Tribuna Sibiului, mai 1971 (Anul 4, nr. 991-1016)

1971-05-01 / nr. 991

în geografia fertilă a acestei primăveri, însufleţită de logodna Învoită a cireşilor înfloriţi sub cupola Carpaţilor, pulsînd ca o inimă tînără în pragul măreţului semicentenar al partidului, în­treaga suflare românească se re­uneşte în cuget pentru a cinsti ziua frăţiei muncitorilor de pre­tutindeni, încrustat cu litere roşii în calendarul marilor săr­bători, 1 Mai a intrat în istoria românească o dată cu maturiza­rea factorului muncitoresc, atunci cînd acesta se pregătise a fi ste­garul aspiraţiilor de libertate şi de progres ale poporului. Actul devotamentului faţă de cauza solidarităţii internaţionale expri­mă, totodată, o reconfirmare a unei atitudini româneşti funda­mentale, manifestată cu o vita­litate eroică prin negurile isto­riei, aceeaşi care ne-a făcut să durăm un bastion de cumpănă la porţile marilor urgii din răs­crucile veacurilor. Sentimentul tonic al solidarităţii internaţio­nale, venit din partea unui popor care n-a stimulat nici un război agresiv în istoria sa milenară, izvorăşte tocmai din conştiinţa funcţiei propulsive a unităţii, ve­rificată secole de-a rîndul drept factor esenţial al progresului na­ţional. Şi cînd clasa muncitoare din România, aşezindu-şi în frunte un strateg de vigoarea şi clarviziunea partidului comunist, intra în focul marilor bătălii proletare antifasciste, ea recon­firma o dată cu maturitatea pro­priului său destin revoluţionar, cutezanţa de a se jertfi pentru a bara drumul fascismului în Eu­ropa, pentru a salva marile idea­luri umanitare: pacea, progresul libertatea şi democraţia. Adevă­rul s-a verificat sub zidurile roşii ale Griviţei, dar şi sub zi­durile Madridului şi ale Buda­pestei hortyste, pe cîmpiile Unga­riei şi în munţii Cehoslovaciei. La fiecare 1 Mai, traversînd bulevardele invadate de flori şi steaguri sărbătoreşti, simţim vi­­brînd sub falduri istoria şi re­memorăm poruncile fraternitare cu glasul grav al poporului în­cercat, care s-a definit pe sine pînă în graniţele libertăţii altor popoare, cum spunea Gheorghe Bariţiu, oferind un exemplu de cumpăt şi de echilibru prin în­săşi convieţuirea sa îndelungată cu naţionalităţile conlocuitoare. Dar primăvara nouă a socialis­mului a conferit zilei solidarităţii de luptă a proletariatului şi o valenţă nouă. Ea împrumută prin ani caracterele marilor praz­nice tradiţionale, profilîndu-se măreaţă între duminicile exube­rante ale nedeilor, ceea ce o a­similează unui circuit de adine interes popular, cinstind-o cu hore şi cu haţegane sub liziera pădurilor înteţite de verdele crud, însă i-a adăugat mai cu seamă efigia de glorie a victo­riei, sărbătorind-o cu bilanţurile marilor îzbinzi constructive. Prin ea poporul se reunea meditativ asupra unui arc de drum cerce­­tîndu-i rezistenţa, pentru a îna­inta cu o bărbăţie mereu înti­nerită pe linia de prosperare marcată de partidul comunist — călăuza şi strategul său înţelept. Astfel, cronica marilor sărbători din mai a devenit prin ani un document viu în faţa istoriei şi a umanităţii, capabil să argu­menteze viabilitatea robustă în lumea contemporană a unor teze teoretice fundamentale de dez­voltare, un argument practic de traducere a lor în viaţă în con­diţiile specifice societăţii româ­neşti, o măsură a vitalităţii pe care aceste adevăruri generale o pot stimula cînd sunt aplicate cu toată răspunderea faţă de desti­nul naţional şi de adevăr. Prin aceasta opera constructivă