Tribuna Sibiului, iulie 1970 (Anul 3, nr. 733-759)
1970-07-22 / nr. 751
ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN SIBIU AL PC.R .1 AL CONSILIULUI POPULAR JUDETEAN Pe marginea unei utile dezbateri la,„Libertatea** „Sincope“ ale exigenţei între două procente...liniştitoare“ • Pornind de la cîteva realităţi nu prea... roze • Un balot în magazie, altul la... prăvălia de cupoane • La „repansat“ mai multe „goluri“, ca la... El Mundial • Problema calităţii să devină înainte de orice o problemă de conştiinţă Ni s-a părut interesant să plasăm începutul acestei anchete — avînd ca temă calitatea producţiei — în zona unui paradox pe care investigaţiile noastre l-au dezvăluit încetul cu încetul, ca fiind deosebit de semnificativ pentru activitatea din ultima vreme a marii întreprinderi textile sibiene. Angajamentul de calitate pe anul 1970 este de 96 la sută. Pe semestrul I s-a realizat 93 la sută! Deci, toate bune și frumoase! Păstrînd în continuare un asemenea ritm, gazdele noastre s-ar părea că vor fi puse neîntîrziat în situaţia de a nu mai avea... probleme în ceea ce priveşte calitatea... Reproducem mai jos însă o parte din discuţia purtată cu inginerul Ştefan Adam, directorul tehnic al Combinatului textil: „Procentul de 98 la sută nu ne poate linişti cîtuşi de puţin, fiind bun doar pentru statistici, în realitate pierderile ridicîndu-se la valori mari. Ne pare rău, dar la această oră întreprinderea noastră nu se bucură de cel mai bun prestigiu în ţară în ceea ce priveşte calitatea stofelor, coborînd de pe locul 2, unde s-a menţinut vreme îndelungată, pe locul 4—5, fapt atestat şi în cadrul recentului tîrg de contractări, unde am obţinut contracte ferme doar pentru 60—70 la sută din producţia noastră". Ar mai fi de adăugat că în primele 5 luni ale acestui an au fost returnaţi pe circuitul productiv, pentru remediere, aproape 150 000 mp de materiale, înregistrîndu-se totodată 5 527 mp stofe declasate, ceea ce înseamnă o pierdere de 66 542 lei, numeroase alte cantităţi fiind înregistrate la „capitolul“ cupoane, capete, fişii, bonificaţii. E firesc aşadar să ne întrebăm ce dereglări s-au petrecut în mecanismul altă dată perfect al fabricii sibiene, permiţînd superficialităţii, mediocrităţii să-şi găsească cuib în mijlocul unui colectiv recunoscut pentru măiestria şi dăruirea lui? Ce anume a putut să adoarmă spiritul de exigenţă al meşterilor textilişti sibieni? * ...Impunătoarea intrare a fabricii „Libertatea" te îmbie discret să-i treci pragul pentru a lua contact în răstimpul citorva ceasuri cu tumultul şi forfota muncii cotidiene din oricare secţie. Nu am putut refuza nici noi invitaţia, cu atît mai mult cu cit satisfacerea unei curiozităţi, explicabile în faţa unei activităţi mai puţin cunoscute, se împletea cu dorinţa de a afla un răspuns convingător la întrebările ce ni le puneam mai sus. Din motive pe care le vom dezvălui doar la sfîrşitul anchetei, „ghidul" nostru şi-a trecut, pentru început, sub tăcere identitatea. Aşadar, de la capăt, pe fluxul tehnologic. Recepţia materiei prime, judecind după modul în care se efectuează, se pare că este o operaţie simplă, plăcută, fără să dea prea mari „bătăi de cap" recepţionerilor. De obicei însă aici apare prima verigă din lungul lanţ al slăbiciunilor în... calitate. Dănilă