Tribuna Sibiului, octombrie 1971 (Anul 4, nr. 1122-1148)

1971-10-14 / nr. 1133

A In întreprinderile din Mediaş ZESTREA TEHNICĂ poate şi trebuie să fie MAI BINE FOLOSITA! Ridicarea continuă a eficienţei e­­conomice presupune nu numai înzes­trarea întreprinderilor cu cele mai perfecţionate maşini şi instalaţii ci şi atragerea în circuitul activ a tu­turor disponibilităţilor, respectiv ri­dicarea gradului de folosire a capa­cităţilor şi suprafeţelor de producţie, creşterea volumului producţiei glo­bale pe unitate de fonduri fixe, în aşa fel incit productivitatea muncii să crească mai rapid în­ comparaţie cu dotarea tehnică. Reflectînd asupra modului în care organele de partid, comitetele de direcţie s-au angajat în direcţia rea­lizării acestei cerinţe imperioase, re­marcăm grija deosebită pe care Co­mitetul municipal de partid Mediaş o acordă, pe o multitudine de planuri, descoperirii şi punerii în valoare a întregului potenţial tehnic şi uman din întreprinderi în scopul ridicării eficienţei activităţii­­ economice. In acest context se înscrie şi re­centul studiu efectuat la nivel de municipiu, ca şi analiza in biroul Comitetului municipal de partid a acestei activităţi, rezultind concluzia pentru comitetele de partid, organi­zaţiile de bază şi pentru comitetele de direcţie că există un larg timp de acţiune pentru mobilizarea efec­tivă a forţelor existente, de valori­ficare superioară a zestrei tehnice de care dispun unităţile economice me­­dieşene. Evident, realitatea ne arată încă un nivel scăzut de utilizare a capa­cităţilor de producţie, în special la întreprinderile care, în ultimii ani, au beneficiat de serioase fonduri de investiţii. La acestea raportul dintre valoarea fondurilor fixe şi producţia realizată a scăzut în mod nejustifi­­cat. Astfel, la uzinele textile „Tir­­nava“, faţă de anul 1966, cînd s-a rea­lizat 1,30 lei pe 1 000 lei fonduri fixe, în prezent se realizează abia 1,006 lei. La „Emailul roşu“ scăderea este de 0,74 lei, iar la „Vitrometan“ de 0,61 Iei. In acelaşi timp nu putem rămîne indiferenţi faţă de faptul că la „Vi­trometan“ este destul de scăzut ran­damentul maşinilor automate, a pie­selor, că se înregistrează pierderi tehnologice, ce impietează asupra e­­ficienţei activităţii productive. Efortul pentru îmbunătăţirea indi­celui de utilizare a maşinilor rămîne ineficient dacă nu cuprinde în sfera lui ceea ce este esenţial: organizarea superioară a producţiei şi a muncii. In acest sens uzina „Automecanica“. ..Vitrometan“, întreprinderea indus­trială municipală, Fabrica de şuru­buri, „8 Mai“, trebuie sa manifeste mai multă exigenţă în organizarea producţiei, mecanizarea locurilor de muncă, specializarea pe ateliere şi secţii de producţie. In acelaşi timp sarcinile de plan trebuie defalcate în strînsă corelare cu capacităţile de producţie existente, determinindu-se exact locurile înguste sau exceden­tare. Procedînd astfel, la „Vitrome­tan“, s-ar putea utiliza intens pre­sele electropneumatice importate, maşinile de spălat pahare, cabiloul de 30 tone pentru fontă, unele ma­şini de suflat, de carotat, tăiat etc. Că indicele de utilizare intensivă este mic o putem dovedi prin exem­plul maşinilor pentru prelucrarea metalului de la „Automecanica“ fo­losite doar în proporţie de 54—66 la sută, în condiţiile existenţei unui mare „deficit“ de capacitate, chiar în acest domeniu. Astfel de „încărcă­tură“ există şi la „Emailul roşu“ la strunguri, reprezentind 61 la sută, la maşinile de frezat 58 la sută, maşi­nile de rabotat 48 la sută, iar utila­jele atelierului mecanic de la „8 Mai“ sunt folosite abia în proporţie de 34 la sută, cele de la atelierele sculărie ale Fabricii de geamuri 49,2 la sută, „Vitrometan" 64,7 la sută, uzina „Tîr­­nava" 