a partidului a devenit prin ea în­săşi un bun al luptei generale, conţinînd, prin forţa argumentu­lui concret, un îndemn şi o che­mare. De la nivelul acesteia ac­tivitatea internaţională a parti­dului şi a statului nostru a ajuns să se definească în ultimii ani ca o contribuţie de real interes, cînd punctul de vedere româ­nesc a început să fie un punct de referinţă prin caracterul său realist şi lucid. Insă el nu se iveşte întîmplător în aceste ipostaze în geografia politică mondială. El reprezintă termenii unei viziuni mai ample asupra dezvoltării şi a colaborării, re­simţită adine de societatea ro­mânească in anii de după Con­gresul al IX-lea al partidului şi verificată optim în climatul so­cietăţii contemporane, cînd pro­cesul larg de renaştere a demo­craţiei a stimulat una dintre cele mai profunde forme de uni­tate naţională din cire i-au fost date acestui pămînt. Robusteţea ritmurilor de pro­gres atinse sub destin comunist, intrarea României in epoca cea mai înfloritoare a devenirii sale prin atingerea treptei supreme de progres — cea a civilizaţiei industriale, fac ca sentimentele cele mai înalte să fie închinate în acest prag de mai Partidului Comunist Român, al cărui jubi­leu de jumătate de veac coincide cu izbucnirea crîngurilor străve­chi, înflorite ca o coroană de basm pe fruntea primăverii românești adevărate. I In ţara noastră prima sărbă-I toare a zilei de 1 Mai a avut­­ loc în anul 1894, cînd munci- I torimea bucureşteană a defilat pe străzi cerînd ziua de lucru de 8 ore şi vot universal. De la această primă zi de mai a solidarităţii muncitoreşti, truditorii lumii au parcurs un drum lung, de jertfe şi de vic­torii. Ancorată cu vechi rădă­cini în istoria luptelor munci­toreşti pentru mai bine, clasa muncitoare din România şi-a făurit o istorie exemplară a bă­tăliilor de clasă. Cu atît mai remarcabilă, cu cit azi trăim evul societăţii socialiste, făurite sub conducerea comuniştilor. Am spicuit din ziarele şi re­vistele socialiste-muncitoreşti a­­flate în expoziţia organizată re­cent la Biblioteca „Astra“ cî­teva pasaje din presa vremii, care potenţează azi o istorie a luptei proletariatului român in ziua de 1 Mai „Adevărul“ 1 Mai, 1913 (zia­rul va apare la Sibiu începînd din 1918). Despre semnificaţia­­ zilei articolul de fond consem­nează simbolic efortul muncito­rilor de a dobîndi conştiinţa de sine a clasei lor: „... Şi la fiecare 1 Maiu face un pas u­­riaşul... şi cînd calcă parcă bate inima pămîntului. Dacă pornesc milioane, dacă inima a milioane bate o dată, numai a­­tunci poate să se cutremure aşa pămîntul“. Acelaşi ziar, în nr. din 9 mai prezintă demonstra­ţiile muncitoreşti din Braşov şi Budapesta. Lozinca: împotriva înrobirii! „Tribuna socialistă“, 1 Mai 1924. Sub un desen, pe prima pagină, această explicaţie: „Deş­teptarea proletariatului din a­­morţeala soliei milenare“, jos, în strngă, textul „Internaţiona­lei“. „Viaţa muncitoare“, 29 apri­lie 1928. „Ziua de 1 Mai, nu e numai o zi internaţională de sărbătoare a muncii, ci mai mult, o zi de luptă pentru iz­­bînda revoluţiei întregului pro­letariat“. Acelaşi ziar, la 1 Mai 1929, îndeamnă proletariatul român la luptă „împotriva ex­ploatării şi a pregătirilor de război contra U.R.S.S. Proleta­riatul — notează programatic ziarul — se ridică vertiginos prin organizaţiile sale, Sindica­tele Unitare, Blocul Muncitoresc Ţărănesc, în frunte cu Partidul Comunist la luptă pentru dărî­­marea întregului regim bur­ghez“. „Studenţimea