Tribuna Sibiului, septembrie 1969 (Anul 2, nr. 479-503)

1969-09-02 / nr. 479

► I 1 Soarta recoltei viitoare (Urmare din pag. I) gura cantităţi de nutreţuri sucu­lente necesare echilibrării balanţei furajere. De asemenea, vor fi mo­bilizate forţele de lucru pentru e­­vacuarea baloţilor de paie din te­ren şi depozitarea acestora lingă fermele zootehnice. Achitarea obli­gaţiilor contractuale este o pro­blemă de mare importanţă, căreia conducerile unităţilor trebuie să-i acorde atenţia cuvenită. Pregătirea terenului şi efectuarea însămînţărilor Aşa cum a reieşit din lucrările „Consfătuirii griului“, care a avut loc recent la Bucureşti, experien­ţa acestui an ne-a dovedit că a­­tunci cînd pregătirea terenului in vederea insămînţărilor a fost tra­tată cu superficialitate, producţia de grîu-secară a fost dijmuită con­siderabil. In această toamnă avem toate condiţiile pentru pregătirea exemplară a patului germinativ şi asigurarea unor condiţii superioa­re insămînţărilor. In primul rînd, toate unt­tăţile trebuie să-şi asigure necesarul de sămînţă din soiuri de înaltă productivitate şi să trimită de urgenţă probe la Laboratorul pentru controlul seminţelor, dacă nu au făcut acest lucru pînă acum. O atenţie deosebită se va acorda calculării normei de semănat, care va fi stabilită numai în funcţie de asigurarea a 500—600 boabe ger­­minabile la m p pentru soiurile cu un grad de înfrăţire mai mic (Be­­zostaia ram­ata) şi 450—550 boabe germinabile la m p pentru celelal­te soiuri. Unităţile îşi vor asigură din vreme insectofungicidele ne­cesare pentru tratarea seminţei înainte de introducerea acesteia în sol. In al doilea rînd, fertilizarea şi pregătirea terenului trebuie e­­xecutate cu cel puţin două săptă­mâni înaintea începerii însăminţă­­rilor. Specialiştii, împreună cu con­siliile de conducere, vor reanaliza amplasarea culturilor de toamnă, avîndu-se în vedere că este con­traindicată semănarea griului după cereale păioase în al treilea an. Urgentarea recoltării cartofilor, sfeclei de zahăr şi a celorlalte pră­şitoare de pe tarlalele unde ur­mează a fi semănat griul sau se­cara va permite aplicarea din vreme a îngrăşămintelor prevăzute în planurile de fertilizare şi pre­gătire exemplară a patului germi­nativ.­ Avîndu-se în vedere ca pe­rioada optimă a însăminţărilor de toamnă se înscrie, pentru zona noastră, între 15 septembrie şi 15 octombrie, este necesar ca fertili­zarea şi pregătirea terenului să în­ceapă de îndată. In această perioadă toate forţele de lucru mecanizabile vor fi folo­site numai pentru executarea lu­crărilor agricole. Directorii şi şefii de secţii I.M.A. au datoria de a urmări îndeaproape realizarea a­­cestui deziderat major al campa­niei, de care depinde în cea mai mare parte soarta producţiei agri­cole a anului viitor. Puternicul parc de maşini şi tractoare aflat la dispoziţia agriculturii noastre socialiste trebuie să contribuie a­nul acesta într-o măsură mai mare decît în anul trecut la sporirea producţiei vegetale. Date fiind con­diţiile din anul acesta, cînd prin amplasare, s-a asigurat ca 2/3 din suprafaţa ce se va cultiva cu griu şi secară să urmeze după legumi­noase şi prăşitoare, cînd sunt asi­gurate seminţe numai din soiuri de m­are intensivitate, iar vremea favorizează executarea la timp a tuturor lucrărilor agricole de se­zon, realizarea şi depăşirea pro­ducţiei agricole planificate a anu­lui viitor depinde numai de efor­turile organizatorice ale lucrători­lor de pe ogoare. Este recomandat ca fertilizarea terenurilor să se facă diferenţiat, pe tarlale, în funcţie de conţinutul actual al stratului arabil în azot, fosfor, potasiu şi celelalte elemen­te nutritive. Aplicarea îngrăşămin­telor chimice