Tribuna Sibiului, iunie 1971 (Anul 4, nr. 1017-1042)

1971-06-01 / nr. 1017

Anul IV, nr. 1017 ÎNFIINŢAREA CANTINELOR RESTAURANT .. După cum se ştie, a fost adoptată fre Marea Adunare Naţională Legea privind cantinele restaurant, încadrată în contextul general al grijii partidului şi statului pentru ridicarea nivelului de viaţă al oamenilor ramriji de la oraşe şi sate. Legea va permite realizarea unui cadru şi a unor condiţii favorabile îmbunătăţirii alimentaţiei colective din organizaţiile socialiste. La nivel judeţean sunt în curs ample preparative pentru aplicarea legii, pentru transformarea structurii cantinelor în cantine restaurant şi funcţionarea lor pe baze economice eficiente. Tocmai în sensul celor spuse în acest aliniat ne-am adresat tovarăşului Ioan Munteanu, membru al Biroului executiv al Consiliului judeţean al sindicatelor,, pen-, tru a informa pe cititorii noştri asupra circumstanţelor actuale ale problemei. — Ştim că a avut loc, recent, o consfătuire lărgită pe această temă. Spuneţi-ne, despre ce este vorba? — La consfătuire au participat factori de răspundere de la Consiliul popular judeţean, de la Consiliul judeţean al sindicatelor, reprezentând ai Comitetului judeţean al U.T.C., de la Comitetul judeţean al femeilor, Direcţia comercială, factori de răspundere din întreprinderi, directori ai organizaţiilor comerciale etc. întrucât a participat şi un reprezentant al Ministerului Comerţului Interior, consfătuirea a constituit un bun prilej pentru lămurirea problemelor organizatorice, comercial-financiare pe care le ridică aplicarea legii. Accentul a căzut pe sarcinile care revin la această perioadă tuturor organelor şi organismelor investite cu responsabilităţi şi sarcini în aplicarea legii. — Am dori să nominalizaţi sarcinile actuale şi să ne spuneţi care sunt cele pe care trebuie să cadă accentul preocupărilor concrete ale diferitelor organe. — Vreau să încep cu organizaţiile de masă al căror rol în aplicarea prevederilor legii este deosebit de important. Apare de excepţională însemnătate prevederea care permite în contextul grijii faţă de om şi nevoile sale organizaţiilor sindicale, U.T.C., de femei să-şi aducă aportul concret şi permanent la crearea unui cadru cu adevărat democratic pentru conducerea cantinelor, în acest sens problema alegerii unor reprezentanţi ai abonaţilor, buni gospodari, pasionaţi ai muncii obşteşti, pricepuţi, capătă o însemnătate mare, începutul trebuie să fie de bun augur. Comitetul de conducere al cantinei-restaurant — ca organism larg reprezentativ — trebuie să fie capabil să-şi aducă contribuţia din plin la îmbunătăţirea meniurilor, la eficientizarea întregii activităţi. A doua chestiune (ridicată de altfel cu pregnanţă în discuţiile cu salariaţii): meniurile nu vor avea preţuri mai mari decit cele actuale. Dimpotrivă, prin avantajele create de lege (aprovizionare prioritară şi la preţ de stat, rabat comercial, folosirea beneficiilor rezultate), se creează condiţii pentru îmbunătăţirea şi diversificarea substanţială a mesei servite (fară a se afecta preţul). Este de subliniat, apoi, ajutorul pe care-l pot acorda cantinele-restaurant femeilor salariate, unităţile respective trebuie să fie in stare să asigure un număr de semipreparate, la preţuri accesibile, pe care să le ofere gospodinelor — mai ales la sfîrşitde saptămină. — Ce preocupări trebuie să-şi înscrie pe agendele de lucru sindicatele, grupele sindicale, referitoare