Tribuna Sibiului, mai 1972 (Anul 5, nr. 1303-1327)
1972-05-03 / nr. 1303
Ann IV, nr. 1303 IA FABRICA „MĂTASEA ROŞII un dialog intre tineri şi virstnici despre demnitatea meseriei şi drumul De la competenţă la performanţa profesională • Un oraş născut dintr-un meşteşug • O semnătură pe certificatul de naştere al telonului de Săvineşti • „Dacă mai aveam o soră, o aduceam şi pe ea aici“ • Bucuria de a produce bunuri frumoase • „Tinerii trebuie să înveţe să gîndească singuri“ Pufine sînt, poate, oraşele ţării în care tradiţia locală, rezumînd o tradiţie întreagă a talentului şi hărniciei, s-a impus cu atîta vigoare sub forma producţiei moderne, mecanizată şi automatizată — ca la Cisnădie. Străvechea ocupaţie a oamenilor de la poalele Munţilor Cibinului, oieritul, care purta paşii ciobanilor din Mărginime între coamele unduite ale Carpaţilor şi şesul mănos al Dunării, ca între două repere fundamentale ale geografiei şi spiritualităţii româneşti, şi-a găsit în vremurile mai noi o firească împlinire intr-un meşteşug deprins cu timpul şi desăvîrşit de-a lungul a nenumărate generaţii, care l-au înnobilat cu certe atribute artistice. Atestat documentar încă din secolul al XVI-lea, meşteşugul ţesătoriei, practicat azi la scara şi cu mijloacele industriei socialiste, face renumele, pe deplin meritat, al cisnădienilor, confirmat şi de cererea de care se bucură pe piaţa externă produsele lor. Intrebînd pe oricare dintre copiii întîlniţi pe strada principală a oraşului de la poalele Munţilor Cibinului, vei afla că tata sau mama, unchiul sau sora — şi cel mai adesea întreaga familie, lucrează la Uzinele textile, sau Întreprinderea „11 Iunie“, sau fabrica „Mătasea roşie“. In ciuda denumirii, aceasta din urmă este mai puţin cunoscută, poate datorită „concurenţei“ covoarelor de la Uzina textilă, care monopolizează într-un fel interesul cumpărătorilor, poate faptului că ţesăturile purtînd marca „Mătasea roşie“ ajung mai rar direct la consumator, şi mai adesea prin mijlocirea fabricilor de confecţii. Ceea ce nu înseamnă, după cum aveam să-mi dau seama, că „mătăsarii“ încearcă In vreun fel complexul de inferioritate al locului de vioară a doua. Dimpotrivă, aveam să remarc aceeași justificată mîndrie profesională pe care am întîlnit-o, cu alte prilejuri și la textiliştii din celelalte fabrici. In modestul birou al directorului îţi atrage privirea o fotografie aşezată la loc vizibil pe peretele din faţa vizitatorului. II înfăţişează pe secretarul general al partidului, surprins de obiectiv într-un moment al vizitei la o expoziţie. — Este standul ţesăturilor de mătase de la EREN, mă lămureşte inginerul Nicolae Frăţilă, şi simt în intonaţia vocii că nu este pentru prima dată cînd directorul dă această explicaţie, de altfel cu sădită plăcere. — Sunt expuse şi cîteva din ţesăturile realizate de noi. Au fost foarte bine apreciate, întrunind punctaje maxime. La solicitarea comerţului, ele au fost introduse în fabricaţie. Acesta e articolul „Cireşica“, o mătase pentru rochiţe, dincoace e „Doriana“, cealaltă e „Argeş", o să le vedeţi pe toate în fabrică. Tovarăşul Mircea Şolea, secretarul Comitetului de partid, care mă însoţeşte prin fabrică, îmi furnizează amănuntul inedit că „Mătasea roşie“ a fost, în ciuda numelui pe care îl poartă, prima fabrică din ţară care a lansat în producţie ţesăturile din firele de relon ale Săvineştilor. „Fabrica noastră devenise un fel de staţie-pilot a ţesăturilor de relonă şi observaţiile noastre privind calităţile noii materii prime