Tribuna Sibiului, octombrie 1971 (Anul 4, nr. 1122-1148)

1971-10-14 / nr. 1133

Anul IV, nr. 1133 VIAŢĂ • MUNCĂ • EDUCAŢIE• RĂSPUNDERE • VIAŢĂ* MUNCĂ* EDUCAŢIE* RĂSPUNDERE • VIAŢĂ* MUNCĂ* EDUCAŢIE* RĂSPUNDERE INA­TIN­TUL­­UI î­î Din amfiteatre­­ în lumina cîmpurîlor Studenţie — vară nostalgică. Studenţie — rampă de lansare a visurilor precis conturate. Iată-i pe aceşti oameni ai amfiteatrelor şi bibliotecilor prezenţi acum, in această toamnă rotundă de rod, in lumina cîmpurilor. Cele 26 de studente din anul al IV-lea al Facultăţii de agricul­tură din cadrul Institutului agro­nomic Cluj lucrează de mai bine de o săptămină la ferma nr. 24 „Viile Sibiului“ a I.A.S. Sibiu. Fe­tele au devenit familiare localni­cilor, obişnuiţi să le vadă la cea­surile şapte ale dimineţii, zorite, cu unelte de muncă, spre loturile fermei. Organizate ca într-un ade­vărat „stat“, studentele au în a­­fara programului de lucru, fiecare, responsabilităţi bine stabilite: păs­trarea curăţeniei şi ordinii dormi­toarelor, înregistrarea cantităţilor de cartofi recoltate, urmărirea frecvenţei... După terminarea lu­crului în cîmp, munca este conti­nuată la fermă, unde se vizitează grajdurile şi silozurile, pentru a urmări practic modul cum se conservă cartofii de săminţă pe timpul iernii, îmbinînd în acest fel practica recoltării, sortării şi însilozării cartofilor, cu cunoştin­ţele teoretice dobândite la cursuri, şi cu discuţiile purtate cu spe­cialiştii fermei asupra problemelor pe care le ridică viaţa, de zi cu zi, într-o unitate agricolă. Sub aspectul muncii propriu-zi­­se — îmi relata şeful fermei ing. Radu Neagoş — ne declarăm to­tal mulţumiţi. Calitatea muncii a­­cestor tinere este la nivelul cerin­ţelor actuale ale agriculturii. Pro­gramul lor începe la 7, acest „7“ fiind oră de precizie. Iată realiză­rile prezentului: 30 tone sfeclă fu­rajeră rînduită în grămezi, 35 to­ne cartofi manipulate, sortate şi transportate. Şi tot timpul nu s-a pierdut din vedere — dezideratul pretins — calitatea. Sub alte as­pecte? Le sînt caracteristice vese­lia, conştiinciozitatea şi solicitudi­nea promptă cu care răspund ape­lurilor noastre (duminică, la ape­lul făcut de conducerea fermei de a lucra cîteva ore, tinerele au răs­puns „prezent“, realizînd în plus 7 tone cartofi recoltaţi­, bunacu­­viinţă şi înţelegerea reală a speci­ficului şi perspectivelor meseriei pe care ţi-au ales-o". La ferma din Ruşi a I.A.S. Sibiu, grupa studenţilor din acelaşi an IV toţi cei 38 aspiranţi la inginerie — privesc entuziast realităţile. In mijlocul lucrătorilor fermei, se simt bine. „Am fost primiţi cu multă solicitudine. Nici nu ne aş­teptam să avem condiţii atît de bune de viaţă la ţară. Cit despre muncă, nouă nu ne place să stăm cu mîinile în sîne. (Vasile Ilea, student, secretar al asociaţiei stu­denţeşti a anului IV al Facultăţii de agricultură). „Am mai făcut practică şi-n alte unităţi, dar aici ne simţim într-adevăr ca într-o familie“. (Radu Munteanu , stu­dent). I-am văzut pe aceşti băieţi ini­moşi în iureşul muncii, la strînsul cartofilor, la încărcatul remorci­lor. Deşi sacul de 80 kg este prea greu pentru unele braţe, stringîn­­du-se 2—3 lingă obstacolul asal­tat, încarcă remorca într-un timp mai scurt decît prevede norma. „Da ce, noi lucrăm