Bozdoc, tehnician la filatura pieptănată, aprecia, pe buna dreptate, că de calitatea materiei prime depinde, în proporţie de 30—35 la sută, calitatea producţiei finite. Or, tocmai aici lipsa de exigenţă a controlorilor este mai evidentă, determinată pe alocuri şi de obligaţia de a primi materia primă aşa cum vine, o eventuală respingere punînd sub semnul întrebării însăşi desfăşurarea normală a activităţii productive. Mai apoi, în diverse etape ale fluxului tehnologic, apar anomalii de altă natură, pe care Romulus Opriş, şeful serviciului C.T.C., le-a prezentat succint (pentru a cita oară?) astfel: „Controlorii de calitate sunt salarizaţi de către secţiile în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea. In acest mod, între şefii de secţie interesaţi adeseori în „mascarea" unor deficienţe şi controlori se creează o atmosferă care în nici un caz nu este propice exercitării optime a funcţiilor celor din urmă“. Problema, de o incontestabilă importanţă, nu este totuşi nouă, ea fiind ridicată de pildă şi în adunarea generală a reprezentanţilor salariaţilor din 12 februarie anul acesta. Dar e suficient oare să fie numai discutată? De altminteri, ghidul nostru ne-a condus şi în alte locuri unde propuneri valoroase, care ar putea să îmbunătăţească simţitor calitatea produselor fabricii sibiene, zac de luni de zile uitate între file prăfuite de dosare. La începutul acestui an (pe 27 ianuarie), maiştrii şi lăcătuşii de la secţia pregătirea ţesătoriei primeau sarcina să studieze în cel mai scurt timp posibilitatea modificării şi punerii în funcţiune a maşinii de dublat I.U.I.U. Indiferent de motivările pe care astăzi inginerul Zaharia Muntiu le-a avansat, un lucru e clar: sarcina nu a fost rezolvată încă. Lună de lună în adunările grupelor sindicale s-au înregistrat alte propuneri valoroase: — Asigurarea cu apă caldă şi rece in permanenţă la secţia apretură (Continuare în pag. a III-a) D. BUJOR MAI MULTĂ ATENŢIE RECOLTĂRII FURAJELOR la recoltatul fîneţelor naturale. După cum reiese din situaţia operativă a Direcţiei agricole judeţene, pînă la data de 21 iulie a.c. a fost cosită iarba de pe 8 268 ha faţă de 35 590 ha planificate în cooperativele agricole. Se remarcă o mai bună organizare a activităţii de recoltare a furajelor în cooperativele agricole din Hoghilag, Miercurea Sibiului, Bogatu Român, Păuca, Tălmaciu, Aţei, Apoldu de Sus şi altele. Există însă serioase rămîneri în urmă într-o serie de unităţi cooperatiste. Aceasta se explică prin slaba organizare a activităţii. Este neîndoielnic că principala cauză a întîrzierilor în recoltarea fîneţelor naturale la cooperativele agricole de producţie din Altina, Armeni, Blăjel, Cîrtişoara, — nemaivorbind de acelea în care această lucrare nici nu a început — o constituie lipsa de preocupare a factorilor de răspundere. Se impune să fie luate de urgenţă măsuri pentru mobilizarea, la cosit, a forţelor şi mijloacelor existente în unitate Este inadmisibil ca în condiţiile acestui an să nu se asigure peste necesarul de fibroase! Judeţul nostru dispune de un puternic sector zootehnic. Asigurarea necesarului de furaje realizării producţiilor planificate se înscrie deci ca o necesitate stringentă. De altfel în cooperativele agricole de producţie şi în întreprinderile agricole de stat se lucrează, în aceste zile, intens SITUAŢIA recoltării fîneţelor naturale în cooperativele agricole de producţie la data de 21 iulie 1970 Peste 437, de Sus 21% Alămor 20% Biertan 20% — între 20 şi 407„Sub 20% Şura Mică 16% Apoldu de Jos 17% Agnita 16®,'o Bruiu 16»/o Ighişul Vechi 15*/, Mălîncrav. 