Tribuna Sibiului, februarie 1974 (Anul 7, nr. 1845-1868)

1974-02-01 / nr. 1845

Anul VII, nr. 1845 LA TILIŞCA Tot gospodăriri crescător de animale Invit cititorul să pătrundem di­rect în realitatea plină de semni­ficaţii a unor date statistice. Ci­frele vor fi argumente esenţiale şi ne vor dovedi cu prisosinţă că bunăstarea materială a locuitori­lor comunei Tilişca a crescut de la un an la altul. Un salt deose­bit îl constatăm în ultimii ani, după ce conducerea partidului a luat unele măsuri de încurajare a creşterii animalelor în fiecare gospodărie de la ţară. Cum tiliş­­canii au fost şi sunt prin exce­lenţă printre cei mai buni crescă­tori de vite şi de oi, s-au dove­dit deosebit de interesaţi şi s-au angajat să răspundă cu­ mai bine unei astfel de acţiuni. Astfel că, la sfîrşitul anului 1973, se puteau număra în comună peste 12 000 de oi, 550 taurine, 250 porci, 400 cabaline, 256 caprine, peste 5 000 de păsări, numeroase familii de albine şi iepuri de casă. In ziua de 25 ianuarie, prima­rul comunei raporta participanţi­lor la cea de-a XXX-a sesiune ordinară a consiliului popular că, din totalul locuitorilor comunei, mai sunt doar 10 cetăţeni care n-au încheiat încă contracte cu statul. Pentru a sugera şi mai bine puterea economică a comunei re­ţinem că predările la fondul de stat pe anul trecut­ au depăşit cu mult cifrele planificate. Pentru cei interesaţi reţinem că în 1973 tilişcanii au predat la fondul de stat 140 tone de carne, 26,3 tone lină, aproape 3 000 hl lapte de vacă, 17,7 tone brînză şi alte pro­duse. Zilnic pleacă din Tilişca aproximativ 1 000 litri lapte de vacă. La jumătatea lunii ianuarie a acestui an Consiliul popular al comunei Tilişca informa orga­nele superioare că a fost termi­nată acţiunea de încheiere a contractelor cu statul pe întreg anul 1974. Dar iată cifrele pla­nificate. Gospodarii din Tilișca vor vinde statului în acest an 1 150 de miei, 425 oi, 230 porci, 111 vite mari, 61 capete tineret tau­rin, 16 000 kg lînă, 10 000 kg brînză, 1 750 hl lapte de vacă. Din acest total sarcinile care re­vin pe trimestrul I sunt realizate încă din prima lună a anului. O dovadă în plus că sarcinile pla­nificate în acest an vor fi sub­stanţial depăşite spre bucuria ce­tăţenilor din Tilişca şi, a noastră, a tuturora. Locul I pe judeţ In viaţa economică a comunei creşterea animalelor, şi mai ales oieritul, rămîne capitolul cel mai important. Dar nu singurul, în întrecerea patriotică pentru cea mai frumoasă, cea mai bine gos­podărită comună, tilişcanii au primit pentru anul de întrecere patriotică 1971—1972, premiul II. Apoi, ei şi-au propus să ocupe locul I şi, aşa cum s-a comu­nicat în ziarul nostru de ieri, l-au şi obţinut. Cunoscînd felul locuitorilor din Tilişca, şi anume de a se lăuda numai cu rezultatele certe, pal­pabile, o astfel de opţiune pen­tru locul I a fost bine fundamen­tată. Un prim element îl consti­tuie desigur rezultatele anului trecut în acest domeniu. Astfel că lucrările realizate prin muncă patriotică reprezintă în bani a­­proape un milion şi jumătate. Cu contribuţia cetăţenilor s-a dat în folosinţă în 1973 un local de şcoală nouă, lucrare la care s-au economisit, faţă de preţul din deviz, o sumă de 39 000 lei, ca să amintim doar una din lucră­rile principale. Printre evenimentele de seamă ale anului trecut am mai reţinut şi faptul că 79 de cetăţeni, cei mai buni gospodari ai satului au fost distinşi cu insigna de „Frun­tași în gospodărirea satelor". Cunoaştere, organizare, acţiune „Ş-am zis noi aşa — spune primarul Ion Haşegan — şi aşa am făcut“. Marea calitate