Tribuna Sibiului, martie 1973 (Anul 6, nr. 1559-1585)

1973-03-01 / nr. 1559

«oMssaaa­nna mmm vsm&e, mwi-vn­­ ORGAN AN­ COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.GR. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul VI, nr. 1559 1 wiil­­lar­tie 1973 4 pagini, 30 bani PLE­NARAICION111JETULUI1 !CENTRAL AL F’ARInouUJIN­COMUNI Miercuri, 28 februarie 1973, au în­ceput lucrările Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Deschizînd lucrările şedinţei,­ tovară­şul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., a propus următoarea ordine de­ zi, care a fost adoptată în unanimi­tate: 1. Informări privind aplicarea măsu­rilor stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, referitoare la pre­gătirea condiţiilor necesare îndeplinirii şi depăşirii planului pe 1973. Vor pre­zenta informări: Consiliul de Miniştri, Secretariatul C.C. al P.C.R., precum şi o serie de ministere şi comitete jude­ţene de partid. 2. Proiectul de Lege privind înfiin­ţarea, organizarea şi funcţionarea Con­­siliului­ Suprem al Dezvoltării Econo­mice şi Sociale a României. 3. Proiectul de Lege cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Curţii Superioare de Control Financiar. 4. Proiectul de Decret privind în­fiinţarea şi funcţionarea Consiliului pentru problemele organizării econo­­mico-sociale. 5. Propuneri de modificare a Legii nr. 9/1968 pentru dezvoltarea construc­ţiei de locuinţe, vînzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie şi construirea de case proprietate perso­nală de odihnă, sau turism. 6. Propuneri de modificare a Legii nr. 10/1968 privind administrarea fon­dului locativ şi reglementarea rapor­turilor dintre proprietari şi chiriaşi. 7. Proiect de hotărîre cu privire la îmbunătăţirea organizării şi retribuirii muncii în agricultură. 8. Măsuri privind reducerea numă­rului cadrelor de conducere şi îmbună­tăţirea structurii organizatorice la mi­nistere, centrale şi organizaţii econo­mice. 9. Proiectul de Hotărîre cu privire la dezvoltarea continuă a educaţiei fi­zice şi sportului; informare cu privire la principalele concluzii asupra activi­tăţii de educaţie fizică şi sport. 10. Informare cu privire la activi­tatea internaţională desfăşurată de Partidul Comunist Român şi statul ro­man in anul 1972. Prezintă informări Secretariatul C.C. al P.C.R. şi Consiliul de Miniştri. Potrivit hotărârii plenarei din noiem­brie 1972, reconfirmată şi de actuala plenari, la lucrări participă ca invitaţi: membrii guvernului şi conducători ai organelor centrale de stat şi obşteşti; secretarii pentru problemele economice ai comitetelor judeţene de partid; prim­­vicepreşedinţii consiliilor populare ju­deţene; directori ai centralelor econo­mice; directori şi secretari ai comite­telor de partid din mari întreprinderi industriale; directori ai institutelor de cercetări şi proiectări; directori ai în­treprinderilor de comerţ exterior; re­­dactori-şefi ai presei centrale. Problemele supuse spre dezbatere plenarei au fost analizate şi de urmă­ ! ROMÂN toarele comisii permanente ale Comi­tetului Central al P.C.R.: Comisia pen­tru problemele economice; Comisia pentru problemele muncii organizato­rice, de cadre, activităţii organelor de stat şi formelor obşteşti de participare a maselor la conducerea societăţii; Co­misia pentru problemele de agricul­tură, silvicultură şi industria alimen­tară; Comisia pentru relaţii interna­ţionale. In legătură cu împlinirea unui sfert de veac de la realizarea unităţii orga­nizatorice şi politice a clasei munci­toare din România, Comitetul Central a consacrat şedinţa plenară de gen săr­bătoririi solemne a acestui eveniment de însemnătate istorică pentru edi­ficarea socialismului in­ ţara noastră. în acest cadru, a luat cuvîntul tova­răşul Nicolae Ceauşescu, secretar gene­ral a! Partidului Comunist Român. Plenara Comitetului Central îşi con­tinuă lucrările joi, 1 martie. m Cuvîntarea NICOLAE CEAUŞESCU la deschiderea lucrărilor Plenarei C. C. al mr.G.