Tribuna Sibiului, mai 1972 (Anul 5, nr. 1303-1327)

1972-05-03 / nr. 1303

Ann I­V, nr. 1303 IA FABRICA „MĂTASEA ROŞII un dialog intre tineri şi virstnici despre demnitatea meseriei şi drumul De la competenţă la performanţa profesională • Un oraş născut dintr-un meşteşug • O semnătură pe certificatul de naştere al telonului de Săvineşti • „Dacă mai aveam o soră, o aduceam şi pe ea aici“ • Bucuria de a produce bunuri frumoase • „Tinerii trebuie să înveţe să gîndească singuri“ Pufine sînt, poate, oraşele ţării în care tradiţia locală, rezumînd o tradiţie întreagă a talentului şi hărniciei, s-a impus cu atîta vi­goare sub forma producţiei moder­ne, mecanizată şi automatizată — ca la Cisnădie. Străvechea ocupaţie a oamenilor de la poalele Munţilor Cibinului, oieritul, care purta paşii ciobanilor din Mărginime între coa­mele unduite ale Carpaţilor şi şesul mănos al Dunării, ca între două repe­re fundamentale ale geografiei şi spi­ritualităţii româneşti, şi-a găsit în vremurile mai noi o firească îm­plinire intr-un meşteşug deprins cu timpul şi desăvîrşit de-a lungul a nenumărate generaţii, care l-au înnobilat cu certe atribute artistice. Atestat documentar încă din se­colul al XVI-lea, meşteşugul ţesă­­toriei, practicat azi la scara şi cu mijloacele industriei socialiste, face renumele, pe deplin meritat, al cisnădienilor, confirmat şi de cererea de care se bucură pe piaţa externă produsele lor. Intrebînd pe oricare dintre copiii întîlniţi pe strada principală a oraşului de la poalele Munţilor Cibinului, vei afla că tata sau mama, unchiul sau sora — şi cel mai adesea întreaga fami­lie, lucrează la Uzinele textile, sau Întreprinderea „11 Iunie“, sau fabrica „Mătasea roşie“. In ciuda denumirii, aceasta din urmă este mai puţin cunoscută, poate datorită „concurenţei“ covoa­­relor de la Uzina textilă, care mo­nopolizează într-un fel interesul cumpărătorilor, poate faptului că ţesăturile purtînd marca „Mătasea roşie“ ajung mai rar direct la con­sumator, şi mai adesea prin mijlo­cirea fabricilor de confecţii. Ceea ce nu înseamnă, după cum aveam să-mi dau seama, că „mătăsarii“ încearcă In vreun fel complexul de inferioritate al locului de vioară a doua. Dimpotrivă, aveam să remarc aceeași justificată mîndrie profesio­nală pe care am întîlnit-o, cu alte prilejuri și la textiliştii din ce­lelalte fabrici. In modestul birou al directorului îţi atrage privirea o fotografie aşe­zată la loc vizibil pe peretele din faţa vizitatorului. II înfăţişează pe secretarul general al partidului, surprins de obiectiv într-un mo­ment al vizitei la o expoziţie. — Este standul ţesăturilor de mătase de la EREN, mă lămureşte inginerul Nicolae Frăţilă, şi simt în intonaţia vocii că nu este pen­tru prima dată cînd directorul dă această explicaţie, de altfel cu sădită plăcere. — Sunt expuse şi cîteva din ţesăturile realizate de noi. Au fost foarte bine apreciate, întrunind punctaje maxime. La so­licitarea comerţului, ele au fost in­troduse în fabricaţie. Acesta e ar­ticolul „Cireşica“, o mătase pentru rochiţe­­, dincoace e „Doriana“, cealaltă e „Argeş", o să le vedeţi pe toate în fabrică. Tovarăşul Mircea Şolea, secreta­rul Comitetului de partid, care mă însoţeşte prin fabrică, îmi furni­zează amănuntul inedit că „Măta­sea roşie“ a fost, în ciuda numelui pe care îl poartă, prima fabrică din ţară care a lansat în producţie ţesăturile din firele de relon ale Săvineştilor. „Fabrica noastră de­venise un fel de staţie-pilot a ţe­săturilor de relon­ă şi observaţiile noastre privind calităţile noii ma­terii prime au