şi organice se va exe­cuta numai sub brazdă. Mecani­zatorii vor fi instruiţi special în vederea executării semănatului. Maşinile de semănat de tip SU-29 vor fi în perfectă stare de func­ţionare, vor fi prevăzute cu toate tuburile necesare, cu lanţurile­ tîr­­şitoare de acoperire, cu marcatorul bine reglat. Intrarea în teren a semănătorii se va face sub directa supraveghere a inginerului agro­nom. . Reglarea sistemului de dis­tribuţie şi a adîncimii de semă­nat va fi făcută numai de ingine­rul agronom, care va răspunde di­rect de modul de executare a în­­sămînţărilor. Mecanizatorii trebuie să acorde o deosebită importanţă calităţii lucrărilor executate. Re­cepţia acestora va fi făcută după răsărirea culturii. Anul acesta sunt toate condiţiile pentru pregătirea exemplară a terenului şi executa­rea însăminţărilor la un nivel ca­litativ superior. Lucrătorii de pe ogoare sunt chemaţi să exploateze din plin aceste condiţii, să folo­sească­ cu maximum de randament puternica bază materială de care dispune agricultura socialistă, ur­mărind materializarea operativă a măsurilor tehnico-organizatorice preconizate, pentru a pune o te­melie sigură producţiei agricole a anului viitor. Cadru din magazinul 2 Autoservire din Cartierul Gh. Gheorghiu-Dej din Mediaş. -re! Iî, ar. Sm Hale spaţioase, înconjurate de frumoase spaţii verzi şi flori, caracterizează azi incinta uzinei „Independenţa“ din Sibiu. Ample colocvii (Urmare din pag. I) va ridica economia naţională pe noi trepte ale progresului. Avînd drept model spiritul în care s-au desfăşurat lucrările Con­gresului, adunările generale vor trebuie să analizeze în mod critic deficienţele ce persistă în condu­cerea activităţii întreprinderilor, greutăţile ce sunt întîmpinate, de­ficienţele existente în sistemul de aprovizionare teh­nico-materială, fă­­cînd propuneri de îmbunătăţire a activităţii. Ca un fir roşu, dezba­terile vor trebui să scoată în re­lief aspectele privind ridicarea con­tinuă a eficienţei economice a ac­tivităţii întreprinderilor, să se a­­xeze pe o corelare judicioasă a tu­turor indicatorilor de plan. Centralizarea propunerilor oame­nilor muncii făcute în adunările generale va permite pe de o parte perfecţionarea muncii din cadrul întreprinderilor, iar pe de altă parte luarea unor măsuri la nivel central menite să ridice pe noi trepte munca de planificare și con­ducere. TRIBUNĂ SIBIULUI DIN „LANȚUL SLĂBICIUNILOR COMERCIALE“(ii) „Cămările“ orașului mai au rafturi goale Igiena n-a fost trecută in „programă“ Reclama necorespunzătoare — moartea „venitului“ Duminica e singura zi din o săp­­tămînă în care gospodinele pot să se aprovizioneze cu alimente pen­tru o mai lungă perioadă de timp. în acest scop, ele pornesc, în a­­ceastă a şaptea zi a săptămînii, la piaţă încă din zori. Cu două zile în urmă le-am însoţit şi noi. Primul popas, piaţa Cibin. Trebuie s-o spunem de la început că aspec­tul celei mai mari „cămări“ a Si­biului a fost sub orice critică. Ori­ce vor spune cei de la administra­ţia pieţelor,­­la ora şase dimineaţa, deşi nu exista încă forfota obiş­nuită, piaţa era murdară. In noap­tea de sâmbătă­ spre duminică piaţa Cibin nu a fost spălată deloc. Ma­şinile destinate acestui scop au udat doar spaţiul liber dintre u­­nele mese mai îndepărtate şi au făcut acelaşi lucru cu marginile pieţii. Dar de la a uda numai şi pînă la a face curăţenie este o mare deosebire. Diferenţe O.L.F.