după normă? Noi muncim cu sentimentele noas­tre, iar dragostea, plăcerea, n-au norme“. (Un băiat cu ochi albaş­tri, care a declarat expres că nu doreşte să-i apară numele în ga­zete). Munca băieţilor este apreciată aici, la ferma vegetală Ruşi. „Sunt mulţumit de ei, îmi dau reale sa­tisfacţii. Pe lingă faptul că au a­­dus o atmosferă de tinereţe şi lu­mină în fermă, băieţii ne sunt foarte utili. Lucrează fiecare cît doi. Consider că avem datoria să facem totul pentru reuşita practicii lor“ (tehnician Teofil Cadar, şeful fermei). Important ni se pare faptul că aceşti tineri entuziaşti nu se plîng de prea multă muncă; ei îşi ex­primă dorinţa ca munca lor să fie cît mai eficientă şi mai utilă so­cietăţii şi — fără îndoială — lor înşişi. C. VILCEANU Concursul republican „Miini măiestre", ediţia a III-a, 1971 — Peste cîteva zile SIBIUL va găzdui faza pe ţară a concursului „Mîini măiestre" iniţiat de Comi­tetul Central al Uniunii Tineretu­lui Comunist, Ministerul Indus­triei Uşoare şi U.G.S.R. V-am ru­ga să faceţi cîteva referiri privind desfăşurarea ediţiilor anterioare.­ ­ Concursul „Mîini măiestre“ a intrat în tradiţia unităţilor economice cu profil textil. Există, aş spune, o experienţă pozitivă reflectată de re­zultatele obţinute în cadrul desfă­şurării etapelor anterioare ale com­petiţiei. In ediţia 1969, judeţul Sibiu a fost reprezentat onorabil, la faza pe ţară, desfăşurată la Arad, obţi­­nind locurile III, IV şi V, în pre­zent, la nivelul judeţului, avînd în vedere faptul că etapa de masă a concursului s-a epuizat, pot spune că cei trei indicatori urmăriţi: PRO­DUCŢIA — CALITATEA — DISCI­PLINA s-au realizat în condiţii mai bune decît pînă acum. Adică, faţă de perioada trimestrului I (con­cursul s-a declanşat în luna aprilie, printr-o probă practică) în trimestrele II şi III s-a realizat un salt calita­tiv, în îndeplinirea sarcinilor de pro­ducţie, atingerea indicelui calitativ, reducerea numărului de absenţe ne­motivate. —în ce constă faza actuală a concursului şi cine sunt partici­panţii sibieni aliniaţi la startul întrecerii? — Ultima fază a concursului va începe cu o preselecţie. Cei 120 de tineri filatori şi ţesători din ţară vor susţine o probă scrisă, eliminatorie. In urma acestei probe vor fi selec­ţionaţi 8 ţesători şi 8 filatori care vor participa la o a doua probă, des­făşurată sub forma unui concurs tip „Cine ştie meserie, cîştigă“, după desfăşurarea căreia vor fi desemnaţi primii 3 cîştigători ai concursului. Judeţul Sibiu se va prezenta în competiţie cu 8 filatori şi 3 ţesători de la unităţile textile „Libertatea“, „Dumbrava“ (Sibiu), „Firul roşu“ (Tăl­­maciu), „Progresul“ (Orlat), „Tîrna­­va“ (Mediaş), „11 Iunie", „Mătasea roşie“, Uzinele textile (Cisnădie). — Există impresia că, dacă se poate vorbi de o preocupare pen­tru antrenarea şi mobilizarea ti­nerilor la nivelul etapelor jude­ţene şi republicane ale concursu­lui, nu acelaşi lucru se poate spu­ne şi despre modul organizării şi desfăşurării fazelor de masă. Ce părere aveţi? — Trebuie subliniat faptul că prin aceste concursuri nu se urmăreşte aspectul festivist-spectacular, ci, în primul rînd, eficienţa economică (în­deplinirea indicatorilor amintiţi), popularizarea tinerilor evidenţiaţi în mod deosebit şi a meseriilor de