66,2 la sută. îmbunătăţirea radicală a indicelui de utilizare a capacităţilor de pro­ducţie reclamă însă înainte de toate ridicarea coeficientului de schimb, în care sens există rezerve conside­rabile. Dacă, pe ansamblul activităţii, în ultima perioadă acesta a fost îm­bunătăţit, la „Emailul roşu“, „Tîrna­­va“, „Vitrometan“ etc. există unităţi, ateliere şi sectoare ca: Uzina meca­nică gaz metan unde coeficientul de schimb­­este ..abia de 1,2, iar in unele secţii chiar 1. Necorespunzător se desfăşoară activitatea sub acest ra­port şi la atelierul mecanic, ca şi in­secţiile mobilă şi cărămidă de la în­treprinderea industrială municipală, la atelierul mecanic de la Fabrica de geamuri, atelierul mecanic şi sculărie de la Fabrica de şuruburi. Căile şi mijloacele prin care se poate influenţa pozitiv asupra îmbu­nătăţirii folosirii potenţialului tehnic întrec desigur cu mult deficienţele semnalate. Criteriul suprem al valorii oricărei activităţi 11 constituie rezul­tatele practice. De aceea se cere din partea organizaţiilor de partid să ve­gheze asupra modului în care zestrea tehnică a unităţilor — parte inte­grantă din avuţia naţională — este folosită, să mobilizeze toate forţele tehnice şi umane spre o maximă efi­cienţă economică. V. BOŢOC I • I * In numărul de azi Cititorii sesizează • Sport • Publicitate | I • Rubrica de informaţii: AZI... AZI... AZI... | ^ pag. a 2-a­­f/ A Pagina tineretului * pag. a 3-a VIAŢA INTERNAŢIONALĂ v . r. pag. a 4-a | BIBI ST­RASI »5 PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI VA ! ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN AN­I IV nr. 1133 foi 14 octombrie 1971 4 pagini 30 Bani I.T. Sibiu. Autobuzele sunt pregătite pentru a pleca in cursă in campania agricolă de toamnă. Fiecare zi, fiecare ora valorează tone de produse puse la adapost, sute de ha de terenuri însâmînţate Organizîndu-şi mai bine munca, lucrătorii de pe ogoare înregistrează in aceste zile rezultate meritorii în ampla acţiune de strîngere a re­coltei de cartofi, sfeclă de zahăr, porumb, struguri, fructe, legume ş. a., de pregătire temeinică a producţiei agricole a anului viitor. In multe cooperative agricole şi întreprinderi agricole de stat se foloseşte in­tens fiecare oră prielnică lucrului în cimp, s-a organizat munca în schimburi prelungite, pentru ca întreaga capacitate de lucru a unităţi­lor să fie valorificată superior. Redăm secvenţe din munca intensă desfăşurată in aceste zile pe ogoare. C.A.P. Loamneş. Cooperatorii sunt mobilizaţi la recoltarea cartofilor de pe ultimele hectare din cele 100 pla­nificate. Zilnic în această acţiune sunt antrenaţi 100 oameni, alături de ate­laje, remorci, camioane, astfel încît pînă în prezent au fost livrate sta­tului 435 tone de cartofi din cele 710 prevăzute. S-a început şi recoltatul strugurilor, strîngindu-se producţia de pe 5 din cele 41 ha de podgorie. La semănat grîu se lucrează cu 4 semănători, aşa încît la zi s-au reali­zat 330 din cele 580 ha planificate, după ce s-a terminat însămînţarea orzului de toamnă. C.A.P. Armeni. Aici se lucrează intens la recoltarea sfeclei de zahăr, acţiune la care participă zilnic 160 oameni, la recoltarea porumbului pentru boabe, unde sunt antrenaţi 180 oameni. La această ultimă lu­crare se realizează o viteză zilnică de 10 ha. Mecanizatorii sunt mobili­zaţi la pregătirea patului germinativ şi la însămînţări. Lucrînd cu 4 se­mănători, ei realizează zilnic o vi­teză de 40 ha la însămîntatul griu­lui, astfel că „la zi" au fost trecute la realizări 220 din cele 550 ha, după ce semănatul orzului pe cele 150 ha planificate s-a încheiat. C.A.P. Alămor. Alături de alte ac­ţiuni, s-a organizat recoltarea porum­bului pentru boabe, unde participă sute de cooperatori care