Tribuna Sibiului, mai 1969 (Anul 2, nr. 373-398)

1969-05-01 / nr. 373

Anul II, nr. 373 Sentiment de mai ♦♦ Trăim suprema înflorire de cireş Lingă drapelul fluturind în zare Plug la deal şi plug la vale Dans ameţitor de struguri Flori, explozie de muguri Chipuri dăltuite-n fapte Şi voinţa de dreptate Marş solemn peste tăcerea Mărilor retrase-n lună Iar dorinţa de-a cînta Din bucium sună. Se aprind sub cer drapele Stele-nalte şi luceferi Maiul — primăvara lumii Fugă, fugă-n bucurie. DUMITRU GEMENEL floarea patriei ❖❖ Pornind din inimi de baladă în rouă clipelor de astăzi Din ţărm în ţărm veghind curat, Rotund se pîrguiesc victorii Ca bradul ancorat în stîncă Şi anii se topesc în fapte Te urci spre slăvi neclătinat. Spre comuniste promontorii. Şi munţii înălbiţi de ere Şi clara apelor lumină Ţi-au memorat trecutul mîndru, Pămint al patriei — grădină. Pornind din inimi de baladă Spre zări­re din popor irump Partid al nostru, te înalţă Prin tot ce e în noi mai scump. GH. GRADINARU Regenerare Vino să alergăm desculţi şi lasă din straşina zărilor şiroate lumina să-ţi curgă pe umeri. Acum se naşte amiaza pămîntului peste insule verzi stă are chiotul copiilor uitaţi în noi. Descîntecul acela neînţeles rostogolit prin sevele ierbii deschide porţi aceloraşi codobelci, şi cireşul incinerează idolii atîtor nopţi de var — Ce înalt e rugul acestei dimineţi întoarsă mimului Arminden. Să fugim desculţi, şiroaie lumina să-ţi curgă pe umeri. TRAIAN SUCIU V­­O SEMNIFICA­ŢIi Există momente, metaforic vor­bind, cînd inima unui colectiv ba­te în acelaşi ritm, ca o expresie concretă a unui elan vital nestă­vilit şi al unor speranţe acumu­late. Am auzit această inimă, uriaşă în felul ei, bătînd un puls colec­tiv, acum cîteva săptămîni, în somptuosul sediu al Casei de cul­tură medieşene, cînd colectivul în­treprinderii de foraj a primit o distincţie supremă în cadrul ra­murii profesionale. Momentul mar­ca un nou urcuş pe scara valen­ţelor economice ale colectivului medieşean. A fost şi este un semn de preţuire a muncii dat de par­tid şi guvern unor oameni care şi-au contopit vrerile în efortul comun de desâvîrşire a socialis­mului. Acum, de 1 Mai, colectivele din cadrul Direcţiei generale gaz me­tan din Mediaş au înscris în asal­tul spre coloanele de rezistenţă ale edificiului socialist un nou succes. Aş marca din nou momen­tul subliniindu-l: îndeplinirea sar­cinilor de plan pe primele 4 luni din acest an cu 3 săptămîni îna­inte de către sondorii de la fo­raj şi cu 2 săptămîni înainte de celelalte unităţi din cadrul direc­ţiei. Colectivul şi-a făcut datoria. Pentru el ziua de 1 Mai are un mănunchi de semnificaţii majore. Concret , omul sondor, motorist, operator de extracţie, lăcătuş, in­giner etc., punîndu-şi în valoare calităţile morale-profesionale-este­­tice, la locul de muncă, şi-a do­vedit valenţele de maturitate, în­­deplinindu-şi cu sfinţenie sarcini­le de plan. Şi pentru că grandio­sul eveniment de azi este legat organic de virtuţile omului, fie-ne îngăduit să trecem în revistă doar nume de oameni din diferite gene­raţii şi naţionalităţi, care şi-au în­scris aptitudinile pe cel mai înalt catarg al întrecerii socialiste. Şi nu întîmplător aş începe cu Miron M. Marinaş. El, meşterul sondor din plaiurile Alămorului, cu cei 50 de ortaci ai săi a strunit instalaţia de foraj F 200, situîndu-se pe primul loc în întreprindere în întrecerea socialistă. Ecoul hărniciei persită, insistă la toate schelele, la toate şantierele aurului nevăzut. Din celelalte plaiuri mioritice ale ţării răzbat azi, de ziua noastră, nume la fel de sonore: Augustin Grama, Marin Nica, Andrei Sander, loan Marian, Vasile Grebenişan, son­dori