Tribuna Sibiului, aprilie 1972 (Anul 5, nr. 1277-1302)

1972-04-01 / nr. 1277

Prin autoutilare la o eficientă­­ economică sporită ! Valorificarea rezervelor interne • . este o acţiune care a cunoscut in 1­5 ultimul timp o mare amploare, ea­­ • desfăşurîndu-se în toate domeniile de S • activitate. Una din formele sub care 5 S se manifestă hotărîrea colectivelor S : de muncă de a pune în valoare noi 3 i capacităţi de producţie, de a mo- 3 S derniza utilajele existente sau a | B crea altele noi, este autoutilarea. 1 3 Acum, cînd se acţionează pe toate S 3 fronturile pentru ridicarea necon- S I tenită a eficienţei activităţii eco- I S nomice, cînd obiectivul primordial 3 I al fiecărei întreprinderi este înde- 3 I plinirea In mod exemplar a sarci- j B nilor ce-i revin din planul cinci- B nai, nu este unitate care, Intr-o S formă sau alta, să nu rezolve prin 3 mijloace proprii anumite probleme­­ privind sporirea potenţialului pro- S ductiv, crearea unor condiţii tot­­ mai bune de muncă.­­ «La Fabrica de tricotaje din s Agnita s-a format un nucleu de specialişti şi muncitori care rezolvă cu multă competenţă probleme pri­vind îmbunătăţirea dotării tehnice prin forţe proprii. Pornind de la­­ ideea că trebuie perfecţionate şi • mijloacele de ambalare, de prezen­. -j.r, coi1- -tiTijl— ~-*re B a:d »■ realizat o maşină de sudat B pungi de polietilenă. Acest colectiv £ va construi cu mijloace proprii. In 3 cursul anului 1972, o maşină circu- S Iară automată de tricotat lungimi ■ pentru maşini In modele Jaguard.­­ Cu alte cuvinte preocupările ce-­­ lor de la Fabrica de tricotaje Ag­­e­nita sunt îndreptate spre realizarea­­ unor utilaje specifice procesului de­­ producţie de aici, urmărindu-se în­­ mod special automatizarea anumi- 3 tor operaţiuni, sporirea randamen­­­­tului tuturor maşinilor. 3 • Colectivul întreprinderii „Fla-3 mura roşie" este In permanenţă , preocupat de obţinerea unor eco­­g nomii cit mai mari prin descope­• rirea şi valorificarea rezervelor £ interne. In secţia termoplaste, de • pildă, pe lingă alte măsuri şi ac- Ş ţiuni generatoare de economii, spe­­­­cialiştii au propus adaptarea la 3 maşinile de injecţie a unor diuze 3 mobile, care evită simţitor pierde-S rile de materii prime intre ciclu­rile de injecţie. Aceste diuze mo­­­­bile vor fi executate în atelierele­­ întreprinderii. Economiile ce vor­­ rezulta pină la finele anului In B urma modernizării maşinilor de B injecţie se ridică la 40 mii lei. B «La IMIX Agnita eforturile de­ E puse pentru modernizarea secţiilor B de producţie, pentru ridicarea gra- B dului de tehnicitate şi crearea u- 3 nor condiţii optime de muncă sunt • evidenţe. La secţia de tîmplărie,­­ de exemplu, s-a executat in acest­­ trimestru din credite de mică me­­­­canizare, o instalaţie de exhaustare I a rumeguşului şi a prafului de­­ lemn din noul atelier de strungărie 3 In lemn. Tinărul inginer stagiar I Costel Florea a proiectat întreaga 3 instalaţie, urmărind apoi execuţia 3 acesteia. Stimularea tinerilor spe- J cialişti In valorificarea cunoştinţe­­• lor teoretice a devenit la această I Întreprindere agniţeană o practică • valoroasă, demnă de urmat şi de­­ alte unităţi industriale. In realizarea producţiei animaliere FORMAL INEFICI­ANGAJAMENTUL ŞI AUTOCRITICA ENTĂ SUNT DOVEZI CERTE ALE LIPSEI S-a vorbit si se vorbeşte adesea­­despre tradiţiile existente in zona noastră în privinţa creşterii animale­lor, discutăm destul de mult despre posibilităţile unităţilor de a asigura obţinerea unor producţii zootehnice superioare incit orice încercare de a argumenta aceste afirmaţii echiva­lează cu forţarea unor uşi deschise. Rezultatele obţinute în multe co­­­operative agricole în anii trecuţi au determinat orientarea producţiei ani­maliere către o anumită specializare, specifică fiecărei subzone care dispu­ne de condiţii deosebite pentru o activitate sau alta. Orientarea pro­ducţiei animaliere către îngrăşarea ti­neretului bovin este motivată de ren­tabilitatea acestei acţiuni în marea majoritate a unităţilor în care a fost organizată. De aceea, putem conside­ra justă hotărîrea organelor agricole judeţene şi a unor unităţi coopera­tiste privind intensificarea pro­filării producţiei animaliere pe îngrăşarea bovinelor şi a tine­retului taurin.