reuşesc să pună la adăpost zilnic producţia de pe 20 ha, ceea ce creează condiţii bune pentru eliberarea terenurilor, pregătirea patului germinativ şi în­sămînţarea griului de toamnă. C.A.P. Şeica Mare. Participînd în masă (zilnic cca 300) la recoltatul cartofilor, cooperatorii de aici au în­cheiat această acţiune pe 97 din cele 100 ha planificate. Acum majoritatea forţelor de muncă sunt mobilizate la recoltarea porumbului pentru boabe, a strugurilor etc., la pregătirea patu­lui germinativ şi însămînţarea griu­lui. La această ultimă acţiune sunt înregistrate 121 ha din cele 719 pla­nificate. C.A.P. Ighişul Vechi. Cooperatorii au obţinut cca 18 000 kg cartofi la fiecare din cele 90 ha cultivate, au livrat statului 300 tone, astfel incit sunt toate condiţiile pentru ca indi­catorul anual planificat la producţia marfă, de 600 tone, să fie Îndeplinit exemplar, C.A.P. Ludoş. Faţă de venitul anual planificat de la grădina de legume, de 102 000 lei, din vînzarea celor 75 tone de castraveţi, 17 tone de ceapă, 8 tone de ardei, 8 tone de tomate cooperatorii au obţinut un venit de 145 000 Iei. Avînd în vedere că se estimează o depăşire cu cel puţin 50 tone a producţiei planificate la varză, există condiţii ca din livrarea aces­tui produs să se mai realizeze un venit de cca 35 000 lei, ceea ce în­seamnă că în acest an cooperatorii se vor mîndri cu obţinerea unui ve­nit suplimentar de cca 80 000 lei de la grădina de legume, care în acest an a ocupat 20 ha. C.A.P. Broşteni. Cooperatorii au în­cheiat recoltarea cartofilor şi a sfe­clei de zahăr, livrînd statului 810 tone de sfeclă şi 47 tone cartofi şi depăşind astfel sarcinile asumate. Se lucrează intens, cu două semănături, la însămînţatul griului, unde­­ s-au înregistrat, la realizări, 110 din cele 230 ha prevăzute. C.A.P. Bogatu Român. Mai mult de 300 cooperatori sunt antrenaţi zilnic la recoltarea sfeclei de zahăr şi 100 la recoltarea porumbului pentru boabe, după ce s-a încheiat acţiunea de punere la adăpost a producţiei de sfeclă furajeră — de pe 20 ha — şi cartofi de toamnă — de pe 40 ha. După îndeplinirea sarcinilor în pri­vinţa secarei masă verde — 20 ha — şi a orzului — 40 ha, se lucrează in­tens la însămînţarea griului de toam­nă, acţiune unde s-au realizat 183 din cele 400 ha planificate. Bucuroşi de roade­­ şi strădanii... taţilor, celor mai vîrstnici în rezol­varea unor probleme acute din di­verse domenii creionează un amplu tablou al dragostei de muncă. Să spi­cuim cîteva fapte: • Toamna ne cheamă să-i înţele­gem pulsul. Chemarea muncii harnice a avut răsunet frumos, tineresc în şcolile sibiene. Viitorii specialişti pe magistralele energeticii româneşti şi-au îndreptat paşii spre Daia şi Apold, dar au lucrat cu bune rezul­tate şi în Sibiu, la Şcoala generală 19. • Revin in bănci viitorii dascăli. Educatorii lor au de ce să-i întîm­­pine — la prima oră — cu felicitări. Pe ogoarele Cristianului au dovedit că ştiu bine nu numai pedagogie ci că au deprins obişnuinţa sănătoasă a muncii fizice. Deprinderi pe care le vor transmite — mîine — elevilor... într-o neîntreruptă ştafetă a abnega­ţiei. • „Elevii Centrului şcolar tehnic­­profesional continuă lucrările la pa­tinoarul artificial“. Un răspuns con­cis, extrem de concis dar cu un con­ţinut bogat. Căci nu-i uşor dintr-un mărăciniş să scoţi — tu şi alţii — un loc al bucuriei şi al plăcerii tinereşti pentru sport... • Viitorii meşteri în depouri şi pe locomotivele ce brăzdează ţara se află la Cirţişoara. S-au dus să dea o mină de ajutor la recoltatul cartofilor. Apoi, se­ vor întîlni, în adunare generală U.T.C. spre a dezbate căile pentru îmbunătăţirea muncii de educaţie po­li­tico-ideologică. Cînd vor vorbi des­pre educaţia prin muncă şi pentru muncă vor avea