ţe­sători şi filatori, într-un judeţ, ca al nostru, cu pondere însemnată în in­dustria textilă. într-adevăr, există din păcate, un soi de superficialitate şi o slabă preocupare faţă de desfă­şurarea etapelor de masă ale con­cursului. De pildă, la uzinele cu tradiţie: „Libertatea" şi „Dumbrava" Sibiu, din lipsa preocupării se­cretarilor organizaţiilor U.T.C a Co­mitetului municipal al U.T.C. şi a celorlalţi factori, faza de masă nu a reuşit să antreneze şi să capaciteze întregul potenţial de forţe al tine­rilor. N-a fost — cu alte cuvinte — elocventă. Dimpotrivă, acolo unde cei trei factori: comitetele U.T.C., sindicale şi de direcţie au înţeles importanţa educativa şi calitativă a acestei acţiuni rezultatele au fost mai mult decît cele scontate. Exemple? „Tîrnava", „Firul roşu", Uzinele textile Cisnădie. Dovezi că... se poate! Discuţie consemnată de C. BLOOS Maria Dine, tehnician in labo­ratorul termotehnic din cadrul sectorului de cercetare al Cen­tralei industriale de gaz metan Mediaş efectuînd analiza ga­zelor arse cu ajutorul aparatu­lui ORSAT Foto: FRED NUSS -I­I Cu şeful secţiei economice a Comitetului județean Sibiu al U.T.C., despre: Cadru din noul laborator de mecanică, cu 36 locuri, al Li­ceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu Tribuna Sibiului RECURSURI FĂRĂ ISTORIE „Ale tinereţii valuri“ — laitmotiv „Maj­oritarii“ decid ! Despre tineri, tinereţe, prezenţă so­cială s-a scris dintotdeauna. Se scrie mult pretutindeni, se scrie foarte mult la noi, în România socialistă, pentru că şi acesta e un semn de înaltă grijă, preţuire şi atenţie. In contextul de astăzi, în contextul u­­nui efort fără precedent, al unei opere sociale fără egal cum este cea pe care o înscriem azi în istorie nu ne-ar fi permis, sub imperiul nici unei scuze, să ignorăm pregătirea, creşterea celor tineri. Efortul de ani şi decenii nu ne-a fost, desigur, fără răsplată. „Avem un tineret minunat“ — se spune, s-a spus în nenumărate ocazii. Aşa este! Tocmai din acest punct gîndite fap­tele minoritarilor, ale celor certaţi cu tot ce-i cinste şi lege, nu-şi află nici­cum acoperire. Ba, adesea pînă şi explicaţiile de rigoare înoată într-un cerc ce pare (şi este pînă la un loc) fără ieşire ... ... „Mircea F. din Sibiu şi-a răpit 15 ani din viaţă" — aşa ar putea în­cepe radiografia vieţii acestui „tînăr“ care, măcar datorită „încărcăturii“ anilor de acum nu mai poate invoca întru apărare „vîrstă necoaptă“. Aproape trei decenii şi jumătate azi, aproape două atunci cînd a făcut pentru prima oară cunoştinţa sălii de judecată. Vîrste şi coborîşuri acolo unde ar fi putut fi vorba de vîrste şi urcuşuri... Abia trecuse pragul majoratului — era in 1955 — şi viaţa lui a luat tur­nura pe care i-o cunoaştem din do­sarul ultim, judecat recent în in­stanţă de recurs. Un recurs fără isto­rie şi fără şansă ... — Ţi-ai irosit viaţa Mircea F.... — întîmplări nenorocite ... — Ce-i aia o întîmplare nenorocită, Mircea F.? — Pentru mine, cînd mă prinde .. „ Apoi, începutul, faptul că nu m-am mai oprit la timp... Asta (se referă la ultimul furt — n. n.) chiar că a fost nenorocire. Am spus şi în cerere: eram beat... — „Pentru mine, cînd mă prinde .. Aceasta-i cinism, nu crezi? Cum mult cinism e şi în prima d-tale declaraţie. Cinism şi minciună. “In seara aceea eram beat şi din această cauză nu-mi aduc aminte despre (sic!) fapta care mi se pune în sarcină“. — Am minţit... apoi am recunos­cut. — De ce ai făcut recurs? — E mult doi ani pentru faptă (fur­tul unei motociclete — n. n.) — Cite condamnări ai avut? — Vreo 6—7. (Spune cifrele fără să clipească. Apoi tace. Parcă face efor­turi să-şi aducă aminte. Ar avea ce. Anii ... 