la această acţiune? — Tocmai voiam să ridic această problemă. Din constatările noastre reiese că legea nu este bine înţeleasă în toate cazurile. Se impune prelucrarea ei în toate locurile, se cer lămurite problemele ridicate de oameni, avantajele mari create trebuie mai mult şi mai bine popularizate — pentru că aceste avantaje sunt mari şi va depinde numai de gospodari din fiecare loc ca ele să fie valorificate integral, în folosul abonaţilor . Ceva despre baza materială a actualelor cantine şi despre acţiunile organizatorice din această perioadă... — în general, multe cantine dispun de o bază materială bună („Hamura roşie", „Emailul roşu", U.P.A.S., „Tirnava" etc.). în cazul altora trebuie să se facă simţită o preocupare mai mare din partea conducerilor întreprinderilor („Independenta"). Sunt locuri unde ar trebui ca organele locale să se intereseze de modalităţile de a rezolva mai bine ca pînă acum problema îmbunătăţirii alimentaţiei colective. Condiţiile pe care le oferă legea sunt un prilej deosebit. Mă glndesc la Agnita, spre exemplu... Cît despre agenda organizatorică, ea cuprinde: alegerea comitetelor de conducere (a doua jumătate a lunii Iunie), terminarea tuturor pregătirilor și formelor legale pentru ca, la 1 Iulie, cantinele-restaurant să Intre In activitate. Nominalizarea cantinelor actuale, care vor deveni cantinerestaurant, se va decide de către Comitetul executiv al Consiliului popular, care are în subordine organizaţia comercială căreia îi vor fi subordonate, la cererea organizaţiilor socialiste respective. VICTOR DOMŞA In cei 38 ani de activitate în meseria de sticlar, Constantin Butnaru, şef de echipă la fabrica „Vicrometan“ din Mediaş, se situează printre muncitorii cei mai apreciaţi ai sectorului prelucrarea sticlei la ţeavă. Iată-l surprins în fotografie, la fasonarea unor articole de menaj Indiscutabil, o tabără de vară antrată eşa Cum scrie la carte, cuposturi pentru efectivele de anile şi îngrijitori, resurse de apă adăpători, tarializări în scopul axării păşunatului raţional, are o osebită importanţă în realizarea iducţiei animaliere* •— ne spunea inelul şef al cooperativei agricole producţie din Vurpăr, Constan Fanea. Am remarcat aceeaşi ore şi la alţi factori de răspunde Cu alte cuvinte importanţa tabeor de vară amenajate este bine roscută. Totuşi, în nici o unitate care am vizitat-o nu am întîlnit asemenea tabără. Animalele sint ut®. In cele mai multe cazuri, sub ■ui liber sau au drept acoperiş mugile copacilor. In unele unităţiblama adăposturilor a fost „rezol.$* într-un alt mod: dacă plouă i este frig se aduc animalele la rjduri- Mai poate fi vorba In aistă situaţie de tabere de vară? ,a Vurpăr, inginerul şef Constan Fanea zicea că taberele de vară fost organizate In „Părăul cucu», cele 226 vaci cu lapte fiind îrmţite in două loturi. Dar, taberele spre care şi s-a vorbit specialistul ităţii şi a căror importanţă a subiat-o, nici nu există în fapt. înaga organizare şi amenajare se numă la nişte improvizaţii, ţarcuri ntru vite şi aşa-zise adăposturi ţăruşi pentru viţei, acoperite cuton gudronat. „De fapt nici nuam propus să facem cheltuieli ntru construirea de adăposturi în aere, întrucît păşunea se află în ropiere, şi dacă plouă sau e timpp mai răcoros aducem vitele la and» — afirmă inginerul Constan- I Fanea. Această afirmaţi® Ins*mi are acoperire In perspectivă, cînd unitatea se va profila pe creşterea vacilor cu lapte ale căror efective trebuie