la îndemînă exem­ple concrete. Aşa totul va fi convin­gător şi eficient... • Sibiul îşi înnoieşte haina edili­tară. Noul centru civic — Piaţa Uni­rii — se afla în centrul preparative­­lor. Se dărimă vechiul inestetic pen­tru a face loc noului arhitectonic. Mîine, trecînd pe largile artere scăl­­date-n soare, foşti elevi de la Liceul „Gh. Lazăr“, U.P.A.S., „Independenţa“ etc. vor spune cu mîndria datoriei civice împlinite: „Aici am pus şi eu umărul“. Secvenţe, mărturii, preocupări. A­­gendă cu vorbe puţine şi fapte multe. Aşa se clădesc înfăptuirile de azi şi de mîine. Aşa se făureşte omul de azi şi omul de mîine . .. (V. A.) „Ce aveţi pe agenda preocupărilor actuale?“ Iată o întrebare al cărei răspuns sună, în aceste zile, aproape invariabil cînd e vorba despre ute­­ciştii care-şi pregătesc, în şcoli, ur­cuşul spre lumină şi priceperi noi. Este vorba de strădanii şi roade ale muncii patriotice din săptămînile a­­cestei toamne. Bogat izvor de toni­fiante rezultate — nu doar în plan material — ajutorul dat fraţilor şi Ataşamentul faţă de uzină, faţă de colectiv Uzina „Independenţa“ Sibiu. Puternică citadelă industrială unde spiritul muncitoresc se află mereu în acţiune. Istorie şi zări de lumină — imaginea uzinei poartă acum însemnele unei noi dezvoltări. Mai presus de orice, uzina ţi se înfăţişează ca un centru al celor mai fierbinţi năzuinţi. Dincolo de maşinile şi utilajele moderne, de înaltă tehnicitate, preocupările mun­citorilor de aici, inscripţiile lor ferme („nici un gram de metal în plus — nici un gram pierdut“.. ) trădează temperatura vie a prezentului socialist la care trăieşte întregul colectiv al uzinei. Prima cunoştinţă cu aceşti oameni minunaţi şi realizările lor o facem la secţia mecanică III, secţie care păstrează de 8 ani „Diploma de fruntaşă în întrecerea socialistă pe uzină“. Secretul acestui fapt? Sentimentul utilităţii, a r­aportului crea­tor pe care fiecare muncitor înţelege să-l aducă la bunul mers al producţiei. Sunt oameni diferiţi ca vîrstă şi receptivitate, ca meserie şi aspiraţii, oameni trăind însă aceeaşi fidelitate faţă de uzină, faţă de colectiv, faţă de muncă, mărturisită zilnic la un alt nivel de exigenţă. Reflex direct şi perpetuu al respon­sabilităţii de muncitori comunişti. Primele date legate de secţie, de colectivul de aici, speciali­zat în unelte pneumatice, ni le oferă maistrul principal Nicolae Comşa. Aflăm că, deşi profilată pe unelte pneumatice din 1856, în cadrul secţiei s-a organizat şi un atelier de lanţuri cu role. Maşinile, care înainte funcţionau pe bază de transmisie, au fost înlocuite cu utilaje moderne, de mare productivitate. In 1952 aici o echipă din cadrul secţiei a semnat certificatul de naştere a primului ciocan pneumatic de abataj. A urmat apoi o perioadă de tipizare a noului produs, ajungîndu-se în cele din urmă la executarea celor 3 tipuri de ciocane de abataj de 10, 12 şi 14 kg, la proiectarea cărora un aport substanţial l-a avut şi tehnicianul Miron, Munteanu. După explicaţiile de înaltă profesionali­tate, după aerul familiar cu care iţi vor­beşte. ii bănuieşti dintru început pasiunea şi legătura adîncă nu de suprafaţă, cu viaţa şi munca acestui colectiv. II rog să-mi povestească ceva, ceva care să poarte semnificaţia unei tradiţii în viaţa de producţie a secţiei. „Tradiţie? ... Am intrat in uzină in 1953. La început ca strungar, apoi, ajutat de uzină, am urmat şcoala de maiştri. A fost de-ajuns să simt o dată pulsul uzinei, oamenii lingă care muncesc şi de-atunci am rămas legat de meserie, de colectiv“. Să fie oare aceasta tradiţie? Da şi nu. Pentru că tradiţie înseamnă geniul acela grav şi inepuizabil de a cheltui viaţa cu pasiune şi dăruire pentru meseria aleasă, de a rămîne mereu credincios