a unui bun or­ganizator, cum este primarul co­munei din Tilişca, este cunoaşte­rea. Cunoaşterea a tot ce este şi ce trebuie să fie. Cunoaşterea oamenilor. Cunoaşterea celor mai adecvate metode de acţiune. Spu­­nînd acţiune am vizat deja a doua calitate a primarului. Pen­tru că nimic nu s-ar rezolva fără acţiune. Aşadar, acţiunea în cu­noaşterea de cauză, iată în cî­­teva vorbe ideile pe care mi le-a sugerat fizionomia dinamică, cal­dă, deschisă, cu minte şi­ trup sănătos a primarului comunei Tilişca. Se spune că astfel de calităţi le întruchipează cu priso­sinţă aceşti oameni, dovedind o adevărată originalitate atunci cînd trebuie să se afirme ca or­ganizatori. Acest spirit ales de iniţiativă, de organizare s-a cîş­­tigat în confruntarea cu viaţa aspră a oieritului de-a lungul şi de-a latul ţării, în peregrinările de peste hotare chiar. De peste tot pe unde au umblat au obser­vat, au ales, au reţinut ceea ce a fost bun în experienţa umană. în Tilişca primarul este la ora actuală unul dintre cei mai buni organizatori ai vieţii economico­­sociale a satului. Dar, spre lauda lui, nu lucrează singur. Stilul său de muncă îl împrumută tuturor acelora cu care colaborează în realizarea sarcinilor. Să-mi fie permisă în continuare deschide­rea unei paranteze în care să re­ţin o întîmplare amuzantă. Vine o femeie în vîrstă la primărie şi mai că nu plînge de supărare: „Ce mi-ai făcut, domnule primar? Mi-a pus băiatul la gazetă și­­acum cine-1 mai ia? Cum crezi dumneata că se mai însoară?". Dar să vorbim în continuare și despre Pentru Filişcani cel mai mare neajuns este, la ora actuală sta­rea comerţului. Ioan Badea, un gospodar respectat al satului, ne spune! „Sunt pline cooperativele cu porţelanuri şi faianţe, d-apoi ce-ţi trebuie nu găseşti. Nu tu fier de plug, nu cărbune pentru fierari, nu tu cercuri, nu tu colţi pentru cai. In loc de cine ştie ce produse pe care nu le cum­pără nime, n-ar putea pune în Necazuri vitrină un pachet de colţuri, pen­tru potcovit caii pe iarnă? Măcar aşa, să-i vedem în vitrină“. Am reţinut apoi starea în care se află magazinele. Produsele, saci cu făină sau alte alimente stau pe jos, în condiţii neigienice. Capa­citatea şi starea fizică a maga­zinelor din Tilişca, cu tot efor­tul gestionarilor, nu oferă nici minime condiţii pentru un comerţ igienic, civilizat. In plus, după cum s-a reţinut din­­mărturisirea de mai sus, nu există nici o orientare a aprovizionării in funcţie de specificul comunei, de nevoile locuitorilor ei. Să spe­răm că au reţinut cei responsa- .a bili şi se vor deplasa în Tilişca să vadă ce se poate îndrepta din necazurile reclamate de cetăţeni. DUMITRU GEMENEL Iniţiativa comuniştilor Pentru reducerea fluctuaţiei muncitorilor şi creşterea califi­cării tinerilor din secţia sculărie a întreprinderii „Independenţa“, comuniştii din această secţie au analizat modul cum se integrea­ză tinerii de curînd calificaţi în procesul muncii, climatul ce-l au în realizarea normelor de pro­ducţie şi alte aspecte din viaţa şi munca lor. Concluziile desprinse din a­­ceastă analiză a comuniştilor ce­reau o muncă politică concretă, pentru apropierea şi mai mult de tineri spre a-i ajuta în muncă. Şi măsurile luate n-au întîrziat să-şi dea roadele. Tinerii matri­­ţeni Mircea Şerban, Gheorghe Oancea, Nicolae Deac şi alţii au fost repartizaţi în formaţii de lu­cru pe lîngă comunişti cu înaltă calificare, cum e Aurel Suciu. De alţi tineri strungari se preocupă comuniştii Vaier Seceleanu, Ioan Fusoi, Nicolae Badiu, Nicolae Duţi, Nicolae Raica, Gheorghe Vece­ şi alţii. In felul acesta