avut şi ele rolul lor în îmbunătăţirea producţiei. Am semnat şi noi, intr-un fel, certifi­catul de naştere al acestei noi ramuri a industriei româneşti“. In secţia de bază a fabricii, unde firele suferă metamorfoza lor e­senţială impusă de rigoarea maşinii şi agerimea ochiului, devenind a­­cele ţesături diafane care incintă privirea şi pe care ţesătoarele le alintă cu nume de fete, am făcut cunoştinţă cu citeva dintre cele mai vrednice reprezentante ale pro­fesiunii care face faima oraşului. — Vă place meseria de ţesătoare, Eleonora Chifor? — Cum să nu-mi placă, dacă lu­crez aici de atlţia ani? — De cîţi? — Păi de vreo 17, de cînd am terminat şcoala profesională de la Sighişoara. — şi nu v-aţi plictisit să faceţi de atîta vreme mereu acelaşi lucru?. — Nu, nu m-am plictisit de toc. Ce-ţi place, nu te plictiseşte. Dacă nu-mi plăcea, schimbam meseria, m-aş fi făcut croitoreasă. E o me­serie foarte frumoasă, dacă înveţi să umbli cu firele astea aşa de fine şi să cunoşti războiul. Eu îl recunosc după zgomot, ca şoferii; citeodată mai schimb şi eu o piesă, cînd nu au timp cei de la întreţi­nere. N-aş putea să văd o ma­şină stind degeaba. Dar la o ţesă­toare bună, războiul nu se prea strică. — Nu sinteţi de aici, din Cis­nădie? — Nu, sînt sighişoreancă. Dar m-am mutat aici de cînd am ter­minat şcoala. Pe atunci era mare nevoie de cadre; am făcut numai un an jumate în loc de doi, dar tot am învăţat meserie. Şi soţul meu e tot sighişorean, lucrează şi el aici; ne-am obişnuit la Cisnădie, ne-au dat casă. — Aveţi copii? — Da, un băiat mare, de nouă ani. — Să vă trăiască ! Şi vreţi să-1 faceţi tot textilist? — Eu ştiu? „Moare“ după trac­toare şi maşini. Eu îi spun mereu să înveţe bine, apoi poate să se facă ce vrea, şi textilist, şi altceva. — Şi nu vi se pare de loc mo­notonă munca de aici? — Nu, de ce? Nu facem mereu acelaşi lucru, înainte făceam „Pre­dealul“ şi „Ileana“, care-mi plăceau foarte mult. Mai de mult ţeseam „Niculina“. Făceam tot sub un punct (unitate de măsură a cali­tăţii, era o performanţă foarte bu­nă,­­ îmi explică cineva). Acuma facem o ţesătură pentru umbrele, care mă necăjeşte foarte mult, e pretenţioasă, nu se admite nici o scamă, se verifică la lumină, ca fotografiile. Dar cred că o să-mi placă şi asta, pentru că cere multă Indemînare. Chiar Intr-o fabrică de felul a­­cesta, în care tineretul are o pon­dere de cca 70 la sută, ţesătoarea Maria Tăcutu se face remarcată, la numai cei douăzeci de ani ai ei, prin constanţa unor adevărate per­formanţe profesionale. Vrînd parcă să-şi dezmintă numele, răspunde la Întrebări cu tinerească degajare şi sinceră spontaneitate, de parcă ar avea replicile gata pregătite. — De cînd lucrezi aici? — De numai trei ani ... Aici am învățat meseria, în fabrică, la cursurile de scurtă durată. Dacă scrieţi la ziar, vă rog să ziceţi de tovarăşii Iosif Tatu, Dorin Eucu­­lescu şi Ioan Oprea. Ei m-au învă­ţat ţesătoria şi le mulţumesc din suflet. — După vorbă, parcă nu eşti din partea locului ... — Sunt­­olteancă. Ai mei stau­ la Frinceşti, în judeţul Vîlcea. Tata e zidar la combinat, dar stau acolo, în sat. Mama lucrează la colectivă. — Ce anume te-a atras spre me­seria de țesătoare? — Mi-a plăcut mie asta. In sat la noi femeile lucrează iarna co­voare cu mina, cam tot ca pe-aici, dar nu din mătase, ci din lină și iută. Mama țese o frumuseţe de covoare, cu chenar şi modele la mijloc, cu boboci şi flori. — Şi cum te-ai hotărit să vii la Cisnădie? — Ştiam că aici se fac covoare şi voiam să am o meserie cu care să mă mîndresc. înainte mai lu­cram