­ Sarcinile asu­mate sunt mari, organizarea a un­sprezece ferme specializate, care vor contribui cu 60 la sută din totalul livrărilor de carne de bovine plani­ficate pentru întregul judeţ. Realizarea acestor sarcini, este însă condiţionată de aplicarea unor mă­suri tehnice şi organizatorice bine gh­idite, pentru valorificarea superi­oară a bazei materiale existente în unităţi. Bineînţeles, dacă apreciem demararea acestei acţiuni cu indul­genţă — adică dacă facem o compa­raţie a realizărilor actuale cu cele din punctul de plecare — ajungem la concluzia că s-au făcut paşi siguri pe calea unor producţii superioare. Dacă apreciem insă realităţile exi­stente din punctul de vedere al ce­rinţelor actuale — singurul realist — cunoscînd că numai o bună organiza­re a muncii şi a producţiei poate crea certitudini în privinţa obţinerii eficienţei economice şi beneficiilor scontate, atunci... Car­lităţile C.A v reze an. C „ar fi“, pentru că aici există două grajduri, iar al treilea se află în construcţie. Acest adăpost urma­­ să intre în circuitul productiv încă din noiembrie 1971, datorită însă delăsă­rii organelor agricole judeţene, cit şi a consiliului de conducere al coope­rativei agricole, acum, la sfirşitul lui martie 1972, abia s-a săpat fundaţia. La această dată se fac sondaje pentru depistarea unei betoniere, materialele necesare sunt... in repartiţie, aşa că îngrăşătoria are, deocamdată, numai două adăposturi. Brigadierul zootehnic Ilie Neamţu ne relatează că în fermă există acum 237 tăuraşi la îngrăşat, din care doar 800 au fost cumpăraţi in acest an. Din cei aduşi de la Şelimbăr, Loamneş şi Bogatu Român mulţi sunt necores­punzători, nu prezintă garanţia obţi­nerii sporurilor în greutate scontate. Din întregul efectiv, doar 52 tăuraşi vor putea fi livraţi în semestrul I al acestui an. Ne-am interesat de sporurile în greutate realizate. Am primit răs­punsuri atit de nesigure, incit am fost nevoiţi să ne transformăm, pen­tru citva timp, in... ingineri zooteh­­nişti. Cu acest prilej am constatat că hrana acordată tineretului la îngră­şat este cu totul improprie scopului propus. In raţie se acordă paie şi co­ceni în­ amestec cu fin de foarte sla­bă calitate. Nu am găsit nici o dife­renţă calitativă substanţială intre ma­terialul aflat ca aşternut sub animale şi cel aflat ca nutreţ în iesle. E drept, se mai acordă în raţie, o oare­care cantitate de concentrate şi sfeclă furajeră, dar tăiată cu... toporul, in­timei­ nu există tocătoare pentru su­culente. In aceste condiţii, care să fie sporul in greutate realizat? — N-am cîntărit animalele nici in ianuarie, nici în februarie, ne­măi­făcut cântăriri de sondaj la doi tău­rași d­in­­ îngrășătorie. Rezultatele au întrecut orice... apreciere pesimistă. In perioada 1—27 martie a.c. un tău­­raş a crescut în greutate cu 10 leg, adică un spor zilnic de cca 303 gra­me, iar al doilea a „staţionat“, nici un gram în plus faţă de cântărirea iniţială (fenomenul este explicabil din punct de vedere ştiinţific). In aceste condiţii, mai poate fi vor­ba de rentabilitate, ştiind că sporul mediu zilnic onorabil este de 750— 1 000 grame? Intram în alte amănunte organiza­torice. Aflăm că deşi oamenii locului