au avut şi ele rolul lor în îmbunătăţirea producţiei. Am semnat şi noi, intr-un fel, certificatul de naştere al acestei noi ramuri a industriei româneşti“. In secţia de bază a fabricii, unde firele suferă metamorfoza lor esenţială impusă de rigoarea maşinii şi agerimea ochiului, devenind acele ţesături diafane care incintă privirea şi pe care ţesătoarele le alintă cu nume de fete, am făcut cunoştinţă cu citeva dintre cele mai vrednice reprezentante ale profesiunii care face faima oraşului. — Vă place meseria de ţesătoare, Eleonora Chifor? — Cum să nu-mi placă, dacă lucrez aici de atlţia ani? — De cîţi? — Păi de vreo 17, de cînd am terminat şcoala profesională de la Sighişoara. — şi nu v-aţi plictisit să faceţi de atîta vreme mereu acelaşi lucru?. — Nu, nu m-am plictisit de toc. Ce-ţi place, nu te plictiseşte. Dacă nu-mi plăcea, schimbam meseria, m-aş fi făcut croitoreasă. E o meserie foarte frumoasă, dacă înveţi să umbli cu firele astea aşa de fine şi să cunoşti războiul. Eu îl recunosc după zgomot, ca şoferii; citeodată mai schimb şi eu o piesă, cînd nu au timp cei de la întreţinere. N-aş putea să văd o maşină stind degeaba. Dar la o ţesătoare bună, războiul nu se prea strică. — Nu sinteţi de aici, din Cisnădie? — Nu, sînt sighişoreancă. Dar m-am mutat aici de cînd am terminat şcoala. Pe atunci era mare nevoie de cadre; am făcut numai un an jumate în loc de doi, dar tot am învăţat meserie. Şi soţul meu e tot sighişorean, lucrează şi el aici; ne-am obişnuit la Cisnădie, ne-au dat casă. — Aveţi copii? — Da, un băiat mare, de nouă ani. — Să vă trăiască ! Şi vreţi să-1 faceţi tot textilist? — Eu ştiu? „Moare“ după tractoare şi maşini. Eu îi spun mereu să înveţe bine, apoi poate să se facă ce vrea, şi textilist, şi altceva. — Şi nu vi se pare de loc monotonă munca de aici? — Nu, de ce? Nu facem mereu acelaşi lucru, înainte făceam „Predealul“ şi „Ileana“, care-mi plăceau foarte mult. Mai de mult ţeseam „Niculina“. Făceam tot sub un punct (unitate de măsură a calităţii, era o performanţă foarte bună, îmi explică cineva). Acuma facem o ţesătură pentru umbrele, care mă necăjeşte foarte mult, e pretenţioasă, nu se admite nici o scamă, se verifică la lumină, ca fotografiile. Dar cred că o să-mi placă şi asta, pentru că cere multă Indemînare. Chiar Intr-o fabrică de felul acesta, în care tineretul are o pondere de cca 70 la sută, ţesătoarea Maria Tăcutu se face remarcată, la numai cei douăzeci de ani ai ei, prin constanţa unor adevărate performanţe profesionale. Vrînd parcă să-şi dezmintă numele, răspunde la Întrebări cu tinerească degajare şi sinceră spontaneitate, de parcă ar avea replicile gata pregătite. — De cînd lucrezi aici? — De numai trei ani ... Aici am învățat meseria, în fabrică, la cursurile de scurtă durată. Dacă scrieţi la ziar, vă rog să ziceţi de tovarăşii Iosif Tatu, Dorin Euculescu şi Ioan Oprea. Ei m-au învăţat ţesătoria şi le mulţumesc din suflet. — După vorbă, parcă nu eşti din partea locului ... — Suntolteancă. Ai mei stau la Frinceşti, în judeţul Vîlcea. Tata e zidar la combinat, dar stau acolo, în sat. Mama lucrează la colectivă. — Ce anume te-a atras spre meseria de țesătoare? — Mi-a plăcut mie asta. In sat la noi femeile lucrează iarna covoare cu mina, cam tot ca pe-aici, dar nu din mătase, ci din lină și iută. Mama țese o frumuseţe de covoare, cu chenar şi modele la mijloc, cu boboci şi flori. — Şi cum te-ai hotărit să vii la Cisnădie? — Ştiam că aici se fac covoare şi voiam să am o meserie cu care să mă mîndresc. înainte