Tribuna Sibiului, mai 1971 (Anul 4, nr. 991-1016)

1971-05-08 / nr. 997

Pagina a 2-a SIMBATA, 8 MAI 1971 (Continuare In pag. a IlI-a) A 50-A ANIVERSARE A PARTIDULUI COMUNIST ROMAN EXPUNEREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU (Urmare din pag. I) încearcă o mare satisfacţie văzind că socialiştii din România au adoptat în programul lor principiile fundamentale ale teoriei marxiste. Dezvoltarea mişcării muncitoreşti şi răspîndirea ideilor socialismului ştiinţific au dus la formarea în 1893 a Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România. Deşi a activat numai 6 ani, datorită trecerii unor fruntaşi de partea burgheziei, Partidul Social- Democrat al Muncitorilor din România a marcat un moment deosebit în lupta politică a proletariatului. Organizarea pe plan naţional a mişcării sindicale în 1906 şi refacerea Partidului Socialist în 1910 reflectau maturizarea politică a clasei muncitoare din România, rolul tot mai important pe care II dobîndea în viaţa ţării. Continuînd să întreţină legături cu mişcarea revoluţionară din alte ţări, mişcarea muncitorească din România a ajutat la transportul în Rusia a literaturii , tipărite de emigraţia rusă din Apus — inclusiv a Iskrei leniniste —, a manifestat o activă solidaritate cu lupta proletariatului rus împotriva ţarismului în 1905, printre altele acordînd ajutor echipajului revoluţionar de pe crucişătorul Potemkin care, după cum se ştie, a primit azil politic în România. Militanţii socialişti români au avut legături nemijlocite cu V. I. Lenin. In anii premergători, precum şi în timpul primului război mondial imperialist, mişcarea muncitorească şi socialistă a acţionat cu hotărîre împotriva războiului, participînd la conferinţele internaţionale antirăzboinice şi organizînd mari manifestări de masă în ţară. După terminarea războiului şi realizarea statului naţional unitar, România a intrat intr-o nouă etapă de dezvoltare; totodată, mişcarea muncitorească şi socialistă a căpătat dimensiuni noi. La sfîrşitul deceniului al doilea al secolului nostru, în ţară se acumulaseră multe contradicţii sociale şi naţionale, care creau necesitateaunor profunde transformări în viaţa societăţii. Se impuneau, în special, înfăptuirea reformei agrare, crearea unei industrii naţionale avansate, lichidarea dependenţei faţă de capitalul străin, democratizarea vieţii politice şi de stat. De realizarea acestor transformări depindea progrhivul rapid al ţării din punct de vedere economic şi social. In viaţa internaţională se adînceau, de asemenea, continuu contradicţiile de clasă; avea loc un puternic avint revoluţionar al clasei muncitoare, se prăbuşeau imperii, creştea lupta de eliberare naţională şi socială. Victoria Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie vestea începutul unei noi ere în istoria omenirii — era trecerii la făurirea socialismului şi comunismului. In aceste împrejurări interne şi internaţionale, clasa muncitoare şi alte forţe sociale din România s-au ridicat cu hotărîre la luptă împotriva asupririi sociale şi naţionale. Grevele din 1918—1919, greva generală din 1920 adeveresc creşterea avîntului revoluţionar, afirmarea tot mai puternică a clasei muncitoare ca cea mai avansată forţă socială a societăţii româneşti. Situaţia internă şi internaţională, luptele de clasă din acei ani au grăbit cristalizarea necesităţii creării unui partid revoluţionar de tip nou, în stare să conducă clasa muncitoare şi celelalte forţe sociale şi progresiste în lupta pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor lor democratice, pentru înfăptuirea unor adînci transformări sociale. In rîndurile partidului socialist se manifestau tot mai puternic forţele care se pronunţau pentru un partid revoluţionar, bazat pe ideologia marxist-leninistă. La 8 mai 1920 Congresul Partidului Socialist a notării, cu o mare majoritate de