Tribuna Sibiului, martie 1973 (Anul 6, nr. 1559-1585)
1973-03-01 / nr. 1559
«oMssaaanna mmm vsm&e, mwi-vn ORGAN AN COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.GR. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul VI, nr. 1559 1 wiillartie 1973 4 pagini, 30 bani PLENARAICION111JETULUI1 !CENTRAL AL F’ARInouUJINCOMUNI Miercuri, 28 februarie 1973, au început lucrările Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Deschizînd lucrările şedinţei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., a propus următoarea ordine de zi, care a fost adoptată în unanimitate: 1. Informări privind aplicarea măsurilor stabilite de Plenara C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, referitoare la pregătirea condiţiilor necesare îndeplinirii şi depăşirii planului pe 1973. Vor prezenta informări: Consiliul de Miniştri, Secretariatul C.C. al P.C.R., precum şi o serie de ministere şi comitete judeţene de partid. 2. Proiectul de Lege privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale a României. 3. Proiectul de Lege cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Curţii Superioare de Control Financiar. 4. Proiectul de Decret privind înfiinţarea şi funcţionarea Consiliului pentru problemele organizării economico-sociale. 5. Propuneri de modificare a Legii nr. 9/1968 pentru dezvoltarea construcţiei de locuinţe, vînzarea de locuinţe din fondul de stat către populaţie şi construirea de case proprietate personală de odihnă, sau turism. 6. Propuneri de modificare a Legii nr. 10/1968 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. 7. Proiect de hotărîre cu privire la îmbunătăţirea organizării şi retribuirii muncii în agricultură. 8. Măsuri privind reducerea numărului cadrelor de conducere şi îmbunătăţirea structurii organizatorice la ministere, centrale şi organizaţii economice. 9. Proiectul de Hotărîre cu privire la dezvoltarea continuă a educaţiei fizice şi sportului; informare cu privire la principalele concluzii asupra activităţii de educaţie fizică şi sport. 10. Informare cu privire la activitatea internaţională desfăşurată de Partidul Comunist Român şi statul roman in anul 1972. Prezintă informări Secretariatul C.C. al P.C.R. şi Consiliul de Miniştri. Potrivit hotărârii plenarei din noiembrie 1972, reconfirmată şi de actuala plenari, la lucrări participă ca invitaţi: membrii guvernului şi conducători ai organelor centrale de stat şi obşteşti; secretarii pentru problemele economice ai comitetelor judeţene de partid; primvicepreşedinţii consiliilor populare judeţene; directori ai centralelor economice; directori şi secretari ai comitetelor de partid din mari întreprinderi industriale; directori ai institutelor de cercetări şi proiectări; directori ai întreprinderilor de comerţ exterior; redactori-şefi ai presei centrale. Problemele supuse spre dezbatere plenarei au fost analizate şi de urmă ! ROMÂN toarele comisii permanente ale Comitetului Central al P.C.R.: Comisia pentru problemele economice; Comisia pentru problemele muncii organizatorice, de cadre, activităţii organelor de stat şi formelor obşteşti de participare a maselor la conducerea societăţii; Comisia pentru problemele de agricultură, silvicultură şi industria alimentară; Comisia pentru relaţii internaţionale. In legătură cu împlinirea unui sfert de veac de la realizarea unităţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare din România, Comitetul Central a consacrat şedinţa plenară de gen sărbătoririi solemne a acestui eveniment de însemnătate istorică pentru edificarea socialismului in ţara noastră. în acest cadru, a luat cuvîntul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general a! Partidului Comunist Român. Plenara Comitetului Central îşi continuă lucrările joi, 1 