mai lucram sezonieră la I.L.F., dar nu-mi plăcea. — Şi aici iţi place? — Cum să nu! Şi soră-mea mai mică lucrează aici, eu am convins-o să vină. Dacă o mai aveam ■una, o aduceam şi pe ea. Şi cu oamenii mă împac bine, sînt organizatoare de grupă sindicală, mai ajut şi la activitatea culturală, o mai învăţ şi cîntece pe soru-rcea care e solista formaţiei. — Ai îndrăgit meseria aşa de tare, că ai ajuns fruntaşă ... — Ei, n-am fost eu totdeauna fruntaşă, îmi vine să rîd, că la început credeam că războaiele sînt ca la mama acasă. ... Meseria se învaţă cu muncă şi ambiţie. Cînd m-a trecut aici, la automate, n-am vrut în ruptul capului! Am pîîns. Îmi părea rău de cele două războaie din secţia a 5-a, mă obişnuisem cu colegele. M-am dus la tovarăşul director şi i-am spus să mă lase acolo, că mai bine plec acasă. Dar n-am plecat şi nu-mi pare rău. Mi-a zis tovarăşul director că să mai lucrez la automate şi dacă nu mă obişnuiesc, mă trece înapoi. Şi atunci mi-am pus ambiţia să arăt ce pot. Am devenit fruntaşă la 4 războaie, şi iau acolo, la două ... Mama îmi tot spune să mă duc acasă, să stau cu el. — Şi te duci? — Nu, nu vreau, mă simt bine aici. — Câştigi bani frumoşi aici... —Da, 1 800 lei, dar mai pun deoparte. Cine nu trebuie la o fată? Dar nu de aia nu plec. înainte cîştigam mai puţin, şi tot n-am plecat. îmi place mie meseria asta, şi oamenii. — Ce faci în timpul liber? — Păi v-am spus. Activitate culturală! Mai organizăm joia tineretului. Am urmat cursul de croitorie, mi-am cumpărat maşină de cusut. Acum învăţ, vreau să dau admiterea la seral. Tehnicianul Gheorghe Moise este o adevărată istorie vie a fabricii. „Am devenit ucenic la 15 ani. Pe vremea aceea se intra greu într-o fabrică. Pe mine m-au primit la insistenţele unui frate, care lucra la filatură şi era un maistru apreciat. La început făceam curăţenie prin săli şi la maşini. Meseria am învăţat-o încet-încet pe lîngă foştii maiştri de linie. Primeam pe atunci 1 000 de lei pe lună. La cea mai ieftină gazdă plăteai 700 de lei. Mai trimiteau părinţii deacasă mlncare, mă mai ajuta fratele. Acuma ştiu că cîştigul mediu e de aproape 1 300 de lei, adică, am făcut eu o socoteală, de vreo zece ori mai mare decit atunci. Patronul, unul Gromen, era foarte distant. Director era fiul lui, care ne spiona citeodată seara, prin geam, să vadă cum lucrăm ... Calificarea mi-am desâvîrșit-o numai după ’40 cînd m-am întors din armată. De fapt, după naţionalizare, cînd au pus director pe un muncitor de la vopsitorie, acuma pensionar. Fabrica era foarte departe de ce e azi, avea numai vreo 100 de războaie... Am învăţat, m-am perfecţionat cu timpul, am dat examen de maiştri, apoi am devenit tehnician ... ... Acuma predau la cursurile de calificare, dar mai învăţ şi eu odată cu tinerii. O meserie nu prea are limite. Eu, îu atiţia ani de muncă, nu m-am lăudat niciodată că ştiu tot. Mereu mai rămine cite ceva de învăţat... Am mai avut şi insuccese, dar nu-mi place să-mi aduc aminte de ele. Tinerilor îmi place să le vorbesc despre frumuseţea meseriei: ea cere indemînare, fineţe. ... Mulţi colegi mai tineri mă solicită să îi ajut în vreo problemă mai grea. O fac cu plăcere, dar nu vreau să le dau rezolvarea mută-n gură. Le propun mai multe soluţii, să o aleagă ei pe cea mai bună. Tinerii trebuie puşi să gindească, numai aşa se învaţă ... ... Bucuria mea cea mare este că am putut să ajut mulţi tineri să ajungă oameni de nădejde, ca Bela Jack sau Helmut Bonfert, ajutori de maiştri acum. Chiar şi tovarăşul director mi-a fost cîndva elev...