-ul are în piaţa Cibin două unităţi. La numărul 12 este gestio­nar Marin Lupescu iar la 21, Gheorghe Bureţea. Nici una din aceste două unităţi n-a fost aşa de bine aprovizionată ca magazi­nele gostatului. Dacă în chioşcul care aparţine gostatului se puteau găsi din abundenţă cartofi, gogo­­şari, ardei graşi, ouă, vinete, cas­traveţi, mere, pere, struguri, legu­mele respective nu puteau fi gă­site, la ora aceea, şi în chioşcurile O­L.F. Mogoi Marin, vînzător în unul din chioşcurile unităţii 21 O.L.F. avea în rafturi doar varză, ceapă, cartofi şi oţet. De roşii, vi­nete, castraveţi, ca să nu mai vor­bim de fructe, nici vorbă. La Ma­ram Aurel, de asemenea. Ar fi putut oferi clienţilor ceapă, car­tofi, oţet şi... cîteva mere. Dife­renţă există şi între chioşcurile O.L.F. Cele aparţinînd unităţii 12 erau mai bine aprovizionate decît unitatea 21. Ni se pare nefiresc a se răspunde la ora 7 dimineaţa: „Şeful e plecat după marfă“. Da­că aceste unităţi ale O.L.F., din cele două pieţe ale oraşului Sibiu, deschid duminică numai pină la ora 10, de ce oare nu se aprovi­zionează ca lumea încă de sîmbătă seara? Căci, dacă şefii de unităţi pleacă după marfă la ora 7 şi se întorc la ora 10, degeaba mai aduc legumele respective. Pînă luni di­mineaţa acestea se veştejesc. Un alt obicei. La întrebarea noastră: cum se face că vă lipsesc din unitate majoritatea legumelor cerute de cumpărători?, responsa­bilul Marin Lupescu ne-a răspuns: „Avînd în vedere că astăzi ținem deschis doar pînă la ora 10, n-am mai solicitat fructe. Pînă mîine se învechesc“. O fi. Dar ce ne facem cu sutele de gospodine care soli­citau fructe în sortiment mai bo­gat şi pe care le-am obligat, în acest fel, să cumpere de pe piaţa neorganizată, la un preţ neconve­nabil? La particulari, kilogramul de gogoşari costa 6 lei, vinetele 3 lei, morcovii tot trei lei. Dacă ne gîn­­dim că O.L.F.-ul vinde vinetele cu 1,75 lei kilogramul şi morcovii cu 1,30 lei ne putem da seama de diferenţa de preţ. In piaţa 1 Mai, lucrurile stăteau ceva mai bine. Unitatea nr. 13 (responsabil Ioan Tobias) era destul de bine aprovizionată. Destul, dar nu îndeajuns. La chioşcul cu fructe puteau fi găsite doar mere. Pe cînd un sortiment mai bogat, „de la mare“, făceau produselor lor o reclamă infernală. Şi totuşi nu le cumpăra nimeni. Să nu se supere cei de la cooperaţia meşte­şugărească, dar magazinele (bară­cile) lor din piaţa Cibin seamănă cu cele­­ale oamenilor notați mai sus. In baraca nr. 1 Cibin, gestio­nara Regina Lepprich era preo­cupată de lucrul la dantelă. Pînă la ora 8 nu vînduse nimic. Pe fa­țada tarabei ei, încălțămintea era scoasă afară intr-un mod „origi­nal". Fiecare pantof legat cu o sfoară, cam de 30—40 cm, atîrna intr-un cui. Situaţia e asemănă­toare şi la baraca unde vindea Constantin Botezatu. In cele două colţuri ale pieţii există amplasate cite un bufet (Tîr­­nava) şi o gogoşerie. Am mai scris despre aceste unităţi. Arată în­grozitor. Mesele din faţa lor sunt murdare. De ce oare nu se pun feţe de masă pe ele? Vin oamenii de la ţară să-şi valorifice produ­sele şi vor să mănînce. Văzînd mesele respective se îndreaptă spre ele, îşi desfac mîncarea proprie şi mănîncă stînd în picioare. Scaune­ nu există. La ora 7,30 gogoşenia* nu­ avea gata nici un fel de mîn­­care, iar Rotaru Ana care pregă­teşte „mici“ era plecată şi ea „după marfă“. Cămările municipiului Sibiu n-au fost aprovizionate duminică suficient. Aceasta datortă Oficiu­lui judeţean de legume şi fructe. Curăţenia se lasă şi ea aşteptată. Este de dorit ca forurile în drept să ia de urgență măsuri. Sunt ne­cesare. AL. SOMEȘANU „Piaţa nu e bilet“ Am fost într-o vară la tradiţio­nala serbare de pe Muntele Găina. Şi pe lîngă frumuseţea produselor de artizanat oferit cumpărătorilor au mai fost acolo nişte produse de o calitate îndoielnică fabricate de negustori „autorizaţi cine ştie de cine". E vorba de ochelari, piepteni, fluieraşe etc. etc. Vînză­­torii acestor produse neaparţinînd comerţului de stat, veniţi direct