14»'o Orlat 14% Porumbacu de Jos 14% Slimnic 13% 13% 4« , 3»,„ 3% 3% Alţîna 1% Ocna Sibiului 1% Bîrghiş 0% Boian 0% Broşteni 0% Buia 0»/, Ghijasa de Sus 0% Noiştat 0“ „ 12% 12% 11% 11% 11% 10»/, 9% 8% 6% 6», 4% Hoghilag 98% Miercurea Sibiului 82% Bogatu Roman 72% Păuca 70% Tălmaciu 65% Aţei 62% A Apoldu de Sus 61% Moşna 60% Cristian 58% Aciliu 56% Tîrnava 52% Ludoş 51% Şelimbăr 50% Amnaş 48% Brateiu 48% Ighişul Nou 48% Sibiu 46% Cirlos 44% Hosman 44% Mediaş 44% Cisnădioara 43% Avrig 40% Slngătin 40% Alma 38% Poplaca 38% Axente Sever 37% Pelişor 37% Roşia 36% Scoreiu 36% Laslea 34% Loamneş Şaroşu pe 34% Tîrnave 33% Cornăţel 31% Merghindeal 31 % Mihăileni 29% Racoviţa 29% Vărd 29% Velţ 29% Vurpăr 27% Noul Român 26% Arpaşu de Jos 23% Răvaşel 23% Săcădate 23% Stejeriş 23% Topîrcea 23% Bazna 90 0' <-*- .‘0 Cîrta 99 O? /O Gusu 99 0' ;u Micăsasa Porumbacu 90 C', 0 Şura Mare Marpod Săcel Chirpăr Dobirea Presaca Armeni Valea Viilor Nocrich Blăjel Retiş Cîrţişoara Şoroştin Copşa Mică Şeica Mare Şeica Mică Ruşi 0»,, ANUL III nr. 751 Miercuri 22 iulie 1970 4 pagini 30 bani Toboganul combinei este doldora de saci, recolta de orz este bogată. Lucrătorii fermei nr. 13 a I.A.S. Sibiu au motive temeinice de satisfacţie Acţiuni edilitargospodăreşti la Bruiu Concomitent cu munca desfăşurată pe ogoare, în multe sate se acţionează şi pe latura construirii unor edificii social-culturale, a efectuării unor lucrări edilitar-gospodăreşti. Iată cîteva aspecte care atestă hărnicia oamenilor, dorinţa lor de a-şi aduce contribuţia la buna întreţinere şi înfrumuseţare a satelor. In comuna Bruiu, cu satele aparţinătoare Şomartin şi Gherdeal, printre alte acţiuni, sătenii au fost mobilizaţi la lucrări de impietruiri a unor străzi, de săpare de şanţuri, de reparare a unor drumuri, a unor poduri şi podeţe. Astfel, în cele trei sate au fost balastate şapte străzi (cite trei la Bruiu şi Şomartin şi una la Gherdeal). Valoarea muncii patriotice depusă de săteni la încărcatul, descărcatul şi împrăştiatul balastului, precum şi la săparea şanţurilor de scurgere a apelor pluviale se cifrează la peste 150 000 lei. O altă lucrare de amploare este amenajarea drumului comunal Bruiu—Gherdeal, care are o lungime de 3 km. Pina la începutul lunii iulie a.c. s-au efectuat lucrări de nivelare a platformei drumului, balastarea cu pietriş, săparea de şanţuri noi etc. Lucrarea de amenajare a acestui drum a fost făcută pe distanţa de 2,5 km, acţiune la care au participat toţi sătenii capabili de muncă din Gherdeal, realizîndu-se economii în valoare de peste 48 000 lei. A mai rămas de amenajat porţiunea de 0,5 km. Lucrările au trebuit însă întrerupte, pentru că ploaia torenţială care a căzut în noaptea de 6 spre 7 iulie a.c. a produs unele distrugeri la drumul judeţean (Arpaşu de Jos — Bruiu — Cincu), precum şi la unele poduri. De aceea, toate forţele au fost îndreptate spre refacerea stricăciunilor provocate de puhoaie. Pînă la finele săptărhînii trecute