“. Curtea interioară, panaua cu dale de piatră, e înconjurată cu panouri mari, cugraficul îndeplinirii angajamentelor, „gazetă de perete“. Un panou se află în curs de amenajare. Va fi panoul fruntașilor, îmi arată un set de fotografii și-mi dictează numele pe care le transcriu cu plăcere aici: Laura Gheorghe, Eleonora Pufan, Elena Roth, Doina Dumitru, Elena Chirea, Cornelia Păuşan, Aurelia Şandru, Constanţa Greavu, Dagmar Misachevici, Ana Dumitru. „Brigada artistică de agitaţie a pregătit un program festiv, unii tovarăşi repetă în orchestra semisimfonică şi în celelalte formaţii ale Casei de cultură care vor da spectacole in zilele de sărbătoare. Tinerii se pot lăuda că au colectat şi predat peste 6 000 kg fier vechi, depăşindu-şi angajamentele în cinstea zilei de 1 Mai. Dar bucuria noastră cea mare este că putem raporta depăşirea planului de producţie cu peste 40 000 mp de ţesături fine. Vă rog să notaţi că fabrica noastră şi-a realizat an de an toate sarcinile pe care le-a primit. Aceasta este cea dinţii mindrie profesională a noastră“. F. VAJSAS 99 Imagine din secţia preparaţia ţesătoriei Fabrica „Mătasea roşie“ din Cisnădie. Interior din secţia ţesătorie Tribuna Sibiului Carnet cultural • Cunoscutul pictor amator Constantin Pele, a cărui expoziţie personală deschisă în holul Şcolii populare de artă din Sibiu s-a bucurat de un real succes, fiind itinerată apoi în mai multe localităţi ale judeţului, se pregăteşte în aceste zile intens pentru o nouă confruntare cu publicul. Este vorba de expoziţia personală pe care o va deschide la Bucureşti, la invitaţia Casei centrale a armatei. • De cîteva zile librăria „Mihail Eminescu“ din Sibiu se află la începutul unui experiment deosebit de interesant. Ea a fost deschisă, după o perioadă de reamenajări, pe principiul accesului liber la raft. După cum sintem informaţi, noua metodă de prezentare este de natură a înviora activitatea de desfacere a cărţii, bucurîndu-se de un real interes, în rîndul sibienilor. • De cîteva zile a Intrat In librăriile sîbiene un excepţional volum de I 139SB traduceri In limba germană din versurile lui Mihai Eminescu. Intre colaboratorii cei mai harnici, pe lista traducătorilor eminescieni, se află şi scriitorul şi eseistul sibian Wolf Aichelburg, căruia, de curând, i-a apărut un amplu volum personal de poezie, proză, teatru şi critică. • Edificiul Casei de cultură a sindicatelor din municipiul Sibiu, care înaintează în lucru într-un ritm remarcabil, urmează să aibă în interior şi o amplă lucrare în mozaic. Pentru realizarea ei se pregăteşte un tînăr şi preţuit artist sibian, pictorul Eugen Tăutu. • Zilele acestea a apărut nr. 9 al revistei școlare „Lyceum“, editată de elevii liceului „Gheorghe bazar“ din Sibiu. Spicuim din sumarul numărului articolele: Documentele de partid — bază a educării politico-ideologice a tineretului, Pregătirea politico-ideologică a tineretului, Scrisori ale lui V. Alecsandri in arhivei sibiene, Incursiune în universul poeziei lul Octavian Goga, Neagoe Basarab și Povestea dulgherului. • Cunoscutul poet Dan Deșliu a fost zilele trecute oaspete al municipiului Sibiu. El s-a întîlnit cu elevi ai liceelor „Gheorghe Lazăr" şi „Octavian Goga“, cu care a conversat despre creaţiile lor poetice. Totodată, în calitatea sa de reprezentant al Televiziunii Române, el a reţinut o serie de lucrări ale elevilor sibieni pentru o emisiune TV. • Intre colectivele artistice aflate pe agenda acestei săptămîni, ca oaspeţi ai Sibiului