Tribuna Sibiului, noiembrie 1971 (Anul 4, nr. 1149-1173)
1971-11-25 / nr. 1169
Anul IV, nr. 1169 ..... Tribuna Sibiului ?............ . Padina 3 In programul cluburilor tineretului La Sibiu Intilniri şi expuneri. In sala de festivităţi a Casei de cultură a tineretului, tovarăşul Aurel Cristea, primsecretar al Comitetului municipal Sibiu al P.C.R., s-a întîlnit cu elevii claselor a XlI-a de la Liceul „Gheorghe Lázar" cărora le-a prezentat expunerea „Conţinutul şi direcţiile principale ale făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate — coordonatele planului cincinal 1971—1975“. Expunerea „Cartea social-politică în sprijinul educării tineretului", prezentată marţi, orele 17,00, de Constantin Popovici, redactor la Editura politică, a constituit pentru participanţi — şefii comisiilor politico-ideologice din organizaţiile de tineret din întreprinderi, instituţii şi şcoli un dialog util pe marginea importanţei, rolului şi necesităţii răspîndirii cărţii socialpolitice în rîndurile tineretului. • Elevii Liceului pedagogic au avut prilejul să analizeze tot marţi, ora 18, în cadrul ciclului „Oameni de seamă“ expunerea „Lucian Blaga, pedagog şi om de ştiinţă“ prezentată de prof. Vasile Rusu, iar elevii Liceului economic s-au întîlnit miercuri, ora 17, cu scriitorul Mihai Stoian, care le-a vorbit despre începuturile activităţii sale literare. Scriitorul şi-a prezentat cartea „Fetele despre băieţi, băieţii despre fete“. Expoziţii, în sălile de expoziţie ale Casei de cultură a tineretului a avut loc la începutul săptămînii vernisajul expoziţiei de artă plastică cu lucrări executate de elevii Liceului de muzică şi arte plastice, precum şi deschiderea celei de numismatică („Monede şi medalii comemorative“) aparţinînd colecţionarului Vasile Coman. Accesul vizitatorilor — zilnic intre orele 9—13 şi 16—20. La Mediaş • O seară de dans cultural-distractivă de cîntece şi jocuri populare intitulată „Aşa-i jocul pe la noi“ va fi organizată pentru tinerii medieşeni sîmbătă, 27 noiembrie a.c. In program: concursul soliştilor de muzică populară pentru selecţia soliştilor clubului tineretului, concursul soliştilor dansatori, cea mai bună pereche de dansatori, concursul soliştilor instrumentişti şi ai prezentatorilor de momente vesele. Azi, 25 noiembrie a. c. va fi organizată expunerea pe tema „Există viaţă şi pe alte planete?“. Prezintă prof. Verb Monica. Participă tinerii din întreprinderile „8 Mai“, „Emailul roşu“, „Tîrnava“, Automecanica. E Activitatea practică a studenţilor sibieni O REUŞITĂ Trebuie spus de la bun Început că facultatea sibiană, înfiinţată cu mai bine de doi ani In urmă, se numără printre instituţiile cu realizări semnificative. Datorită străduinţei cadrelor didactice de a realiza cursuri bune intr-un timp record, de a se apropia cu căldură de studenţi, făcînd să dispară distanţa dintre catedră şi bancă, adesea colocviile prelungindu-se pe coridoare pînă seara tirziu, precum şi datorită înţelegerii mature a rostului lor de către studenţi, Facultatea de filologie şi istorie din Sibiu s-a situat pe locul prim, în cadrul facultăţilor Universităţii „Babeş- Bolyai“, la anul universitar 1970/1971, în ceea ce priveşte situaţia la învăţătură. In cadrul facultăţii sibiene s-a înţeles din primul an de viaţă universitară că pregătirea teoretică, oricît de strălucit ar fi reprezentată de notele examenelor, este insuficientă pentru formarea omului nou, a cadrului didactic de mîine, a