toate porţiunile de şosea au fost refăcute, lucrîndu-se la construirea ultimului pod, — podul morii — care a fost dus de ape. Construirea prin muncă patriotică a"‘"acestui pod se execută din material lemnos procurat pe plan local, evidenţiindu-se in mod deosebit deputatul circumscripţiei electorale nr. 13, Gheorghe Fritzmann. Hărnicia sătenilor din această comună s-a concretizat prin construirea a două poduri, unul la Şomartin şi altul la Bruiu — economisindu-se 12 000 şi respectiv 7 000 lei , prin construcţia şi întreţinerea de trotuare pe cîteva mii de mp şi prin alte importante lucrări edilitar-gospodăreşti. O altă lucrare în curs de execuţie este amenajarea unei unităţi de brutărie. Pentru că aprovizionarea cu pîine se face greoi, comitetul executiv al consiliului popular comunal a cedat cooperativei de consum un local, unde se lucrează intens la amenaja-, rea brutăriei, pentru care utilajele au şi sosit. Noua unitate va fi dată în folosinţă la mijlocul lunii august. Prin această realizare se ,va asigura continuu pîine proaspătă și prestări de servicii pentru localnici. GH. SASU Soarele şi podgoria Pe dealurile de la Şeica Mică podgoriile îşi pregătesc pe îndelete rodul. Rubiniu sau untdelemniu, dar cu buchetu-i specific, vinul de Fetească regală sau Neuburger, Riesling italian sau Pinot gri va curge la toamnă în cupele noastre, parfumat de tăria soarelui şi de măiestria oamenilor. Podgoreni de strălucită şi îndelungă tradiţie, cooperatorii din Şeica Mică au harul vinăritului, cunoscînd ca adevăraţi maeştri viaţa podgoriei, viaţa vinului. Ştiu să aleagă dealurile cele mai nimerite pentru noile podgorii, să îngrijească, din iarnă în iarnă, viţa de vie, să pregătească cu migală miraculoasa metamorfoză a soarelui în boabele de struguri. I-am întîlnit pe aceşti pricepuţi podgoreni în plină activitate, pe dealurile unde viţa de vie unde soarelui. Oamenii executau cel de al 5-lea stropit contra manei. Soluţia de piatră vînătă, albastră şi răcoroasă, pusese stăpînire pe frunze, pe coarde, pe spalieri, pe vermorele, pe hainele oamenilor. Metodic, aceştia îndreptau jetul spre frunze, îmbăindu-le, protejîndu-le, pentru ca mana să nu poată stingheri vegetaţia. Aici, în Ştempea, prin masivitate şi vigurozitate vegetală, podgoria generează privitorului sentimentul sfenic al osmozei pămîntului cu soarele. Destinul vegetal al viţei este să transforme lumina şi căldura vi ile de reportaj miezul mustos al strugurilor, în marca voevodală a vinului aromat. Şi oamenii aceştia, cunoscînd destinul viţei, pregătesc cu pricepere căile pe care soarele, străbătînd frunzele, corzile, butucii, se adună în struguri. Feţele oamenilor sînt scăldate în transpiraţie. Zîmbetul insă nu le piere, deşi vermorelele apasă greu umerii, deşi soarele arde nemilos feţele. Ii văd in lumina acestei veri capricioase, păşind printre spalierii cotropiţi de masa vegetală, iar susurul vermorelelor vorbeşte parcă despre rodul toamnei. Martin Reinert sauFlorica Cosma, Mihai Biemel sau Susanna Kiertscher, Sofia Weber sau Ion Ivan, Victoria Popa sau Ion Dragotă, ca şi toţi ceilalţi cooperatori podgoreni din Şeica Mică, trec ca intr-un ritual printre butucii invadaţi de frunze, pregătind metodic momentul autumnal al izbînzii. Aici, în Ştempea, sînt 36 ha podgorie pe