de mina întîi. în marea epopee a întrecerii so­cialiste, sondorii sunt secondaţi în­deaproape de confraţii lor de breaslă de la întreprinderile de extracţie şi conducte magistrale. Ştafeta patosului faţă de muncă, faţă de aspiraţiile spre care tin­dem este purtată de pe „rampa de lansare" de numeroase biografii contemporane. Ce poate fi mai o­­norabil azi, pentru noi toţi, decit că la marea demonstraţie, cînd din piepturile oamenilor muncii trump­urale închinate vieţii, vii­torului luminos călăuzit de partid, să figureze pe panourile de onoa­re numei de oameni vrednici ai zilelor noastre? Biografia lui Iu­­liu Fodor de la foraj se confundă cu a ortacilor săi. Vechimea în cîmpul muncii, activitatea depusă ca şofer pe autocamioane de mare tonaj îl situează printre multisu­­lamiiştii unităţii. Milionul de ki­lometri parcurşi în cariera sa, în­soţit mereu de instalaţii de foraj de mare capacitate, pe plaiurile patriei, ii atestă un loc anume în întrecerea socialistă în cinstea zi­lei de purpură — 1 Mai. Marea sărbătoare ii găseşte la datorie, în schele, pe foarte mulţi sondori, operatori de extracţie, motorişti. Munca lor se măsoară, se aprecia­ză cu realizările de milioane d­e „aur nevăzut“ date peste plan. Pe panoul fruntaşilor vor figura de 1 Mai cu siguranţă numele orta­cilor: Ioan Dumitru, Gheorghe Va­­silache, Dumitru Gheorghe, Pavel Tom­a, Vasile Nică, Ioan Hermann, toţi de la extracţie, Silvestru Diac, Ştefan Stoica, Grigore Mone, Ele­na Banciu, inginerul W. Lukass, de la conducte magistrale. Acestor oameni ce mînuiesc o teh­nică deosebită le sunt caracteristice faptele de glorie. Angajamentele luate în cinstea marii sărbători au fost îndeplinite. întreprinderile din cadrul Direcţiei generale gaz me­tan din Mediaş raportează că au dat beneficii suplimentare, în pri­mul trimestru, în valoare de 16,4 milioane lei, economii peste plan de 9,7 milioane lei, cu 6 milioane mai mult decât prevăzuse angaja­mentul. Acum, de 1 Mai, producţia globală industrială pe întreaga di­recţie a înregistrat o creştere, fa­ţă de planul celor 4 luni, de 8,9 la sută. Sunt cifre care vorbesc pregnant de realizările mature ale unor co­lective fruntaşe din judeţul Sibiu. I. NISTOR Recent la Mediaş a fost ter­minată construcţia unei noi case a copilului. Copiii cazaţi aici vor dispune de frumoase dormitoare, club, bibliotecă, etc. FR. N­SS ihobtxna sibtodot ­n aceste zile pe ogoare Pe ogoarele judeţului se lucrea­ză intens la executarea lucrărilor agricole. Se fertilizează solul pen­tru a da rod bogat, se ară şi se însămînţează. în această eferves­cenţă, lucrătorii din întreprinderi­le agricole de stat, mecanizatorii şi ţăranii cooperatori îşi unesc e­­forturile pentru a realiza fiecare lucrare la timp şi la un bun nivel agrotehnic. Cifrele, înmănunchind realizările obţinute pînă în pre­zent, ilustrează hotărârea lucrăto­rilor de pe ogoare de a încheia cit mai grabnic însămînţările. La întreprinderile agricole de stat se remarcă în aceste zile o impulsionare a executării lucrări­lor. Marea majoritate a unităţii au terminat semănatul culturilor din prima epocă, dîndu-se bătălia pentru a încheia însămînţatul po­rumbului. La I.A.S. Moşna orga­nizarea judicioasă a muncii s-a concretizat în terminarea însămîn­­ţării porumbului boabe, în fermele agricole ale I.A.S. Agnita, mecani­zatorii au reuşit să însămînţeze pînă azi 194 hectare cu porumb boabe şi circa 30 hectare cu po­rumb pentru siloz. Mari supra­feţe au fost însămînţate şi la I.A.S. Axente Sever. Paralel cu lucrările în cultura mare, lucrătorii din fermele a­­gricole acordă o atenţie deosebită viticulturii. Şi în acest sector, pe cele 2 541 