voturi, transformarea sa în Partidul Comunist din România. (Aplauze puternice, îndelung repetate). Cred că sînteți de acord să salutăm prezenţa la adunarea noastră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Partidului Comunist din România, tovarăşul Gheorghe Cristescu. (Aplauze puternice). Crearea Partidului Comunist Român a marcat triumful forţelor revoluţionare şi a marxism-leninismului în mişcarea muncitorească din ţara noastră ; din acest moment, mişcarea revoluţionară din România a intrat într-o etapă nouă, superioară a dezvoltării sale. încă din timpul primului Congres al partidului, cercurile reacţionare au dezlănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor. După trei ani de activitate legală, guvernul burghezo-moşieresc a scos partidul în afara legii. Timp de două decenii, comuniştii au fost obligaţi să activeze în condiţiile grele ale ilegalităţii, înfruntînd represiunile regimului burghezo-moşieresc. In toată această perioadă, partidul a fost organizatorul şi conducătorul tuturor luptelor revoluţionare ale oamenilor muncii. Dintre numeroasele bătălii de clasă din acea vreme, voi menţiona greva minerilor* de la Lupeni din 1929, grevele petroliştilor şi ceferiştilor din 1933 — care au exprimat în modul cel mai grăitor spiritul combativ al clasei noastre muncitoare, afirmarea rolului partidului comunist, a capacităţii sale de a organiza şi conduce lupta oamenilor muncii (Aplauze puternice). O activitate multilaterală a desfăşurat partidul nostru pentru unitatea clasei muncitoare, pentru unirea tuturor forţelor democratice în lupta împotriva politicii de fascizare a ţării şi a pregătirii de război. Merită menţionate în acest sens acţiunile unite ale forţelor democrate soldate cu succes în alegerile parţiale din 1936, precum şi marea demonstraţie antifascistă şi antirăzboinică de la 1 Mai 1939. In toată această perioadă, partidul a militat neobo- sit pentru o politică de prietenie şi colaborare cu Uniunea Sovietică, pentru stabilirea de relaţii diplomatice între cele două ţări. (Vii aplauze). In faţa politicii antinaţionale a cercurilor reacţionare, Partidul comunist a fost forţa cea mai consecventă a apărării intereselor naţionale ale ţării. Lipsa de unitate a forţelor democratică a permis însă reacţiunii să instaureze dictatura militaro-fascistă, să subordoneze ţara Germaniei hitleriste. După cum se ştie, în 1939—1940 situaţia internaţională s-a agravat. Germania nazistă a trecut la agresiune directă împotriva a numeroase state din Europa, dezlănţuind cel de-al doilea război mondial. România se găsea într-o situaţie de izolare internaţională, care a uşurat lui Hitler impunerea Dictatului de la Viena, dezmembrarea teritorială a ţării noastre. In aceste împrejurări, Partidul Comunist din România împreună cu Frontul Plugarilor, Madosz-ul şi alte forţe politice au chemat poporul la luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale a patriei. (Aplauze puternice). Se crease o situaţie favorabilă rezistenţei naţionale, dar trădarea cercurilor conducătoare guvernante şi a conducerii partidelor burgheze a împiedicat lupta maselor largi populare. La scurt timp, România a fost împinsă de dictatura militaro-fascistă, alături de Germania nazistă, în războiul antisovietic, împotriva voinţei poporului şi a intereselor sale naţionale. Intrarea trupelor hitleriste în ţară în 1940 a însemnat în fapt ocuparea României şi subordonarea ei maşinii de război naziste, a dus la jefuirea bogăţiilor ţării, provocînd grele suferinţe poporului român. Totodată, dictatura militaro-fascistă şi ocupanţii hitlerişti au dez-lănţuit o prigoană sălbatică împotriva comuniştilor şi a altor forţe patriotice antifasciste. Sute şi mii de comunişti şi luptători antifascişti au fost aruncaţi în închisori şi lagăre ; zeci dintre ei au fost ucişi de plutoanele de execuţie. Prin aceste represiuni