1955, 1959, 1959, 1960, 1966, 1969, 1969 şi Ultima „ispravă“, 1971. Furt, furt calificat, abuz de încredere, furt, conducere fără permis, furt din avutul personal. Caracterizare: „Indi­vidul are la activ mai multe infrac­ţiuni. După eliberare din penitenciar nu se încadrează în câmpul muncii. Frecventează bufetele, restaurantele. Este în anturajul elementelor infrac­ţionale. A fost adesea atenţionat. Etc., etc., etc.­. Atunci? Atunci, nu „e mult doi ani“, Mircea F. Societatea se apără, trebuie apărată de apucăturile unora ca tine. Cei mulţi, cei despre ale căror acti­vitate şi viaţă tovarăşii lor mai vîrst­­nici spun „tineri cu care ne mîndrim“ nu acceptă, nu pot accepta putregaiul, nu au acest drept. Legea Ie dă lor dreptate pentru că aşa e normal, aşa e logic, aşa e sănătos. Ei, cei mulţi, majoritarii te condamnă. Ei au drep­tate! .. Vă rog să aveţi în vedere că sunt un element tînăr şi am doi pă­rinţi bătrîni care aşteaptă sprijin de la mine“. Aşa sună motivaţia recursu­­lui unui alt tînăr de... 29 de ani, Mircea P., condamnat pentru furturi repetate de automobile ... Cîteva elemente adiţionale profi­lează, însă, cu totul altfel faptele ce­luilalt Mircea. De ani de zile n-a mai lucrat, de ani de zile străbate ţara în căutare de „chilipiruri“. Reci­divist, a atras şi pe alţii în „jocul“ necinstit al fugii de muncă, al furtu­rilor, al traiului uşor, de pe urma comercializării unor bunuri furate. De ani de zile, nu-l mai interesează părinţii, ci doar ceea ce poate ciupi de ici de colo pentru a trăi „pe pi­cior mare“. Subit, l-au apucat gri­jile... Cât despre tinereţe — ca mo­tiv de recurs — lucrurile sunt şi mai clare. La 29 de ani să nu­ fi învăţat că hoţia, parazitismul nu au nici o şansă în cadrul nostru social, cadru care exclude prin caracteristicile sale esenţiale asemenea fapte şi mentali­tăţi? Hotărît, recursul acesta aruncă din nou o lumină lămuritoare asupra unui mod eronat de a percepe via­ţa... Aşadar, într-o vreme în care despre tinereţe se spun lucruri atît de frumoase, cînd despre „anotimpul“ entuziasmului şi al dăruirii se rostesc cu căldură slujitorii diverselor medii de muncă, doi „tineri“, bărbaţi în toată firea, solicită clemenţă invocînd drept motiv... tinereţea. Din nou, ca în atîtea rînduri, încearcă să se stre­coare printre noi spre a nu ţine piept rigorilor maxime ale judecăţii noas­tre, ale legilor noastre. Nereuşita s-ar­ putea să, le spună ceva acestor candi­daţi la clemenţă nemeritată ... VICTOR DOMŞA" 88888338888888838888888888838888883388838888888383888888888888838888888888888888831: După cum în orice stîncă stă­­ o statuie... ascunsa ... tot așa în orice tînăr sînt po­­tențe care — valorificate — pot ivi în viitor un academician, un mare specialist, un bun conducător, un om integru, capabil să-şi aducă o contri­buţie valoroasă la progresul social. Dar dacă, aşa după cum