să ajungă la 500 'în 1974. lipsa unor tabere amenajate la Vurpăr se resimte în primul rînd în producţia de lapte care, în condiţiile date, nu ajunge la nivelul posibilităţilor. Faptul că la ora actuală se mulge de la fiecare vacă 6,5 litri lapte dovedeşte că rezervele de sporire a producţiei sunt departe de a fi epuizate, impunîndu-se mai multă preocupare pentru amenajarea taberelor de vară în înţelesul deplin al cuvîntului. Aspecte, în general similare, am desprins şi din investigaţiile întreprinse la cooperativa agricolă din Blăjel. Şi aici, din acelaşi motiv („păşunea se află în apropiere"), conducerea unităţii a neglijat asigurarea de adăposturi pentru animale. S-a afirmat că vacile sunt aduse în fiecare seară la grajd, în care scop s-au construit două poduri şi s-a amenajat un drum de acces. în schimb, tineretul taurin, aflat în trupul de păşune „Bogheş", nu mai este adus seara la grajd şi cu toate acestea nu i s-a asigurat cit decit un adăpost. Nici la cooperativa agricolă din Moșna lucrurile nu stau mai bine. Pentru cele 420 vaci cu lapte și juninci gestante au fost, se zice, organizate trei tabere de vară la o distanță de 8 km de cel mai apropiat grajd. Deci, nici nu se poate pune problema ca animalele să fie aduse la grajd în cazul unor condiţii atmosferice nefavorabile. Adăposturi nu s-au asigurat decît pentru îngrijitori şi viţei. „Dacă plouă — ne spunea tovarăşul Ioan Prişcă, preşedintele unităţii — vacile stau sub copaci. Nu avem tabere amenajate nici pentru tineretul taurin. Pe acesta îl ducem seara la grajd. Nu ne-am prevăzut nici pentru viitor organizarea unor tabere amenajate, din lipsă de fonduri". Considerăm aceasta ca o motivaţie care contravine normelor precise privind organizarea şi amenajarea taberelor de vară. Efectul tinerii vacilor şi junincilor sub cerul liber pe timp ploios şi nopţi friguroase este mult mai păgubitor decît cheltuielile ce ar trebui să se facă cu amenajarea unor adăposturi. Iată, de altfel, care este în acest sens punctul de vedere al medicului veterinar de circumscripţie, Ioan Andron: „Au fost cazuri, şi nu puţine. Cînd, din lipsa adăposturilor s-au înregistrat producţii de lapte scăzute , şi în prezent mulgem zilnic de la fiecare vacă abia 4,5 litri lapte. Sunt destul de dese cazurile de îmbolnăviri şi chiar de sacrificări din necesitate. Acest lucru este vizibil mai cu seamă la începutul păşunatului. De aceea, consider că ar trebui să se acorde mai multă atenţie amenajării taberelor de vară, înţelegîndu-se prin aceasta construirea de adăposturi corespunzătoare, tarlalizarea şi asigurarea sursei de apă". Desigur, trebuie mai multă preocupare în direcţia organizării şi amenajării taberelor de vară. Din păcate însă, nici în viitorul apropiat nu se întrevăd posibilităţi în această privinţă. Inginerul şef al unităţii, Virgil Şurtea, ţine să ne precizeze: „Aşteptăm să ni se amenajeze păşunea de către întreprinderea judeţeană pentru Îmbunătăţirea şi exploatarea pajiştilor naturale. S-au făcut măsurătorile şi s-a întocmit documentaţia necesară pentru parcelare, Împrejmuire, construirea de adăposturi — lapele pentru îngrijitori lucrările au şi Început — amenajarea surse! de apă şi a căilor de acces*. Dar cînd vor Începe aceste lucrări nu se ştie. Cert este un lucru: de ani de zile se tot vorbeşte despre necesitatea amenajării taberelor de vară, fără însă să se Întreprindă măsuri cît da cit hotărîre în acest sens. Perpetuarea acestei