­ Stimaţi tovarăşi, Plenara Comitetului Central are loc la citeva zile de la împlinirea unui sfert de veac de la unul din marile momente ale istoriei noastre revoluţionare: realizarea imitaţii orga­nizatorice şi politice a clasei munci­toare şi crearea partidului ei unic, marxist-leninist. Ţinînd seama de im­portanţa excepţională pe care a a­­vut-o pentru lupta politică a prole­tariatului, a întregului nostru popor, pentru transformarea revoluţionară a societăţii şi victoria socialismului in România, consider potrivit­ă evocăm acest eveniment, în mod solemn, în cadrul plenarei de astăzi. Crearea Partidului Comunist Ro­mân a fost rezultatul unui proces is­toric obiectiv, al particularităţilor dezvoltării noastre sociale, al luptei revoluţionare a celor ce muncesc din România, al maturizării politico-ideo­­logice a clasei muncitoare şi al creş­terii rolului ei în viaţa politica a ţă­rii. Lichidarea sciziunii din rîndurile mişcării muncitoreşti, realizarea unită­ţii politice şi organizatorice a prole­tariatului, crearea unui puternic partid politic de avangardă în stare sa conducă lupta tuturor celor ce muncesc împotriva exploatării şi asu­pririi, pentru libertate şi dreptate socială, a fost un vechi deziderat al militanţilor revoluţionari, al luptăto­rilor pentru progres social din Ro­mânia. Intrînd in arena luptelor so­ciale împotriva regimului burghezo­­moşieresc, clasa muncitoare a simţit încă de la început nevoia de a-şi strînge rîndurile şi de a acţiona unită pentru împlinirea misiunii istorice ce-i revenea in crearea noului destin al poporului român. Aspiraţia spre unitate s-a afirmat cu deosebită tă­rie, în special în momentele grele ale luptei revoluţionare, in perioadele de înfruntare deschisă cu clasele exploa­tatoare, pentru salvgardarea libertăţi­lor şi drepturilor vitale ale celor ce muncesc, pentru interesele supreme ale naţiunii, în numeroase acţiuni de clasă, în marile lupte sociale şi politice împo­triva patronilor, a regimului burghe­­z­­-moşieresc s-a înfăptuit frontul unic de jos, s-a realizat o colaborare strînsă între comunişti şi socialişti, între organizaţiile sindicale, pe o platformă politică comună. Această colaborare s-a accentuat în preajma celui de-al doilea război mondial, in lupta antifascistă, împotriva dictaturii antonesciene, a înrobirii ţării de că­tre Germania nazistă şi a războiului antisovietic. Lupta împotriva războiu­lui, rezistenţa împotriva politicii fas­ciste au impus dezvoltarea tot mai largă a acţiunilor unite ale mişcării muncitoreşti, conlucrarea tot mai strînsă a Partidului Comunist cu Partidul Socialist şi Social-Democrat. In condiţîunile dezvoltării activită­ţii revoluţionare, ale luptei patrioti­ce, antifasciste, din România, în mo­mentul în care se punea problema unor schimbări radicale, de impor­tanţă istorică în viaţa poporului nos­tru, când erau la ordinea zilei pre­gătirea şi organizarea insurecţiei ar­mate naţionale antifasciste în vederea răsturnării dictaturii militaro-fasciste, pentru ieşirea României din războiul antisoviet­ic, întoarcerea armelor îm­potriva Germaniei fasciste şi alătu­rarea ţării de forţele aliate antifas­ciste s-a pus cu o deosebită stringen­ţă realizarea mai fermă a unităţii de acţiune a clasei muncitoare. Tocmai această necesitate imperioasa a făcut ca in aprilie 1944 sa fie realizat Frontul Unic Muncitoresc între Parti­dul Comunist Român şi Partidul So­cial-Democrat, in jurul căruia s-au coalizat apoi, intr-un timp extrem de scurt, toate forţele democratice, patriotice, antifasciste ale întregului popor, în vederea asaltului decisiv îm­potriva dictaturii militaro-fasciste şi a cotropitorilor