sîngeroase se urmărea decapitarea mişcării de rezistenţă antifascistă şi antirăzboinică. Dar, după cum se ştie, planurile reacţiunii fasciste române şi ale naziştilor germani au suferit un eşec total; ei nu au putut învinge voinţa forţelor antifasciste care, în ciuda terorii, şi-au unit rîndurile şi au desfăşurat cu succes lupta contra fascismului şi războiului. (Aplauze puternice, prelungite). Este meritul Partidului Comunist Român că a militat, încă de la înfiinţarea sa, împotriva intervenţiei imperialiste contra puterii sovietice. După cum ştiţi, la primul Congres a fost votată şi o moţiune de solidaritate cu statul făurit de Lenin. (Vii aplauze). Atunci cînd a izbucnit agresiunea Germaniei fasciste partidul s-a ridicat cu toată forţa împotriva participării României la acest război nedrept. El a chemat toate forţele naţionale la lupta pentru ieşirea din războiul antisovietic, pentru întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste şi alăturarea ţării noastre coaliţiei antihitleriste. Prin politica sa Partidul Comunist Român a apărat onoarea poporului şi interesele naţionale ale ţării, politica de prietenie tradiţională cu marea noastră vecină — Uniunea Sovietică. (Aplauze puternice). Activitatea intensă desfăşurată de partid a dus la unirea forţelor antifasciste patriotice, la formarea în mai 1944 a Frontului Unic Muncitoresc între Partidul Comunist şi Partidul Social Democrat şi apoi a Blocului Naţional Democratic. In acelaşi timp, partidul a organizat gărzile patriotice, a condus numeroase acţiuni de sabotare a războiului. Anul 1944 se caracterizează prin schimbarea radicală a situaţiei militare în favoarea coaliţiei antihitleriste. Sub loviturile zdrobitoare ale Armatei Roşii, care a dus greul celui de-al doilea război mondial, trupele fasciste se retrăgeau cu pierderi mari ; pe alte fronturi forţele aliate dădeau, de asemenea, lovituri puternice armatei hitleriste. Lupta armată a forţelor patriotice din diferite ţări creştea în amploare, izbind nimicitor maşina de război fascistă. Folosind condiţiile interne şi externe favorabile, forţele naţionale patriotice din România, în rîndul cărora Partidul Comunist constituia principalul nucleu, iniţiatorul şi organizatorul acţiunilor antifasciste şi antirăzboinice, au trecut la declanşarea şi înfăptuirea cu succes a insurecţiei naţionale antifasciste armate. (Vii aplauze). Aceasta a dus la arestarea guvernului Antonescu, la ieşirea imediată a României din războiul antisovietic şi la intrarea ei in luptă împotriva Germaniei naziste, alături de Uniunea Sovietică şi celelalte ţări ale coaliţiei antihitleriste. (Aplauze puternice). Din primul moment al înfăptuirii actului istoric de la 23 August, partidul nostru a fost organizatorul, sufletul tuturor acţiunilor poporului şi ale armatei. Forţele patriotice şi armata au eliberat rapid Capitala şi alte centre ale ţării, capturînd importante grupări militare hitleriste. Pentru a înţelege starea de spirit din acel timp, merită să menţionăm că întreaga armată a răspuns cu promptitudine chemării de a se alătura armatei sovietice, coaliţiei antihitleriste. (Aplauze) Anteajîndu-se cu toate resursele de care dispunea în războiul antihitlerist, armata română a purtat, alături de Armata Roşie, grele lupte pentru eliberarea definitivă a patriei, a participat la eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei pînă la înfrîngerea completă a Germaniei hitleriste, înscriind astfel o luminoasă pagină de eroism şi glorie în istoria României. Acum la a 50-a aniversare a partidului nostru, în preajma Zilei Victoriei, aducem un fierbinte omagiu şi prinosul recunoştinţei întregului nostru popor fiilor patriei care au săvirşit fapte de vitejie, au dat dovadă de unalt devotament şi nu şi-au precupeţit nici viaţa pentru eliberarea ţării şi înfrîngerea fascismului. (Aplauze