Tribuna Sibiului, aprilie 1975 (Anul 27, nr. 5808-5812)
1975-04-03 / nr. 5808
Anul XXVII, nr. 580, Tribuna Sibiului Pagina 3 „A DOUA FAMILIE" şi problemele noastre personale Cînd unul dintre semenii noştri, din cine ştie care cauze, îşi pierde omenia se ridică zece, o sută, o mie să repare ceea ce primul a stricat. Dar, să reţinem în cadrul acestei idei cîteva intîmplări oferite de viaţă. Secvenţa I La poarta întreprinderii „Flamura roşie“ se prezintă familia F. (soţul şi soţia). La sediul comitetului sindical o întîlnesc pe tovarăşa Georgeta Istrate, preşedinta comitetului sindical. Oaspeţii reclamă că Antal, băiatul lor, nu mai doarme acasă. Situaţia era cunoscută. Faptul că, în sfîrşit, părinţii se interesează de soarta băiatului era îmbucurător pentru oamenii din întreprindere. De aceea tovarăşa Istrate pune mina pe telefon şi-i invită pe inginerul Vasile Roman, şeful secţiei metal II, unde lucrează Antal, şi pe Savantin Tarţa, secretarul organizaţiei de partid. Se aşează în jurul unei mese, şi cu toate că Ie stau pe cap atîtea probleme nerezolvate, cu toate că tatăl vitreg al băiatului duhneşte a alcool, încep un dialog al omeniei. Tovarăşii de la întreprindere, a doua familie, de fapt, după cum veţi vedea şi dumneavoastră, vor să fie cit mai aproape de cauzele acestui caz. Secvenţa a II-a După încheierea serviciului militar Antal F. se încadrează la întreprinderea „Flamura roşie“. Sunt de atunci aproape trei ani. Lucrează numai în schimbul de dimineaţă. Pentru munca conştiincios depusă ca transportor de materiale intr-o secţie este retribuit în medie cu 1 800 lei lunar. Uneori mai puţin, alteorimai mult. Maistrul Petre Giurculete mărturiseşte că băiatul e muncitor, nu lipseşte şi nici-' nu întîrzie de la serviciu. Dar în ultima vreme este tot mai abătut. Maistrul spune că a încercat să afle ce se petrece cu el, dar acesta nu răspundea. Cădea în momente lungi de tăcere. „Ii dau cite un sfat, să te îmbraci și tu mai bine, să te impui că ești tînăr. Să mănînci mai bine. Tace. Se uită, te ascultă și la urmă zice „bine“. în pauza de prînz cînd toată lumea scoate pachetul şi se aşează la masă, el îşi găseşte alte preocupări. Nu-i are nimeni grija acasă, deşi cîştigă bine. Nu fumează, nu intră-n circiumă“. Mai aflu că într-o vreme era găsit dormind în vestiar. Intra seara în întreprindere şi dormea in vestiarul secţiei. Oamenii au înţeles că ceva nu-i în ordine în casa lui, la părinţii lui. Căminul pentru nefamilişti este încă în lucru. Pînă atunci s-au gîndit să-i caute o gazdă. I-au dat cîteva adrese. Ca, pînă la urmă, să afle despre întoarcerea lui acasă. Părinţii au trei camere într-un bloc nou. Dar nu se observă nici o îmbunătăţire. Şi totuşi, părinţii l-au căutat la întreprindere, înseamnă că ... Secvenţa a IlI-a Redau din mărturisirile participanţilor la dialogul cu părinţii băiatului: „Eu am tras concluzia că sufleteşte nu aveau nimic cu băiatul. Ii interesa altceva. .„După cum s-a văzut pe mamă o mai doare sufletul, dar tatăl era supărat doar pentru un singur motiv: „De fapt tatăl l-a mai căutat odată. în ziua cînd luase banii, deşi băiatul lipsea de acasă de 2 săptămîni..„Părinţii au recunoscut că băiatul dădea lunar în casă în jur de 800 lei“. „Tatăl era supărat că băiatul îşi cheltuieşte banii pe cărţi şi măcar nu-şi ia cărţi noi ci vechi.. .“, „Necazul lor era că nu venea acasă să dea bani“.