martie. m Cuvîntarea NICOLAE CEAUŞESCU la deschiderea lucrărilor Plenarei C. C. al mr.G. Stimaţi tovarăşi, Plenara Comitetului Central are loc la citeva zile de la împlinirea unui sfert de veac de la unul din marile momente ale istoriei noastre revoluţionare: realizarea imitaţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare şi crearea partidului ei unic, marxist-leninist. Ţinînd seama de importanţa excepţională pe care a avut-o pentru lupta politică a proletariatului, a întregului nostru popor, pentru transformarea revoluţionară a societăţii şi victoria socialismului in România, consider potrivită evocăm acest eveniment, în mod solemn, în cadrul plenarei de astăzi. Crearea Partidului Comunist Român a fost rezultatul unui proces istoric obiectiv, al particularităţilor dezvoltării noastre sociale, al luptei revoluţionare a celor ce muncesc din România, al maturizării politico-ideologice a clasei muncitoare şi al creşterii rolului ei în viaţa politica a ţării. Lichidarea sciziunii din rîndurile mişcării muncitoreşti, realizarea unităţii politice şi organizatorice a proletariatului, crearea unui puternic partid politic de avangardă în stare sa conducă lupta tuturor celor ce muncesc împotriva exploatării şi asupririi, pentru libertate şi dreptate socială, a fost un vechi deziderat al militanţilor revoluţionari, al luptătorilor pentru progres social din România. Intrînd in arena luptelor sociale împotriva regimului burghezomoşieresc, clasa muncitoare a simţit încă de la început nevoia de a-şi strînge rîndurile şi de a acţiona unită pentru împlinirea misiunii istorice ce-i revenea in crearea noului destin al poporului român. Aspiraţia spre unitate s-a afirmat cu deosebită tărie, în special în momentele grele ale luptei revoluţionare, in perioadele de înfruntare deschisă cu clasele exploatatoare, pentru salvgardarea libertăţilor şi drepturilor vitale ale celor ce muncesc, pentru interesele supreme ale naţiunii, în numeroase acţiuni de clasă, în marile lupte sociale şi politice împotriva patronilor, a regimului burghez-moşieresc s-a înfăptuit frontul unic de jos, s-a realizat o colaborare strînsă între comunişti şi socialişti, între organizaţiile sindicale, pe o platformă politică comună. Această colaborare s-a accentuat în preajma celui de-al doilea război mondial, in lupta antifascistă, împotriva dictaturii antonesciene, a înrobirii ţării de către Germania nazistă şi a războiului antisovietic. Lupta împotriva războiului, rezistenţa împotriva politicii fasciste au impus dezvoltarea tot mai largă a acţiunilor unite ale mişcării muncitoreşti, conlucrarea tot mai strînsă a Partidului Comunist cu Partidul Socialist şi Social-Democrat. In condiţîunile dezvoltării activităţii revoluţionare, ale luptei patriotice, antifasciste, din România, în momentul în care se punea problema unor schimbări radicale, de importanţă istorică în viaţa poporului nostru, când erau la ordinea zilei pregătirea şi organizarea insurecţiei armate naţionale antifasciste în vederea răsturnării dictaturii militaro-fasciste, pentru ieşirea României din războiul antisovietic, întoarcerea armelor împotriva Germaniei fasciste şi alăturarea ţării de forţele aliate antifasciste s-a pus cu o deosebită stringenţă realizarea mai fermă a unităţii de acţiune a clasei muncitoare. Tocmai această necesitate imperioasa a făcut ca in aprilie 1944 sa fie realizat Frontul Unic Muncitoresc între Partidul Comunist Român şi Partidul Social-Democrat, in jurul căruia s-au coalizat apoi, intr-un timp extrem de scurt, toate forţele democratice, patriotice, antifasciste ale întregului popor, în vederea asaltului decisiv împotriva dictaturii militaro-fasciste şi a cotropitorilor germani, pentru salvarea naţională. Realizarea acestui front