Anomalii pe traseul beneficiar—constructor In ansamblul factorilor care de­termină creşterea eficienţei econo­mice a unei uzine se află, fără îndoială, şi realizarea la termen a contractelor încheiate între bene­ficiar şi constructor. In fond, în­deplinirea integrală a sarcinilor pevăzute la termenele stablite prin clauzele contractuale, nu este alt­ceva decît încadrarea în „cotele“ planului de stat, a indicatorilor propriu-ziși ai uzinei respective. Nerespectarea de către una sau alta din părți a clauzelor contrac­tuale duce la repercursiuni nefa­vorabile asupra producţiei, la în­­tîrzierea dării în folosinţă a obiec­tivelor de investiţii, la pierderea sistematică a unor cote de acu­mulări. Îndeplinirea marilor sarcini pe care le ridică procesul continuu de dezvoltare a industriei impune sincronizarea tuturor angrenajelor, începînd de la minister, executant şi pînă la titularii de investiţii. Iată de ce documentele Congre­sului al X-lea al partidului ridică cu atîta acuitate problema execu­tării la timp a utilajelor şi insta­laţiilor contractate­­ pentru pu­nerea în funcţiune la termenele planificate a obectivelor de inves­tiţii.Ţinînd seama de sarcinile im­portante ce revin prin planul de stat industriei constructoare de maşini, am investigat la uzina „In­dependenţa“ din Sibiu stadiul ono­rării comenzilor în perioada ce a trecut din anul curent. Uzina­ „Independenţa“ echipează cu utilaje şi instalaţii numeroase ramuri ale industriei — construc­toare de maşini, petrolieră şi mi­nieră, chimică, siderurgică, alimen­tară etc. Instalaţiile furnizate de uzină noilor obiective industriale sau în dezvoltare au fost de bună calitate, ceea ce a atras noi comenzi din partea titularilor de investiţii. — Uzina noastră — ne spunea inginerul Hermann Schuster,­ ad­junct al serviciului dispecer-şef, produce utilaje complexe. Sarcina de plan pe 1969 este de 17 365 tone, din care contractate la în­ceputul anului 11 487 tone prevă­zute cu documentaţie tehnică. — Şi restul? — Aici începe anomalia. La ora aceasta uzina noastră nu dispune de comenzi în valoare de 24 mi­lioane lei, ceea ce pune practic problema nerealizării unor utilaje pentru care avem repartiţie din partea forului tutelar. — Ce s-a realizat din contrac­tele încheiate? —5 Avînd în ______________ vedere că ciclul de fabricaţie pentru instala­ţiile şi utilajele pe care le e­xecutăm noi este mai lung, mă voi referi doar la rezultatele pe pri­mele 6 luni — ne spunea Ioan Pard­ea, şeful serviciului desface­re. In perioada amintită uzină a avut de executat 7 000 tone utilaje complexe prevăzute pentru dezvol­tarea sau modernizarea unor obiec­tive de interes naţional. Din a­­ceastă cantitate s-au realizat 6 482 tone. Interlocutorul însă a ţinut să ne dovedească cu acte în regulă că planul valoric pe primul semestru a fost îndeplinit şi chiar depăşit, că uzina şi-a făcut datoria. Este adevărat că planul valoric s-a rea­lizat, dar cum rămînem cu cel fi­zic? în ultimă instanţă acesta con­tează. Este mai uşor să execuţi sortimentele cu valori mari, care să contribuie artificial la realizarea planului, decît să te străduieşti să execuţi toate contractele încheiate. Acest fel de a aborda problema este dăunător in primul rînd pen­tru uzină, deoarece în semestrul ak doilea au rămas de executat sor­timente cu valori mici şi manoperă ■ mare, care vor trage greu în ba­lanţa realizărilor. Mai mult, uzina a primit unele reclamaţii din par­tea unor beneficiari, care deşi au contractat la timp nu au ajuns încă în posesia utilajelor la data cînd ele trebuiau să funcţioneze. Cîteva exemple. Uzina „Strungul“ din Arad a reclamat nelivrarea la termen a unui cuptor cu inducţie de 3,5 tone. Uzinele