puternice, prelungite) Totodată, exprimăm sentimentele noastre de recunoştinţă faţă de glorioasele armate ale Uniunii Sovietice, care, cu preţul unor jertfe uriaşe, au sfărîmat maşina de război nazistă, au adus o contribuţie hotărîtoare la eliberarea României şi a altor ţări de sub jugul fascist, la înfrîngerea Germaniei hitleriste. (Aplauze puternice) In acelaşi timp, poporul nostru cinsteşte memoria ostaşilor tuturor celorlalte ţări din coaliţia antihitleristă care au participat la marea bătălie militară pentru înfrîngerea Germaniei hitleriste. (Aplauze puternice) Ne îndreptăm gîndul cu veneraţie spre milioanele de luptători din rezistenţă, spre patrioţii din ţările cotropite, care şi-au vărsat sîngele, şi-au dat viaţa în dramatica încleştare cu fascismul, contribuind prin lupta lor eroică la salvarea civilizaţiei umane de robia hitleristă. (Vii aplauze) Răsturnarea dictaturii militaro-fasciste a marcat o cotitură istorică in dezvoltarea României, lupta antifascistă, democratică transformîndu-se rapid într-o mişcare socială de o amploare cum nu a mai cunoscut istoria ţării şi care a deschis calea celor mai profunde schimbări revoluţionare, înfăptuirii idealurilor de libertate şi „ddreptate socială’, şi naţională cle poporului român. Desfăşurînd o multilaterală activitate politică şi organizatoricii, Partidul Comunist Român a reunit în această mişcare principalele forţe ale naţiunii — clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea, păturile mijlocii de la oraşe şi chiar anumite cercuri ale burgheziei. Rod al luptei celor mai largi mase populare, instaurarea la 6 martie 1945 a primului guvern cu adevărat democratic din istoria ţării — în frunte cu milăcăiatul patriot, eminent om de stat şi militant progresist dr. Petru Groza — a însemnat o mare victorie a forţelor revoluţionare, democratice, a marcat instaurarea puterii revoluţionar-democratice a muncitorilor şi ţăranilor, a deschis calea unor transformări social-politice profunde in societatea românească. (Aplauze îndelungate) Doresc să exprim cu acest prilej mulţumirile şi recunoştinţa partidului nostru tuturor partidelor şi organizaţiilor democratice, patriotice, care au colaborat în acei ani cu comuniştii în lupta pentru transformarea revoluţionară a ţării. (Vii aplauze) Este ştiut că România ieşise din război ruinată şi secătuită, că în ţară domnea haosul economic şi sărăcia, că masele muncitoare se zbăteau într-o neagră mizerie. Sarcina imperioasă care se punea în faţa ţării era ieşirea din această situaţie catastrofală, trasarea unui program al evoluţiei economice şi sociale imediate şi de perspectivă. Elaborarea acestui program a făcut obiectul Conferinţei Naţionale din 1945 a Partidului Comunist Român, al raportului prezentat de Gheorghe Gheorghiu-Dej , fiu devotat al clasei muncitoare, al poporului român, militant de seamă al mişcării comuniste, care timp de 20 de ani s-a aflat în fruntea partidului nostru, aducînd împreună cu întregul activ de partid şi de stat o contribuţie de seamă la realizarea marilor transformări revoluţionare din acea perioadă. (Aplauze puternice) Subliniind însemnătatea esenţială a industrializării pentru asigurarea progresului general al ţării şi consolidarea independenţei noastre naţionale, Conferinţa Naţională a indicat ca primă etapă trecerea la la reconstrucţia ţării, la refacerea rapidă a economiei distruse şi dezorganizate de război. Partidul nostru a desfăşurat o intensă activitate pentru mobilizarea maselor largi populare la înfăptuirea acestui obiectiv principal. Munca constructivă, amplă şi grea, s-a împletit cu lupta fermă împotriva forţelor reacţionare, a claselor exploatatoare şi a partidelor lor politice, care, contind pe sprijinul cercurilor imperialiste din exterior, se opuneau cu înverşunare transformărilor sociale, democratizării ţării, înfăptuirii măsurilor de redresare şi dezvoltare