larg, al cărui nucleu l-a constituit clasa muncitoare unită, a fost condiţia sine qua non a victoriei actului istoric de la 23 August 1944, premisa eliberării ţarii în condiţiile favorabile ale victoriilor strălucite obţinute de Armata Sovietică, de celelalte forţe ale coaliţiei antihitleriste. Frontul Unic Muncitoresc a continuat să joace un rol esenţial şi în perioada care a urmat eliberării ţării, în unirea eforturilor clasei muncitoare, ale întregului popor pentru participarea la războiul antihitlerist, în vederea eliberării totale a României şi zdrobirii definitive a Germaniei hitleriste, pentru desfăşurarea victorioasă a marilor bătălii politice în vederea democratizării ţării, înfringerii împotrivirii claselor exploatatoare şi izolării partidelor politice reacţionare, pentru cucerirea puterii de stat şi transformarea pe cale revoluţionară a societăţii româneşti. In focul acestor lupte aprige s-a întărit şi consolidat tot mai puternic unitatea de acţiune a clasei muncitoare, a comuniştilor şi social-democraţilor. Această unitate se manifesta atit in marile acţiuni politice de masă care au avut loc în perioada respectivă, cit şi în cadrul guvernului democratic instaurat la 6 Martie 1945, în care clasa muncitoare avea rolul conducător. Pe măsura adîncirii procesului revoluţionar, a cuceririi de noi poziţii de către masele populare, de către forţele democratice, a devenit tot mai imperioasă necesitatea realizării unităţii organizatorice şi politice a clasei muncitoare — forţa socială de bază a societăţii. Aceasta condiţiona însăşi îndeplinirea de către clasa muncitoare a măreţului rol pe care era chemată să-l joace în România, rolul de clasa conducătoare în lupta pentru lichidarea definitivă a exploatării omului de către om, în marea operă de edificare a noii orînduirî sociale —• orînduirea socialistă. Mersul ferm al poporului pe acest drum făcea absolut necesari crearea unui partid unic al clasei muncitoare, ca detaşament de avangardă, revoluţionar, capabil să unească în jurul său toate forţele naţiunii itt noua perioadă istorieita care avea să intre România. După cum se cunoaşte,in procesul desfăşurării luptei revoluţionare, al conlucrării dintre partidele comunist şi social-democrat, dintre reprezentanţii acestora, au avut loc largi contacte şi, în practică, s-a trecut la constituirea şi realizarea unor organizaţii politice unice ale clasei muncitoare, cu conducere unică. Aceasta s-a concretizat pînă la urmă intr-o hotărîre comună a conducerii celor două partide şi în elaborarea unei platforme care a fost dezbătută şi adoptată in cadrul organizaţiilor partidelor respective şi in procesul constituirii, jos, în organizaţiile unice. In aceste condiţiuni, a avut loc, la 21 februarie 1948, Congresul de unificare, care a consfinţit de fapt realitatea din ţară, revenindu-i sarcina de a proclama în mod public şi solemn unificarea celor două partide intr-un partid unic, pe baza concepţiei revoluţionare materialist-dialectice despre eunie şi viaţă, creîndu-se astfel partidul unic al clasei muncitoare, căruia i-a revenit sarcina conducerii luptei poporului român de transformare socialistă a ţării. Aceasta a constituit o măreaţă victorie politică a proletariatului, a maselor muncitoare din România, care a avut repercusiuni profunde asupra întregii desfăşurări ulterioare a evenimentelor, a luptei pentru înfăptuirea măreţelor transformări revoluţionare. In cei 25 de ani care au trecut de la unificare, partidul nostru şi-a îndeplinit cu cinste misiunea pe care şi-a asumat-o in faţa clasei muncitoare, a întregului nostru popor. Călăuzindu-se neabătut de principiile fundamentale ale teoriei revoluţionare a proletariatului, aplicind în mod creator adevărurile generale ale socialismului la