situaţii este efectul mai multor cauze. în primul rînd, conducerile unităţilor pun, evident în mod greşit, pe primul plan cheltuielile, şi sub acest paravan rămîrt pasive In faţa unei probleme de natură importantă. în al doilea rînd, nici Direcţia generală judeţeană a agriculturii nu a acţionat pe această linie cu destulă perseverenţă, 13* Cînd ca lucrurile să se rezolve de la sine. Trebuie să fie luate măsuri urigerite pentru ca în fiecare initator prin folosirea materialelor de construcţii de pe plan local şi a echipelor, din cadrul sectoarelor anexe şi prestări de servicii, să se treacă la amenajarea taberelor de vară. Este o chestiune de primă importanţă pentru realizarea producţiei animaliere şi, în consecinţă, trebuie să fie tratată ca atare. P BUD In amenajarea taberelor de vară SE ŞTIE CE AR TREBUI FĂCUT DAR... NU SE FACE O EMOŢIONANTA REVEDERE Sibienii care au trecut, vinerea trecută, înjurul orei 19, prin faţa Facultăţii de filologie şi istorie au asistat, fără să vrea, la cîteva scene emoţionante. Un mare număr de bărbaţi şi femei, fiecare înjur de 50 de ani, s-au întîlnit în holul prestigioasei instituţii culturale şi mulţi dintre ei se sărutau pe treptele de la intrare. Cine au fost aceşti oameni? Ce căutau la Sibiu, de ce aceste efuziuni şi scene? Au fost absolvenţii promoţiei de medici 1946 ai Institutului medico-farmaceutic din Cluj. Proaspeţii absolvenţi de atunci, medicii respectaţi de azi oameni formaţi în respectul pentru om, s-au întîlnit în municipiul nostru după 25 de ani de la absolvirea cursurilor universitare. De ce s-au întîlnit tocmai la Sibiu? Facultatea au terminat-o la Cluj doar. Au ales Sibiul pentru că aici s-au format, aici, în frumosul oraş de pe Cibin, au audiat primele ■ cursuri de medicină şi tot aici au legat primele prietenii, aici S-au legat întîi cu înaltele cerinţe ale medicului. In al doilea rînd, au ales Sibiul din dorinţa unanimă a acestor slujitori ai sănătăţii de a saluta noua facultate sibiană, înfiinţată aici în cu totul alte condiţii decît acelea din 1940. Pe de altă parte, nu mai puţin decît 35 din absolvenţii acestei promoţii sînt, astăzi, medici ,şi aroieni, lucrează în"unităţile sanitare din judeţul nostru. îi amintim dintre ei pe doctorii Gheorghe Telea, Ioan Cindrea, Flavia Langa Balomiri, Emil Botezan, Ioan Ţuţurugă şi ,de Nicolae Pomărac. Mulţi dintre absolvenţii acestei promoţii sunt personalităţi de seamă ale medicinei româneşti. Ca să nu mai vorbim de foştii lor profesori. Programul întîlnirii a fost nu numai interesant ci şi instructiv. După o Intîlnire care a avut loc în holul Facultăţii de filologie, în ziua următoare (sîmbătă) s-au reîntîlnit în sala ,,Astra“. In după-amiaza aceleiaşi zile medicii din promoţia 1946 au vizitat instituţiile spitaliceşti din Sibiu, Muzeul Brukenthal, parcul natural „Dumbrava Sibiului“ şi muzeul „Octavian Goga“ din Răşinari. Pentru duminică programul a prevăzut vizitarea Avrigului şi a Săliştei. Am reţinut din cuvîntul doctorului Gheorghe Telea menţiunea că: „Această Intîlnire colegială, are drept scop nu numai depănarea amintirilor ci şi învăţarea din experienţa celorlalţi colegi, specialişti In alte unităţi spitaliceşti din ţară“. Devotamentul şi spiritul de sacrificiu al medicilor, In continua şi nobila lor luptă împotriva durerii, cu dragoste şi respect faţă de om — nu numai devize ci şi realităţi. Le dorim medicilor, din promoţia 1946 care-şi datoresc succesele şi condiţiile