numele de Basarab I (1322—1352). In fruntea poporului, Voievodul i-a înfrânt şi izgonit pe tătari din cea mai mare parte a Ţării Româneşti, a unificat stătuleţele feudale dintre Carpaţi şi Dunăre, după care a refuzat să recunoască ■ vasalitatea faţă de Carol Róbert (1308—1342), regele Ungariei, încercarea lui Carol Robert de a infringe lupta românilor pentru libertate şi neatirnare se sfîrşeşte la Posada, în noiembrie 1330, cu un dezastru pentru oastea ungurească. In acel loc strimt, folosind cu măiestrie practica luptei în păduri şi munţi, „oastea cea mare" — poporul înarmat — al Ţării Româneşti, timp de patru zile, într-o încleştare pe viaţă şi pe moarte, a nimicit armata cotropitoare. Scăpat cu fuga, învinsul rege a fost nevoit să recunoască independenţa Ţării Româneşti, iar în anii următori să coopereze strîns cu domnul muntean pentru stăvilirea hoardelor tătare, în faţa pericolului otoman ce ameninţa ţările române, şi în primul rînd Țara Românească, domnii din cele trei tari surori s-au situat pe o platformă comună. Astfel, Mircea cel Bătrîn a fost sprijinit în campania antiotomană de domnii Moldovei Petru I (1374—1391) și Soman I (1391—1394), de Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei (1387—1437) cu care încheie în 1395, la Braşov, un tratat de alianţă îndreptat contra turcilor. Tot cu acea ocazie, regele maghiar i-a dăruit domnului muntean cetăţile Bran şi Bologa de lingă Cluj, în timpul domniei lui Vlad Dracul (1436—1440), cînd Poarta încerca să-l socotească pe domnul Ţării Româneşti ca pe un simplu dregător turc, iar armata turcească încerca să ocupe ţara, acesta a primit ajutor transilvănean. Oştirea Ţării Româneşti, Transilvaniei şi Ungariei, pusă sub comanda lui Iancu de Hunedoara, a reuşit să-i infringă pe turci în iulie şi septembrie 1442, în campaniile purtate de lanca de Hunedoara împotriva Porţii otomane, alături de oştile maghiare şi transilvănene s-au găsit şi cele ale Ţării Româneşti şi Moldovei. In a doua jumătate a secolului al XV-lea, ţările române îşi vor uni tot mai mult eforturile pentru a face faţă pericolului turcesc. Vlad Ţepeş (1456—1462, 1476) l-a ajutat pe Ştefan cel Mare (1457—1504) să se urce pe tronul Moldovei, a consolidat raporturile cu Matei Corvin (1458— 1490), după care a refuzat plata hameiului către Poartă. Ştefan cel Mare, de asemenea, va urma aceeaşi cale în politica sa externa — întărind alianta cu Transilvania, Ţara Românească, Ungaria. Marile victorii repurtate împotriva turcilor de Mircea cel Bătrîn, Iancu de Hunedoara, Vlad Ţepeş, Ştefan cel Mare, Ion Vodă cel Viteaz se datoresc dorinţei nestrămutate de libertate a poporului nostru, „dragostei de moşie", cum o numeşte Mihai Eminescu, şi efortului comun în faţa duşmanului. Colaborarea pa plan politic a celor trei ţări româneşti a fost facilitată, pe lingă legăturile de singe, şi de permanentele şi trainicele legături economice, cultural-artistice, susţinute de pe ambele versante ale Carpaţilor. Legăturile economice, sociale şi spirituale, luptele împotriva cotropitorilor gliei strămoşeşti, purtate de cele mai multe ori prin eforturi comune, au evidenţiat şi mai mult necesitatea unităţii întregului popor pentru apărarea fiinţei neamului. Dar năzuinţa de veacuri — rezultat al comunităţii de origine, limbă, cultură, aspiraţii, legături economice cu tot eroismul poporului român, nu a putut deveni fapt pînă la sfîrşitul secolului al XVlea, în timpul lui Mihai Viteazul, din cauza dominaţiei şi asupririi străine, precum şi a intereselor marilor state din vecinătate, care nu doreau existenţa unui stat românesc puternic. Prof. PAUL ABRUDAN 1 Decembrie 1918 — simbol al unităţii poporului român Liceul ..Gh. Lazăr“ la 275 de ani Tradiţia literară a şcolii Am în faţă „Lyceum", revista elevilor de la Liceul „Gheorghe Lazăr". Respiră în ea o atmosferă juvenilă, în care naivitatea se Împleteşte cu entuziasmul tinereţii, talentul încearcă să-şi croiască drum. Să se materializeze în adevărate creaţii artistice. Revista înmănunchează eforturile unor tinere condeie, ale unor îndrăgostiţi de arta cuvîntului, care, sub privegherea unor dascăli inimoşi, ucenicesc pentru a găsi „cuvîntul ce exprimă adevărul". Nici că se putea găsi o mai potrivită cale pentru stimularea forţelor lor creatoare, a iniţiativei şi entuziasmului intelectual. Cei care au contribuit la apariţia revistei „Lyceum" continuă o valoroasă tradiţie a Liceului „Gh. Lazăr", unde aprofundarea literaturii româneşti prin mijloace în afara clasei a stat la lot de Cihsle, mai ales după 1918. Una dintre căile folosite a fost iftîiin» tarea Societății de lectură „Al. Vlahută a elevilor Liceului „Gh. Lazăr" din Sibiu. Constituită in 1919, ea a fost un factor de ras» pîndire a dragostei peniflc literatură, o exceleilta modalitate pentru ca elevii să-şi facă ucenicia scrisului, să se introducă in exercitarea unei serioase munci ştiinţifice