condiţiile concrete ale ţării noastre, punînd mai presus de orice interesele vitale ale întregului popor, aspiraţiile sale de libertate, dreptate socială, independenţă, bunăstare şi fericire, Partidul Comunist Român a desfăşurat o vastă activitate organizatorică, politică şi ideologică, asigurind înfăptuirea, pas cu pas, a ţelurilor refacerii şi modernizării economiei naţionale, aşezării ei pe baze socialiste, făuririi relaţiilor socialiste de producţie, organizării întregii societăţi pe principii noi, ridicării continue a nivelului de trai material şi cultural al tuturor celor ce muncesc. Convingîndu-se prin propria experienţă că politica partidului comunist este expresia fidelă a intereselor sale supreme, poporul a urmat neabătut partidul nostru, înfăptuind cu devotament şi abnegaţie programul său de zidire a socialismului pe pămintul României. Justeţea politicii partidului este demonstrată att modul cel mai elocvent de marile victorii obţinute în acest sfert de veac de România în toate domeniile vieţii economice şi sociale, de succesele istorice dobîndite pe Catea progresului şi civilizaţiei noi, socialiste. Luptînd fără preget pentru dezvoltarea patriei, pentru înflorirea multilaterală a societăţii noastre socialiste, Partidul Comunist Român a dezvoltat şi întărit necontenit solidaritatea internaţionalistă cu celelalte partide comuniste şi muncitoreşti, şi-a făcut întotdeauna, cu cinste, datoria de detaşament activ al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Bucurîndu-se de sprijinul şi încurajarea celorlalte partide, el şi-a manifestat în rîndu-i, sprijinul neprecupeţit faţă de celelalte detaşamente ale clasei muncitoare, faţă de partidele care lupta pentru libertate şi progres social, pentru cauza socialismului şi comunismului. In acelaşi timp, partidul nostru a dezvoltat larg contactele cu celelalte forţe socialiste şi progresiste, cu mişcările de eliberare naţională, contribuind activ la întărirea şi dezvoltarea marelui front antiimperialist, în lupta pentru colaborare şi pace în lume, învăţînd din propria sa experienţă revoluţionară, din vasta experienţă a poporului român, constructor al socialismului, partidul nostru a studiat şi studiază totodată cu atenţie experienţa celorlalte partide, a tuturor popoarelor care făuresc noua orinduire socială, lărgind şi intensificind colaborarea şi întrajutorarea cu acestea in lupta pentru triumful socialismului şi comunismului. Făurirea partidului revoluţionar unic al clasei muncitoare din România a reprezentat, putem spune, şi un eveniment important în mişcarea muncitorească internaţională. România a fost prima ţară în care s-a realizat fuziunea organizatorică şi politică a partidelor politice ale clasei muncitoare într-un partid unic, ca rezultat al unui proces istoric obiectiv, al evoluţiei luptei politice de clasă, al dezvoltării sociale, al trecerii la transformarea revoluţionară a societăţii româneşti pe calea socialismului. Prin originalitatea căii pe care s-a produs şi a formelor pe care le-a îmbrăcat acest proces de unificare, experienţa clasei muncitoare din România constituie o contribuţie însemnată la îmbogăţirea tezaurului teoretic şi practic al mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale. Istoria noastră revoluţionară a demonstrat cu puterea faptelor că lichidarea sciziunii şi realizarea unităţii politico-organizatorice a clasei muncii continuare în pag. 6 11 la) Plenara Consiliului Naţional a! Frontului Unităţii Socialiste Miercuri, 28 februarie 1973, a avut loc Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, prezidată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R., preşedintele Consiliului Naţional al F.U.S. Plenara a dezbătut şi aprobat hotărîrea privind perfecţionarea activităţii