apreciază că prepararea nutreţurilor cu melasă ar fi de real folos pentru furajarea animalelor, melasa reparti­zată — 4 000 kg — nu a fost încă adusă în unitate. Oare inginerul şef Gheorghe Urziceanu şi preşedintele Gheorghe Cinezan consideră că e bine sa facă melasarea furajelor în peri­oada păşunatului? In privinţa retri­buirii muncii, aflăm că la Broşteni se acordă „norme fixe“: 1,40 norme pe zi pentru un îngrijitor ce are în pri­­ m Continuare în pag. • ll­ al GH. GRADIXARU ' A­­Bm ‘SMS#**’­ Bucureşti. Piaţa Universităţii, cu hotelul Inter­continental şi Teatrul Naţio­nal (in con­strucţie) Oare n-ar fi posibil? O pledoarie pentru autenticitatea şi seriozitatea actului de cultură, chiar m­ergind numai la detaliul cel mai restrîns, al stilului de lu­cru, în studiul individual, ar an­trena, probabil, argumente, jude­căţi de valoare, care ar de?­&3( spaţiul aferent reflecţiilor de IMCi. Ceea ce ne-a frapat nu r intrînd în sălile de impru­mt ale ^bibliotecilor, ori zăbovind mai '’multe ore in sălile lor de lectură, o anume speţă de consumatori de literatură cu nişte tabieturi şi gus­turi de-a dreptul ciudate. Biblioteca „Astra". In sala de îm­prumut îşi face apariţia un tînâr zvelt, cu o ţinută vestimentară de gust discutabil. Solicită bibliote­carei nişte cărţi din colecţia „Aven­tura“, după care trece în sala de lectură, tolănindu-se confortabil într-unul din fotoliile de aici, pi­cior peste picior. Cîteva secunde mai tirziu, zăreşte printre rîndu­­rile de cititori aplecaţi atenţi peste cărţile lor, o jună care-i zîmbeşte cochet. Tinărul nostru se ridică din scaun şi se duce spre fata cu părul roşcat (nu de la na­tură) îm­brăcată în blugi, cu o bluză cu franjuri in partea de jos. încep un dialog, ce nu mai conte­neşte decit peste zeci de minute, reflex cotidian pe un ton ce produce iritarea vă­dită a celor din jur. Privirile in­dignate ale acestora, un pisait mai direct, îi readuce la realitate, re­aminteşte că se află, de fapt, în­­tr-o sală de lectură. Se retrag dis­cret pe uşă, pentru o „pauză“ la o ţigară ... In altă zi, atrăgea atenţia o dis­cuţie pasională cu lucrătoarea de la fondul de reviste şi ziare, prin in­sistenţa şi „sobrietatea“ cu care o cititoare, ce abia dacă depăşea două decenii, îşi declina dolean­ţele. I s-a adus pe masa de lec­tură colecţia revistelor de... modă din ultimul an. Frunzări­ndu-le în grabă, le aruncă apoi cu un dis­preţ, părăsind sala cu un bocănit strident de tocuri. Am mai reţinut din această secvenţă privirea ului­tă a femeii de la masa de împru­mut. I se cuvenea, credem, un „mulţumesc“. Cel puţin atîta ... Iată, aşadar, doar două mostre, din multe altele de acest fel, sem­nificative pentru a defini profilul unui anumit soi de cititori ai bi­bliotecilor noastre. Suntem­ tentaţi să ne punem o firească întrebare: Cum se poate ca bunele deprinderi, seriozitatea cu care este sorbită Înţelepciunea cărţilor de către marele număr de cititori. — muncitori, profesori cer­cetători, elevi, studenţi — să nu fie observată de unii tineri, care nu se­ ostenesc nici măcar să înţeleagă rostul bibliotecii, cu etica şi este­tica actului de cultură? Oare nu s-ar putea să fie obli­gaţi să observe şi să înţeleagă? L. GHEORGHIU «Mi». I BIBLIOTECĂ,,ASTRA"| SIBIU PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNITI-VA I­ORGAN al­ comitetului judeţean sibiu al p.c.r. şi al consiliului popular­ judeţean Anul V, nr. 1277. Sîmbătă, 1 aprilie 1972 , am­­4 pagini, 30 bani In municipiul Mediaş au fost luate din timp măsurile organizatorice ne­cesare pentru înfiinţarea cantinelor­­restaurant. Au fost preluate, de către T.A.P.L., un număr de şase cantine, cu­ sarcina de a le asigura asistenţa tehnică de specialitate, de a le ajuta în