economică. Amplificarea continuă a procesului revoluţionar , a dus la modificarea radicală a raportului forţelor sociale în favoarea maselor celor ce muncesc, la înfrîngerea claselor exploatatoare, la eliminarea din guvern a ultimilor reprezentanţi ai partidelor burgheze, la înlăturarea monarhiei şi proclamarea Republicii Populare Române. (Aplauze puternice) Primesc adesea întrebări în legătură cu felul în care a cîştigat partidul nostru majoritatea poporului de partea sa. încă alegerile din noiembrie 1946 au demonstrat elocvent înfrîngerea politicii reacţionare, marea majoritate a poporului — peste 70 la sută dintre votanţi — exprimîndu-şi în mod democratic încrederea în partidul comunist şi în forţele care colaborau cu noi. (Aplauze puternice) Trecerea pe calea socialismului a fost deci expresia voinţei, democratic exprimată, prin vot, a poporului român care s-a convins pe deplin — în anii cînd partidul nostru a militat neînfricat pentru interesele naţiunii şi a moblizat toate forţele pentru salvarea poporului — că numai urmîndu-i pe comunişti îşi asigură un viitor fericit, perspectiva unei dezvoltări independente. (Aplauze puternice) Desigur, nu negăm — şi am mai arătat aceasta — că a existat întotdeauna o strînsă interdependenţă între condiţiile interne şi internaţionale, că împrejurările internaţionale ne-au favorizat, dar pînă la urmă, rolul hotărîtor, fără de care nu se putea face nimic, l-a avut poporul. Lui îi mulţumim pentru drumul nou pe care merge patria noastră socialistă! (Aplauze puternice, prelungite) In cursul acestui proces s-a întărit unitatea clasei muncitoare, s-a făurit şi dezvoltat alianţa muncitorească-ţărănească ; partidul a înmănunchiat într-un singur şuvoi eforturile muncitorimii, ţărănimii, intelectualităţii, ale tuturor forţelor patriotice şi progresiste ale naţiunii. O importanţă deosebită pentru desfăşurarea cu succes a procesului revoluţionar a avut realizarea unităţii de acţiune între Partidul Comunist şi Partidul Social-Democrat, pe baza frontului unic creat încă în anii luptei împotriva fascismului, în condiţiile ilegalităţii. Făurirea în februarie 1948, a partidului revoluţionar unic al clasei muncitoare, pe temelia marxism-leninismului, a asigurat realizarea unităţii depline politico-organizatorice a proletariatului — condiţie a exercitării de către clasa muncitoare şi partidul ei a rolului de forţă conducătoare în societate. Cucerirea întregii puteri politice de către clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea, cu celelalte categorii de oameni ai muncii, a marcat trecerea ţării într-o nouă etapă de dezvoltare — înfăptuirea revoluţiei socialiste. (Aplauze puternice, prelungite) Realizarea acestui salt calitativ în viaţa societăţii noastre impunea ca o condiţie sine qua pon trecerea avuţiei naţionale în mîinile celor ce muncesc. Un rol hotărîtor l-a avut în acest sens actul revoluţionar al naţionalizării principalelor mijloace de producţie, şi apoi cooperativizarea agriculturii, care au dus la crearea şi dezvoltarea unui puternic sector socialist în economie. Pornind de la cerinţele legilor obiective, de la studierea realităţilor concrete ale României, partidul a elaborat politica de edificare a noii orînduiri, a organizat şi condus întreaga activitate de dezvoltare a bazei tehnico-materiale a socialismului, de consolidare şi generalizare a relaţiilor de producţie socialiste, de ridicare a nivelului de trai material şi cultural al celor ce muncesc. De-a lungul celor 27 de ani care au trecut de la eliberarea ţării, poporul român, condus de partidul comunist, a desfăşurat o uriaşă activitate creatoare, la capătul căreia patria noastră, România, se înfăţişează ca un stat socialist înfloritor, cu o industrie dezvoltată şi o agricultură în plin proces de modernizare, cu o orînduire socială avansată care asigură condiţii de viaţă tot