cercetătorului; s-a înţeles că verificarea în domeniul practicii, verificare creatoare, se impune ca o condiţie indispensabilă. Astfel, în măsura pregătirii studenţilor, ei au fost orientaţi spre activităţi practice în care să-şi concretizeze cunoştinţele teoretice. Dintre acestea, se cer menţionate: cercetările arheologice pe teren şi în laboratorul facultăţii, sesiunile ştiinţifice studenţeşti, ţinerea de seminarii cu caracter practic în producţie sau la muzeu, iniţierea în munca de bibliograf şi bibliotecar etc. Mai ales In ceea ce priveşte cercetarea arheologică s-au distins studenţii de la secţia istorie. Sub îndrumarea directă a conf. univ. Nicolae Lupu, sau sub Îndrumarea lectorului Iuliu Paul, director adjunct ştiinţific la Muzeul Bruckenthal, viitorii istorici au participat pentru a doua oară la săpăturile arheologice de la Săcădate, Daia Română, Ghijasa de Sus. Amintind dintre participanţii la aceste săpături pe studenţii: Dumitru Popovici, Dumitru Popa, Oltea Dudău, Dan Munteanu, Virgil Pană, Lucian Giura, Mihai Ţîra, Ioan Tonch, Francisc Kondora, Marian Torni, nu putem trece cu vederea că, în urma cercetărilor anterioare, decanatul şi secţia de istorie au iniţiat o sesiune de comunicări asupra rezultatelor de la săpături. Trei dintre aceste lucrări: Noi semnalări ale culturii Wietemberg în sud-vestul Transilvaniei, de Ioan Tonch, Ceramica de tradiţie dacică de la Săcădate, de Francisc Kondora şi Limitele cronologice ale aşezării romane de la Săcădate, de Oltea Dudău, au fost considerate remarcabile, apărînd recent în culegerea scoasă de Universitatea din Cluj Athaeneum. Referitor la importanţa muncii studenţilor pe şantierele arheologice, cît şi la rezultatele muncii lor, lectorul Iuliu Paul ne spunea: „Prin activitatea practică depusă, studenţii sibieni au răspuns din timp unor imperative cerute cu stringenţă de partidul nostru, de societatea noastră. Continuînd săpăturile noastre mai vechi, într-o aşezare neolitică, am descoperit ceramică pictată de tip Petreşti, dintr-o cultură neolitică de acelaşi nivel cu cultura Cucuteni; am descoperit, de asemenea, şi un mormînt de la sfîrşitul culturii cu ceramică. Mormîntul a fost depus la Muzeul din Sebeş, unde va fi conservat. Menţionez că studenţii noştri au avut astfel prilejul să înveţe cum se execută o săpătură arheologică, cum se ridică un mormînt, cum se deosebesc stratificările diferitelor epoci, în acelaşi loc. Continuînd să muncească pe şantiere arheologice, ei vor deveni buni specialişti, aşa cum o cere partidul nostru". Reţinînd că săpăturile efectuate sub conducerea tovarăşului Iuliu Paul, de studenţi, contribuie la strângerea legăturilor dintre două instituţii, facultatea de istorie şi filologie şi Muzeul Brukenthal (unde s-a făcut pregătirea teoretică, în cadrul acestei instituţii fiind făcute şi săpăturile de la Daia Română), menţionăm şi un alt loc de muncă prielnic afirmării în cercetarea practică: laboratorul de arheologie al facultăţii, condus de conf. univ. Nicolae Lupu. Totodată trebuie să reţinem, ca o altă realizare a studenţilor de la istorie, o foarte interesantă sesiune de comunicări, închinată gloriosului semicentenar al partidului. Revenind la studenţii filologi, e necesar să amintim că şi ei au început în vara aceasta punerea în practică a unei iniţiative dintre cele mai frumoase: punerea la punct a fondului Pimen Constantinescu, in cadrul bibliotecii universitare. Dacă pină în prezent au fost