tinerii reuşesc să-şi însuşească mai repede şi mai bine meseria, să-şi realizeze normele şi chiar să le depă­şească. Tinerii Victor Negru, Pe­tru Ailincă, Ioan Holom, Nicolae Fleşeriu şi alţi strungari şi fre­zori îşi ridică calificarea, reali­­zînd în ultima lună salarii mult îmbunătăţite. Mai mult, atît comuniştii din biroul organizaţiei de bază, cit şi conducători ai procesului de producţie şi muncitori mai virst­­nici din secţie, iau parte activă la acţiunile organizate cu ute­­ciştii. Aceştia împărtăşesc tine­rilor din experienţa muncii şi vieţii lor, îi sfătuiesc cum să-şi organizeze şi să folosească tim­pul liber, cum să-şi folosească banii, cum să se comporte in fa­milie, în societate. Ca urmare a acestei iniţiative a comuniştilor, azi a scăzut mult numărul tinerilor ce nu-şi reali­zau normele, a scăzut fluctuaţia tinerilor, viaţa lor îmbogăţindu­­se astfel zilnic. VEŞTI din Tăl­mac­iu ■ De curînd, în Tălmaciu, s-a dat în folosinţă un bloc de locuinţe proprietate personală, compus din 20 de apartamente. ■ Zilele trecute la clubul „Firul roşu" din localitate, formaţia de mu­zică uşoară ECCO a prezentat un spectacol care s-a bucurat de apre­cieri din partea celor peste 550 par­ticipanţi. Un spectacol asemănător a avut loc după cîteva zile, de această dată cel susţinut de cunoscuta for­maţie SAVOY. ■ Zilele trecute, în sala de festi­vităţi a Liceului de cultură generală din localitate, sub îndrumarea prof. Iosif Cindea, formaţii ale elevilor anului I au susţinut o seară muzi­­cal-distractivă pentru colegii lor mai mari, elevii anului IV. Din programul activităţii amintim expunerea făcută de eleva Maria Hanea „Rolul tînărului utecist pen­tru ridicarea României socialiste pe măreţe culmi“, concursul „Cine ştie cîştigă­* cu tema „Cinel-Cinel', cu­­prinzînd cîteva ghicitori deosebit de reuşite, prezentate de eleva Marga­reta Roncea. Desigur, n-a lipsit pro­gramul de muzică susţinut de for­maţia elevilor „Mediu IV“ şi dans. (Petre Petrean, cores,p.). Cadru din cabinetul de geografie, recent Înfiinţat la liceul „Gheorghe Lazar" din Sibiu. Cabinetul dispune de 40 locuri şi este înzestrat cu un bogat material didactic, In bund parte «realizat cu concursul elevilor Tribuna Sibiului Calitatea reparaţiilor - principalul obiectiv al mecanizatorilor Din constatările făcute în două staţiuni pentru mecanizarea agricul­turii — Şeica Mare şi Ocna Sibiului — am reţinut, ca un prim fapt, a­­tenţia pe care mecanicii, strungarii, sudorii şi mecanizatorii o acordă calităţii reparaţiilor. La Şeica Mare, de exemplu, până în prezent au fost executate reparaţii medii şi revizii tehnice la un număr de 50 tractoare din 61 planificate. S-au terminat re­paraţiile la plu­guri, grapele cu discuri, tăvălugi, sape rotative­, se­mănători pentru porumb, maşini pentru plantat car­tofi, cele de îm­prăştiat îngrăşă­­minte chimice, de semănat cereale păioase. Avansul în­registrat a fost posibil datorită orga­nizării reparaţiilor la secţiile Boarţa şi Şeica Mare în două schimburi. Şeful atelierului, Ioan Antoniu, a desfăşurat în permanenţă un control riguros, iar prin recepţiile interne decadale s-a asigurat o exigenţă sporită asupra calităţii lucrărilor. Deoarece, lipsa unor piese de schimb a creat şi creează încă unele greutăţi în desfăşurarea şi realiza­rea la timp a reparaţiilor, conduce­rea staţiunii a organizat două echipe formate din mecanicii şi sudorii Va­sile Raţ, Filip Schu­ller, Ştefan Auner şi Gheorghe Seiwerth, pentru recon­­diţionarea pieselor. Trebuie spus că aportul acestor echipe a fost sub­stanţial, reuşind să