mai bune tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate. (Vii aplauze) Exploatarea omului de către om a fost lichidată pentru totdeauna, poporul a devenit stăpîn pe avuţia naţională, pe destinul său, liber şi suveran în propria ţară. Aceasta este o cucerire epocală care întruchipează traducerea in viaţă a aspiraţiilor celor mai înaintate, a idealurilor celor mai îndrăzneţe, nutrite de-a lungul timpurilor de minţile luminate ale poporului. Cu trei decenii în urmă cercurile conducătoare considerau că România este predestinată să rămînă „eminamente agricolă". Astăzi, geografia economică a patriei cuprinde mii și mii de întreprinderi industriale moderne de înalt nivel tehnic. In 20 de ani de economie planificată, socialistă, industria s-a dezvoltat cu un ritm mediu anual de 13 la sută. S-a creat o puternică bază tehnică pentru înzestrarea superioară a tuturor ramurilor, pentru progresul rapid al întregii economii. Pentru a măsura distanţa ce ne separă de anul economic cel mai prosper al regimului burghezo-moşieresc, este suficient să amintim că producţia industrială a fost în 1970 de cca 17 ori mai mare decît în anul 1938. Crearea marii proprietăţi agricole socialiste, înzestrarea tehnică a agriculturii, sprijinul multilateral acordat de stat ţărănimii au deschis drumul transformării radicale a satului, creşterii producţiei agricole, schimbării condiţiilor de lucru şi ridicării bunăstării tuturor oamenilor muncii la sate. Agricultura — ramură de bază a economiei noastre — a adus şi aduce o însemnată contribuţie la sporirea venitului naţional. Rezultatul principal al vertiginosului progres înregistrat în dezvoltarea forţelor de producţie, în creşterea potenţialului economic al ţării este ridicarea nivelului de trai al tuturor cetăţenilor de la oraşe şi sate. O uriaşă dezvoltare a cunoscut învăţămîntul public de toate gradele. Cu numai un sfer de secol in urmă, ţară a 4 milioane de analfabeţi, România asigură astăzi cetăţenilor ei învăţămîntul general gratuit de 10 clase. Un progres remarcabil a cunoscut activitatea ştiinţifică în care se materializează inteligenţa, geniul creator al poporului nostru, ştiinţa devenind unul din factorii esenţiali ai progresului, o uriaşă forţă materială în slujba societăţii socialiste. Perioada în care dezvoltarea societăţii noastre a înregistrat ritmul cel mai impetuos, pe toate planurile, a fost aceea a planului cincinal 1966—1970, al cărei bilanţ l-am făcut nu de mult, şi care a pus în evidenţă marile resurse ale orînduirii socialiste, dinamismul ei, avîntul cu care poporul munceşte pentru înfăptuirea programului partidului, în care vede garanţia viitorului său de bunăstare şi fericire. (Aplauze puternice) Desigur, de-a lungul întregii epoci la care m-am referit a trebuit să facem faţă multor dificultăţi, inerente unei opere de proporţiile celei pe care am realizat-o. Adesea a trebuit să plătim tribut lipsei de experienţă, lipsei de pregătire, precum şi unei viziuni simpliste despre socialism care au dăunat bunului mers al construcţiei economice şi sociale. In activitatea noastră au apărut destule lipsuri şi neajunsuri, s-au comis multe greşeli Se ştie că într-o anumită perioadă au fost încălcate normele şi principiile concepţiei noastre socialiste, aceasta avînd consecinţe negative în întreaga viaţă socială, în desfăşurarea construcţiei noii orînduiri. Aşa cum este cunoscut, partidul nostru a acţionat cu hotărîre împotriva acestor încălcări şi abuzuri, a făcut o analiză aprofundată cauzelor care le-au provocat şi a luat măsurile cele mai energice pentru evitarea repetării lor în activitatea de partid şi de stat, în întreaga noastră societate. Esenţial de subliniat este faptul că poporul nostru, Partidul comunist au găsit întotdeauna resursele necesare pentru a înlătura greutăţile, pentru a îndrepta greşelile, pentru a depăşi dificultăţile. Linia