română“, 1 Mai 1932: „Dacă 1 Mai 1889 a gă­sit masele nepregătite şi dezor­ganizate, 1 Mai­­1932 se află în faţa unei forţe ameninţătoare, ce creşte din clipă în­ clipă, gru­­pînd sub scutul ei pe toţi tra­diţii şi exploataţii“. ... Eforturi de organizare, de limpezire ideologică, demonstra­ţii, adunări festive cu pancarte încărcate de revendicări răzbat peste vreme din aceste succinte notaţii, punînd în evidenţă ma­turizarea politică a proletaria­tului român şi de pretutindeni în asprele bătălii de clasă. ... 1 Mai 1971, zi liberă, sub­ zodie comunistă, zi încărcată de amintirea atîtor sacrificii şi a­­tîtor izbînzi, pentru ca noi, cei de azi, să păşim încrezători pe drumul deschis de partid! V. DORESCU DIN CRONICA ANILOR PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA ! nr. 991 Sîmbătă ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN I BIBLIOTECA,,ASTRA"! SIBIU TRĂIASCĂ IMAI-ZIUA SOLIDARITĂŢII INTERNAŢIONALE A CELOR CE MUNCESC! ANUL IV 1 Mai 1971 4 pagini 30 Bani Desen de SIMION FLOREA (Qintee in Patrie-cîntec unică-n gînd şi dor, Cînd unică iubirea-mi ţi se-nchină întiiul Mai ţi-e susur albastru de izvor Din d­aruri limpezite-n esenţe de lumină. Patrie-cîntec fără de sfîrşit Cu miez aprins, rotund ca-n vis de pîine, Cu-adolescentul freamăt de seve înrudit Spre verticala albă a drumului de miine. Aici, pînă-n sămînţa ce-n vis se-nalţă iar Ca-n ierburile moi în vînt tremurătoare Ţi-e-nzăpezît în calde candori de făurar Seninul invadat cu seminţii de soare. Şi astfel cînd un suflet se rotunjeşte-n dor Şi astfel cînd iubirea-mi tăcută ţi se-nchină, întiiul Mai ţi-e susur albastru de izvor Patrie-cîntec, Patrie-lumină. NICOLAE PETRU In intimpinarea gloriosului semicentenar al partidului LAUDA hărniciei oamenilor din întreprinderi Intimpinind semicentenarul parti­dului intr-o atmosferă de entuziasm şi hărnicie, valorificînd mai bine re­zervele interne, muncitorii, inginerii, tehnicienii din industria judeţului nostru — români, germani, maghiari — se prezintă la marea sărbătoare a celor ce muncesc, ziua de 1 Mai, cu un bilanţ insufleţitor. Angrenate în întrecerea socialistă pentru îndeplinirea cu succes a sar­cinilor de plan pe 1971, până la 1 Mai — prima etapă a întrecerii — colectivele de muncă din industrie au obţinut rezultate deosebite. Apli­­cind o gamă largă de măsuri orga­nizatorice, împletind entuziasmul cu hărnicia şi abnegaţia, o serie de co­lective au reuşit să-şi realizeze sar­cinile de plan pe patru luni cu mul­te zile înainte de termen. Acest lucru a făcut ca la nivelul judeţului planul producţiei industria­le să se încheie cu 3 zile înainte de termen, realizîndu-se suplimen­tar o producţie în valoare de aproa­pe 90 milioane lei. Nu ne-am propus să enumerăm în­treprinderile care s-au situat în frun­tea întrecerii, nici importantele can­tităţi de produse realizate peste plan — acestea fiind consemnate în alte articole şi informaţii publicate în ziarul nostru. Ceea ce dorim să con­semnăm este faptul că toate aceste bilanţuri încheiate înainte de ter­men, toate aceste angajamente de­păşite de câte 2 şi 3 ori sunt ex­presia unei unanime dăruiri, pen­tru care oamenii muncii din între­prinderi merită din plin — şi din toată inima — cele mai călduroase mulţumiri şi felicitări. ... din agricultură Cooperatorii, mecanizatorii, ingine­rii agronomi, toţi lucrătorii din agri­cultura judeţului nostru au depus in această primăvară eforturi susţinute pentru ca lucrările