germani, pentru salvarea naţională. Realizarea acestui front larg, al cărui nucleu l-a constituit clasa muncitoare unită, a fost condi­ţia sine qua non a victoriei actului istoric de la 23 August 1944, premisa eliberării ţarii în condiţiile favorabile ale victoriilor strălucite obţinute de Armata Sovietică, de celelalte forţe ale coaliţiei antihitleriste. Frontul Unic Muncitoresc a conti­­nuat să joace un rol esenţial şi în perioada care a urmat eliberării ţă­rii, în unirea eforturilor clasei mun­citoare, ale întregului popor pentru participarea la războiul antihitlerist, în vederea eliberării totale a Româ­niei şi zdrobirii definitive a Germa­niei hitleriste, pentru desfăşurarea victorioasă a marilor bătălii politice în vederea democratizării ţării, înfrin­­gerii împotrivirii claselor exploata­toare şi izolării partidelor politice reacţionare, pentru cucerirea puterii de stat şi transformarea pe cale re­voluţionară a societăţii româneşti. In focul acestor lupte aprige s-a întărit şi consolidat tot mai puternic unita­tea de acţiune a clasei muncitoare, a comuniştilor şi social-democraţilor. A­­ceastă unitate se manifesta atit in marile acţiuni politice de masă care au avut loc în perioada respectivă, cit şi în cadrul guvernului democra­tic instaurat la 6 Martie 1945, în care clasa muncitoare avea rolul con­ducător. Pe măsura adîncirii procesului re­voluţionar, a cuceririi de noi poziţii de către masele populare, de către forţele democratice, a devenit tot mai imperioasă necesitatea realizării unită­ţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare — forţa socială de bază a societăţii. Aceasta condiţiona însăşi îndeplinirea de către clasa muncitoa­re a măreţului rol pe care era che­mată să-l joace în România, rolul de clasa conducătoare în lupta pentru lichidarea definitivă a exploatării o­­mului de către om, în marea operă de edificare a noii orînduirî sociale —• orînduirea socialistă. Mersul ferm al poporului pe acest drum făcea abso­lut necesari crearea unui partid unic al clasei muncitoare, ca detaşament de avangardă, revoluţionar, capabil să unească în jurul său toate forţele naţiunii itt noua perioadă istoriei­ta care avea să intre România. După cum se cunoaşte,­­­in procesul desfăşurării luptei revoluţionare, al conlucrării dintre partidele comunist şi social-democrat, dintre reprezen­tanţii acestora, au avut loc largi con­tacte şi, în practică, s-a trecut la constituirea şi realizarea unor orga­nizaţii politice unice ale clasei mun­citoare, cu conducere unică. Aceasta s-a concretizat pînă la urmă intr-o hotărîre comună a conducerii celor două partide şi în elaborarea unei platforme care a fost dezbătută şi a­­doptată in cadrul organizaţiilor parti­delor respective şi in procesul consti­tuirii, jos, în organizaţiile unice. In aceste condiţiuni, a avut loc, la 21 februarie 1948, Congresul de uni­ficare, care a consfinţit de fapt rea­litatea din ţară, revenindu-i sarcina de a proclama în mod public şi so­lemn unificarea celor două partide intr-un partid unic, pe baza concep­ţiei revoluţionare materialist-dialectice despre eunie şi viaţă, creîndu-se ast­fel partidul unic al clasei muncitoare, căruia i-a revenit sarcina conducerii luptei poporului român de transfo­r­­mare socialistă a ţării. Aceasta a con­stituit o măreaţă victorie politică a proletariatului, a maselor muncitoare din România, care a avut repercusi­uni profunde asupra întregii desfăşu­rări ulterioare a evenimentelor, a luptei pentru înfăptuirea măreţelor transformări revoluţionare. In cei 25 de ani care au trecut de la unificare, partidul nostru şi-a îndeplinit cu cinste misiunea pe care şi-a asu­mat-o in faţa clasei muncitoare, a în­tregului nostru popor. Călăuzindu-se neabătut de principiile fundamentale ale teoriei revoluţionare a proletaria­tului, aplicind