spunea Michelangelo, pentru ca statuia să se ivească trebuie NUMAI ca omul să înlăture din piatră ceea ce prisoseşte, pentru ca tînărul să ajungă om inte­gru trebuie ca „materia primă“ să fie modelată şi să se automodeleze. Este incontestabil rolul familiei, al şcolii, al anturajului în formarea tineretului, după cum este evidentă răspunderea pe care o poartă fiecare tînăr pentru integrarea sa socială. Din aceste puncte de vedere mediul rural oferă un­ cîmp practic nelimitat de investigare a corelaţiei factorilor educaţionali. In climatul de maximă răspundere a societăţii noastre socia­liste faţă de educarea comunistă a oamenilor muncii se evidenţiază preg­nant rolul şcolii şi al familiei în edu­carea tineretului sătesc în spiritul va­loroaselor tradiţii de hărnicie, cinste şi dreptate ale poporului nostru. Cunoşteam preocupările cooperato­rilor din Apoldu de Jos pentru spo­rirea producţiilor agricole, cunoşteam unele rezultate bune obţinute de acest mare colectiv în activitatea sa, după cum îmi erau cunoscute şi unele ne­­împliniri în sectorul zootehnic sau în cultura plantelor de cîmp. Ştiam însă prea puţin despre CULTUL MUNCII existent aici, despre universul stenic al familiei cooperatorului, unde trei generaţii sunt angajate în aceeaşi ac­ţiune care se poate numi frumos MUNCA CONSTRUCTIVĂ. In fami­lia apolzeanului lucrează, cot la cot, şi bunicul sau bunica — pensionari — şi mama sau tatăl — „motorul“ aces­tui univers — şi copiii — nepoţi, elevi sau studenţi. „La noi în comună nu există parazitism social, adică n-avem exemplare de tineri care taie frunza la cîini sau de maturi care trăiesc pe spinarea copiilor lor, afirma profeso­rul Ion Cîmpineanu, directorul Şcolii generale din comuna Apoldu de Jos, secretarul comitetului comunal de partid. Vara, în vacanţă, toţi tinerii, elevi, studenţi şi alte categorii, parti­cipă cu reală plăcere la munca în cîmp, la prăşit, la seceriş-treieriş, la vie, chiar în zootehnie. Ne mîndrim cu familii ca ale lui loan Beu, Dumi­­tru-Simion Beju,­­Nicolae Oprean, Ioan Nicoară, Ilie Olteanu şi multe altele, unde există un climat sănătos, copiii fiind antrenaţi vara la munca cîmpu­lui, formîndu-li-se astfel o concepţie sănătoasă despre viaţă, despre lume“. Vorbim cu aceşti oameni despre munca lor, despre familiile lor, des­pre viaţa lor. „Nepoţii mei ştiu să lucreze bine în cîmp, ne împărtăşeşte din experienţa ei de viaţă Elisabeta Oprean, în vîrstă de 73 ani, mama cooperatorului frun­taş Nicolae Oprean. Cel mare, Nico­lae, care e acum muncitor la Cugir, cînd vine în concediu lucrează in cîmp, la săpat, la treieriş, oriunde e nevoie de un braţ tînăr. Fetiţa, Leon­tina, care este elevă în clasa a VIII-a, a lucrat in această vară mai în toată ziua la grădină, alături de mine. Şi cel plic, Ion, elev în clasa a VI-a, vine la prăşit, ştie de pe acum să ţină bine sapa în mină“. Mai trebuie precizat că mama Elisabeta a efec­tuat şi la acest an, pînă acum, cca 150 norme de lucru la grădina de le­gume a cooperativei agricole, că dis­cuţia s-a purtat aici, în cîmp, că băia­tul ei, Nicolae, tatăl acestor copii ini­moşi, lucrează în zootehnie de mulţi ani, că locuiesc împreună, formînd o mare şi frumoasă familie. Şi ceea ce e mai frumos decît această frumuseţe este faptul