clasate şi fişate mai multe mii de volume, ei vor avea prilejul în viitor să contribuie la catalogarea şi clasarea restului de cărţi, a celor cîteva sute de periodice şi, în parte, a celor peste 10 000 de manuscrise, majoritatea inedite. în rîndurile de mai sus n-am vrut să arătăm decît rezultatele activităţii practice ale studenţilor sibieni, de pînă acum. Zilele acestea se discută integrarea tuturor studenţilor în activitatea practică (în facultate şi întreprinderi), în lumina sarcinilor reieşite din documentele Plenarei C.C. al P.C.R. din 3—5 noiembrie 1971. Perspectivele luminoase ale muncii lor, în acest context, vor face, însă, obiectul altor rînduri... G. NISTOR 3S GS Laboratorul audio-vizual al Şcolii generale din comuna Tîrnava — o realitate în eforturile actuale de modernizare a bazei materiale a învăţămintului, de legare a acestuia de practică, de cerinţele practicii economice, culturale, ştiinţifice Foto: FRED MSS MEREU MAI L-am întilnit de curind la Sibiu, venit împreună cu alţi tovarăşi de-ai săi să se iniţieze în munca de propagandist U.T.C. — Sâ ne cunoaştem ... — Pop Ioan-Dorel. Ştiam multe despre el. Înainte de a începe discuţia, aşa că l-am întrebat direct: — De cînd lucrezi la S.M.A. Avrig? — Din luna martie a acestui an. — Ai o funcţie importantă, care îţi ia uneori douăsprezece ore pe zi. Cum te descurci cu serviciul şi cu facultatea în acelaşi timp? — Destul de greu. _____________ M-am obişnuit, însă, pentru că de la absolvirea şcolii financiare n-am întrerupt studiul. — Vrei să povestești cîte ceva despre dumneata, adică să-mi spui acele cîteva lucruri care pot circumscrie personalitatea unui om? — Pentru ce? — Pentru un articol de ziar. A stat puţin pe gînduri — parcă nedumerit — apoi a început să povestească. Are 24 de ani. S-a născut intr-un oraş din nordul Transilvaniei, a absolvit liceul, apoi, la Cluj, o şcoală tehnică financiară. în toamna lui ’68 a fost repartizat la Banca pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Sibiu. In anul absolvirii şcolii s-a hotărît să urmeze facultatea de ştiinţe economice, a dat examen, a reuşit, acum e student în anul al III-lea. Munceşte şi învaţă. Ii place teatrul, muzica, dansul, îşi refuză, însă, multe distracţii. Se află mereu într-o întrecere contracronometru cu ... timpul. Are mulţi prieteni, dar dintre toţi şi-a ales cîţiva de inimă, pentru că adevăraţii prieteni „trebuie să te înţeleagă dintr-o singură privire, să-ţi dăruiească ceva din cunoştinţele şi priceperea lor, în schimbul unor valori asemănătoare pe care li le oferi tu". Munceşte în medie 15 ore pe zi. Nu l-au îndemnat părinţii să facă facultatea. Asta a rămas la libera lui alegere. El, însă, s-a gîndit că trebuie să aibă un ideaL Deviza lui: „învață!“ — La început cînd ai venit la Avrig ţi s-a părut greu? — La început m-am gîndit că n-o să fiu respectat, din cauza__ tinereții. M-am întrebat: Cum să mă impun? Și răspunsul l-am găsit repede, prin muncă și seriozitate. — Consideri vîrsta ca pe un criteriu al respectului? ____________ — Nu, vîrsta nu este decît o chestiune marginală. Din păcate mulți se iau prea mult după vîrstă cînd atribuie respect unei persoane. Cineva a spus „Vîrsta nu-i o virtute“ și are multă dreptate. Pentru ca cineva să merite să fie respectat nu-i suficient să se fi născut mai înaintea altcuiva, ci să fi făcut dovada că îşi trăieşte cu demnitate viaţa. — Ca om de cifre, ce ne poţi spune despre S.M.A. Avrig? — Unitatea