în mod creator ade­vărurile generale ale socialismului la condiţiile concrete ale ţării noastre, punînd mai presus de orice interesele vitale ale întregului popor, aspiraţiile sale de libertate, dreptate socială, in­dependenţă, bunăstare şi fericire, Parti­dul Comunist Român a desfăşurat o vastă activitate organizatorică, politică şi ideologică, asigurind înfăptuirea, pas cu pas, a ţelurilor refacerii şi moder­nizării economiei naţionale, aşezării ei pe baze socialiste, făuririi relaţiilor so­cialiste de producţie, organizării întregii societăţi pe principii noi, ridicării­ con­tinue a nivelului de trai material şi cultural al tuturor celor ce muncesc. Convingîndu-se prin propria­ experienţă că politica partidului comunist este expresia fidelă a intereselor sale su­preme, poporul a urmat neabătut parti­dul nostru, înfăptuind cu devotament şi abnegaţie programul său de zidire a socialismului pe pămintul României. Justeţea politicii partidului este de­monstrată att modul cel mai elocvent de marile victorii obţinute în acest sfert de veac de România în toate do­meniile vieţii economice şi sociale, de succesele istorice dobîndite pe Catea progresului şi civilizaţiei noi, socialiste. Luptînd fără preget pentru dezvol­tarea patriei, pentru înflorirea multi­laterală a societăţii noastre socialiste, Partidul Comunist Român a dezvoltat şi întărit necontenit solidaritatea inter­­naţionalistă cu celelalte partide comu­niste şi muncitoreşti, şi-a făcut întot­deauna, cu cinste, datoria de detaşa­ment activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Bucurîn­­du-se de sprijinul şi încurajarea celor­­lalte partide, el şi-a manifestat în rîn­­­du-i, sprijinul neprecupeţit faţă de cele­lalte detaşamente ale clasei muncitoare, faţă de partidele care lupta pentru li­bertate şi progres social, pentru cauza socialismului şi comunismului. In ace­laşi timp, partidul nostru a dezvoltat larg contactele cu celelalte forţe so­cialiste şi progresiste, cu mişcările de eliberare naţională, contribuind activ la întărirea şi dezvoltarea marelui front antiimperialist, în lupta pentru colabo­rare şi pace în lume, învăţînd din propria sa experienţă revoluţionară, din vasta experienţă a poporului român, constructor al socia­lismului, partidul nostru a studiat şi studiază totodată cu atenţie experienţa celorlalte partide, a tuturor popoarelor care făuresc noua orinduire socială, lărgind şi intensificind colaborarea şi întrajutorarea cu acestea in lupta pen­tru triumful socialismului şi comunis­mului. Făurirea partidului revoluţionar unic al clasei muncitoare din România a reprezentat, putem spune, şi un eveni­ment important în mişcarea muncito­rească internaţională. România a fost prima ţară în care s-a realizat fuziunea organizatorică şi politică a partidelor politice ale clasei muncitoare în­tr-un partid unic, ca rezultat al unui proces istoric obiectiv, al evoluţiei luptei po­litice de clasă, al dezvoltării sociale, al trecerii la transformarea revoluţio­nară a societăţii româneşti pe calea socialismului. Prin originalitatea căii pe care s-a produs şi a formelor pe care le-a îmbrăcat acest proces de unificare, experienţa clasei muncitoare din Ro­mânia constituie o contribuţie însem­nată la îmbogăţirea tezaurului teoretic şi practic al mişcării comuniste şi mun­citoreşti internaţionale. Istoria noastră revoluţionară a de­monstrat cu puterea faptelor că lichi­darea sciziunii şi realizarea unităţii po­­litico-organizatorice a clasei munci­i continuare în pag. 6 11 l­a) Plenara Consiliului Naţional­­ a! Frontului Unităţii Socialiste Miercuri, 28 februarie 1973, a avut loc Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, prezida­tă de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., preşedin­tele Consiliului Naţional al F.U.S. Plenara a dezbătut şi aprobat