şi creşterea rolului consiliilor Frontului Unităţii Socialiste în viaţa social-economică a ţării. Hotărîrea adoptată va fi dată publicităţii. Plenara a aprobat cererile de aderare la Frontul Unităţii Socialiste a Consiliului Naţional pentru Apărarea Păcii, Asociaţiei generale a vinătorilor şi pescarilor sportivi şi Asociaţiei crescătorilor de albine. Ca urmare a modificărilor în conducerea unor organizaţii care alcătuiesc Frontul Unităţii Socialiste, pe baza recomandărilor făcute de organizaţiile respective, plenara a aprobat următoarele schimbări în componenţa Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste şi a Biroului Executiv . Au fost cooptaţi ca membri ai Consiliului Naţional următorii tovarăşi: Dumitru Bălan, preşedintele Consiliului judeţean Brăila al Frontului Unităţii Socialiste, Ştefan Mocuţa, preşedintele Consiliului judeţean Cluj al Frontului Unităţii Socialiste, Iulian Ploştinaru, preşedintele Consiliului judeţean Mehedinţi al Frontului Unităţii Socialiste, Ion Catrinescu, preşedintele Consiliului judeţean Prahova al Frontului Unităţii Socialiste, Aldea Militaru, preşedintele Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, Corneliu Mănescu, preşedintele grupului român al Uniunii Interparlamentare. — Plenara a hotărit eliberarea tovarăşilor Hie Alexe, Dan Marţian, Gheorghe Petrescu şi Miu Dobrescu din Biroul Executiv, care au primit alte sarcini. — Tovarăşul Mihai Dalea a fost eliberat din funcţia de secretar al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, in urma alegerii sale ca preşedinte al Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor din România. — Plenara a ales în Biroul Executiv pe următorii tovarăşi: Florian Dănălache, preşedintele UCECOM, Oliviu Rusu, preşedintele Consiliului naţional al inginerilor şi tehnicienilor, Aurel Duca, şeful Secţiei propagandă a C.C. al P.C.R., Corneliu Mănescu şi Aldea Militarii. — Avînd în vedere aderarea la Frontul Unităţii Socialiste Stetului Naţional pentru Apărarea Păcii, Asociaţiei generale a vinătorilor şi pescarilor sportivi şi Asociaţiei crescătorilor de albine, plenara * hotărit ca reprezentanţii acestor organizaţii — tovarăşii Sanda Rangheţ, secretar al C.N.A.P., Tiţă Jinprea, preşedintele A.G.V.P.S., şi Viacoslav Harnaj, preşedintele A.C.A., să le cooptaţi în Consiliul Naţional şi *Ieşi în Biroul Executiv. Tovarăşul Corneliu Mănescu a fost ales în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste. La discuţii, în cadrul plenarei, au participat tovarăşii Ion Ichim, preşedintele Consiliului municipal Bacău al F.U.S., Ludovic Fazekas, preşedintele Consiliului judeţean Harghita al F.U.S., Eleonora Mărculescu, membra a Biroului executiv al Consiliului judeţean Galaţi al F.U.S., preşedinta Comitetului judeţean al femeilor, Marin Enache, preşedintele Consiliului F.U.S. al sectorului III din municipiul Bucureşti, Constantin Drăgoescu, membru al Biroului executiv al Consiliului judeţean Gorj al F.U.S. In încheierea dezbaterilor, a bat cuvântul tovarăşul Nicolae Cev)««). Cuvîntul tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la Plenara Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste După cum este cunoscut, de la constituirea Frontului Unităţii Socialiste au fost luate un şir de măsuri în vederea lărgirii atribuţiilor organismelor sale, astfel încît consiliile frontului să-şi poată îndeplini in condiţiuni cit mai bune rolul şi sarcinile ce le revin in viaţa noastră socială şi politică. S-au obţinut, desigur, o serie de rezultate bune in activitatea desfăşurata de F.U.S. Dar, trebuie să spunem deschis că aceste rezultate nu sînt încă pe măsura aşteptărilor şi a posibilităţilor pe care le au consiliile Frontului Unităţii Socialiste. Consiliile reuşesc încă in insuficientă măsura