colectivului, sarcinilor ce-i revin în contextul larg stimulator al uzinei. Nu este o remarcă de complezanţă, în cei 19 ani de muncă maistrul Nicolae Comşa a dovedit tot timpul că merită încrederea ce i s-a acordat, achitîndu-se cu Tradiţi muncitoreşti onoare de fiecare sarcină încredinţată. Este de altfel şi părerea ing. Mihai Costea, şeful secţiei mecanică III, care avea să ne dezvăluie un alt aspect cu putere de tradiţie în colectivul pe care-l conduce. „Avînd în vedere că sarcinile secţiei au sporit în ultima vreme, înregistrînd un ritm de creştere de peste 15 la sută de la an la an, oamenii au învăţat că nu e totul numai să-ţi în­deplineşti sarcinile, ci să-ţi dai tot concursul pentru rezolvarea lor, indiferent cui aparţin“. Convertit în mii de u­i­lanţ cu role necesar agriculturii noastre socialiste, în tone de utilaj minier, în însemnate cantităţi de piese de schimb şi utilaje pneumatice, efortul comun al oamenilor cîştigă in intensitate şi dăruire. Dar cea mai scumpă tradiţie a colectivului — îmi spunea inginerul Mihai Costea — dincolo de faptul de a fi sever cu sine însuşi, este sentimentul conştiinţei de proprie­tari şi beneficiari ai mijloacelor de producţie. Conştienţi că maşinile le aparţin, oamenii s-au specializat în repararea ma­şinilor automate, obişnuindu-se ca fiecare schimb să predea maşina în stare perfectă de funcţionare. La noi, ne relata un muncitor de la atelierul de unelte pneumatice, s-a împământenit ca la sfîrşitul fiecărei săptămîni să se facă o revizuire totală a maşinilor. De asemenea, au luat fiinţă brigăzile care urmăresc modul cum sunt întrebuin­ţate maşinile, iar in cadrul adunărilor de grupă sindicală se face opinie împotriva celor care nu le folosesc in mod cores­punzător. Ucenicii noştri­­ avea să ne confirme Miron Munteanu, şeful atelierului unelte pneumatice — ştiu încă de pe acum ce preţ se pune pe această problemă în cadrul secţiei. Fidelitatea faţă de uzină, faţă de colectiv o regăsim şi în consumul continuu de inventivitate şi inteligenţă tehnică a multor meseriaşi din cadrul secţiei. Deşi activitatea lor nu face obiectul unui dosar de inventar, iniţiativa, operativitatea şi priceperea oamenilor noştri — spunea ing. Mihai Costea — este lăudabilă. Un exemplu concludent — inovaţiile şi raţiona­lizările lui Carol Menter, şeful atelierului lanţ cu role, însu­mează peste 900 000 lei economii postcalculate. Maturitatea colectivului se dovedeşte şi în promptitudinea şi competenţa cu care răspunde nevoilor producţiei... „S-a în­­tîmplat uneori ca la strungurile universale procesul de pro­ducţie să fie strangulat din cauză că anumite repere necesitau alte S.D.V.-uri, altă tehnologie decît cele existente. Este cazul reperului CP 19-08 corp robinet, corp perforator PR18 etc. Pe baza rezervelor­ atelierului am reușit să descongestionăm strun­gurile universale, modificînd tehnologia pentru strungurile re­volver". Aflu de la inginerul Costea că Miron Munteanu şi-a înscris numele la foc de cinste şi în acest domeniu, aducîndu-şi con­tribuţia la proiectarea ciocanelor de abataj de 10, 12, 14 kg, la proiectarea unui dispozitiv care a înlocuit munca manuală a tuturor lăcătuşilor de la montaj, la executarea unor noi tpuri de suporţi de cuţit pentru strungurile paralele etc. Tată, aşadar, citeva preocupări menite să confirme grija de nni gospodari a muncitorilor de la mecanică III şi interesul deosebit pentru bunul mers al producţiei. V. K A SIN ARE AN­U După 9 luni de activitate, la L­­. S. jignita: 11857 hl de... rebuturi organizatorice şi tehnice S3 vezi şi să nu-ţi vină să crezi: o întreprindere agricolă care an de an îşi consolidase poziţia de fruntaşă a producţiilor animaliere, un colec­tiv de muncă bine închegat, care