de studiu care le au fost oferite la Sibiu — noi întîlniri, noi succese, noi revederi. Şi după 50 de ani de la absolvirea cursurilor universitare... ALEXANDRU GRAD in imagine: promoția sărbătorită Foto: FRED MSS întreţinerea culturilor (Urmare din pag. 1)^ stă de 77 ani, este singur la vreo cîteva hectare de langraburuienal — Nene Emanolle, dar vecini nu ei? — Azi vecinii mai stau şi pe-acasă. Dar or veni el să-şi sape porumbul, pentru că, ştiţi dumneavoastră, acordul global.... Desigur, ştim că aplicarea acordului global este un puternic stimulent pentru participarea cooperatorilor la muncă. Dar, cînd la Noiştat sînt pe cîmp doar 30—40 de oameni din cei 220, nu ne putem culca, liniştiţi, pe „laurii“... acordului global. Mai curînd este cazul ca şi la Noiştat să se înţeleagă, de către TOŢI COOPERATORII, că acordul global nu poate aduce, numai prin el însuşi, producţii bune. Şi încă un amănunţi să nu se uita efitic anul trecut la Noistat s au obţinut unele „performanţe” ear® trebuie să rămînă doar amintirii 400 kg porumb boabe şi 2 500 kg cartofi la fiecare hectarde teren cultivat la pretutindeni din Judeţul nostru, şi la Noiştat culturile — deocamdată — sînt foarte frumoase. Cu atît mai mult se impune executarea la timp a praşilelor, pentru ca posibilităţile de obţinere a unor producţii foarte bune să fie transformate In realitate. Pentru atingerea acestui ţel se cuvine să fie mobilizată întreaga capacitate creatoare a tuturor colectivelor de muncă, Inlăturîndu-se din activitatea acestora orice perioadă de suficiență organizatorică, fenomene ce pot compromite, dacă nu sunt prevenite, munca recanzatorilor, a cooperatorilor, a specialiștilor. #. A. AlJLJLjÄlÄ-Ä_ÄLÄ_ ä_ä_ä_ä_ä_.A~äjä_ä~ä Tribuna Sibiului Pagina 3 Feroviarii sibieni — gazde ale unui important schimb de experienţă Recent, staţia C.F.R. Sibiu e găzduit un important schimb de experienţă, cu participarea unor specialişti de la toate direcţiile regionale C.F.R. din ţara, pe tema folosirii la nivelul unei maxime eficienţe a mijloacelor tehnice din dotarea căilor ferate. După o interesantă expunere, prezentată de ing. Stelian Albu, şeful serviciului penrtru organizarea ştiinţifică a muncii din cadrul Direcţiei regionale CF.R. Braşov, participanţii au asistat, în staţie triaj Sibiu, la descompunerea șicompunerea trenurilor la semicocoașa construită cu mijloace locale. Aici, prin modificarea profilului liniei de tragere, se permite trierea continuă, reducîndu-se peocesele tehnologice cu peste 10 la sută. Efectul economic al acestei măsuri este de aproximativ ,200 000 lei anual. Generalizarea procedeului la toate staţiile de cale ferată din ţară cu manevră intensă va conduce la economii de zeci de milioane lei.n continuare au fost prezentate şi alte realizări ale feroviarilor sibieni. Adunările şi conferinţele organizaţiilor pionierilor (Urmare din pag. I) cursuri de carturi, aeronave şi rachetemodele, expoziţia minitehnicus pe judeţ, cultural-artistic şi sportiv-turistic, (serbări cimpeneşti, ştafete culturale, concursuri de orientare turistică, atletism). De asemenea, vor fi întocmite monografii ale unităţilor pioniereşti din şcoli, vor avea loc întîlniri ale pionierilor cu activişti ai organizaţiei pionierilor. In această etapă, comandamentele pioniereşti şi colectivele de conducere ale detaşamentelor întreprind acţiuni de interes social-obştesc cum sînt: îngrijirea monumentelor istorice, amenajarea şi întreţinerea