ho­­tărîrea privind perfecţionarea activi­tăţii şi creşterea rolului consiliilor Frontului Unităţii Socialiste în viaţa social-economică a ţării. Hotărîrea adoptată va fi dată publicităţii. Plenara a aprobat cererile de ade­rare la Frontul Unităţii Socialiste a Consiliului Naţional pentru Apărarea Păcii, Asociaţiei generale a vinători­­lor şi pescarilor sportivi şi Asociaţiei crescătorilor de albine. Ca urmare a modificărilor în con­ducerea unor organizaţii care alcătu­iesc Frontul Unităţii Socialiste, pe baza recomandărilor făcute de orga­nizaţiile respective, plenara a apro­bat următoarele schimbări în compo­nenţa Consiliului Naţional al Fron­tului Unităţii Socialiste şi a Biroului Executiv . Au fost cooptaţi ca membri ai Consiliului Naţional următorii tova­răşi: Dumitru Bălan, preşedintele Consiliului judeţean Brăila al Fron­tului Unităţii Socialiste, Ştefan Mo­cuţa, preşedintele Consiliului jude­ţean Cluj al Frontului Unităţii So­cialiste, Iulian Ploştinaru, preşedinte­le Consiliului judeţean Mehedinţi al Frontului Unităţii Socialiste, Ion Ca­­trinescu, preşedintele Consiliului ju­deţean Prahova al Frontului Unităţii Socialiste, Aldea Militaru, preşedin­tele Uniunii Naţionale a Cooperati­velor Agricole de Producţie, Corneliu Mănescu, preşedintele grupului ro­mân al Uniunii Interparlamentare. — Plenara a hotărit eliberarea to­varăşilor Hie Alexe, Dan Marţian, Gheorghe Petrescu şi Miu Dobrescu din Biroul Executiv, care au primit alte sarcini. — Tovarăşul Mihai Dalea a fost eliberat din funcţia de secretar al Consiliului Naţional al Frontului U­­nităţii Socialiste, in urma alegerii sale ca preşedinte al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România. —­ Plenara a ales în Biroul Execu­tiv pe următorii tovarăşi: Florian Dănălache, preşedintele UCECOM, Oliviu Rusu, preşedintele Consiliului naţional al inginerilor şi tehnicieni­lor, Aurel Duca, şeful Secţiei propa­gandă a C.C. al P.C.R., Corneliu Mănescu şi Aldea Militarii. — Avînd în vedere aderarea la Frontul Unităţii Socialiste S­tetului Naţional pentru Apărarea Păcii, Asociaţiei generale a­­ vinători­­lor şi pescarilor sportivi şi Asocia­ţiei crescătorilor de albine, plenara * hotărit ca reprezentanţii acestor or­ganizaţii — tovarăşii Sanda Rangheţ, secretar al C.N.A.P., Tiţă Jinprea, preşedintele A.G.V.P.S., şi V­iacoslav Harnaj, preşedintele A.C.A., să le cooptaţi în Consiliul Naţional şi *­­Ieşi în Biroul Executiv.­­ Tovarăşul Corneliu Mănescu a fost ales în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. La discuţii, în cadrul plenarei, au participat tovarăşii Ion Ichim, pre­şedintele Consiliului municipal Bacău al F.U.S., Ludovic Fazekas, preşedin­tele Consiliului judeţean Harghita al F.U.S., Eleonora Mărculescu, membra a Biroului executiv al Consiliului ju­deţean Galaţi al F.U.S., preşedinta Comitetului judeţean al femeilor, Ma­rin Enache, preşedintele Consiliului F.U.S. al sectorului III din municipiul Bucureşti, Constantin Drăgoescu, membru al Biroului executiv al Con­siliului judeţean Gorj al F.U.S. In încheierea dezbaterilor, a bat cuvântul tovarăşul Nicolae Cev)««). Cuvîntul tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste După cum este cunoscut, de la con­stituirea Frontului Unităţii Socialiste au fost luate un şir de măsuri în ve­derea lărgirii atribuţiilor organismelor sale, astfel încît consiliile frontului să-şi poată îndeplini in condiţiuni cit mai bune rolul şi sarcinile ce le revin in viaţa noastră socială şi politică. S-au obţinut, desigur, o serie de re­zultate bune in activitatea desfăşurata de F.U.S. Dar, trebuie să spunem des­chis că aceste rezultate nu sînt încă pe măsura aşteptărilor şi a posibilităţi­lor pe care le au consiliile Frontului Unităţii Socialiste. Consiliile reuşesc încă in insuficientă măsura să coordo­neze şi să