sezonieră la I.L.F., dar nu-mi­­ plăcea. — Şi aici iţi place? — Cum să nu! Şi soră-mea mai mică lucrează aici, eu am con­vins-o să vină. Dacă o mai aveam ■una, o aduceam şi pe ea. Şi cu oamenii mă împac bine, sînt orga­nizatoare de grupă sindicală, mai ajut şi la activitatea culturală, o mai învăţ şi cîntece pe soru-rcea care e solista formaţiei. — Ai îndrăgit meseria aşa de tare, că ai ajuns fruntaşă ... — Ei, n-am fost eu totdeauna fruntaşă, îmi vine să rîd, că la început credeam că războaiele sînt ca la mama acasă. ... Meseria se învaţă cu muncă şi ambiţie. Cînd m-a trecut aici, la automate, n-am vrut în ruptul capului! Am pîîns. Îmi părea rău de cele două răz­boaie din secţia a 5-a, mă obişnui­sem cu colegele. M-am dus la to­varăşul director şi i-am spus să mă lase acolo, că mai bine plec acasă. Dar n-am plecat şi nu-mi pare rău. Mi-a­ zis tovarăşul direc­tor că să mai lucrez la automate şi dacă nu mă obişnuiesc, mă trece înapoi. Şi atunci mi-am pus am­biţia să arăt ce pot. Am devenit fruntaşă la 4 războaie, şi iau acolo, la două ... Mama îmi tot spune să mă duc acasă, să stau cu el. — Şi te duci? — Nu, nu vreau, mă simt bine aici. — Câştigi bani frumoşi aici... —Da, 1 800 lei, dar mai pun deo­parte. Cine nu trebuie la o fată? Dar nu de aia nu plec. înainte cîştigam mai puţin, şi tot n-am plecat. îmi place mie meseria asta, şi oamenii. — Ce faci în timpul liber? — Păi v-am spus. Activitate cul­turală! Mai organizăm joia tinere­tului. Am urmat cursul de croitorie, mi-am cumpărat maşină de cusut. Acum învăţ, vreau să dau admite­rea la seral. Tehnicianul Gheorghe Moise este o adevărată istorie vie a fabricii. „Am devenit ucenic la 15 ani. Pe vremea aceea se intra greu într-o fabrică. Pe mine m-au primit la insistenţele unui frate, care lucra la filatură şi era un maistru apre­ciat. La început făceam curăţenie prin săli şi la maşini. Meseria am învăţat-o încet-încet pe lîngă foştii maiştri de linie. Primeam pe atunci 1 000 de lei pe lună. La cea mai ieftină gazdă plăteai 700 de lei. Mai trimiteau părinţii de­­acasă mlncare, mă mai ajuta fra­tele. Acuma ştiu că cîştigul mediu e de aproape 1 300 de lei, adică, am făcut eu o socoteală, de vreo zece ori mai mare decit atunci. Patronul, unul Gromen, era foarte distant. Director era fiul lui, care ne spiona citeodată seara, prin geam, să vadă cum lucrăm ... Calificarea mi-am desâvîrșit-o numai după ’40 cînd m-­am întors din armată. De fapt, după naţiona­lizare, cînd au pus director pe un muncitor de la vopsitorie, acuma pensionar. Fabrica era foarte de­parte de ce e azi, avea numai vreo 100 de războaie... Am învăţat, m-am perfecţionat cu timpul, am dat examen de maiştri, apoi am devenit tehnician ... ... Acuma predau la cursurile de calificare, dar mai învăţ şi eu oda­tă cu tinerii. O meserie nu prea are limite. Eu, îu atiţia ani de muncă, nu m-am lăudat niciodată că ştiu tot. Mereu mai rămine cite ceva de învăţat... Am mai avut şi insuccese, dar nu-mi place să-mi aduc aminte de ele. Tinerilor îmi place să le vorbesc despre frumu­seţea meseriei: ea cere indemînare, fineţe. ... Mulţi colegi mai tineri mă solicită să îi ajut în vreo problemă mai grea. O fac cu plăcere, dar nu vreau să le dau rezolvarea mută-n gură. Le propun mai multe soluţii, să o aleagă ei pe cea mai bună. Tinerii trebuie puşi să gin­­dească, numai aşa se învaţă ... ... Bucuria mea cea mare este că am putut să ajut mulţi tineri să ajungă oameni de nădejde, ca Bela Jack sau Helmut Bonfert, ajutori de maiştri acum. Chiar şi tovarăşul director mi-a fost cîndva elev...