bazelor sportive, strîngereaplantelor medicale, a fructelor de pădure, a maculaturii, sprijinirea unităţilor agricole în efectuarea lucrărilor de întreţinere a culturilor, amenajarea taberelor şi a punctelor turistice pentru vacanţă, organizează excursii, întreceri sportive, concursuri pe diferite teme. Toate aceste acţiuni se vor o demonstraţie în ideea că adunările şi conferinţele pioniereşti sunt şi un, bun prilej de impulsionare a activităților specifice purtătorilor cravatelor roșii. O tinără casă de cultură Agnita îşi creează vizibil un profil urbanistic tot mai diversificat, de la dezvoltarea capacităţii productive, pînă la silueta citadină marcată prin construirea unor locuinţe de gust şi pînă la intensificarea unui climat cultural specific aşezărilor importante. Acest din urmă aspect a format obiectul unei scurte discuţii cu directorul Casei orăşeneşti de cultură, Ilie Bărdaş. „ A trecut un an şi jumătate de la inaugurarea noului sediu, adecvat menirii, al Casei de cultură, oferind şanse mult sporite activităţilor cultural-artistice. Ce a însemnat pentru Agnita dezvoltarea acestei importante unităţi culturale? — Situaţia creată prin darea di funcţiune a noii unităţi de cultură a rezolvat două probleme importante pentru oraşul nostru! a îmbogăţit simţitor activitatea specifică, internă, şi a dat posibilitatea permanentizării cinematografului îrn vechea sală. Toţi locuitorii au apreciat noile condiţii create, care oferă un alt principiu de lucru şi un sporit confort. Acestea se traduc în faptul că s-a înregistrat o participare mai largă şi mai entuziastă la formaţiile şi activităţile Casei de cultură. — Exemplificaţi, vă rog, acest lucru prin cuprinderea oamenilor în formaţiile artistice. — Avem în evidenţa formaţiilor Stabile, cu regim permanent de activitate cor mixt, teatru în limba română şi germană, ansamblu folcloric, fanfară, echipă de dansuri, taraf, orchestră de muzică uşoară, însumînd peste 225 de componenţi. La o asemenea participare, prima întrebare pe care ar fi firesc să mi-o puneţi s-ar referi la problema mobilizării. Dar vă spun că mobilizarea — deseori invocată ca motiv de scuză — nu devine o problemă o dată ce formaţiile au un regim stabil al repetiţiilor şi un repertoriu bine fixat. Pentru stabilirea acestor condiţii, in ultimul timp am conlucrat mai eficient cu Consiliul orăşenesc al sindicatelor, pentru stabilirea împreună a responsabilităţilor şi delimitarea precisă a atribuţiilor. Pentru soluţionarea problemei „mobilităţii" îşi aduce contribuţia şi conştientizarea scopului repetiţiilor, în ideea pregătirii precise a unor spectacole cu dată fixă. — Ce obiective principale urmăriţi în perioada estivală? — Ne-am propus folosirea formaţiilor — şi a programelor deja pregătite — în spectacole prezentate în oraş şi în deplasare (Ocna Sibiului, Dumbrăveni, Făgăraş, Bazna ş. a.). La fel, intenţionăm să folosim elevii şi studenţii ca posofil în vacanţă, în oraş, compleţii dinele goluri din formaţii, datorat® concediilor. Ca genuri de manifestări, ne propunem să organizăm serbări populare tradiţionalei la Săraturi (ansambluri folclorice, cu participarea căminelor culturale din împrejurimi), sărbătorirea secerişului — „Cununa“— la Coveş (o tradiţie de muncă neglijată în ultimii ani) etc. — Tovarăşe director, care a fost pentru dv. experienţa cul- turală cea mai importantă, de la inaugurarea — acum un an şi jumătate — a noului sediu al Casei orăşeneşti