noastră este nou înfiinţată, abia de la 1 ianuarie 1971. Totuşi, datorită eforturilor întregului colectiv, am reuşit să îndeplinim planul pînă în momentul de faţă, iar pînă la sfîrşitul anului îl vom depăşi, realizînd 109 la sută. Aici dialogul nostru a luat sfirşit. Cîndva, Ioan-Dorel Pop, absolvent al facultăţii, îşi va aminti că la un anumit punct al drumului său spre ideal a fost întrebat, în numele celor de-o vîrstă cu el, care-i sensul existenţei lui. A răspuns: „Viaţa mea — a tuturor — este o succesiune de fapte. O succesiune, evident, în progres, mereu spre o ţintă, mereu mai sus". C. VIOREL PROFILURI ÎN LUMINĂ Interviu realizat de MUNCA* EDUCAŢIE* RĂSPUNDERE VIAŢA * MUNCA • EDUCAŢIE * RĂSPUNDERE • VIAŢĂ * MUNCĂ * EDUCAŢIE* RĂSPUNDERE VIATIN Un prim răspuns la: „Dintre sute de catarge...” Sub titlul împrumutat suavei elegii eminesciene consemnasem în vară o discuţie pe coridoarele Liceului nr. 1 din Mediaş. Erau orele fierbinţi ale sesiunii de bacalaureat. Interlocutorul meu de atunci ,prof. Horia Gligor, îşi vedea prima promoţie de absolvenţi păşind în viaţă. Mai erau ei, tinerii absolvenţi, cu vocea sugrumată de emoţie. Mai erau ei, cei care făceau planuri de viitor intr-o atmosferă sărbătorească, cei ce cîntau „gaudeamus igitur“ şi dăruiau magiştrilor buchetele de flori. Se adunaseră atunci bucuria, nostalgia şi speranţele care urmau să devină realitate. O curiozitate, dacă nu, poate, chiar forţa irezistibilă a amintirii, m-a făcut să mă întorc după aproape patru luni în aceste locuri. Oare ce s-a întîmplat cu absolvenţii de atunci? îmi aduc aminte că din cei 39 de elevi din clasa aceea, toţi doreau să meargă mai departe, la facultăţi sau la şcoli tehnice. Oare Vlăduţ Tudor a reuşit la medicină? Dar Suciu Octavian la aeronautică? Dar Maior Ligia la automatici? Dar Folea, Oros, Călinescu, Condurachi, Surtea? Dar ce s-a întîmplat cu toţi aceşti elevi, care in entuziasmul lor se vedeau deja medici, ingineri, profesori? Mă scoate din încurcătură fostul lor diriginte — prof. Horia Gligor. — Nu pot să-i uit. A fost prima mea promoţie şi au crescut sub ochii mei, din clasa a IX-a pînă în clasa a XlI-a. Mulţi dintre ei îmi scriu de pe la facultăţi, cu alţii mă întilnesc aici în Mediaş — mă asigură interlocutorul meu. — Cu riscul indiscreţiei am putea afla ce vă scriu foştii elevi? — Toate scrisorile primite de la ei mă conving că aceşti tineri muncesc cu pasiune. Iată, am aici patru din ele.împlinim dorinţa de a da numai iniţialele numelor: S.O., G.L., V.T., M.L.). Mi se spune că studenţia e un lung şir de... ore de studiu. Sînt cuvintele mele, pe care le-am spus la despărţirea de ei. Văd că nu le-au uitat şi mă bucur. — Dacă vă aduceţi aminte d in vară, rugîndu-vă să pronosticaţi cîţi vor reuşi la facultăţi sau şcoli tehnice, mi-aţi răspuns că vor reuşi 80 la sută. Aţi ghicit procentul? — Da şi nu. Din 39 de absolvenţi, mă refer la clasa mea, au reuşit 26. Sînt convins însă că în anul viitor cei 13 nereuşiţi vor intra şi ei, fie la facultăţi, fie la şcoli tehnice. De altfel toţi cei care s-au prezentat la examenele de admitere au obţinut medii peste şapte, dar concurenţa a fost foarte mare. M-au surprins neplăcut cîţiva, nu le dau numele, care nu au intrat deşi erau elevi buni. Am siguranţa însă că ei vor fi studenţi şi încă dintre cei mai buni. — In prezent ce fac cei 13 care nu au reuşit la admitere! — Cinci dintre ei s-au angajat. Restul de opt, încă nu s-au angajat, iar