recondiţioneze 260 patine pentru 8 semănători şi 115 cormane pentru 38 pluguri. Tre­buie să menţionăm că o patină nouă costă în medie 230 lei, iar o corma­­nă 90 lei. Este lesne de înţeles efi­cienţa economică a acţiunii. în cadrul atelierului din Şeica Ma­re activitatea a fost profilată şi pe executarea reparaţiilor necesare la cositorile şi greblele mecanice, ma­şinile de adunat fin şi cele de îm­prăştiat îngrăşăminte naturale, afla­te aici din alte secţii şi staţiuni de mecanizare din judeţ. La aceste a­­gregate lucrările de reparaţii sînt întrucîtva întîrziate, dată fiind lipsa unor piese de schimb. S-au făcut in­tervenţiile necesare, dar piesele so­licitate nu se găsesc nici măcar în baza de aprovizionare! Oamenii au recurs şi in acest caz la recondiţio­­narea acelor piese care se pretează, cu gîndul de a încheia reparaţiile la termenul stabilit. Au fost recon­diţionate contracuţitele la degete, cuţitele de la cositoare şi alte pie­se încît, multe din n­’............ aceste maşini au şi fost puse în sta­re de funcţionare. Întrucît în sec­­­­ţiile de mecanizare din Şeica Mare, Buia, Mihăileni şî Răvăşel reparaţiile la maşinile şi u­tilajele agricole ce vor fi folosite in campania de primăvară, s-au termi­nat, mecanizatorii au început revi­ziile tehnice la combine, presele de balotat paie şi celelalte agregate ca­re vor funcţiona în campania de vară. Şi la S.M.A. Ocna Sibiului efortu­rile principale ale mecanizatorilor sunt concentrate în direcţia asigură­rii unor reparaţii de bună calitate. Lucrările executate pînă în prezent la cele 32 pluguri, planificate, 17 grape diferite, 10 grape cu discuri, 5 tăvălugi, 8 semănători pentru ce­reale păroase, 5 maşini de plantat cartofi şi la celelalte, au trecut cu succes examenul la recepţiile inter­ne de calitate. Mecanicii Luca Dăni­­lă şi Tudor Ghiţă şi-au adus şi ei contribuţia la impulsionarea lucrări­lor, mai ales prin recondiţionarea unor piese deficitare. Se poate apre­cia, de asemenea, faptul că pentru a se putea evita unele cheltuieli su­plimentare la administrarea îngrăşă­mintelor chimice la culturile de po­rumb şi cartofi, mecanizatorii au confecţionat cutii pentru fiecare se­mănătoare sau maşină de plantat. Cu ajutorul acestora administrarea materialului fertinizant se va face concomitent cu însăminţările. P. BADEA La ordinea zilei în agricultură Printr-o scrisoare semnată de un grup de locatari din cartierul Hipo­drom, ni se cerea sprijinul pentru a determina organele competente de a face o verificare contabilă şi fi­nanciară la asociaţia de locatari C.T. 2. In acest sens Comitetul exe­cutiv al Consiliului popular al mu­nicipiului Sibiu, in urma verificări­lor întreprinse, comunică printr-o adresă că nici una din neregulile semnalate In scrisoare nu constituie abateri de la regulile financiare, da la normele legale în vigoare. „Veri­­ficînd actele contabile s-a constatat că nu s-a făcut nici un fals. In le­gătură cu acele rotunjiri, precizăm că dacă intr-o lună, din calcul și nu din rotunjiri, a rezultat o sumă de 300—400 Iei in plus, aceasta a fost scăzută în luna următoare din tota­lul taxelor şi apoi s-a trecut la îm­părţirea taxelor pe locatari“. Nici cele semnalate în legătură cu unele deconturi fictive nu se con­firma, ca de altfel nici ceea ce se susține cu privire la plata unor sume (1 080 lei) pretinse de biroul de copiat acte, ci s-a achitat doar suma de 350 lei (pentru care sunt încheiate acte legale) pentru dacti­lografiere. „Precizăm încă o dată că nu am constatat abateri de la disciplina fi­nanciară şi nu s-a făcut nici o