de autoca­mioane din Braşov au primit cu multă întîrziere maşinile semiau­tomate de sablat şi o serie de piese de schimb. In aceeaşi situa­ţie se află şi Combinatul siderur­gic Galaţi, precum şi alţi benefi­ciari. Este adevărat că uzina a întîm­­pinat unele greutăţi din partea u­­nor titulari de investiţii sau chiar din partea organelor tutelare: M.I.C.M. şi Centrala Industrială de utilaj chimic şi rafinării Bucureşti. — Deşi au trecut atîtea luni de la începutul anului — ne spunea Ioan Pard­ea, uzina încă nu ştie ce lucrează în perioada următoare, deoarece mai sunt beneficiari care încă nu au încheiat contractele şi nu au depus documentaţiile. Alţii au depus comenzi dar le-au retras. Astfel, Fabrica de zahăr de la Co­rabia (obiectiv nou al cincinalului) a depus comanda la 24 ianuarie a c. pentru achiziţionarea unor re­zervoare în greutate de 225 tone ca la 5 februarie să o anuleze. în­treprinderea minieră Moldova Nouă a primit repartiţie pentru 5 filtre de vid însumînd 55 tone, dar care nici pînă-n prezent nu a depus comanda. în statistica, uzinei sînt peste 40 de beneficiari care încă nu au trimis documentaţia nece­sară executării utilajelor. Menţio­năm că mai mult de 60 la sută din aceste utilaje, încă neexecutate (din lipsă de documentaţie) au termen de intrare în funcţiune în anul curent. Este neîndoios faptul că unii be­neficiari au creat şi crează încă greutăţi în realizarea sarcinilor u­­zinei „Independenţa“, prin neîn­­cheierea la timp a­­ contractelor, netrimiterea documentaţiilor etc., dar un lucru este de neînţeles. De ce uzina nu acţionează pe linia Ar­bitrajului de Stat din moment ce forurile tutelare au elaborat repar­tiţii de materiale şi liste de exe­cuţie a unor utilaje pentru diferiţi .______ beneficiari? Sau de ce nu se in­tervine la mi­nister pentru scoaterea din plan a unor re­partiţii care şi-au pierdut valabili­tatea? In fond acestea grevează a­­supra planului uzinei. Iată între­bări la care conducerea uzinei „In­dependența“ va trebui să găsească răspunsuri în termenul cel mai scurt. Pentru a elucida unele probleme în legătură cu sprijinul ce trebuie să-i acorde uzinei forurile tutelare, am avut o convorbire cu inginerul Dorin Fulea, director tehnic.­­ „Profilul“ uzinei noastre este cunoscut de toată lumea. Tocmai de aici provin toate încurcăturile. De altfel uzina „Independenţa“ este, aş zice, un „artist emerit“ în ceea ce priveşte încurcăturile. Unele ni le creăm singuri, altele ni le fac beneficiarii şi chiar foru­rile noastre superioare. La ce mă refer? Consider că există încă la ora actuală o repartizare de sar­cini prea de sus de la minister. Poate ar trebui să se lase mai multă iniţiativă din partea uzinei. Acest lucru ne stînjeneşte în acti­vitate. Să dău un exemplu. Minis­terul ne repartizează la începutul anului o serie de materiale pe care singur s-a angajat să ni le procure. Au trecut 6 luni și materialele în­­tîrziau să ne parvină. Sesizind or­ganele de resort și văzînd că nu ne pot aproviziona, ministerul ne-a dat dezlegare să ne descurcăm sin­guri. Ne-am descurcat, dar cu în­tîrziere. — In ce privește neonorarea la timp a unor utilaje care aveau ter­mene scadente ce ne puteți spune? — S-o spun fără ocoliş. Ne-am îndreptat atenția spre executarea celor mai semnificative produse, pe celelalte le-am lăsat mai la urmă. In semestrul doi vom lua toate măsurile să recuperăm rămînerile în urmă, să lichidăm reclamaţiile. Dar pentru a face acest lucru ne trebuie timp să gîndim în perspec­tivă. Or tocmai acest timp nu-l a­­vem. Suntem­ sub imperiul prezen­tului, deci gîndim doar ce trebuie să facem , momentan. Şi acest lu­cru este dăunător pentru noi. — Cum vedeţi rezolvarea acestor