caracteristică dominantă a epocii construcţiei socialiste în România este dezvoltarea ascendentă, neîntreruptă, clocotitoare, mersul înainte pe toate fronturile, perfecţionarea continuă a activităţii în toate domeniile. (Aplauze prelungite). Acum, la a 50-a aniversare a partidului, putem face cu mîndrie, cu conştiinţa datoriei împlinite, nu numai bilanţul glorioaselor lupte revoluţionare duse împotriva vechiului regim, ci şi bilanţul muncii încununate de succes în guvernarea ţării, în conducerea poporului pe calea luminoasă a socialismului şi comunismului. (Aplauze puternice, îndelungi). In marea bătălie pentru cucerirea puterii, pentru înfăptuirea revoluţiei socialiste şi edificarea noii orînduiri, rolul principal l-a avut eroica noastră clasă muncitoare, care şi-a dovedit pe deplin capacitatea revoluţionară, spiritul combativ, dîrzenia şi hărnicia, îndeplinindu-şi cu cinste misiunea istorică de clasă conducătoare a societăţii. (Aplauze prelungite) Un aport de seamă pentru transformarea ţării, pentru dezvoltarea economiei naţionale, pentru construirea socialismului, a adus, de asemenea, ţărănimea din România, aliata de nădejde a clasei muncitoare , care după cum am spus, în decursul veacurilor a dus pe umerii ei cele mai grele lupte pentru eliberarea socială şi independenţă naţională. Ţărănimea şi-a însuşit cu devotament politica partidului comunist şi a participat activ la realizarea ei. (Aplauze puternice). Alături de toţi oamenii muncii, intelectualitatea ţării, înţelegîndu-şi înalta menire ce-i revine în noua societate, şi-a adus contribuţia preţioasă la toate marile noastre succese, la sporirea patrimoniului de valori materiale şi spirituale ale ţării, la edificarea socialismului. (Aplauze puternice). Se cuvine evidenţiată munca plină de abnegaţie a milioanelor de femei — uriaşă forţă a naţiunii — care au participat activ alături de bărbaţii şi fiii lor, de fraţii lor, la întreaga operă de dezvoltare socialistă a României. (Vii aplauze). Tineretul, animat de un profund spirit patriotic, a răspuns întotdeauna cu entuziasm chemării partidului. Vă amintiţi de şantierele construcţiei socialiste ! Ce minunate dovezi de eroism a dat tineretul patriei noastre în această muncă, aşa ca şi pe frontul antifascist, ca în toate domeniile de activitate socialistă ! El şi-a consacrat energiile, întreaga putere de muncă cauzei nobile a progresului şi propăşirii patriei socialiste, făuririi propriului lui viitor luminos. (Aplauze puternice, prelungite). Tot ce am realizat în această scurtă dar bogată perioadă a istoriei României este rodul muncii eroice, al uriaşei forţe creatoare a întregului popor, a tuturor celor ce muncesc de la oraşe şi sate — români, maghiari, germani, sîrbi şi de alte naţionalităţi — cărora orînduirea socialistă le-a deschis pentru prima oară un cîmp nelimitat de afirmare socială, o perspectivă clară de progres şi prosperitate, un viitor luminos. La toate succesele obţinute de poporul român în lupta pentru eliberare naţională şi socială, pentru făurirea noii orînduiri, o contribuţie deosebită au adus comuniştii, zecile de mii de activişti de partid şi de stat, care în condiţii grele au muncit neobosit, cu dăruire şi devotament neţărmurit, neprecupeţind nimic pentru transpunerea în viaţă a politicii partidului, pentru slujirea popoporului. (Aplauze puternice, prelungite). Cu prilejul acestui glorios jubileu al partidului, în numele Comitetului Central, al Consiliului de Stat şi al guvernului, adresez clasei muncitoare, ţărănimii, intelectualităţii, tineretului, femeilor, tuturor oamenilor muncii, fără deosebire de naţionalitate, comuniştilor, activiştilor de partid şi de stat cele mai calde mulţumiri şi felicitări pentru munca lor eroică, închinată înfloririi României socialiste, bunăstării şi fericirii naţiunii noastre socialiste, crize puternice, îndelungate).