unească eforturile tuturor organizaţiilor componente. Din această cauză există încă­ multe paralelisme, se desfăşoară aceleaşi activităţi pe diferite linii, în timp ce unele probleme rănim nesoluţionate. De aceea, în proiectul de hotărîre prezentat Plenarei Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socia­liste se are in vedere lărgirea in conti­nuare a atribuţiilor şi creşterea rolului Consiliului Naţional, al consiliilor Fron­tului Unităţii Socialiste de la toate ni­velele. In primul rind, se are în ve­dere creşterea acestui rol in direcţia coordonării, pe diferite domenii, a acti­vităţii desfăşurate de organizaţiile com­ponente ale frontului. In momentul de faţă trebuie să punem îndeosebi accen­tul pe soluţionarea unor probleme obşteşti, a unor probleme edilitare, a problemelor legate de ridicarea nivelu­lui de trai. Se impune o folosire mai bună a forţelor organizaţiilor compo­nente pentru înfăptuirea programului trasat de Conferinţa Naţională a parti­dului in vederea dezvoltării generale a economiei şi ridicării bunăstării mate­riale şi spirituale a oamenilor muncii. în al doilea rind, se are in vedere o mai bună coordonare a controlului obştesc. Există acum, în această pri­vinţă, ia hotărîre, s-au constituit şi co­misii care şi-au început activitatea. Probabil, în cursul acestui an va trebui să facem o analiză a rezultatelor obţi­nute în această privinţă, stabilind ce trebuie făcut în continuare pentru ca organismele din domeniul controlului obştesc să-şi îndeplinească în mai bune condiţiuni rolul pe care-l au. Punem un accent deosebit pe coor­donarea activităţii educative şi cultu­rale de masă, ţin­emi seama ca, practic, toate organismele şi organizaţiile din cadrul Frontului Unităţii Socialiste au astfel de preocupări, desfăşoară, intr-un fel sau altul, activitatea în acest dome­niu. Este de înţeles că pentru a ridica eficienţa activităţii educative, in con­cordanţă cu hotarîrile Plenarei Comi­tetului Central din noiembrie 1971, este necesar să coordonăm mai bine şi să unim, pe baza unui program unitar, eforturile tuturor factorilor care concură la formarea omului nou, la lărgirea orizontului general de cunoaş­tere al poporului nostru. Consider că aceasta trebuie să constituie o preocu­pare mult mai accentuată decit pina acum a consiliilor Frontului Unităţii Socialiste, inclusiv a Biroului Executiv al Consiliului Naţional. De altfel, există şi o comisie în această privinţă — comisia pentru răspîndirea ştiinţei şi culturii — şi va trebui realmente să ţr­ie un impuls mai puternic acestei eterntităţi de primă importanţă pentru Frontul Unităţii Socialiste. în această privinţă aş dori să menţionez necesi­tatea ca Consiliul Naţional, organiza­ţiile Frontului Unităţii Socialiste să coordoneze efectiv activitatea educa­tivă care se desfăşoară pe teritoriul lor, indiferent de cei care o organizează. Frontul Unităţii Socialiste trebuie să iniţieze cu­ mai multe asemenea acţiuni, intilniri şi dezbateri, care să se desfă­şoare sub conducerea consiliilor sau, dacă au loc în fabrică, şi sub condu­cerea organizaţiilor de partid, a sin­dicatelor. în acest sens, aş ruga să se aducă completări şi hotăririi plenarei privind partea ce se ocupă de sarcinile în coordonarea şi conducerea acestor activităţi. De asemenea, in hotărîre se prevede trecerea la constituirea în sate a orga­nizaţiilor Frontului Unităţii Socialiste. Este un lucru bun. Aceasta va trebui să ducă la o mai bună organizare şi unire a eforturilor ţărănimii noastre în activitatea de dezvoltare a agriculturii, ln activitatea politică, în ridicarea ni­velului de cunoştinţe agricole, politice şi ştiinţifice ale ţărănimii noastre. Am pornit de la ideea ca aceste or­ganizaţii să-şi aleagă direct conducerea, să-şi desemneze reprezentanţii la con­siliul comunal, care se creează de