„Uite, am zis noi, băiatul e suferind, vine la lucru cu hainele nespălate, fără mîncare, obosit“. Se uitau unul la altul: „cum tu, nu i-ai pus mîncare?“ Secvenţa a IV-a L-am găsit pe Antal la lucru. M-am făcut nu mă interesa direct de necazurile lui. Am vorbit cite ceva despre ultimele filme văzute, despre cărţi. De talie mijlocie, cu faţa trasă, vînăt la ochi. Nervos. Dialogul se deschide tot mai mult, îmi spune că s-a intors acasă, deşi are unele necazuri cu tatăl, dar evită să acuze. Speră să fie mai bine. Pentru faptul că venea şi dormea în vestiar, pentru faptul că aştepta remuneraţia ca să-şi cumpere medicamente de 43 de lei, pentru faptul că e puţin bolnav, dar că munceşte bine, mai ales cînd e îndrumat atent, pentru faptul că nu lipseşte de la serviciu, pentru faptul că părinţii lui îl caută doar în jurul zilei cînd se face remunerarea, am înţeles de ce această mare familie, „colectivul“, cum se definesc ei înşişi, înţeleg că trebuie să se ocupe ei, să-i aibă grija, cum se spune. Deocamdată, după „sfatul omeniei“ avut cu părinţii, băiatul nu mai doarme în vestiar. Dar mai sînt atîtea altele care nu s-au schimbat. De aceea, „colectivul“ socoteşte că nu şi-a încheiat misiunea. In loc de concluzii Avînd drept scop aplicarea în viaţă a codului principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, al eticii şi echităţii socialiste organizaţiile de partid, sindicat şi U.T.C. ocrotesc, luminează universul nostru de muncă şi omenie. Ei vor şi se străduiesc ca toţi oamenii să fie oameni, să schimbe dragostea pe dragoste, omenia pe omenie. Dovezile sunt multe. Am relatat mai sus un caz mai dificil dar iată şi altele: Pe „Viorel Mocanu şi Dumitru Manta Roşie îi „scosese gazda în stradă“ (povesteşte Savantin Tarţa). String eu oamenii şi le zic: „ce facem cu băieţii, pînă-i gata căminul nostru de nefamilişti, trebuie să locuiască undeva“. Ii găzduiesc eu zice Maria Beju. Sau (povesteşte preşedinta sindicatului). Vine la mine L. C., să-i semnez lichidarea. Lipsise nemotivat. Avea unele „păcate“, intra cam mult în baruri. Dar, m-am întrebat eu, fără serviciu nu se rătăcea şi mai mult? Amînăm lichidarea. După masă îmi iau bărbatul de braţ şi-i facem o vizită să vedem cum trăieşte. Nu prea era gospodină. In altă zi adunăm colectivul, discutăm, analizăm, regindim situaţia fetei şi ne hotărîm să-i mai oferim o şansă, să continuăm s-o ţinem aici, in familia noastră, să încercăm, să vedem.. .trebuie să încercăm. Poate că ... . . . Omenie! Un cuvînt mereu mai plin de semnificaţii în climatul social socialist! DUMITRU GEMENEI, CODUL COMUNIST de muncă şi viaţă — CODUL OMENIEI Apropierea sezonului estival a marcat, cum era şi firesc, o intensificare a circulaţiei pe drumurile publice. Aceasta impune tuturor participanţilor la traficul rutier adoptarea unor măsuri ferme, care să conducă la creşterea gradului de siguranţă a circulaţiei pînă la limita evitării oricăror surprize sau accidente. Sunt pregătiţi conducătorii auto şi autovehicolele pe care le conduc pentru a face faţă, în condiţii optime, exigenţelor dictate de sporirea circulaţiei rutiere? Sunt respectate întocmai normele transporturilor auto cuprinse în Decretul 328/1966 (modificat prin H.C.M. 2289/1969) care reglementează folosirea raţională a autovehicolelor proprietate socialistă, efectuarea verificărilor tehnice anuale, parcările