rod, în Dealul Cioacei şi pe Golprich zestrea podgoriilor din Şeica Mică se rotunjeşte la 76 ha. An de an rodul a fost bun. Producţiile de struguri realizate arareori s-au înscris sub 5 000 kg la hectar. Şi în acest an se apreciază că se va obţine o recoltă bună, pe măsura hărniciei oamenilor, strugurii existenţi deja pe corzi prefigurează bucuria belşugului, atîrnînd greu pe sîrmele spanierilor. în alt hotar, la şcoala de vite, cooperatorii pregătesc terenul pentru un alt rod. Pepiniera, pe cele 15 ha, îşi arată biloanele ordonate, foşgăind de masa verde a frunzelor. Din vînzarea vitelor ce se vor obţine de aici cooperatorii vor realiza 1 600 000 lei. Acum ei fac al 8-lea stropit, cu aceeaşi zeamă bordeleză care albăstreşte terenul, frunzele, hainele oamenilor. Toţi cei care lucrează aici, Hermann Heinrich, Mihail Henning, Ilie Duca, Maria Theiss, Mihail Fernolend, Elena Samu şi mulţi alţii, ştiu că eforturile lor vor fi răsplătite. De aceea ei estimează o depăşire a „planului" şi sunt convinşi că vor realiza, din pepinieră, mai mult cu 100 000 sau 200 000 lei decit şi-au propus. Podgoria îşi răsplăteşte astfel ,îngrijitorii", oamenii în albastru care știu pritoci lumina si căldura in untdelemnul aromat al Rieslingului din cupe. [Vedere din Bradu, comuna Avrig GH. GRANITER A întreprinderea de construcţii montaj a judeţului Sibiu 1 DOUĂ DECENII DE ACTIVITATE Ne-am obişnuit, sa socotim ca propriile noastre bunuri tot ceea ce s-a zămislit pe întinsul patriei şi doar rareori avem prilejul să ne aducem aminte de munca celor care au zidit pentru noi, locuinţe, fabrici, magazine, teatre, case de cultură, şcoli, spitale, drumuri... Dar iată, să încercăm pentru o clipă să ne întoarcem cu douăzeci de ani în urmă, cînd întreprinderea sibiană de construcţii montaj şi-a început activitatea cu 105 salariaţi, cu două autocamioane, un compresor rutier cu aburi, două malaxoare manuale pentru asfalt, un malaxor mecanic pentru asfalt, două betoniere, un vibrator electric, un troliu cu cablu şi minimum de scule şi unelte... Cabana Fîntînele — mai bine zis reconstrucţia fostei cabane Brădet —, reprezintă primul pas, punctul de pornire pe coordonate verticale. Acum, în pragul sărbătoririi a două decenii de la înfiinţarea întreprinderii, am discutat cu tovarăşul Corneliu Oancea, care ne-a vorbit despre cîţiva dintre aceia care timp de 20 de ani au rămas credincioşi locului lor de muncă. „Este emoţionant să-ţi dai seama că oameni ca Eugen Bădălac (zugrav-vopsitor), Andrei Nutz (zidar), Bela Şanta (şofer), Ioan Telegaru (maistru instalator), Eugen Gliga (funcţionar) au fost martori activi la toate realizările noastre — ne-a spus el. Sub ochii lor şi prin munca lor au crescut şi cresc cartierele Gh. Gheorghiu-Dej, Hipodrom, Terezian, Ţiglarilor din Sibiu — pentru a enumera doar cîteva dintre realizări". Dar iată, intr-o listă încărcată de sens şi de emoţionantă mîndrie, cîteva dintre oraşele care prin munca constructorilor sibieni au căpătat o fizionomie nouă, pe măsura erei noastre socialiste. S-a vorbit mult despre Oraşul Victoria, ca despre o localitate „fără istorie". Şi totuşi istoria acestui oraş nou există: este rodul muncii constructorilor sibieni care l-au zidit din temelie. S-a lucrat apoi la Mediaş (Gura Cîmpului, Automecanica), la