acum pe baza reprezentării. Acolo va trebui să fie prezenţi şi secretarul de partid, cel de la organizaţia de tineret, repre­zentanţii altor organizaţii. Deci, în această direcţie să aducem îmbunătăţi­rile corespunzătoare. Ne gîndim ca Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, care între­ţine de pe acum relaţii internaţionale largi cu un foarte mare număr de or­ganizaţii politice şi mişcări de eliberare naţionala, să aibă un rol mai mare şi in coordonarea activităţii externe a diferitelor organisme componente. In felul acesta se vor evita diferite, mani­festări de paralelism şî suprapunere. In realizarea orientării generale a activi­tăţii de lărgire a contactelor interna­ţionale, de dezvoltare a colaborării cu diferite organizaţii şi partide politice, cu mişcările de eliberare naţionala. Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste trebuie să joace un rol mai important. Iii trebuie să acţioneze pen­tru îndrumarea şi coordonarea activi­tăţii, inclusiv a societăţilor sau asocia­­ţiilor de prietenie al căror număr, de pe acum destul de mare, va creste. Aş propune să se completeze hotărîrea pi un punct sau un articol suplimentar, care să se refere la această problemă. Iată, tovarăși, citeva chestiuni pe care propun să le includem in hotă­­rîrea pe care o dezbatem acum. Con­sider că adoptînd hotărîrea cu comple­tările pe care le-am propus vom crea un cadru organizatoric mai adecvat în­deplinirii sarcinilor ce revin Frontului Unității Socialiste. Va trebui să punem in fața Biroului Executiv sarcina de a întocmi un pro­gram de lucru al Consliului Naţional. In cadrul consiliului să realizăm schim­buri de păreri asupra unor probleme, să ascultăm informări, să discutăm îm­preună cum să realizăm sarcinile. Ne gîndim, totodată, să pregătim Confe­rinţa Naţională care, probabil, va avea loc spre sfîrşitul acestui an sau la în­ceputul anului viitor. Pînă atunci, să clarificăm mai bine problemele activi­tăţii Frontului Unităţii Socialiste, care cuprinde în rîndurile sale toate orga­nizaţiile din ţara noastră, pentru a realiza o mai b­ună coordonare a dife­ritelor sectoare de activitate. Iată considerentele mele pe margi­­nea acestui proiect de hotărîre pe care, cu completările pe care le-am făcut, aș propune să fie adoptat. Oamenii muncii din industria municipiului Sibiu angrenaţi plenar în în­trecerea pen­tru «MM CilMIIIilI­­mm DE TERMEM Este limpede pentru oricine ca ci­nul 1973 a debutat în condiţiile u­­nui avint patriotic nemaiîntilnit, por­nit din dorinţa de a face totul pen­tru a traduce în fapt hotarîrile Con­ferinţei Naţionale a partidului şi ale Plenarei C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972. Mişcarea de masă declanşată este îndreptată spre atingerea unui obiectiv major, bogat în semnificaţii economico-sociale — îndeplinirea cincinalului înainte de termen. In aceste condiţii, în care s-a avut în vedere găsirea şi valorificarea re­zervelor pentru accelerarea ritmului activităţii economico-sociale, s-au desfăşurat in unităţile economice ale municipiului Sibiu adunările genera­le ale oamenilor muncii. Cu a­­ceasta ocazie a fost demonstra­tă din nou, cu prisosinţă, jus­teţea măsurilor stabilite de conduce­rea partidului şi statului nostru pri­vind lărgirea democratismului socia­list în conducerea activităţii econo­mice şi sociale, măsuri prin care au fost instituţionalizate aceste adunări. Rolul, importanţa, răspunderea, re­zultate din dubla calitate de produ­cător şi proprietar, adine pătrunse in conştiinţa fiecărui om al muncii, au influenţat în mod determinant buna desfăşurare a adunărilor generale, rezultatele dezbaterilor fiind concreti­zate în masuri şi propuneri menite să asigure ritmul necesar îndeplinirii in mod exemplar a sarcinilor maxi­male ale planului pe 1973. Acum, la încheierea adunărilor