chel­tuială fără aprobarea comitetului. S-a constatat, cu ocazia verificări­lor, că evidenţele contabile au fost ţinute la zi şi Întocmite corect. De asemenea, toate actele sunt verificate şi semnate de către comisia de re­vizie. In concluzie subliniem încă o dată că în urma controlului între­prins, aşa cum s-a cerut de către un grup de locatari, nu s-au consta­tat abateri faţă de care să fie cazul a se lua măsuri administrative, ca să nu mai vorbim de măsuri penale“. S. GEORGE I în urma verificărilor nu s-au constatat nereguli Reclama comercială.. (Urmara din pa£. I) scris şi ale cărei produse „Kitsch“ nu fac cinste oraşului. Există pe alocuri şi inadverten­ţe de compunere şi echilibrare a spaţiului de expunere. Vitrinele magazinului „Universal“ au fost întotdeauna adevărate galerii de artă, unde au concurat cei mai iscusiţi vitrinieri. Şi actuala ex­punere este bună, prezintă ten­dinţe spre original. Cu toate aces­tea, au mici scăpări, care le scad din valoare, ba creează chiar bi­zarerii. Exemplu: în nişte pungi de nylon sunt înghesuite jersee (sau cam aşa ceva), pungile a­­vând pretenţia să devină cadouri; multe cutii de pastă de dinţi „Fosfodent“ stau aşezate pe şter­gare populare de Avrig; lipsesc din vitrine stofele frumoase exis­tente în acest magazin. Un alt element care contribuie la scăderea valorii estetice a vi­trinelor este aşezarea fără nici un fel de discernămînt pe geamu­rile vitrinelor a tot felul de afişe şi anunţuri privitoare la reduce­rea de preţuri, orare, liste de sor­timente — scrise de mină şi li­pite pe dinafară. Cred că nu ar fi rău ca pen­tru ridicarea nivelului profesio­nal al vitrinierilor şi decoratori­lor să se constituie cursuri la ni­vel de judeţ, unde să li se dea posibilitatea să intre în contact cu artişti plastici profesionişti, critici de artă, arhitecţi. De ase­menea, concursurile de vitrine să fie făcute cu o anumită ritmici­tate. Cred că instituirea în ca­drul Şcolii populare de artă, în case de cultură şi cluburi a unor cursuri de artă decorativă — spe­cializată pe reclame comerciale şi publicitate — la care să parti­cipe cît mai mulţi vitrinieri şi de­coratori ar duce la formarea adec­vată a gustului pentru frumosul autentic şi prin aceste mijloace de esenţă comercială. Pagina 3 înalta preţuire a muncii Miercuri, 30 ianuarie, la ora 13:45, in gara Sibiului sosea un tren de cale îngustă de la Agnita. Era aşteptat in mod deosebit de un grup mare de ceferişti, con­ducători ai procesului de pro­ducţie, şefi de tren, magazineri, frînari etc. pentru că şeful tre­nului aşteptat, Zaharia Olaru, se Întorcea din tură, pentru ultima dată înainte de a se pensiona. Trenul, după un şuierat prelung, se apropie încet de grupul cefe­riştilor. Din tren coboară, în cla­sica uniformă de ceferist, un om î naltuţ, cu o faţa prelungă puţin oacheş. Peste chipul său anii n-au arat brazde prea adinei, doar părul alb îl dă în vileag că a împlinit şase decenii de viaţă şi aproape patru de muncă. Faţa să nu exprimă nici resem­narea, nici deznădejdea, nici sen­timentul inutilităţii, ci dîrzenia aceea a omului, a comunistului călit în greutăţi. I se înmînează şefului de tren flori, flori multe. Şi i se urează mulţi-mulţi ani de viaţă. Unul dintre tova­răşii săi de muncă, Octavian Duca, odată cu florile îi dă şi o umbrelă ce vrea să simbolizeze bastonul de ... pensionar. Despre vrednicia şi preţuirea‘ muncii sale, despre profilul moral al comunistului Zaharia Olaru au vorbit Constantin Daneş, secre­tarul Comitetului de partid al staţiei C.F.R. Sibiu, şi Dimitrie Stoica, şeful staţiei. — Sunteţi