reţin atenţia cel al Teatrului de stat din Reşiţa, care va interpreta pe scena Teatrului sibian comedia muzicală Păcală de Ştefan Tita şi Elly Roman, in regia lui Paul Mateescu (5 mai, ora 19:30) şi Teatrul de estradă din Deva, care va interpreta spectacolul de varietăţi „De va veni la tine cîntul“ (4 mai, ora 19,5). Uzina mecanică Sibiu strada Lector nr. 3, telefon 2000, angajează prin concurs: — un inginer pentru funcţia de şef serviciu mecanic şef — un economist. Condiţiile de admitere sunt cele prevăzute în Legea nr. 12/1971. Salarizarea conform H.C.M. nr. 914/1968 şi ord. M.I.C.M. nr. 150/1969. Mai angajează : — strungari — frezori — rectificatori. Cererile vor fi prezentate la biroul personal. Şantierul de instalaţii-montaj Sibiu str. Turismului 12, telefon 136 79, ANGAJEAZĂ : — 1 şef depozit — 1 inginer instalator — 1 inginer proiectant Salarizarea conform H.C.M. 914/1968 şi Legea nr. 12/1971. Şcoala de şoferi profesionişti Sibiu, recrutează tineri, între vîrsta de 18—20 ani, pentru seria de şcolarizare din 1 iunie 1972. Se primesc tineri şi din alte judeţe. Doritorii se vor adresa şcolii sau la Autobaza Sibiu, serviciul personal. /. /. C. Frigoriferul Sibiu ANGAJEAZĂ : — 8 bărbaţi — recepţioneri legume-fructe — 2 electricieni categoria 5 — 1 zidar categoria 4 — 1 maistru — absolvent al cursurilor pentru industria alimentară — 1 tehnician — absolvent al cursurilor de industrie alimentară — 10 muncitori necalificaţi — bărbați — pentru echipa de încarcat-descărcat produse frigorifice. ha wwswvwvwwwvwvwwvwvswvM^w^Vviyjfiis Uzinele textile Cisnădie angajează prin CONCURS: — ingineri proiectanţi construcţii maşini — proiectanţi construcţii maşini. Concursul se va ţine la data de 9 mai 1972, iar actele pentru concurs vor fi depuse la serviciul personal al întreprinderii pînă la data de 5 mai 1972. Salarizarea conform H.C.M. 914/1968. Condițiile de studii şi vechime conform Legii nr. 12/1971. Fabrica „RecoSibiu! ANGAJEAZĂ : — tehnician mecanic (specialitatea TCM sau utilaj) — 2 maiştri ceramişti sau mecanici — tehnician auto *— lăcătuşi — sudori *— electricieni — motostivuitorişti — muncitori necalificaţi — bărbaţi. Condiţiile conform Legii nr. 12/1971, salarizarea conform H.C.M. nr. 914/1968. Informații suplimentare se primesc la semiciul personal la sediul fabricii, în Sibiu, str. Podului nr. 127. 7? Uzinele textile Tîrnava” Mediaş ANGAJEAZĂ : — economişti cu studii superioare pentru posturi de conducere — absolvenţi ai facultăţii de drept pentru ocuparea posturilor de jurisconsult şi consilier juridic. Informaţii suplimentare la sediul uzinei, str. Horia nr. 27, telefon 2301, interior 109. întreprinderea de execuţia lucrărilor de exploatarea şi întreţinerea pajiştilor Sibiu str. Livezii nr. 80 — Turnişor, angajează de urgenţa : — 2 tractorişti rutieri. Condiţii de angajare conform H.C.M. 914/1968. Pagina 3 ■sjmwjmrsmrrA Cooperativa „TEXTILA“ i cu sediul în Sibiu, Piața Republicii nr. 11, telefon 13373, execută reparaţii de lenjerie de orice fel, cu materialul clientului, prin Centrul de primire din Sibiu, str. Faurului nr. 17. Tarife convenabile. Institutul de proiectare judeţean Sibiu BulevardulVictoriei nr. 11, angajează de urgenţă prin CONCURS: —2 tehnicieni de vizieri. ...CUAv. Bir.Mica publicitate Cumpăr maşină de cusut şi pentru butoniere. Sibiu, str. Simion Bărnuţiu, 12. Vînd trăsură. Informaţii, satul Noul Român, nr. 158, judeţul Sibiu. Vind motocicletă DKW 200 cm.e, in stare perfectă de funcţionare. Cisnădie, str. I Mai, 1.