ge­nerale ale oamenilor muncii, se poa­te conchide că, în general, ele au avut caracterul unor analize exigen­te, în scopul fundamentării indicato­rilor de plan, bazaţi pe măsuri con-­ crete, de mare eficienţă, pe valorifi­cări de noi rezerve, care au permis colectivelor de muncă să se anga­jeze la depăşirea nivelului maximal al sarcinilor de plan pe anul în curs. Exercitîndu-şi dreptul de control al activităţii desfăşurate de către cerin­țele și consiliile oamenilor muncii, a­­dunările generale au analizat în mod critic activitatea acestor organe de conducere colectiva, acordînd priori­tate lichidării lipsurilor ce s-au ma­nifestat în activitatea economică și mai ales măsurilor ce se impun. Este, credem, justificată — datorită tocmai condiţiilor noi, atmosferei fa­vorabile manifestării capacităţii crea­toare a tuturor oamenilor muncii — dorinţa de a prezenta succint citeva din concluziile ce s-au desprins din dezbaterile in adunările generale. Concepţia nouă în care au fost concretizate, corelate şî integrate o­­biectivele cuprinse în planul pe a­­cest an, elemente deosebit de im­portante rezultate din documentele Plenarei C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, a avut menirea să asigure o continuitate in acţiunea de perfec­ţionare a planificării. Dezbaterile, ex­tinse asupra sarcinilor de plan pe a­­cest an, au urmărit corelarea mai bună a producţiei fizice cu necesi­tăţile economiei naţionale, a posibi­lităţilor de realizare a unei producţii suplimentare cu resursele materiale, cu rezervele rezultate din accentua­rea preocupărilor pentru reducerea normelor de consum de materii pri­me, materiale, combustibili, energie. Fundamentarea acestor importante probleme a creat premisele realiză­rii ritmice a sarcinilor de plan. Eșalonarea judicioasă a sarcinilor pe întreprinderi, și, în cadrul aces­tora, pe trimestre, luni şi decade, a constituit, de asemenea, un obiec­tiv important în dezbaterea partici­panţilor la adunările generale ale oamenilor muncii. Acolo unde, din acest punct de vedere, s-au consta­tat necorelări — dată fiind participa­rea cadrelor de conducere din cen­tralele industriale, din ministere , s-a­u acţionat operativ, s-au găsit în majoritatea cazurilor soluţii menite să înlăture deficienţele semnalate, să asigure o bună ritmicitate, atit în a­­provizionarea cu materii prime, cit şi în procesul de fabricaţie a produse­lor şi livrarea acestora către bene­ficiari. Problema credmi condiţiilor pentru realizarea ritmică a sarcinilor de plan a fost dezbătută cu competenţă in aduivH* senerali a­te oamenilor muncii şi sub alte aspecte­­ , reresi­­rea integrală a capacităţii in­stdic­­ţiilor tehnologice, a încărcării cores­punzătoare a maşinilor­ unerte, utili­zarea raţionala a forţei de muncă, a materiilor prime și materialelor au constituit ample subiecte de dezba­tere. Au fost aduse critici la adrese comitetelor camer­ilor muncii privind modul în care s-au preocupat de fo­losirea intensiva a capacităţilor de producţie, de înlăturarea practicii dăunătoare a lucrului „în asalt", in special la Uzina mecanica, „Balan­ţa", „Independenţa", Uzina de piese auto, I.R.U.M., „Libertatea", „13 De­cembrie" şi altele. Dar nota dominantă a dezbateri­lor a constituit-o fără îndoiala, sta­bilirea măsurilor pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în plan, orientarea întrecerii socialiste spre ridicarea necontenita a produc­tivității muncii, îmbunătățirea calită­ții produselor, ridicîndu-se nivelul de competitivitate atit pe piaţa internă cit şi pe cele externe, pentru obţi­nerea unor indicatori de eficienţă mereu mai buni. în acest sens cere peste 1 170 propuneri făcute de că­tre participanţii la dezbateri, cele (Continuer« In pag. a ll-*­ Ing. VASILE POPA secretar al Comitetuhui municipal Sibiu o­ P.C.R.

Next