hectare au fost execu­tate o serie de lucrări menite să contribuie la sporirea producţiei de struguri. Astfel, tăierile s-au terminat la I.A.S. Axente Sever, iar în celelalte unităţi această lu­crare se află într-un stadiu avan­sat. O atenţie sporită s-a acordat şi fertilizării solului. în acest scop au fost administrate mari cantităţi de îngrăşăminte naturale şi chi­mice. La I.A.S. Apoldu de Sus, de exemplu, pe 153 hectare cu viţă de vie s-au aplicat 38 tone îngră­şăminte chimice şi 1 005 tone în­grăşăminte naturale. La I.A.S. A­­xente Sever a fost fertilizată în­treaga suprafaţă de vie, de 550 hectare, cu 454 tone îngrăşăminte chimice şi 6 000 tone îngrăşăminte naturale. Rezultate meritorii au obţinut în această direcţie şi în­treprinderile agricole de stat Dum­brăveni, Mediaş, Şura Mică şi Moşna. Buna organizare a muncii, folo­sirea la întreaga capacitate de lu­cru a tractoarelor şi a maşinilor la pregătirea terenului şi execu­tarea însămînţărilor au determinat impulsionarea lucrărilor şi în coo­perativele agricole de producţie. Este demn de remarcat faptul că în multe unităţi însămînţările au ajuns în faza finală. Cooperatori şi mecanizatorii din Micăsasa lu­crează în prezent cu forţe sporite la semănatul porumbului pentru boabe, acoperind pînă aseară circa 220 de hectare din 345 planificate. Sunt pe terminate cu semănatul porumbului şi ţăranii cooperatori din Mediaş, Moşna, Tîrnava, Ho­­ghilag, Apoldu de sus şi din alte unităţi. Pămînturile milionarilor Descins din ambianţa modernă Mediaşului în atmosfera pădu­­or şi crîngurilor limpezi ale osnei, călătorul trăieşte senti­­entul tonifiant al reîntoarcerii la tură. Aşezarea aceasta, cu peste 300 de locuitori, pitită printre­alurile îmbrăcate în păduri foş­­ioare, are un trecut glorios. Pe­nsura acestuia vor moşnenii să-şi ioească prezentul şi să-şi pre­­jureze viitorul. Şi visurile lor,­­ oameni harnici, mîndri şi drep­­au contururi precise. Iar ma­­nualizarea visurilor e o problemă ce, în condiţiile actuale, şi-a­vit o rezolvare meritorie. Natura a fost mamă-vitregă cu gurile moşnenilor. Cu multe sute ani în urmă, cătunul era st­­at undeva, între păduri, la lo-­t numit Gesdorf, acum o pa­ne la cîţiva kilometri de sat.­ir, spune legenda, într-o primă­­ră azurie a venit o pasăre, a­pt o ramură strălucind de ver­­aţă şi a zburat spre nord. Şi­menii i-au urmat zborul. în lo- 1 unde pasărea s-a oprit, băşti­­îşii au pus piatra de fundament comunei care astăzi se cheamă ocna. Era pe la anul 1200, în nul anului 1400 moşnenii ridică letatea“, construcţie masivă, cu op declarat de a asigura perma­­ntizarea în vreme a voinţei ur­­aşilor dacilor şi romanilor. Zbuciumul istoriei a lăsat urme linei pe colinele Moşnei, în su­etele oamenilor. Dealuri spălate de ploi, bătute de vînturi, pămint rănit de vaierul puhoaielor şi de semeţia împilatorilor. Dar oame­nii iubesc statornic aceste locuri. Ei sunt conştienţi că dragostea lor transfigurează cîmpiile. Şi nobila lor pasiune pentru conjugarea frumosului din natură cu belşu­gul vieţii lor de toate zilele nu a fost posibilă decit în anii mîndri ai socialismului. Evenimentele po­litice au găsit întotdeauna o re­zonanţă imediată şi creatoare la Moşna. Anii războiului aduseseră foametea în case, pustiul în su­fletele oamenilor. La chemarea partidului pentru refacerea unei ţări greu încercate de bombe şi fum, oamenii din Moşna răspund prompt, în 1950 ia naştere coope­rativa agricolă de producţie. Ca orice început , a fost greu. Greu şi plin de învăţăminte. Orientîndu-şi producţia spre a­­cele sectoare care s-au dovedit rentabile, care valorifică în chip superior condiţiile naturale exis­tente, cooperatorii