emoţionat, tovarăşe Olaru?; vă despărţiţi greu de to­varăşii dumneavoastră de mun­că­; cum o să vă petreceţi timpul de-acum înainte? Zîmbeşte, îna­inte de a-mi răspunde şi văd cum încearcă să cheme un gînd ieşit din liniştea firii sale. Apoi îmi răspunde: — Dacă-s emoţionat, n-aş pu­tea spune, insă m-a cam des­cumpănit puţin lungul şuierat al ultimului tren ■ pe care l-am condus îh activitatea mea. De­sigur, după 34 de ani de muncă în C.F.R., despărţirea de tova­răşii mei nu-i uşoară, ne leagă multe amintiri. Timpul mi-l voi dedica familiei şi, mai ales, ne­poţelei mele, Corina, de patru ani şi jumătate, de a cărei edu­caţie mă voi ocupa mai mult. M-am despărţit de Zaharia Olaru, nu înainte de a-i ura şi eu, din inimă, mulţi şi fericiţi ani de viaţă, convins că taina existenţei noastre nu constă în a trăi, ci a şti pentru ce trăim. Şi cel mai ... tînăr pensionar ceferist ştie, intr-adevăr, pentru ce trăieşte. IO­AN CREŢOIU METAMORFOZA (Urmare din pas». I) 20 tone făină pe sch­imb. Prin buna organizare însă a muncii şi prin funcţionarea perfectă a uti­lajului, echipa a reuşit să dea în schimbul citat, un plus de 5 000 pungi de făină preambalată. Am găsit în moară în acest schimb de noapte oameni puţini faţă de cantitatea de produse măcinate. La început am avut im­presia că se lucrează cu schim­bul incomplet însă nici celelalte schimburi nu sînt mai numeroase, nici cuvîntul greu de spus avîn­­du-i mecanizarea. Oameni puţini însă bine pre­gătiţi profesional şi care pot face faţă cu succes oricărei întreru­peri accidentale a procesului teh­nologic, in afara celor cauzate de defectări ale utilajelor. Am gă­sit de altfel şi deficienţe de acest gen pe care fabrica nu le-a re­mediat şi care, dacă nu urm­ează procesul tehnologic, încarcă alta utilaje ca sarcini sporite, fapt care ar putea dăuna în viitor. Astfel, din cele trei maşini de spălat griu una era defectă, lip­­sindu-i angrenajele; o maşină pentru gris avea un arc rupt şi era, de asemenea, scoasă din funcţiune, iar din cele trei deco­­jitoare una nu funcţiona, avînd motorul ars. Defecţiuni de altfel inerente pentru care însă am primit asigurări de grabnică re­mediere. Munca calificată deci d in acest sector al morăritului mo­dern a devenit plăcută, produc­tivă şi mai ales interesantă, îşi oamenii de aici învaţă şi se stră­duiesc în permanenţă să-şi ridice calificarea, să dea o producţie de cea mai bună calitate. Şi aceasta nu poate fi decît o garanţie a succeselor viitoare. 0 sugestie şi un dram de speranţă Nu degeaba spunea clasicul nos­tru Caragiale că unora le trebuie mult pînă se apucă de o treabă că de lăsat repede se lasă. Dar despre ce treabă începută şi neterminată este vorba? Despre construcţia nou­lui complex comercial de la Hipo­drom, care trebuia să fie gata încă de anul trecut, care avea menirea să contribuie la o mai bună apro­vizionare a cetăţenilor acestui mare cartier, care trebuia... Dar, in sfîr­­şit, cite s-au făcut şi cite ar trebui să se mai facă? Cert este că această construcţie e începută, însă a rămas in acel stadiu... incipient. In dorinţa de a descongestiona aglomeraţia existentă în prezent la actualul , complex alimentar din Hi­podrom, Direcţia­ comercială jude­ţeană a avut buna iniţiativă şi a înfiinţat, la începutul lunii ianuarie a.c., pe strada Rahova, chioşcul ali­mentar nr. 227. Acest chioş, deşi are o capacitate redusă de desfacere a produselor alimentare, contribuie într-o oarecare măsură la o mai bună aprovizionare a cetăţenilor, reducind aglomeraţia. In această privinţă am avut la tovarăşa Margareta Pleşca, directoa­re a Direcţiei comerciale judeţene, un scurt dialog util. — Aţi avut o iniţiativă lăudabilă înfiinţind acest chioşc alimentar de pe Rahova. N-aţi mai putea înfiinţa încă două, trei asemenea în acest cartier?