deziderate? — Simplu. Uzina să primească planul nominalizat odată cu lan­sarea cifrelor de plan pentru a a­­vea posibilitatea planificării mate­rialelor, încheierea contractelor încă de la începutul fiecărui an şi în sfîrşit să ni se acorde mai multă elasticitate, de la centru, în organi­zarea producţiei pentru a ne putea mişca în labirintul nesfîrşit de pro­bleme. Cu toate opiniile directorului tehnic, pe care le considerăm juste, este necesar ca mai întîi să se pună la punct în cadrul uzinei o serie de probleme legate de orga­nizarea ştiinţifică a producţiei, de lichidarea locurilor înguste, de re­zolvarea sistematică a lipsei forţei de muncă calificată etc. Pe prim plan , trebuie să stea dezvoltarea uzinei, pe baza fondurilor de in­vestiţii, care vor plasa producţia în anii următori la cote duble. I. NISTOR Anchetă economică Un important obiectiv dat în funcţiune Un grup de muncitori şi specia­lişti din cadrul Direcţiei teritoriale a apelor Sibiu, folosindu-şi plenar capacitatea de muncă, a terminat, în aceste zile, înainte de termen, galeria de deviere a apelor la ba­rajul de ancorament pe Valea Peştii — afluent al rîului Jiu — care va alimenta cu apă municipiul Petroşani. Un colectiv aparţinînd aceleiaşi direcţii a dat un substanţial aport la consolidarea zonelor periculoase ale Cibinului. --­ Setea de a şti, de a cunoaşte mereu mai mult, trăsătură fun­damentală a omului, a devenit în aceşti ani şi o caracteristică generală a poporului nostru, constructor activ şi conştient al socialismului. De la cei mai mici membri ai societăţii pină la venerabilii ajunşi la virsta senectuţii învaţă. Se adapă la izvoarele ştiinţei şi culturii cu apa vie a adevărului, învaţă să cr­vnească şi să înfrumuseţeze a­­cest ,,univers inedit al socialis­mului“ prin îmbogăţirea spiri­tuală a propriei fiinţe. Şcoala de toate gradele a devenit pri­ma şi cea mai importantă com­ponentă socială în reţeaua in­stituţională care impinzeşte ţa­ra. In cadrul acesteia, învăţă­­mîntul seral ocupă un loc im­portant. Zilele acestea febra generală a deschiderii noului an şcolar seral a cuprins sute de mii de tineri muncitori. Din judeţul nostru mii de oameni, din fa­brici şi uzine, vor frecventa şcolile serale, întru împlinirea lor spirituală, pentru îmbogăţi- La început de an... rea personalităţii lor cu un plus de generoasă dăruire. O dăruire în care efortul, după cele ,opt ore de muncă, se adaugă ten­dinţei profund umane pentru depăşire şi autodepăşire. Efort care înnobilează drumul spre perfecţiune al tuturor şi al fiecăruia în parte. Efort al con­ştientizării necesarului, căci a învăţa a devenit astăzi o con­diţie primordială a obiectivării potenţelor umane in timpul muncii, o condiţie a­ eliberării individului din chinga servitu­ţilor ignoranţei, necunoaşterii. Mii de oameni din cele mai diverse întreprinderi ale jude­ţului se avîntă, încă o dată, pe drumul înfiorat al cărţilor, de­pozitare ale ştiinţei şi umanis­mului. Mii de oameni, alături de alte sute de mii de pe întreg cu­prinsul patriei, vor aduce pe băncile şcolii înţelepciunea practică a uzinei ca să-i spo­rească apoi frumuseţea cu noi înţelesuri, să-i adincească apoi semnificaţiile în trepidaţia diur­nă a strungului, presei, instala­ţiilor de tot felul. Mii de oameni ai muncii, an­grenaţi cu toată voinţa în sal­tul spiritual al întregului po­por, prinşi adine în mişcarea progresului general. Şi pentru a respecta o tra­diţie, devenită ritual în aseme­nea împrejurări, urăm şi noi seraliştilor SPOR LA ÎNVĂ­ŢĂTURĂ. T. S. V. Uzina „Balanţa“ Sibiu. Operaţia de etalonare a vitezometrelor şi contoa­relor de ore, o ultimă fază în ciclul de producţie, efectuată de Silvia Alămorean şi Rudolf Gräff.

Next