din Moşna şi-au dezvoltat un puternic sector viti­col. De la cîteva hectare de vie, cite erau în 1950, azi podgoria cooperatorilor se întinde pe 114 hectare. Dealuri sistematizate, în care mina omului a introdus or­dine, spre satisfacerea trebuinţe­lor sale. Anul trecut s-a realizat o producţie de aproape 4 000 kg struguri la hectar, iar cooperatorii din Moşna au primit, pentru fie­care zi­ muncă efectuată, un litru de vin Anul acesta ei şi-au pro­pus să obţină 4 700 kg la hectar. Şi au toate condiţiile pentru ca această producţie să fie depăşită. Venituri mari au obţinut coopera­torii din Moşna în anul trecut şi din valorificarea viţelor de vie produse în pepiniera lor. De pe 8 hectare s-au realizat 400 000 viţe clasa I, a căror valorificare a adus în casieria cooperativei 800 000 lei, faţă de prevederea de 700 000 lei, însoţit de brigadierul Mihail Fer­­nolenci şi Andrei Schuller, pre­cum şi de preşedintele unităţii, Ioan Prişcă, am vizitat, într-o splendidă zi a acestei primăveri, pepiniera de viţe de la Moşna, care anul acesta a fost extinsă pe 10 hectare. Terenul, desfundat din toamnă, a fost bilonat imediat du­pă ce zăpada s-a călătorit, în „pătucurile“ calde şi umede de ru­meguş, cele 1 550 000 viţe de vie altoite în martie şi aprilie se „odihneau“, la stratificare şi la călire. Cooperatori ca Matilda Henning, Ioan Trifan, Nicolae Duca, Nicolae Bîrsan, Ioan Mol­dovan şi mulţi alţii sunt cunos­cuţi ca altoitori de elită. Aşa că Rieslingul italian, Feteasca rega­lă, Feteasca albă, Neuburgerul, Chasselas-ul de Csaba, vinurile ce se vor condensa în boabele pufoa­se de lumină ale viitoarelor pro­ducţii, vor fi de marcă. In pepi­nieră, la plantatul viţelor, munca era în toi. Valea Moşnei, zăgăzui­tă în stăvilare, asigură debitul de apă necesar udărilor, stropirilor. Peste 100 de oameni harnici şi pricepuţi, sub soarele cald de aprilie şi sub cerul de o puritate nebănuită al primăverii, interpre­tau măreaţa simfonie a muncii cîmpului: pe rînd, biloanele erau desfăcute „pe creastă“, viţele erau introduse „cu tot dichisul“, nn pă­­mîntul reavăn, apoi „obloanele“ pămîntului se închideau din nou. „Am plantat pînă azi vreo 110 000 viţe, ne spune preşedintele unită­ţii. Trebuie să realizăm vreo 550 000 viţe de clasa I şi să ob­ţinem, din valorificarea materia­lului de la pepinieră, un venit de 1 100 000 lei. Cred că vom rea­liza 1 200 000 lei“. Cooperatorii au încredere în cuvintele președintelui. Dealurile Moșnei, prin munca oamenilor, au devenit mine de aur. GH. GRANITER - FILE DE REPORTAJ - (Urmare din pag­i)­cului propriu, ca o contribuţie, singura posibilă în corul ome­nirii. Sintem­ mîndri de presti­giul nostru aureolat de inter­naţionalism şi ne legăm să-i adăugăm noi valenţe prin fap­tele de mîine. Sintem­ suverani, sintem­ independenţi, respectăm credinţa altora, respectăm pe cei ce ne respectă. După statornicite datini vom păşi azi în pieţe, pe străzi, umăr lingă umăr, inimă lingă inimă, gîrrd lingă gînd. Vom păşi raportind partidului iubit, partidului-părinte, că de ziua noastră, a celor ce muncesc, a­­ducem noi dovezi de avînt şi vrednicie. Oamenii muncii din judeţul Sibiu — români, germani, ma­ghiari —­ din uzine şi fabrici — urmaşi de vestiţi făurari şi meşteri — înfrăţiţi în viaţă şi muncă, am dat ţării noi pro­duse peste plan. Vom spune că planul producţiei industriale globale a fost îndeplinit în pro­porţie de 103,3 la sută pe în­tâiul trimestru. Vom înfăţişa mîndri cele 360 tone de acid sulfuric, cele 50 mii m­p gea­muri trase, cele 8,4 mii perechi încălţăminte, miile de metri stofe şi ţesături, atitea alte pro­duse date peste plan. Vom vorbi de cele 84,3 mi­lioane