­­— i-am sugerat eu. La care domnia sa a avut amabilitatea să-mi răspundă: — Cunoaştem bine situaţia, cu greutăţile ei, în privinţa aprovizio­nării cu produse alimentare a cetăţe­nilor Hipodromului. Dacă n-am a­­vea greutăţile care le avem, am în­fiinţa — pînă la terminarea con­strucţiei noului complex comercial­­de aici — aceste chioşcuri, căci sun­tem­ convinşi de utilitatea şi efici­enţa lor şi, mai ales, de contribu­ţia lor la descongestionarea aglo­meraţiei existente acolo. Ne vom strădui — a continuat dînsa — şi cred că vom găsi înţelegerea cu­venită ca, în scurt timp, să ampla­săm în diferite puncte ale acestui cartier chioşcurile de care vorbiţi. Ca cetăţean al Hipodromului m-a satisfăcut răspunsul şi am plecat entuziasmat din biroul tovarăşei Margareta Pleşca. Sper, şi, cu mine deodată, speră şi cei peste 30 000 de locuitori ai acestui cartier că se va găsi înţelegerea cuvenită, de­­care vorbeşte tovarăşa Pleşca, şi nu­­vom rămîne numai cu entuziasmul, jnumai cu dramul de... speranță. L. O. VETASO Dezbaterile au demonstrat hotărîrea constructorilor de a munci mai bine (Urmare din pag. H nu ia încă la nivelul întreprinderii Desigur că cele peste 74 mii am­ are absențe nemotivate înregistrate in cursul lui 1973, timp în care s-ar fi realizat 30 apartamente, demon­strează că încă, la I.C.M.J., discipli­na de producţie nu este respectată. Or întârzierile şi plecările din timpul programului de lucru, precum şi cazurile de nefolosire cu maxi­mum de randament a timpului afec­tat nu demonstrează altceva decît că şi forţa de muncă existentă nu este folosită la întreaga ei capaci­tate. Lăudabilă şi oportună a fost Ini­ţiativa ing. Macarie Popa care pre­ciza că se impune, în toate sectoa­rele, crearea unei responsabilităţi sporite faţă de muncă, printr-o in­tensificare a pregătirii practice şi profesionale a salariaţilor. Şi, refe­­rindu-se la un aspect concret, calita­tea producţiei, atrăgea atenţia că o reciclare a personalului tehnico-in­­gineresc, indiferent în ce domeniu lucrează el — proiectare sau con­strucţii — este mai mult decît ne­cesară. Dar această reciclare nu tre­buie efectuată în alte părţi decît pe şantier, la faţa locului, pentru cu­noaşterea mai bună a realităţii. De fapt, dezbaterea de la I.C.M.J. a reliefat — şi acesta este esenţia­lul — nu numai lipsurile şi părţile slabe ale activităţii colectivului de construcţii, pe anul care a trecut. Ea a scos în evidenţă, posibilitatea, hotărîrea şi preocuparea membrilor acestui colectiv de a depăşi impasul la care sa găsesc, astfel Incit sarci­nile noului an, deşi sunt cu 34 la su­tă mai mari, faţă de anul trecut să fie înfăptuite în condiţii bune. Che­marea la întrecere a Şantierului I din Mediaş către toate şantierele în­treprinderii, constituie un exemplu cît se poate de edificator în acest sens. S-a desprins concluzia că ani­maţi de dorinţa de a întîmpina aşa cura se cuvine cele două mari eve­nimente ale poporului nostru, din acest an — Congresul al XI-lea al P.C.R. şi a XXX-a aniversare a in­surecţiei naţionale antifasciste ar­mate — constructorii sunt fermi în convingerea lor că trebuie să facă totul pentru îmbunătăţirea calitativă a activităţii. Planul de măsuri în­tocmit şi propunerile făcute între­gesc imaginea unei angajări şi par­ticipări cit mai concrete la realizarea Înainte de termen a cincinalului.

Next