că asemenea familie s-a multiplicat, cuprinzînd tot satul Apol­du de Jos — şi nu numai acest sat. Tineretul constituie deci o reală forţă de muncă, rezolvînd o serie de sar­cini complexe în cooperativa agricolă. Inginerul şef al unităţii, Ion Plitea, ne mărturisea că toată vara, pe com­bine şi la transporturi, au lucrat ele­vii de la şcoli profesionale sau licee de cultură generală, aflaţi în va­canţă. Şi au lucrat bine. Atît de bine incit lipsa unuia dintre ei se resimţea imediat în formaţia de lucru. „Ele­vul Gheorghe Beju, în vîrstă de 57 ani, care lucra la transportul cereale­lor din cîmp, a lipsit înttr-o zi de la muncă, afirmă inginerul Ion Pirtea. Aţi fost nevoit să-l căutăm acasă, să-l chemăm, pentru că coechipierii lui au cerut cu insistenţă să comple­tăm „formaţia“. Interesantă ni s-a părut analiza „compoziţiei“ familiei Dumitru Simion Beju. Tatăl, în vîrstă de 58 ani, este prezent la locul de muncă, în coope­rativa agricolă, încă de la înfiinţarea acesteia. Mama — Paraschiva — aşij­­deri. Din cei patru copii — doi sunt muncitori. Dar şi Nicolae şi Dumitru, cînd vin in concediu, la părinţi, nu-s de găsit acasă. Pentru că, după cum spune mama lor, „cum, or să stea acasă, singuri cuc? Se duc în cimp, la combine sau la prăşit sau la cosit, acolo unde sunt toţi oamenii“. Ceilalţi doi, Gheorghe şi loan, sunt elevi la şcoli profesionale. Şi sunt — pe timpul vacanţei — oameni de bază în echipa de încărcători a brigăzii de cîmp. „Noi efectuăm anual 500—600 norme de lucru — ne spune comunis­tul Dumitru Simion Beju. Din aces­tea, mai mult de 100 sunt contribuţia feciorilor noştri“. Bineînţeles, important nu este atît aspectul cuantumului acestei contri­buţii — deşi nici el nu este de negli­jat , ci educarea prin muncă a tine­rilor, formarea convingerilor că nu­mai prin muncă poţi dobîndi respec­tul oamenilor, că aceasta este SINGU­RA CALE de formare a omului inte­gru, constructor activ al universului social nou, socialist. Exemplele pe această temă ar putea fi înmulţite pînă la epuizarea trecerii în revistă a tuturor familiilor din Apoldu de Jos. Ar putea fi amintite şi familii în care părinţii sau unul din părinţi lu­crează în industrie sau în alt sector decît agricultura, dar îşi trimit vlăs­tarele tinere — în vacanţă sau con­cediu — la munca cîmpului, pentru că — simplu — „cum or să stea sin­guri, cum, acasă?“. Mobilul antrenării tineretului la munca în cîmp poate să pară simplist. Numai la o primă vedere însă. Pentru că dacă pătrun­dem în universul bogat al vieţii fa­miliei din mediul rural, dacă înţele­gem necesitatea organică a emanci­pării pretimpurii a copiilor de sub tutela materială a părinţilor, dacă în­ţelegem voinţa părinţilor de a forma oameni adevăraţi şi dorinţa tinerilor de a se afirma — cît mai repede, plenar, formîndu-se ca oameni ai muncii — atunci explicaţia apare în întreaga ei complexitate. Iată care este responsabilitatea — adevărata responsabilitate socială — a familiei pentru formarea tineretu­lui, iată cum modelează familia ca­racterul viitorului om matur, cum înţeleg familiile apolzenilor — şi nu numai acestea — să-şi educe tinere­tul, făcînd din muncă, din munca fizică, un cult, o îndatorire de onoare, o plăcere. GH. GRADINARU Pagina 3 