la domiciliu, întrebuinţarea corectă a luminilor pe timp de noapte etc.? Răspunsuri la aceste întrebări am aflat joi, 27 martie a.c., în calitate de coparticipanţi la o amplă acţiune organizată de serviciul circulaţie al Inspectoratului judeţean de miliţie şi la care o contribuţie majoră şi-au mai adus filiala A.C.R. Sibiu, Autoservice-ul, controlori I.T.A. şi şoferi voluntari. In rîndurile ce urmează nu vom purcede la o inventariere a tuturor anomaliilor şi abaterilor constatate, ci ne vom ocupa numai de cîteva cazuri, pilduitoare însă pentru fiecare gen de contravenţie, în parte. Pe D.N. E 15 A, în dreptul comunei Sălişte oprim autocamionul cu şa nr. 21-SB-781, aparţinînd Autobazei T.A. Sibiu, condus de Birlea V. Nicolae. Autocamionul, al cărui beneficiar era B.J.A.T.M. Sibiu, transportase la Deva o încărcătură de 9 t, dar făcea cale întoarsă gol-goluţ, intrucît B.J.A.T.M. Deva, după spusele conducătorului auto, n-avusese cu ce să-l încarce la întoarcere!? Iată, așadar, un motiv, care numai serios nu poate fi numit, la adăpostul căruia o maşină de mare capacitate, capabilă să transporte între 8—10 t, făcea 120 km de prisos, cheltuind timp și benzină. Să nu fi auzit conducerea B.J.A.T.M. Sibiu de obligativitatea asigurării unor transporturi cit mai economice, fără nici un litru de Raid realizat cu concursul miliţiei Dispoziţii legale obligatorii interpretate drept... facultative! benzină risipit în van? Cine suportă cheltuiala pentru acest transport inutil? Neplăcut a surprins, în altă ordine de idei, şi admiterea de a pleca în cursă a unor autovehicole cu multe defecţiuni tehnice. Să ne referim la una dintre acestea: nereglarea farurilor, defecţiune cu consecinţe grave în cazul autovehicolelor obligate să circule pe timp de noapte. Astfel, autotractorul nr. 21-SB-1995, aparţinînd Autobazei T.A. Sibiu şi condus de Macavei loan se întorcea seara tocmai de la Bocşa, dar lui observase că farurile îi bat prin . . . pomii de pe marginea şoselei!! Tot pentru că avea farurile dereglate a fost amendat şi Negoescu Pavel, şoferul autocamionului nr. 21-SB-1181 aparţinînd I.J.E.L.I.E.P. Sibiu şi care afirma (senin!) că el n-are aparat pentru reglarea farurilor!? Nici urmă de îngrijorare pe feţele acestor conducători auto, supăraţi doar că trebuiau să plătească o amendă, dar deloc preocupaţi de respectul pentru ceilalţi participanţi la traficul rutier. N-au lipsit de pe lista contravenienţilor nici conducătorii auto care, eludînd dispoziţii legale arhicunoscute, confundă maşinile statului cu propriile bunuri, călătoresc cu ele spre casă şi le parchează în ograda proprie sau la voia întimplării! In această nedorită postură au fost găsite autovehicolele nr. 31-BV-1242, proprietatea Direcţiei judeţene de drumuri şi poduri Sibiu, „adăpostit“ în str. Livezii nr. 24 după ora 22:00 şi nr. 21-SB-1342, proprietatea I.T.A. Sibiu, surprins abandonat în plină noapte pe str. Riului. „Cele mai multe greutăţi — ne-a spus la încheierea acţiunii U. ntr. Ioan Mantale de la Serviciul circulaţie al I.M.J. Sibiu — unde produc maşinile Autobazei T.A. Sibiu, extrem de superficial întreţinute. Nu-i putem însă absolvi de răspunderi nici pe conducătorii auto, „meşteri“ mai mult în a găsi tot felul de scuze greu plauzibile, în loc să-şi meşterească cu mai multă responsabilitate propriile autovehicole, mai ales atunci cînd e vorba