să coordoneze şi să unească eforturile tuturor organizaţiilor componente. Din această cauză există încă multe paralelisme, se desfăşoară aceleaşi activităţi pe diferite linii, în timp ce unele probleme rănim nesoluţionate. De aceea, în proiectul de hotărîre prezentat Plenarei Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste se are in vedere lărgirea in continuare a atribuţiilor şi creşterea rolului Consiliului Naţional, al consiliilor Frontului Unităţii Socialiste de la toate nivelele. In primul rind, se are în vedere creşterea acestui rol in direcţia coordonării, pe diferite domenii, a activităţii desfăşurate de organizaţiile componente ale frontului. In momentul de faţă trebuie să punem îndeosebi accentul pe soluţionarea unor probleme obşteşti, a unor probleme edilitare, a problemelor legate de ridicarea nivelului de trai. Se impune o folosire mai bună a forţelor organizaţiilor componente pentru înfăptuirea programului trasat de Conferinţa Naţională a partidului in vederea dezvoltării generale a economiei şi ridicării bunăstării materiale şi spirituale a oamenilor muncii. în al doilea rind, se are in vedere o mai bună coordonare a controlului obştesc. Există acum, în această privinţă, ia hotărîre, s-au constituit şi comisii care şi-au început activitatea. Probabil, în cursul acestui an va trebui să facem o analiză a rezultatelor obţinute în această privinţă, stabilind ce trebuie făcut în continuare pentru ca organismele din domeniul controlului obştesc să-şi îndeplinească în mai bune condiţiuni rolul pe care-l au. Punem un accent deosebit pe coordonarea activităţii educative şi culturale de masă, ţinemi seama ca, practic, toate organismele şi organizaţiile din cadrul Frontului Unităţii Socialiste au astfel de preocupări, desfăşoară, intr-un fel sau altul, activitatea în acest domeniu. Este de înţeles că pentru a ridica eficienţa activităţii educative, in concordanţă cu hotarîrile Plenarei Comitetului Central din noiembrie 1971, este necesar să coordonăm mai bine şi să unim, pe baza unui program unitar, eforturile tuturor factorilor care concură la formarea omului nou, la lărgirea orizontului general de cunoaştere al poporului nostru. Consider că aceasta trebuie să constituie o preocupare mult mai accentuată decit pina acum a consiliilor Frontului Unităţii Socialiste, inclusiv a Biroului Executiv al Consiliului Naţional. De altfel, există şi o comisie în această privinţă — comisia pentru răspîndirea ştiinţei şi culturii — şi va trebui realmente să ţrie un impuls mai puternic acestei eterntităţi de primă importanţă pentru Frontul Unităţii Socialiste. în această privinţă aş dori să menţionez necesitatea ca Consiliul Naţional, organizaţiile Frontului Unităţii Socialiste să coordoneze efectiv activitatea educativă care se desfăşoară pe teritoriul lor, indiferent de cei care o organizează. Frontul Unităţii Socialiste trebuie să iniţieze cu mai multe asemenea acţiuni, intilniri şi dezbateri, care să se desfăşoare sub conducerea consiliilor sau, dacă au loc în fabrică, şi sub conducerea organizaţiilor de partid, a sindicatelor. în acest sens, aş ruga să se aducă completări şi hotăririi plenarei privind partea ce se ocupă de sarcinile în coordonarea şi conducerea acestor activităţi. De asemenea, in hotărîre se prevede trecerea la constituirea în sate a organizaţiilor Frontului Unităţii Socialiste. Este un lucru bun. Aceasta va trebui să ducă la o mai bună organizare şi unire a eforturilor ţărănimii noastre în activitatea de dezvoltare a agriculturii, ln activitatea politică, în ridicarea nivelului de cunoştinţe agricole, politice şi ştiinţifice ale ţărănimii noastre. Am pornit de la ideea ca aceste organizaţii să-şi aleagă direct conducerea, să-şi desemneze reprezentanţii la