“. Curtea interioară, panaua cu dale de piatră, e înconjurată cu panouri mari, cu­­graficul îndeplinirii anga­jamentelor, „gazetă de perete“. Un panou se află în curs de amena­jare. Va fi panoul fruntașilor, îmi arată un set de fotografii și-mi dic­tează numele pe care le transcriu cu plăcere aici: Laura Gheorghe, Eleonora Pufan, Elena Roth, Doina Dumitru, Elena Chirea, Cornelia Păuşan, Aurelia Şandru, Constanţa Greavu, Dagmar Misachevici, Ana Dumitru. „Brigada artistică de agitaţie a pregătit un program festiv, unii tovarăşi repetă în orchestra semi­­simfonică şi în celelalte formaţii ale Casei de cultură care vor da spectacole in zilele de sărbătoare. Tinerii se pot lăuda că au colec­tat şi predat peste 6 000 kg fier vechi, depăşindu-şi angajamentele în cinstea zilei de 1 Mai. Dar bucu­ria noastră cea mare este că pu­tem raporta depăşirea planului de producţie cu peste 40 000 mp de ţesături fine. Vă­ rog să notaţi că fabrica noastră şi-a realizat an de an toate sarcinile pe care le-a pri­mit. Aceasta este cea dinţii min­­drie profesională a noastră“. F. VAJSAS 99 Imagine din secţia preparaţia ţesătoriei Fabrica „Mătasea roşie“ din Cisnădie. Interior din secţia ţesătorie Tribuna Sibiului Carnet cultural • Cunoscutul pictor amator Con­stantin Pele, a cărui expoziţie perso­nală deschisă în holul Şcolii populare de artă din Sibiu s-a bucurat de un real succes, fiind itinerată apoi în mai multe localităţi ale judeţului, se pregăteşte în aceste zile intens pen­tru o nouă confruntare cu publicul. Este vorba de expoziţia personală pe care o va deschide la Bucureşti, la invitaţia Casei centrale a armatei. • De cîteva zile librăria „Mihail Eminescu“ din Sibiu se află la înce­putul unui experiment deosebit de in­teresant. Ea a fost deschisă, după o perioadă de reamenajări, pe principiul accesului liber la raft. După cum sin­tem­ informaţi, noua metodă de prezen­tare este de natură a înviora activi­tatea de desfacere a cărţii, bucurîn­­du-se de un real interes, în rîndul sibienilor. • De cîteva zile a Intrat In libră­riile sîbiene un excepţional volum de I 139SB traduceri In limba germană din versurile lui Mihai Emi­nescu. Intre colaboratorii cei mai har­nici, pe lista traducătorilor eminescie­ni, se află şi scriitorul şi eseistul si­­bian Wolf Aichelburg, căruia, de cu­­rând, i-a apărut un amplu volum per­sonal de poezie, proză, teatru şi cri­tică. • Edificiul Casei de cultură a sin­dicatelor din municipiul Sibiu, care înaintează în lucru într-un ritm re­marcabil, urmează să aibă în interior şi o amplă lucrare în mozaic. Pentru realizarea ei se pregăteşte un tînăr şi preţuit artist sibian, pictorul Eugen Tăutu. • Zilele acestea a apărut nr. 9 al revistei școlare „Lyceum“, editată de elevii liceului „Gheorghe bazar“ din Sibiu. Spicuim din sumarul număru­lui articolele: Documentele de partid — bază a educării politico-ideologice a tineretului, Pregătirea politico-ideo­­logică a tineretului, Scrisori ale lui V. Alecsandri in arhivei­ sibiene, Incursiune în universul poeziei lul Octavian Goga, Neagoe Basarab și Po­vestea dulgherului. • Cunoscutul poet Dan Deșliu a fost zilele trecute oaspete al municipiului Sibiu. El s-a întîlnit cu elevi ai licee­lor „Gheorghe Lazăr" şi „Octavian Goga“, cu care a conversat despre creaţiile lor poetice. Totodată, în ca­litatea sa de reprezentant al Televi­ziunii Române, el a reţinut o serie de lucrări ale elevilor sibieni pentru o emisiune TV. • Intre colectivele artistice aflate pe agenda acestei săptămîni, ca oas­peţi ai Sibiului reţin atenţia