doi din aceştia nici nu se vor angaja pentru că nu sunt de acord părinţii lor (?!). — Oficiul forţelor de muncă îi sprijină? — Cred că răspunsul ar trebui să-l dea chiar tovarăşii de acolo. Pe doi dintre foştii elevi îi întîlnisem în cafenea, îşi sorbeau cafeaua intr-un anturaj jalnic şi fumau. Cu puţin timp înainte, unul dintre ei mă rugase să-l ajut să găsească un post. Intrebîndu-l atunci dacă Oficiul forţelor de muncă nu i-a oferit slujbă, a ţinut să-mi amintească, cu un aer de parcă ar fi avut doctoratul, că „el are liceul şi nu îi convine să care lăzi“. „La Forţele de muncă, îmi spunea tînărul, nu se ţine cont de pregătirea noastră şi ni se oferă posturi de muncitori neealificaţi, fără perspective“. Amintindu-mi de acest tânăr, evit curios să aflu părerea fostului sân diriginte în această privinţă. — Nu credeţi că ar trebui să li se ofere posturi corespunzătoare celor care nu au reuşit la facultăţi? — Trebuie să li se dea să muncească. — Dacă în urmă cu ani nu aţi fi reuşit la facultate şi vi se oferea un post de muncitor necalificat. îl primeaţi? — Acceptam un post de muncitor necalificat, cu ideea de a mă califica într-o meserie, adică priveam situaţia angajării mele în perspectivă. Indiscutabil, nu concepeam să rămîn necalificat pentru că aveam înainte o viaţă. Cred că Oficiul forţelor de muncă oferă asemenea posturi de perspectivă. M-am deplasat la Oficiul forţelor de muncă. Pe drum m-am gîndit că răspunsul fostului diriginte trebuie să dea de gîndit tinerilor de teapa celor care işi pierdeau timpul în cafenea şi fumau, din banii părinţilor. De data aceasta interlocutorul nostru este tovarăşul Quintilian Pírján. — Aveţi probleme deosebite în legătură cu angajarea absolvenţilor de liceu? — In general probleme am avut şi avem cu majoritatea celor care vor să se angajeze, pentru că unii sunt exagerat de pretenţioşi. Am reuşit să rezolvăm in mare parte cea mai grea problemă şi anume angajarea absolvenţilor de liceu economic. De altfel, a existat o preocupare deosebită în această toamnă, începînd din luna septembrie, pentru a încadra tinerii. Astfel, au fost încadraţi în posturi de controlori tehnici — 100 de persoane, la„Vitrometan" -au fost încadrate 66 de persoane, dintre aceştia, mulţi au terminat liceul. De asemenea, la Fabrica „8 Mai“ am încadrat 11 tineri cu liceu, la „Salconserv“ — două absolvente de liceu, iar la „Emailul roşu“ 12 absolvenţi de liceu. — In prezent aveţi posturi? — Posturi avem oricine, de muncitori, şi cu perspectiva calificării la locul de muncă, dar aşa cum v-am spus, unii dintre absolvenţii de liceu sunt pretenţioşi şi mulţi nu primesc postul pe care-1 oferim. ... Mă uit la unii dintre aceştia. Sunt uşor de găsit, prin cafenele, prin baruri. Mă uit şi nu pot să nu le spun cîteva cuvinte: Tinere, pînă cînd îţi iroseşti timpul? Voi, de la masa aceea, treziţi-vă, pînă nu este prea tirziu. Veţi mai găsi ţigări şi cafele, dar anii vor trece fără să fi făcut nimic în viaţă. Treziţi-vă! Or, poate vreţi posturi de directori, pentru că aveţi liceul? Mîine toţi îl vor avea, pentru că liceul este o şcoală de cultură generală. A te califica însă intr-o meserie, indiferent ce meserie, de doctor, sau de lăcătuş, de inginer sau de sondor, a fi stapin pe acea meserie şi a te dărui ei — iată marile satisfacţii pe care doar dacă eşti răuvoitor cu tine însuţi nu le poţi avea. GEORGE PUŞCARIU Hoţii sînt vinovaţi! Dar numai ei? In 1969, se pare, a fost începutul şi... începutul a avut „succes“: dispare I.M.S.