Cisnădie, la Agnita, la Sighişoara, la Făgăraş, la Braşov, Tîrnăveni, Copşa Mică, Blaj — locuri unde au înflorit măreţe cetăţi industriale şi cartiere de locuinţe. Şi toată această înălţătoare muncă — la propriu şi la figurat — s-a făcut cu modestia şi temeiul omului care îşi pregăteşte viitorul pe drumul luminat de învăţătura partidului comunist. La o astfel de aniversare nu poate lipsi o privire chiar sumară asupra muncii prezente şi a perspectivelor de viitor. întreprinderea de construcţii-montaj a judeţului nostru este — acum în pragul celei de a 20-a aniversări — o adevărată uzină constructoare. O „uzină fără fum", cum s-ar putea numi în limbaj gazetăresc. Ea numără în prezent peste 3 700 de salariaţi — un colectiv de muncă unitar, pregătit din toate punctele de vedere sa facă fată sarcinilor trasate de partid. Numai la Mediaş, in cadrul efortului de înlăturare a urmărilor inundaţiilor se vor da pînă la 1 ianuarie 1971 peste plan 400 de apartamente. întreprinderea va continua în mod susţinut să-şi onoreze — chiar cu preţul unor eforturi deosebite — sarcinile de plan, așa incit la o nouă aniversare, în 1975 să poată raporta îndeplinirea integrală a planului cincinal 1971—1975. Dar, fără îndoială, acum, cînd constructorii aniversează 20 de ani de muncă, cînd fiecare încearcă să recompună din imaginea prezentă drumul parcurs, cînd pe faţa nouă a oraşelor rid in soare construcţiile ieşite din mina lor, un nou imbold, o nouă chemare către maită— spre mai mult, mai bine — le înaripează sufletul. VIOREL CUCU r Printre obiectele de artă populară şi artizanat oferite turiştilor la magazinul „Cadoul“ din Sibiu, îmbrăcămintea cu broderie aplicată cu motive populare găseşte o largă apreciere în rîndul cumpărătorilor V PE GC vietnamezi recurg la o teroare feroce, la maltratări fizice şi morale ce amintesc de Inchiziţie sau de Gestapoul hitlerist. închisoarea de pe insula Cyn Son, supranumită şi „Insula infernului", este doar una dintre închisorile şi lagărele de exterminare ce împinzesc teritoriul Vietnamului de sud. Trista faimă a acestei închisori s-a răspîndit în urma dezvăluirilor unor martori despre „originalele" cuşti" pentru tigri, care nu sînt altceva decît nişte celule de tortură pentru deţinuţi — mici gropi de ciment de 2,70 m lungime şi 1,50 m lăţime în care sînt silite să „trăiască“ cîte 5 persoane. In asemenea „cuşti pentru animalele sălbatice" sunt deţinute peste 500 de persoane, care sunt supuse înfometării extreme, bătute şi schingiuite, lăsate pradă celei mai negre promiscuităţi. Mulţi dintre prizonieri sunt legaţi în lanţuri, fiind aduşi în felul acesta la o imobilizare totală. Asistenţa medicală lipseşte cu desăvârşire. Majoritatea datelor despre regimul a- (Continuare în pag . IV-a) GH. LIMBEANU ______ Con Son sau „cuştile de tigri“ Am aflat din presă despre aceste lucruri zguduitoare şi parcă mintea noastră refuză să le accepte. Totul vizează neverosimilul. Şi totuşi acesta este monstruosul adevăr. Conştiinţa noastră, ca şi a lumii întregi, se cutremură la rostirea celor două cuvinte: Con Son. Este acea insulă-închisoare din Vietnamul de sud, puţin obişnuită prin regimul sălbatic la care sunt supuşi deţinuţii de autorităţile de la Saigon. Pentru a-şi lichida adversarii politici, guvernanţii sud-