pregătitoare pentru universitate. Dacii în primii ani, societatea s-a mărginit mai hitit la lecturi menite să dezvolte gustul cultului. Ulterior au fost induse teme ample care solicitat din plin elevii intr-o activitate creatoare. Astfel, în şedinţele din anul şcolar 1924—1925 se discută despre roman si problemele sale, iar în 1926—1927 se face o analiză a dramei româneşti. Şedinţele „Societăţii" erau mai bogate,prin Includerea in programul tot a lecturii unor poezii originale si a unor puncte muzicale, de multe ori promovindu-se vorbii ale folclorului national. „Societatea" a fost si cadrul organizării unor activităţi extrascolare de răsunet, dintre care amintim comemorarea lui Alexandru Vlahuţă în 1019, comemorarea lui Gheorghe Lazăr, patronul liceului, la Avrig în 1920, organizarea unui „FostiVal- Goga" cu prilejul împlinirii vîrstei de 50 de ani, montarea unor piese de teatru ca „Revizorul" de Gogol, in scopul realizării de fonduri pentru excursii. De activitatea „Societății pentru lectură" se leagă și apariția unor reviste literare, cum a fost «Primăvara literară", care, între 1935—1938, apărînd sub conducerea unui comitet de elevi, adună în paginile sale încercările literare ale tinerelor talente din Liceul „Gh. Lazăr" și de la liceul de féte. Meritul de a fi inițiat publicarea lucrărilor elevilor în reviste școlare ale liceului aparține lui Alexandru Dima, fost profesor de română la Liceul „Gh. Lazăr. Sub îndrumarea domniei sale, în actul școlar 1931—1932, activitatea „Societății de lectură" se înscrie pe traiectorii ascendente La retuşitul anului şcolar, apare primul „buletin" al „Societăţii de lectură" a elevilor Liceului „Gh. Lazăr", redactorul responsabil prof. Al. Dima adunind aici Cîteva dintre lucrările cele mai reuşite prezentate de elevi din timpul anului şcolar. In „cuvint înainte", dinsul face citeva aprecieri cu valoare de principiu, a căror valabilitate e verificată şi azi in activitatea şcolilor si a revistelor literare şi pe care ne permitem să le reproducem. Tipărirea unor lucrări apartinind elevilor înseamnă «o justă apreciere a înţelepţiunii cu care au ştiut să-şî întrebuinţeze timpul liber compietîndu-şi şi adîncindu-şi opera de instrucţie şi de educaţie şcolară. Dîrtd publicităţii activitatea lor, se-au ghidit mai ales la stimulentul ce har avea seriile următoare de elevi văzindu-şi munca judecată de un public mai numeros, simţind privirea mai multora aţntită asupra lor, auzind şi dincolo de zidurile şcoalei aprecieri sau deprecieri a micilor lor înfăptuiri". Referindu-se în continuare la această latura a activităţii elevilor, Al. Dima subliniază că ea „răspunde unei necesităţi reale de adîncire şi completare a instrucţiei elevilor, de formare a gustului artistic, de cultivare a spiritului critic de preţuire a aptitudinilor creatoare, de manifestare liberă a alstor puteri prea mult Încercuite între hotarele, fatale de elicer, ale programului analitic si puținelor ore de școlarizare propriuzisa". In fond, atunci cind cere ca personalitatea elevului să se poată manifesta „intr-un mod autonom si creator"* elevului sa i se ofere „câmp de activitate sociala". inițiere in viata publică, prof. AL Dima nu face decit sa remarce uriaşul rol formativ pe care-l au activitățile organizate de elevi in afara clasei. Departe una a nega rolul educatorului în aceste activități, acesta a relevat admirabil: „Rolul profesorului conducător trebuie să fie împlinit CU mult tact, ideal, el urmează numai să schiţeze — la timp oportun — gestul unei baghete ce conduce discret şi din corul năzuinţelor intime, adânci şi libere ale adolescenţei şi nimic mai mult“. prof. NICOLAE I. POPA La Mediaş Expoziţie de desene pioniereşti In sala de expoziţii temporare ale muzeului municipal, după expoziţia de pictură a cercului plastic din cadrul Universităţii populare Mediaş, condus de prof. Petre Dumbraveanu, s-a deschis o expoziţie de desene a şcolilor generale din Mediaş, intitulată „Cînduri pioniereşti". E semnificativă această,, vocalla,. In . primul initila numai 0 lună de la deschiderea cursurilor, dar în acelaşi timp şi pentru interesul ce-l suscită prin unele indicaţii de talente virtuale. Pe fronton, un tablou în tempera, cu ridicarea drapelului pionieresc, o lucrare colectivă a câtorva elevi de la școala nr. 7. Aproape toate școlile prezintă desene decorative, peisaje, natură moartă, tapiserie (de remarcat cele de la Liceul nr. 1). Sunt și încercări de portrete în creion (Școala nr. 2) sau în acuarelă, cu expresii caricaturale (aceeaşi şoală), la fel portrete în acuarelă (Şcoala nr. 3). Desenele umbrite merită o deosebită menţiune (Şcolile nr. 4 şi 5). Se observă, poate oarecum ostentativ, că expoziţia poartă prea vizibil indicaţiile programei, dar totuşi sunt numeroase şi lucrările cu caracter liber, cu subiecte ce se detașează de grup și care indică talente consemnabile. Pag. 3