consiliul comunal, care se creează de acum pe baza reprezentării. Acolo va trebui să fie prezenţi şi secretarul de partid, cel de la organizaţia de tineret, reprezentanţii altor organizaţii. Deci, în această direcţie să aducem îmbunătăţirile corespunzătoare. Ne gîndim ca Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, care întreţine de pe acum relaţii internaţionale largi cu un foarte mare număr de organizaţii politice şi mişcări de eliberare naţionala, să aibă un rol mai mare şi in coordonarea activităţii externe a diferitelor organisme componente. In felul acesta se vor evita diferite, manifestări de paralelism şî suprapunere. In realizarea orientării generale a activităţii de lărgire a contactelor internaţionale, de dezvoltare a colaborării cu diferite organizaţii şi partide politice, cu mişcările de eliberare naţionala. Consiliul Naţional al Frontului Unităţii Socialiste trebuie să joace un rol mai important. Iii trebuie să acţioneze pentru îndrumarea şi coordonarea activităţii, inclusiv a societăţilor sau asociaţiilor de prietenie al căror număr, de pe acum destul de mare, va creste. Aş propune să se completeze hotărîrea pi un punct sau un articol suplimentar, care să se refere la această problemă. Iată, tovarăși, citeva chestiuni pe care propun să le includem in hotărîrea pe care o dezbatem acum. Consider că adoptînd hotărîrea cu completările pe care le-am propus vom crea un cadru organizatoric mai adecvat îndeplinirii sarcinilor ce revin Frontului Unității Socialiste. Va trebui să punem in fața Biroului Executiv sarcina de a întocmi un program de lucru al Consliului Naţional. In cadrul consiliului să realizăm schimburi de păreri asupra unor probleme, să ascultăm informări, să discutăm împreună cum să realizăm sarcinile. Ne gîndim, totodată, să pregătim Conferinţa Naţională care, probabil, va avea loc spre sfîrşitul acestui an sau la începutul anului viitor. Pînă atunci, să clarificăm mai bine problemele activităţii Frontului Unităţii Socialiste, care cuprinde în rîndurile sale toate organizaţiile din ţara noastră, pentru a realiza o mai bună coordonare a diferitelor sectoare de activitate. Iată considerentele mele pe marginea acestui proiect de hotărîre pe care, cu completările pe care le-am făcut, aș propune să fie adoptat. Oamenii muncii din industria municipiului Sibiu angrenaţi plenar în întrecerea pentru «MM CilMIIIilImm DE TERMEM Este limpede pentru oricine ca cinul 1973 a debutat în condiţiile unui avint patriotic nemaiîntilnit, pornit din dorinţa de a face totul pentru a traduce în fapt hotarîrile Conferinţei Naţionale a partidului şi ale Plenarei C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972. Mişcarea de masă declanşată este îndreptată spre atingerea unui obiectiv major, bogat în semnificaţii economico-sociale — îndeplinirea cincinalului înainte de termen. In aceste condiţii, în care s-a avut în vedere găsirea şi valorificarea rezervelor pentru accelerarea ritmului activităţii economico-sociale, s-au desfăşurat in unităţile economice ale municipiului Sibiu adunările generale ale oamenilor muncii. Cu aceasta ocazie a fost demonstrată din nou, cu prisosinţă, justeţea măsurilor stabilite de conducerea partidului şi statului nostru privind lărgirea democratismului socialist în conducerea activităţii economice şi sociale, măsuri prin care au fost instituţionalizate aceste adunări. Rolul, importanţa, răspunderea, rezultate din dubla calitate de producător şi proprietar, adine pătrunse in conştiinţa fiecărui om al muncii, au influenţat în mod determinant buna desfăşurare a adunărilor generale, rezultatele dezbaterilor fiind concretizate în masuri şi propuneri menite să asigure ritmul necesar îndeplinirii in mod exemplar a sarcinilor maximale ale planului