îşi dovedise an de an capaci­tatea organizatorică şi potenţialul creator prin remarcabile rezultate, de producţie încheie bilanţul activităţii pe primele nouă luni ale acestui an intr-o postură puţin onorabilă: 11857 hl de lapte MINUS la producţia marfă planificată. Ce fenomene au fost în stare să deregleze atît de mult un organism care funcţionase normal ani şi ani în şir? Cauze o­­biective? Sau poate subiectivismul şi-a făcut „vad" in funcţionalitatea or­ganizatorică a unor colective de mun­că? Sau poate o împletire nefericită a acestor două categorii de fenomene? Există posibilitatea redresării acestei situati care — desigur — are doar caracter întîmplător la I.A.S. Agnita? Ce se preconizează a se întreprinde urgent și eficient în acest sens? Iată întrebări la care încercăm să găsim răspunsuri cu ajutorul medi­cului veterinar Horst Friedrich Schmidt, directorul unităţii. „Lucru­rile aşa se prezintă: în primele trei trimestre am realizat doar 75 la sută din producţia marfă planificată pe această perioadă. Dacă pe aceeaşi perioadă am înregistrat un minus de 11901 hl lapte de vacă la producţia totală, din această cantitate 11 857 hl sunt producţie marfă. Deci aici este sectorul unde trebuie să acţionăm“. Pentru a acţiona însă în cunoştinţă de cauză se cere efectuarea unui studiu profund al cauzelor care au generat aceste nerealizări. Ca principală cauză a acestei stări necorespunzătoare de lucruri trebuie arătată insuficienta preocupare a fos­telor conduceri ale celor două foste I.A.S. (Agnita şi Ruja — care for­mează astăzi unitatea) pentru reali­zarea unei baze furajere corespunză­toare şi introducerea unei alimentaţii raţionale, complete. Fără îndoială, inundaţiile catastrofale din mai 1970 şi-au pus o puternică amprentă asu­pra realizării bazei furajere necesare. Dar, după cum in unele ferme s-a reuşit în cea mai bună parte asigu­rarea unor nutreţuri de bună cali­tate, in cantităţi îndestulătoare, tot la fel se putea proceda în acele ferme unde strînsul furajelor în vara şi toamna anului 1970 s-a desfăşu­rat... în virtutea inerţiei. Să exem­plificăm. In anul 1970, conducerea şi întregul colectiv de lucrători din ferma mixtă Zăvoi (şef de fermă in­giner Augustin Cîmpeanu) au desfă­şurat o activitate susţinută pentru realizarea unei baze furajere bune. Datorită acestui fapt, în acest an sar­cinile de producţie ale acestei ferme sunt îndeplinite într-o proporţie mult mai mare decît în majoritatea fer­melor animaliere. De asemenea, me­rită a fi relevată activitatea desfăşu­rată de colectivul fermei Noistat — condusă de tehnicianul Gheorghe Stanciu. Aici oamenii s-au convins că se poate obţine o producţie bună de lapte şi fără exces de concentrare în raţiile furajere. Acest aspect al realizării producţiei a fost subliniat în mod expres de către directorul I.A.S. Agnita. „Producţii medii anuale de 3 000—3 200 hl lapte de la fiecare vacă furajată se pot obţine şi fără concentrate, afirmă dr. Horst Frie­drich Schmidt. Muncitorii de la fer­ma din Noistat au acordat o atenţie deosebită calităţii nutreţurilor. Daci se face un calcul al preţului de cost al litrului de lapte obţinut în aceste condiţii, se argumentează că, în ca­zul neutilizării concentratelor, se realizează un litru de lapte de vacă cu o cheltuială de 1,30—1,40 lei, in timp ce folosirea în exces a concen­tratelor în raţia furajeră încarcă preţul de­ cost la 1,80—2,50 lei per litru“.