în cîmp să fie făcute la timp şi la un nivel calita­tiv cit mai ridicat. Organizarea exemplară a muncii şi-a spus cuvîn­­tul: insămînţările de primăvară s-au încheiat în toate cele 86 cooperati­ve agricole şi 5 întreprinderi agri­cole de stat, celelalte lucrări agri­cole de sezon au fost executate la timp şi în condiţii de superioară a­­grotehnică. Pretutindeni, la Slimnic sau Păuca, la Loamneş sau Roşia, la Baslea sau Hosman, la Arpaşu de Jos sau Boian, la Miercurea Si­biului sau Avrig, pretutindeni s-a muncit inimos, s-au făcut lucruri foarte bune. Laudă cooperatorilor, laudă mecanizatorilor, laudă specia­liştilor, tuturor celor care în aceas­tă primăvară au pus temelie sănă­toasă la baza succeselor ce Ie vom înregistra în toamnă. I-am văzut pe aceşti oameni. Le-am admirat tenacitatea şi disciplina, pri­ceperea şi zîmbetul care înflorea pe faţa lor chiar şi atunci cînd frigul muşca nemilos miinile bătătorite. A­­cum, cînd admirăm cimpurile frumos orinduite, culturile sănătoase care prevestesc belşugul verii şi al toam­nei, acum, cînd admirăm verdele strălucitor al griului şi străveziul inefabil al porumbului abia ieşit de sub ţarină, se cuvine să-i felicităm din toată inima pe cei care au lu­crat zi de zi pe aceste cîmpuri, pe cei care au muncit săptămtni în șir pentru ca noi acum să putem spune simplu: „Totul e-n ordine". Eforturile colective ale oamenilor au dat roade bune. Sărbătorirea Muncii aduce laudă lucrătorilor de pe ogoare! 0 amplă sinteză a ..Admirabil“, ,,o realizare stră­lucită“, „un succes incontestabil“. Iată doar cîteva remarci izvorîte în clipe de sinceră îneîntare din inima unor vizitatori anonimi și culese din Cartea de onoare a lui EXPO 71 după numai o zi de la inaugurarea ei. Cuvintele de caldă apreciere vizează direct realizările impre­sionante pe care economia jude­țului nostru le-a înregistrat an de an printr-un efort constant de înscriere pe traiectoria celor mai cutezători indici ai progre­sului contemporan. Privită din acest unghi, EXPO 71 reprezintă o amplă sinteză a muncii crea­toare înfrăţite a oamenilor mun­cii de pe întreg cuprinsul jude­ţului — români, germani, ma­ghiari — o frescă veridică a vic­toriilor lor pe cel mai paşnic front, frontul muncii, un prilej de îndreptăţită mîndrie. Realizările remarcabile pe care nesfîrşitele standuri ale expozi­ţiei le reunesc sunt în ultimă instanţă rodul împletirii price­perii şi talentului sutelor de mii de creatori anonimi cu înalta conştiinţă a omului în care sen­timentul de producător s-a în­gemănat pentru totdeauna cu cei de proprietar al mijloacelor de producţie. ... M-am alăturat din nou într-una din după-amiezile tre­cute şuvoiului neîntrerupt de oameni care s-a revărsat literal­mente în sala expoziţiei, zăbo­vind îndelung în faţa produse­lor şi panourilor, comentînd, lansînd observaţii critice sau laudative. Şi a trebuit să con­semnez din nou — pentru a cîta oară? — modul în care omul zi­lelor noastre ştie să privească propriile realizări, propriile „co­mori“ plămădite de mîini înde­­mînatice şi minţi scăpărătoare, cu mîndrie reţinută, citită abia în priviri şi în gesturi, şi cu exigenţa omului ce ştie că ceea ce a înfăptuit reprezintă în fond doar un capitol din marea epo­pee a muncii scrisă sub soarele socialismului. Iată de ce mi s-a părut că privirile moneau pe sutele grafice răsărind (continuare în pag. a IlI-a) EMIL DAVID Aspect de la deschiderea expoziţiei industriale EXPQ *?S f­otd­ WRWD M­SS.

Next