întocmirea şi oferirea către abo­naţi de meniuri variate şi de calitate corespunzătoare. Spre , a vedea care sunt Rezultatele obţinute pină acum de către cantine, dacă ele satisfac cerinţele abonaţilor, corespunzător scopului pentru care au fost create, cu cîteva zile în urmă, împreună cu tovarăşii Ioan Tofflea, in­spectorul comercial al municipiului şi loan Tatu, şeful serviciului comercial al T.A.P.L. din localitate, am efectuat un raid prin fiecare dintre ele. Din cele constatate redăm cîteva aspecte. Cantina uzinei Automecanica. Era trecut de ora 10 şi jumătate şi­ pro­cesul verbal de consumaţie Snijjă nu era întocmit. Deci, fără nici o­ bază scriptică, alimentele erau scoase din magazie. Vizităm sala de mese, bucătăria şi anexele. Dezordinea ce domneşte aici sunt dovada lipsei simţului gospodă­­resc La discuţia avută la faţa locului participă, pe lingă personalul cantinei, directorul adjunct al uzinei, preşedin­tele comitetului sindicatului, precum şi şeful serviciului administrativ. Din dis­cuţii, aflăm că la această cantină servesc zilnic masa numai 104 abonaţi şi cîţiva flotanţi aflaţi în delegaţie cu diferite treburi, ceea ce considerăm că este insuficient faţă de numărul mare de salariaţi ai uzinei şi de cel al nefam­i­­liştilor. De asemenea, meniul este în­tocmit în două variante. — Toată strădania noastră de a mări numărul abonaţilor nu a dat rezul­tatele dorite — ne spune unul dintre interlocutori. Să nu se creadă insă că nu ne-am preocupat. Chiar in momen­tul de faţă am întocmit teste pentru introducerea meniului special şi in curînd vom şti care este dorin­ţa sa­lariaţilor noştri. In timpul discuţiei apare şi Ioan Le­­pădatu, responsabilul cantinei. Vrea să dea impresia unui om foarte ocu­pat cu treburile cantinei. întrebat insă despre atribuţiile sale, despre ceea ce a întreprins pentru îmbună­tăţirea condiţiilor de servire şi asigu­rarea unor meniuri variate, devine nervos. Din păcate pentru el, aparenţa preocupării, nervozitatea nu spun prea mult despre activitatea sa ca respon­sabil. Cel mult despre el însuşi. A­­precierea activităţii lui se poate face numai atunci cînd rezultatele sînt cele dorite, dar întrucît acestea nu se prea văd deocamdată, organele in drept trebuie să ia măsurile ce se impun. Al doilea popas îl facem la cantina uzinei „Tîrnava“. Sala de mese fru­mos aranjată, meniurile afişate in mai multe locuri vizibile, curăţenia, ordinea de aici sunt intr-adevăr do­vada preocupării personalului cantinei, a simţului gospodăresc şi a asigurării unei ambianţe plăcute. Aici abonaţilor li se pun la dispoziţie, la alegere, trei meniuri: normal, special şi dietetic, la preţuri convenabile. Responsabilul cantinei, Nicolae Idu, ne spune că aici servesc masa 230 abonaţi, numărul lor fiind în continuă creştere. Şi la cantina fabricii­ „8 Mai“ (res­ponsabil Ştefan Berta), preocuparea pentru asigurarea unor meniuri va­riate este demonstrată de faptul că la fiecare dintre acestea, cu excepţia ce­lui dietetic, există cite două variante, la alegere. De aceea­ şi numărul abo­naţilor este mai mare decit la canti­(Continuare in pag. a 11-a) E. SANDU Z. RISNOVEANU 9 9999 6 • @ 9 9 Prin cantinele-restaurant din Mediaş Sub imperiul unei cerinţe majore: DIVERSIFICAREA MENIURILOR Vizita tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în Republica Democratică Sudan Convorbiri Vineri, 31 martie, la Palatul Po­porului din Khartum, au avut loc convorbiri oficiale între preşedin­tele Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, şi preşedintele Repu­blicii Democratice Sudan, genera­lul maior Gaafar Mohammed Nu­­meiry. Au participat la convorbiri, din partea română: Ion Păţan, vice­preşedinte al Consiliului de Mi­niştri şi ministrul