de cultură? — O să încerc să vă explic. După unele manifestări artistice, oameni de pe stradă mă opreau şi-şi exprimau mulţumirea pentru ceea ce instituţia pe care o conduc le-a oferit. S-a întîmplat ca, la anumite spectacole (teatru, fanfară), să nu putem oferi bilete pe măsura cererii oamenilor. Aş aminti — încă un exemplu — buna realizare a spectacolului omagial, dat cu prilejul sărbătoririi semicentenarului partidului — un montaj muzicalliterar — in urma căruia spectatorii au spus că „așa ceva nu au mai văzut de mult în Agnita“. Cred că am răspuns tn felul acesta, la In-întrebarea dv. arm? popesc® 1 Asigurarea şi pregătirea cadrelor (Urmare din pag. 1) idei, un alt avantaj l-ar constitui faptul că o parte din forţa de muncă existentă în aceste sectoare poate fi calificată şi utilizată în producţie, reducîndu-se astfel deficitul prin- tr-o folosire mai eficientă a potenţialului uman, prin ridicarea nivelului productivităţii muncii. De pildă, la unitatea „11 iunie", ca urmare a modernizării utilajelor, a crescut producţia de fire cu 820 tone faţă de anii anteriori, în condiţiile în care numărul salariaţilor a scăzut cu 150, numai într-un an. De menţionat ar mai fi că modernizarea s-a făcut pe scheletul vechi, la maşini, priin schimbarea parţială a unor subansamble. Pe undeva, exemplul dat constituie un argument puternic care justifică următorul fenomen: deşi" pînă la sfîrşitul cincinalului capacitatea de producţie a combinatului va spori considerabil, numărul salariaţilor care o vor realiza se va micşora cu 85 ca urmare a creşterii productivităţii muncii, a modernizării producţiei. Ceea ce înseamnă că aceştia vor trebui să fie bine pregătiti profesional pentru a putea face faţă necesităţilor reclamate de procesul de producţie. Totodată, e necesar ca şi programul de calificare al muncitorilor şi de pregătire a cadrelor de specialitate să aibă loc în termene optima. La u» as*meae* lucru s-au gjndit la SheKibsul comitatului d* direcţie p* «JMamâaata» dl* Sibiu. Numai că aici, aşa după cum ne *pn-' nea Nicolae Stanciu, şeful serviciu- lui personal al uzinei, „ ... avem un plan măreţ. Depinde dacă vom reuşi să-l ducem la realizare", şi cu justificările aduse de şeful serviciului, au fost amestecate atît forul tutelar cît * site întreprinderi din Sibiu care ar... atrage o serie de cadre. Considerăm însă că totul depinde de uzină. Numai prin popularizarea acesteia, a locurilor de muncă, a avantajelor ce ie oferă, vor putea fi determinaţi tinerii să se apropie de „Independenţa". Condiţiile de cazare, şcolarizare şi salarizare ce se pot pune la dispoziţia viitorilor muncitori sînt mult mai bune decît în altă parte. N-ar trebui pierdut din vedere că dezvoltarea uzinei reprezinti încă 1/3 faţă de, cea existentă. Aşadar, orice intîrziere va costa mult. E momentul ca selciul personal să privească cu mai mult optimism în perspectivă. Ar fi păcat — altminteri — de tradiţia de care se bucură şcoala uzinei. Astăzi, tot mai mult se vorbeştede creşterea numerică şi calitativă a forţei de muncă. Or, evoluţia factorului demografic nu poate avea loc în condiţiuni corespunzătoare dacă cei chemaţi, prin natura funcţiei lor, să faciliteze fenomenul, nu vor descifra „mecanismul" acestui proces. Tocmai de aceea e necesară studierea detaliată a posibilităţilor şi condiţiilor actuale şi ti se efectuez* *‘udine prognoză pe următorii ani, privind evoluția numerică și structural* * »mut**?*« *£» mute*.