-ul Şcolii profesionale din Rîşnov. Hoţii au parcurs cu el o mulţime de kilometri, traversînd cîteva judeţe. Maşina fusese defectă, dar făptaşii au făcut o serie de improvizaţii — „cu şurub legat cu aţă“ — şi a mers... Cînd n-a mai mers de loc au abandonat-o în Cheile Rîşnovului. După circa o lună de la „debut“ au furat autodubiţa TV a aceleiaşi instituţii, cu care s-au plimbat nestingheriţi prin judeţul Argeş. Apoi, „corecţi“, au depus-o în gara Rîşnov. Peste alte două săptămîni au şterpelit un... camion proprietatea C.A.P. Rîşnov... Apoi... apoi au fost prinşi şi exmatriculaţi pentru un an de zile. Cine erau de fapt? Principalii autori s-au dovedit a fi Ioan Mija şi Vilii Gabor, angajaţi la Automecanica Mediaş. Uzina ii trimisese la Rîşnov pentru ridicarea calificării. De ce i-a trimis? Pentru că dovediseră aptitudini de mecanici pricepuţi şi pasiune pentru motoarele de automobile, uzina medieşană le-a oferit posibilitatea să-şi ridice măiestria profesională. In 1969 aveau doar 16 ani... Ei însă au alunecat pe panta hoţiei. Aşa îşi începeau tinerii Mija şi Gabor „ucenicia“... La aceste furturi i-au antrenat, însă, şi pe alţii. De la început, de la Rîşnov, s-a constituit un întreg grup, format din cei doi „şefi“ şi D. Vaşcan, E. Sas, I. Jiga, N. Vasiu, A. Rădulici, E. Pică, N. Stanciu, cu toţii tineri între 17 şi 21 de ani... Dar iată că „exmatriculaţii“ se întorc la Mediaş, unde pun în practică cele „învăţate“ la Şcoala profesională Rîşnov. (In paranteză fie spus, ne mirăm cum a fost posibil ca într-o şcoală nişte elevi să dispară zile întregi cu automobilul instituţiei respective... Ce fel de muncă educativă, ce fel de supraveghere se făcea la această şcoală?). Prezenţa celor doi la Mediaş va însemna... „absenţa“ sistematică a cîte unui automobil de la parcare. V. Gabor era „specializat“ şi în biciclete. Împreună cu N. Seiceanu „operează“ 6 '■11 biciclete pe care le repară, le vopsesc... „Pasiunea“ cea mare rămlne însă automobilul. Cînd aveau suficienţi bani pentru un chef se adunau cu toţii la o masă şi o ţineau aşa o zi şi-o noapte... Dar toate astea pînă-ntr-o zi, cînd... Stăm de vorbă „în trei“ în biroul locotenentului major Manea, de la Inspectoratul miliţiei municipale Mediaş: — Iţi plac maşinile, Mija? Mă priveşte cu neîncredere, ca şi cum l-ai fi surprins asupra faptului. Tace... — De ce ai furat? — Am greşit, îmi pare foarte rău, nici nu vă daţi seama... — De ce Iţi pare rău? — Nu atît pentru mine. Pentru mama mi se rupe sufletuL.. — Cam tirziu, acum. Trebuia să te gîndeşti din vreme. N-ai fi ajuns aici. Ştii unde ai fi ajuns dacă ai fi muncit cinstit? — La panoul de onoare din uzină... — Vasăzică ştii! Iţi dai seama care e diferenţa? Ce te-a îndemnat să furi? — Nu știu, poate... Tata mă bătea mereu, m-a alungat de cîteva ori de-acasă... Iată-l, insă, și pe Gabor, care deschide ușa și intră în birou cu capul plecat. Nici nu ne vede... — Spune, Gabor — mă adresez „noului venit“ — de ce ai făcut toate astea?... — îmi plac mașinile — răspunse fără să privească, ca și cum acest răspuns l-ar fi putut scuza. — Eşti pasionat, știu, dar de ce nu te-ai gîndit să ajungi pe calea cea bună la volanul unui automobil? — N-am știut, nu mi-am dat seama... — Nu ţi-ai dat seama că furi? Nu mai eşti un copil, ai 18 ani, nu se poate să nu-ţi fi dat seama... — îmi pare rău... dar ce pot face acum? — Acum? Iţi vei ispăşi pedeapsa pe care o meriţi, alături de Mija şi ceilalţi. Dar gîndeşte-te pe ce cale o vei apuca după aceea... Cei doi pleacă... Rămin cu locotenentul major Manea, care a făcut „instrucţia“ tuturor cazurilor. — „Copiii“ aceştia au furat mult — începe să-mi povestească ofiţerul. Au şterpelit diferite piese de la maşini care aveau căutare la cumpărători, au dat lovituri la furgonetele care ___ aduceau confecţii din import, au furat 15 saci de ciment şi obiecte de îmbrăcăminte de la un cetăţean __ Numai ...................