iBiiMur*c»*HrRi*»«K«miic*K8tu**«sMM***mnunni»«gai5. Încotro se în-1 dreaptă... serile­­ dansante ? Intr-unui din articolele din nu- £ merele trecute ale ziarului nostru , înseram modul defectuos, de loc­­ eficient sub aspect educativ, al des- 5 fășurării uneia dintre acţiunile pre- £ conizate pentru tineri de către Co- £ mitetul municipal al U.T.C. Sibiu, S şi anume serile denumite impro-­­ priu „de dans, distractive, pentru S tineret“. Unde se desfăşoară, care este £ conţinutul, forma de organizare şi £ cine participă la aceste seri? — § iată cîteva din întrebările pe care £ ni le-am pus. Să spunem,­­totuşi, două cuvinte § despre înfăţişarea clubului, în a- E­fara sălii unde se dansa în exclu- £ sivitate, (şi era o atmosferă po- £ luată din cauza lipsei de aerisire), g celelalte încăperi, încuiate, mai £ păstrau încă ceva din atmosfera £ grabei plecării vechilor locatari — £ (neorînduială, murdărie). Cît pri- 5 vește celălalt aspect, „cum se dis- E trau tinerii, este uşor de răspuns: £ dansau. Altceva? Nimic. Desigur, £ se pot ridica voci care să întrebe £ „dar ce poţi face altceva la o £ seară de dans, decît... să dan- £ sezi“? Să fie adevărat? De ce, u-­­­nei asemenea seri de dans, ii poate­­ fi încriminată pe plan educativ. E calitatea? Nimic din ceea ce am s văzut sîmbătă seara la Clubul ti­ £ neretului nu purta amprenta nici­­ măcar a unei vagi preocupări faţă £ de acest deziderat. Mai repede aş £ zice că respectiva „seară distrac- £ tivă“ a fost organizată pentru că­­ era trecută, acolo undeva, într-un E _ plan de activităţi şi nicicum pen- £ £ tru că ea ar fi urmărit vreun scop S £ educativ. Ţinuta tinerilor, atît a £ £ fetelor (şi mai ales a lor) cît şi a £ £ băieţilor, ridica un mare semn de £ • întrebare asupra gustului lor ves- £ S timentar, cît şi asupra celui al E­­ gazdelor care au permis-o. Am E putut distinge printre ei, pe obiş- 5 nuiţii cafenelelor, barurilor şi dan- £ sului, certaţi cu munca. Exemple? £ Vasile Lăcătuş, Vasile Diaconescu, £ Hermine Intz. M-am întrebat dacă , pentru aceşti tineri, care nu au E nici o responsabilitate, nici chiar E aceea de a recunoaşte măcar că E nu fac nimic pentru ei, pentru so- E cietate, era necesară tocmai o ase- E menea „seară dansantă“? Ce efect­­ educativ poate avea o astfel de­­ acţiune, care nu ştii de cine e orga-­­ nizată, pentru cine, de ce? Pre- E zenţa organizatorilor, prin tovară- E lui Lucian Jiman, activist al Co- 5 mitetului municipal al U.T.C. mi ■ s-a părut, de asemenea, mai de- • grabă simbolică ... Consemnînd cîteva din părerile­­ tinerilor cu, privire la conţinutul­­ acestor seri de dans („ele nu au­­ un caracter organizat", „ţinuta ce-­­ lor ce vin aici lasă mult de dorit“,­­ „la aceste seri de dans vin foarte­ E mulţi tineri care n-au nici un fel E de ocupaţie, obişnuiţii străzii“) am­­ reţinut necesitatea unei preocupări E şi strădanii mai intense, din­­ partea organizatorilor şi factorilor 5 răspunzători în iniţierea unor ac­­­­ţiuni şi manifestări cu un bogat şi , selectiv conţinut, iniţiativa unor 5 activităţi care prin caracterul lor­­ permanent să trezească interesul­­ tinerilor, care să-i solicite nu nu- E­i­mai sub aspectul ... mișcărilor rit- E imice... Altfel nu facem decît să ; Ș repetăm vechi erori! 11 . 2 . : • B. CORNELIA •

Next