­ Şi medicul veterinar Horst Frie­drich Schmidt — care se declara, dintru început, adept entuziast al ideii reducerii şi scoaterii concentra­telor din raţia furajeră a vacilor cu lapte — afirmă că, la rumegătoare, concentratele nici nu sunt şi nici nu pot fi folosite cu maximum de efi­cienţă, datorită specificului de fura­jare a acestor animale. In cazul cînd concentratele se acordă în raţie fără grosiere, atunci concentratele cele mai scumpe nutreţuri­­ sunt valori­ficate insuficient. „De aceea îmbră­ţişez entuziast ideea obţinerii unor producţii bune de lapte de vacă fără folosirea concentratelor în raţie fu­rajeră“, afirmă directorul I.A.S. Agnita. Cunoscînd care era atmosfera de lucru în colectivele de muncă ale fostei I.A.S. Agnita, ne permitem să observăm că azi această atmosferă — de optimism realist, stenic — a rămas aproape de domeniul trecutu­lui. Directorul unităţii ne demonstrea­ză — negru pe alb — că în unele ferme lipsesc lucrătorii buni în sec­torul zootehnic, nu puţine sunt zilele cînd loturi întregi de animale ră­­mîn neîngrijite, aici neefectuîndu-se nici mulsul, cum a fost cazul chiar la ferma de animale de elită de la Coveş. De altfel, aici conducerea în­treprinderii a acţionat hotărit: ingi­nerul Gheorghe Doina, care manifes­tase lipsuri în activitatea sa, a fost schimbat de la conducerea fermei. In alte ferme, însă, datorită lipsei locuinţelor pentru muncitori, se lu­crează cu oameni necalificaţi. Şi aici există o anumită contradicţie. Foru­rile tutelare nu acordă fonduri bă­neşti pentru construirea locuinţelor necesare muncitorilor fermei, iar a­­cest fenomen determină fluctuaţia mare a lucrătorilor, generează o stare de instabilitate a cadrelor de bază din ferme. De asemenea, conducerea unităţii îşi manifestă insatisfacţia faţă de ac­tivitatea unor şefi de ferme, cum sunt inginerul Iile Tufă, de la ferma vegetală Ruja, dr. Gheorghe Păcu­­raru, de la ferma porcine ZSro., teh­nicianul Nicolae Roman, de la ferma Şoroştin, inginerul Ioan Ţucudeanu, de la ferma Metiş. Dar mai puţin au fost relevate — în discuţia purtată —, aspectele ajutorului acordat şefilor de ferme de către conducerea uni­tăţii, îndrumarea concretă a colective­lor de muncitori, spiritul de previ­ziune ce trebuie să caracterizeze munca celor care conduc destinele producţiei animaliere la Agnita. Acestea sunt însă actualele stări de lucruri. La acest capitol s-ar mai putea adăuga faptul că alimentaţia defici­ (Continuare tn pag. e ll-a) GH. GRAMTER II lex Pe g ■ INSTITUTUL PENTRU RE­LAŢII CULTURALE DIN STUT­TGART a acordat, la 9 octom­brie, profesorului dr. Cornel Iri­­mie, directorul Muzeului Bru­­kenthal din Sibiu, medalia pen­tru contribuţia la dezvoltarea relaţiilor culturale internaţionale. ■ IN ULTIMII ZECE ANI, ca urmare a accidentelor pe auto­străzi, în Franţa au fost afectate aproximativ 2 000 000 de per­soane. Numai în 1970, 319 544 de persoane au avut de suferit de pe urma accidentelor de circu­laţie; 50 000 dintre aceştia au rămas infirmi pentru toată viaţa. In prezent, potrivit datelor ofi­ciale, în fiecare ora, pe şoselele Franţei mor două persoane. ■ STELAN MERNER, om de afaceri din Stockholm, anunţase că se află în posesia unei hărţi... de aur. Necunoscută pînă în pre­zent, harta reprezintă o porţiune din Munţii Cordilieri, unde s-ar afla însemnate cantităţi de aur, pretindea el. Stefan Merner a în­fiinţat o societate intitulată ,,Co­moara Cordilierilor’­şi a reuşit să vindă 2 000 de acţiuni, promi­­ţînd cumpărătorilor naivi divi­dende în proporţie de 100 la su­tă. Numai că acţionarii nici nu au apucat să viseze încă la co­moara din munţi şi Merner s-a făcut nevăzut cu întreaga sumă provenită din vînzarea acţiu­nilor... ■ NOUA DINTRE CEI MAI BUNI BALERINI AI TRUPEI DE BALET DIN BUENOS AIRES şi-au pierdut viaţa în urma pră­buşirii avionului in care se a­­flau, în estuarul fluviului La Plata din Patagonia anunţă a­geniţia Reuter. Printre ei se află și Norma Fontenta, căreia i se decernase in 1968 „Steaua de auri" la festivalul internațional de dans de la Paris.

Next