■ vorbesc de sustragerile de piese de la automobilele de la Automecanica. Legea, însă, îi va pedepsi cum se cuvine. — Ce făceau cu banii? — Ii dădeau pe cafele, coniac, la cofetărie şi-i cheltuiau la restaurante... — Cum a fost posibil să-i atragă şi pe alţii la aceste fapte? — „Colaboratorii“ celor doi provin dintre tinerii nesupravegheaţi de părinţi, de şcoală şi care au scăpat şi din vederile organizaţiei U.T.C. ... — Să luăm, de exemplu, cazul Mija. In afară de vina pe care o poartă in primul rînd el, cine credeţi că mai poartă răspunderea morală pentru că acest tinăr a ajuns să fure? — Cred că şi familia poartă o mare vină. Băiatul a trăit permanent intre dragostea „fără margini“ a mamei lui şi severitatea exagerată a tatălui său. » — In cazul lui Gabor există o explicaţie asemănătoare? — Ca şi Mija, Gabor este pasionat după mecanică şi şoferie. Cunoaşte pe dinafară numele şoferilor şi numerele maşinilor de la întreaga autobază Mediaş. Provine, insă, dintr-o familie dezorganizată. Are numai mamă, care este grav bolnavă. Cred că în cazul lui, colectivul de muncă, organizaţia U.T.C. ar fi trebuit să facă mult mai mult in sensul de a-i canaliza priceperea către activităţi pozitive. Există tineri care reclamă mai mult ajutorul colectivităţii. Aceste cazuri trebuie, insă, cunoscute din vreme. Astfel se ajunge aici, şi e grav! M-am gîndit mult la cele discutate cu locotenentul major Manea. Fără a-i scuza pe infractori — nici nu poate fi vorba de o scuză în cazul lor, fie ei chiar şi tineri — este necesar să cugetăm la ce poate face familia, şcoala, colectivul de muncă, organizaţia de tineret pentru ca tinerii să nu mai ajungă să comită fapte antisociale, ci să se integreze cu toţii, alături de covârşitoarea majoritate a celor de-o vîrstă cu ei, în viaţa şi munca cinstită a întregului nostru popor. Dispune oare colectivitatea noastră socialistă de mijloace şi metode capabile a realiza integral acest deziderat? Evident, da! Mecanici în slujba hoţiei... Periplu în câteva judeţe „N-am ştiut... nu mi-am dat seama“ .. / Maxime şi cugetări celebre . Munca îndepărtează de noi trei mari rele: untul, viciul şi nevoia (Voltaire) 9 Primul principiu al onoarei, inoculat în sufletul celui pe care-l educi, este că e ruşinos să-şi datorească întreţinerea vieţii altcuiva decît muncii sale (J. G. Fichte) 9 Arvunează din vreme pe fericita muncă (A. Pann) © Dac-al tău cuget in sine doreşte belşug şi avere,/ Astfel să faci: să munceşti şi muncă la muncă s-adaugi (Hesiod) . După gradul în care este preţuită munca se poate cunoaşte gradul de civilizaţie al unui popor (Dobroliubov) 9 Speranţa cîştigului necinstit (nemuncit) este începutul pierderii (Democrit) . Dacă nu-i deprinzi pe copii să muncească, nu vor învăţa nici să citească, nici să scrie, nici muzica, nici gimnastica, nici ceea ce cuprinde întreaga virtute a omului, respectul izvorît din exercitarea tuturor învăţăturilor de mai sus (Democrit)