lei, cit reprezintă sporul producţiei industriale pe tri­mestrul I. Ne vom mîndri cu cele 55 milioane lei producţie peste angajamentul luat pentru primul trimestru. Vom vorbi de importantele sporuri la pro­ductivitatea muncii. Vom adăuga sporul de hăr­nicie al tuturor oamenilor muncii de pe ogoare, al tuturor celor din şcoli, din instituţii de cultură şi artă. Cu toţii ne vom da întîlnire în decorul de prospeţime al a­­cestei prime zile de mai şi, cu sentimentul datoriei împlinite, ne vom bucura că am mai ur­cat o treaptă pe scara progre­sului. Şi vom auzi, melodios ca gîndul împlinirii, susurul opti­mismului cutreierînd sub ceti­nă de brazi carpatici, prin fal­duri de sărbătorești stindarde Și ne vom bucura de ziua care simbolizează milioanele de mîini truditoare strînse în trainic legămînt de solidaritate. 1 MAI Pa* 3 Serbare pionierească la Şelimbăr voie bună şi bucurie, pline de recunoştinţă şi dragoste faţă de partid şi ţara mamă. Bucuroşi şi mîndri de copilăria fericită ce le-a fost dăruită, pio­nierii români şi germani s-au prins în mrejele jocurilor popu­lare, prezentînd, în faţa numero­sului public, o suită de dansuri populare româneşti şi germane. Nu au lipsit nici recitările cu gla­sul tremurat al emoţiilor, nici cei mai tineri solişti de muzică popu­lară şi uşoară. Versurile poetului Coşbuc au fost prezentate într-o lumină nouă şi strălucitoare în cadrul monta­jului literar prezentat de elevii claselor a VlI-a şi a VIII-a. Prichindei de clasa I şi a II-a, dar mari mînuitori ai muzicuţei şi flautului, s-au luat la întrecere cu cei doisprezece acordeonişti ai claselor a V-a şi a Vl-a. Cânte­cele româneşti şi germane inter­pretate de ei au fost ca nişte raze luminoase şi calde de primăvară. „Albinele“ claselor a IlI-a şi a IV-a au apărut în brigadă, ase­menea unui stup harnic, care au strîns zi de zi mierea mult dori­tă, notele de 8, 9 şi 10, declarind război notelor rele. Asemenea unei flori de măr ce-şi arată petalele una dite una, gimnaştii şi-au deschis şi ei co­moara graţiei, ritmului şi dansu­lui, prezentînd „Rapsodia primă­verii“. Micii noştri artişti au adus prin programul lor artistic un omagiu zilei de Întîi Mai — ziua solida­rităţii oamenilor muncii de pre­tutindeni. Prof. MARIA JOLD Duminică, în sala căminului cultural din Şelimbăr, zeci de flu­turaşi albi cu cravate purpurii au adus un cald omagiu primăverii şi mult aşteptatei zile de 1 Mai. Din inimile micilor cutezători ai viitorului au răsunat cîntece de Florile primăverii Un valoros experi­ment în ramura Specialiştii forestieri de la Tg. Mureş, împreună cu cei de la I.F. Sibiu au experimentat, la secto­rul de industrializare a lemnului din Orlat, o nouă tehnologie de prelucrare în gatere a buştenilor de răşinoase. Experimentul a dat rezultate foarte bune, în sensul că prelucrînd la gatere o cantitate mai mare de buşteni din stocul ce trebuie livrat pentru celuloză, întreprinderea îşi realizează inte­gral planul de cherestea, în con­diţii calitative mai bune. Noua tehnologie reduce cu 5 la sută rumeguşul şi elimină total rămă­şiţele pentru combustibil, care se transformă în calote apte pentru celuloză. în felul acesta tot pla­nul de celuloză de pe semestrul doi se va realiza din aceste calote şi în plus se economisesc peste 2 000 m­c masă lemnoasă. Prin creşterea calităţii cheres­telelor de răşinoase, reducerea pierderilor la rumeguş şi elimina­rea lemnelor de foc, care se valo­rifică în rămăşiţe pentru celulo­ză, se obţine o eficienţă econo­mică însemnată. Cheltuiala pe mia de lei pro­ducţie marfă (la preţul cu ridi­cata al întreprinderii) scade cu 15 lei, iar acumulările cresc cu 1,2 milioane lei.

Next