cel al Teatrului de stat din Reşiţa, care va interpreta pe scena Teatrului sibian comedia muzicală Păcală de Ştefan Tita şi Elly Roman, in regia lui Paul Mateescu (5 mai, ora 19:30) şi Teatrul de estradă din Deva, care va interpre­ta spectacolul de varietăţi „De va veni la tine cîntul“ (4 mai, ora 19,5). Uzina mecanică Sibiu strada Lector nr. 3, telefon 2­00­­0, angajează prin concurs: — un inginer pentru funcţia de şef serviciu me­canic şef — un economist. Condiţiile de admitere sunt cele prevăzute în Le­gea nr. 12/1971. Salariza­rea conform H.C.M. nr. 914/1968 şi ord. M.I.C.M. nr. 150/1969. Mai angajează : — strungari — frezori — rectificatori. Cererile vor fi prezentate la biroul personal. Şantierul de instalaţii-montaj Sibiu str. Turismului 12, telefon 1­36 79, ANGAJEAZĂ : — 1 şef depozit — 1 inginer instalator — 1 inginer proiectant Salarizarea conform H.C.M. 914/1968 şi Legea nr. 12/1971. Şcoala de şoferi profesionişti Sibiu, recrutează tineri, între vîrsta de 18—20 ani, pen­tru seria de şcolarizare din 1 iunie 1972. Se primesc tineri şi din alte judeţe. Doritorii se vor adresa şcolii sau la Autobaza Sibiu, serviciul personal. /. /. C. Frigoriferul Sibiu ANGAJEAZĂ : — 8 bărbaţi — recepţio­­neri legume-fructe — 2 electricieni catego­ria 5 — 1 zidar categoria 4 — 1 maistru — absolvent al cursurilor pentru indus­tria alimentară — 1 tehnician — absol­vent al cursurilor de in­dustrie alimentară — 10 muncitori necalifi­caţi — bărbați — pentru echipa de încarcat-descăr­­cat produse frigorifice. ha wwswvwvwwwvwvwwvwvswvM^w^Vviyjfiis Uzinele textile Cisnădie angajează prin CONCURS: — ingineri proiectanţi construcţii maşini — proiectanţi construcţii maşini. Concursul se va ţine la data de 9 mai 1972, iar actele pentru concurs vor fi depuse la serviciul personal al întreprinderii pînă la data de 5 mai 1972. Salarizarea conform H.C.M. 914/1968. Condițiile de studii şi vechime conform L­egii nr. 12/1971. Fabrica „RecoSibiu! ANGAJEAZĂ : — tehnician mecanic (specialitatea TCM sau utilaj)­ — 2 maiştri ceramişti sau mecanici — tehnician auto *— lăcătuşi — sudori *— electricieni — motostivuitorişti — muncitori necalificaţi — bărbaţi.­­ Condiţiile conform Legii nr. 12/1971, salarizarea conform H.C.M. nr. 914/1968. Informații suplimentare se primesc la sem­iciul personal la sediul fabricii, în Sibiu, str. Podului nr. 127. 7? Uzinele textile Tîrnava” Mediaş ANGAJEAZĂ : — economişti cu studii superioare pentru posturi de conducere — absolvenţi ai facul­tăţii de drept pentru ocu­parea posturilor de juris­consult şi consilier juridic. Informaţii suplimentare la sediul uzinei, str. Horia nr. 27, telefon 23­01, in­terior 109. întreprinderea de execuţia lucrărilor de exploatarea şi întreţinerea pajiştilor Sibiu str. Livezii nr. 80 — Turnişor, angajează de urgenţa : — 2 tractorişti rutieri. Condiţii de angajare conform H.C.M. 914/1968. Pagina 3 ■sjmwjmrsmrrA­ ­ Cooperativa „TEXTILA“ i cu sediul în Sibiu, Piața Republicii nr. 11, telefon 1­33­73,­­ execută reparaţii de lenjerie de orice fel, cu materialul clientului, prin Cen­­t­­rul de primire din Sibiu, str. Faurului nr. 17.­­ Tarife convenabile. Institutul de proiectare judeţean Sibiu Bulevardul­­Victoriei nr. 11, angajează de urgenţă prin CONCURS: —­2 tehnicieni de vizieri. ..­.CUAv. Bir.Mica publicitate Cumpăr maşină de cusut şi pen­tru butoniere. Sibiu, str. Simion Bărnuţiu, 12. Vînd trăsură. Informaţii, satul Noul Român, nr. 158, judeţul Sibiu. Vind motocicletă DKW 200 cm­.e, in stare perfectă de funcţionare. Cisnădie, str. I Mai, 1.

Next