pe 1973. Acum, la încheierea adunărilor generale ale oamenilor muncii, se poate conchide că, în general, ele au avut caracterul unor analize exigente, în scopul fundamentării indicatorilor de plan, bazaţi pe măsuri con- crete, de mare eficienţă, pe valorificări de noi rezerve, care au permis colectivelor de muncă să se angajeze la depăşirea nivelului maximal al sarcinilor de plan pe anul în curs. Exercitîndu-şi dreptul de control al activităţii desfăşurate de către cerințele și consiliile oamenilor muncii, adunările generale au analizat în mod critic activitatea acestor organe de conducere colectiva, acordînd prioritate lichidării lipsurilor ce s-au manifestat în activitatea economică și mai ales măsurilor ce se impun. Este, credem, justificată — datorită tocmai condiţiilor noi, atmosferei favorabile manifestării capacităţii creatoare a tuturor oamenilor muncii — dorinţa de a prezenta succint citeva din concluziile ce s-au desprins din dezbaterile in adunările generale. Concepţia nouă în care au fost concretizate, corelate şî integrate obiectivele cuprinse în planul pe acest an, elemente deosebit de importante rezultate din documentele Plenarei C.C. al P.C.R. din noiembrie 1972, a avut menirea să asigure o continuitate in acţiunea de perfecţionare a planificării. Dezbaterile, extinse asupra sarcinilor de plan pe acest an, au urmărit corelarea mai bună a producţiei fizice cu necesităţile economiei naţionale, a posibilităţilor de realizare a unei producţii suplimentare cu resursele materiale, cu rezervele rezultate din accentuarea preocupărilor pentru reducerea normelor de consum de materii prime, materiale, combustibili, energie. Fundamentarea acestor importante probleme a creat premisele realizării ritmice a sarcinilor de plan. Eșalonarea judicioasă a sarcinilor pe întreprinderi, și, în cadrul acestora, pe trimestre, luni şi decade, a constituit, de asemenea, un obiectiv important în dezbaterea participanţilor la adunările generale ale oamenilor muncii. Acolo unde, din acest punct de vedere, s-au constatat necorelări — dată fiind participarea cadrelor de conducere din centralele industriale, din ministere , s-au acţionat operativ, s-au găsit în majoritatea cazurilor soluţii menite să înlăture deficienţele semnalate, să asigure o bună ritmicitate, atit în aprovizionarea cu materii prime, cit şi în procesul de fabricaţie a produselor şi livrarea acestora către beneficiari. Problema credmi condiţiilor pentru realizarea ritmică a sarcinilor de plan a fost dezbătută cu competenţă in aduivH* senerali ate oamenilor muncii şi sub alte aspecte , reresirea integrală a capacităţii instdicţiilor tehnologice, a încărcării corespunzătoare a maşinilor unerte, utilizarea raţionala a forţei de muncă, a materiilor prime și materialelor au constituit ample subiecte de dezbatere. Au fost aduse critici la adrese comitetelor camerilor muncii privind modul în care s-au preocupat de folosirea intensiva a capacităţilor de producţie, de înlăturarea practicii dăunătoare a lucrului „în asalt", in special la Uzina mecanica, „Balanţa", „Independenţa", Uzina de piese auto, I.R.U.M., „Libertatea", „13 Decembrie" şi altele. Dar nota dominantă a dezbaterilor a constituit-o fără îndoiala, stabilirea măsurilor pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în plan, orientarea întrecerii socialiste spre ridicarea necontenita a productivității muncii, îmbunătățirea calității produselor, ridicîndu-se nivelul de competitivitate atit pe piaţa internă cit şi pe cele externe, pentru obţinerea unor indicatori de eficienţă mereu mai buni. în acest sens cere peste 1 170 propuneri făcute de către participanţii la dezbateri, cele (Continuer« In pag. a ll-* Ing. VASILE POPA secretar al Comitetuhui municipal Sibiu o P.C.R.