comerţului ex­terior, Corneliu Mânescu, ministrul afacerilor externe, Bujor Almăşan, ministrul minelor, petrolului şi geologiei, Gheorghe Oprea, Ştefan Andrei, Constantin Mitea, consi­lieri ai preşedintelui, Gheorghe Şerbănescu, însărcinat cu afaceri ad-interim al României în Sudan, Vasile Răuţă, adjunct al ministru­lui comerţului exterior. Din partea sudaneză, dr. Osman Abu Al-Gasim ministrul coope­rării şi dez­voltării rurale, Ibrahim Moneim Mansour, ministrul econo­miei, Mahdi Mustafa, ministru de stat la Preşedinţia republicii, Fak­­hradin Mohammad, adjunct al mi­nistrului afacerilor externe, Ah­med Abdel Rahman ,Al-Akib, mi­nistrul industriei şi minelor, Su­leiman Babikes, ambasador, Mo­hammad Abdel Majid Ahmed, se­cretar de stat la Ministerul Co­merțului. 1 Călătorie spre rezervaţia naturală Binder Vineri la amiază, preşedintele Consiliului de Stat, Nicolae Ceauşescu, împreună cu preşedin­Vineri după-amiază,­­ tovarăşul Ion Păţan, vicepreşedinte al Con­siliului de Miniştri, ministrul co­merţului exterior al Republicii Sa­tele Gaafar Numeirv au plecat spre localitatea Damazin, de unde şi-au continuat călătoria spre re­cialiste România, a avut o intilnire de lucru cu Ibraim Moneim Man­sour, ministrul economiei Suda­nului.­zervaţia naturală Dinder. Cei doi şefi de stat sunt însoţiţi de personalităţi române şi suda­neze. Au fost discutate probleme le­gate de perfectarea unor înţele­geri privind cooperarea economică şi tehnică, precum şi schimburile de mărfuri pe anul în curs. ^ Intilnire de lucru Cadru din noul local al Agenţiei de voiaj C.F.R. Sibiu, deschis zilele trecute în str. Nicolae Bălcescu Foto: FRED M­SS “­ In numărul de azi: • Noutăţi utilitare • Panoramic competiţio­­nal • Azi... Azi... Azi... pag. a II-a • VIAŢA CUL­TUR­ALA ŞI ARTISTICĂ pag. a IlI-a • VIAŢA INTERNAŢIONALĂ pag. a IV-a ­­ r­­rilxiG Amsterdam 31 (Agerpres). — In ajun de 1 aprilie 1972, în Olanda a fost decernat premiul pentru cea mai reuşită farsă făcută cu prilejul zilei de 1 aprilie a anu­lui trecut. Distincţia a fost prinţită de televiziunea olandeză care, prin două emisiuni speciale, a putut convinge cea mai mare parte a publicului interesat că factorii poştali au fost înzestraţi cu o a­­paratură capabilă să detecteze te­levizoarele clandestine. Singura modalitate de a se înşela vigi­lenţa factorilor — se preciza— ar consta in acoperirea televizoa­relor cu io­nii de aluminiu. Emisiunile au avut următoarele două consecinţe: pe de o parte, s-a înregistrat o cerere (imposibil de satisfăcut) de folii de aluminiu; pe de alta, oficiile poştale au­­ eli­berat un număr record de abona­mente, funcţionarii acestora fiind nevoiţi, la v­remea respectivă, să facă ore suplimentare. , Tokio^ 31 (Agerpres). — Firma japoneză „Sanyo Electric“ a fă­cut cunoscut că a pus la punct un procedeu inedit de transmitere la distanță a microfilmelor prin utilizarea laserului. Datorită nou­lui procedeu, care s-a bucurat de o largă apreciere în lumea infor­maticii, unde un mare volum de date sunt înmagazinate pe micro­filme, transmiterea durează doar 20 de secunde, iar developarea copiei primite de beneficiar nu reclamă mai mult de trei minute. Madrid 31 (Agerpres). — Cel mai bătrîn locuitor al Spaniei, Jose-Maria Polido, a încetat dirn viaţă in vîrstă de 107 ani, la nu­mai doua săptămîni după ce pri­mise o serie de distincţii pentru faptul ca era tatăl a 44 copii. Că­sătorit de trei ori, Jose-Maria Po­­lido a avut cu prima soţie 13 n­pi, cu„a doua 11 şi cu a treia zi. El a lăsat, de asemenea, 72 de strănepoţi. Paris 31 (Agerpres). — cinci tablouri semnate de Bonnard Renoir, Utrillo, Boudin și Derain au fost furate de la o galerie de artă din Paris. Picturile sunt eva­luate la 600 000 de dolari.

Next