de defecţiuni uşor remediabile“. Apreciind eforturile lăudabile ale oamenilor în uniformă albastră şi ale tuturor celorlalţi colaboratori la această acţiune, reamintim conducerilor întreprinderilor vizate (şi nu numai lor!) că îngăduinţa, lipsa de fermitate în aplicarea unor dispoziţii legale, nicidecum facultative, se poate solda cu urmări nedorite. Să luăm măsurile ce se impun. MIRCEA Independenţa naţională (Urmare din pag. I) lor s-au jertfit Horea şi Tudor Vladimirescu, au luptat şi au suferit Bălcescu şi Avram Iancu, i-au grăbit apropierea înfăptuirile domnului unirii, Alexandru Ioan Cuza. Cucerirea independenţei de stat avea să grăbească înfăptuirea altui deziderat major al poporului român — Unitatea naţională. Au pregătit-o şi au apropiat-o revoluţia de la 1848, Unirea principatelor, Mişcarea memorandistă. Au împlinit-o jertfele de la Mârăşeşti şi Oituz, lupta maselor populare din Transilvania şi România. Dar beneficiarele acestor excepţionale înfăptuiri au fost îndeosebi clasele stăpînitoare, burghezia şi moşierimea. In perioada istorică care a urmat politica claselor exploatatoare de abdicare de la interesele naţionale şi grava imixtiune a puterilor imperialiste au subminat în mod periculos Independenţa naţională, culminînd cu ocuparea ţării de către Germania nazistă şi antrenarea ţării în războiul dezlănţuit de hitlerişti. Este meritul nepieritor al mişcării noastre muncitoreşti de a se fi afirmat, de la începuturile sale, drept continuatoarea firească a tradiţiilor patriotice şi revoluţionare ale poporului, de a fi ridicat pe o treaptă superioară lupta înaintaşilor împotriva dominaţiei străine pentru libertate şi independenţă şi de a fi asigurat sub conducerea Partidului Comunist Român, împlinirea idealurilor eliberării sociale şi naţionale. Preluînd tradiţiile poporului, patriotismul fierbinte şi internaţionalismul consecvent al Partidului Comunist Român şi-au găsit o vie întruchipare în lupta încă de la început împotriva fascismului, chemînd poporul la luptă împotriva politicii cercurilor reacţionare de înfeudare a ţării Germaniei naziste, împotriva politicii hitleriste de cotropire şi anexiuni. Afirmîndu-se ca adevărat catalizator al voinţei şi intereselor fundamentale ale poporului român, Partidul Comunist Român, urmat de toate forţele democratice, antihitleriste, de armată, de întregul popor, a declanşat insurecţia naţională antifascistă armată şi antiimperialistă, inaugurînd epoca deplinei înfăptuiri a năzuinţelor poporului român de libertate socială, independenţă şi suveranitate naţională — epoca orînduirii socialiste. înalta preţuire pe care partidul nostru o acordă acestor evenimente, luptei multiseculare duse de poporul român pentru a fi liber şi stăpîn în ţara sa, pentru a fi singurul beneficiar al roadelor muncii sale, îşi găseşte o aleasă expresie în însăşi Programul partidului, Programul întregului popor, care deschide perspective largi de înflorire națiunii noastre socialiste. Supravegherea calităţii la gura de ieşire a noii instalaţii de securizat orizontal la Fabrica de geamuri din Mediaş Suita de manifestări tehnice In cursul ultimelor zile, Cabinetul teritorial de organizare Sibiu a iniţiat cîteva simpozioane care au acoperit o tematică diversă. Alegerea dialogului, a schimbului de informaţii şi experienţă, ca mijloace de comunicare, a facilitat evidenţierea unor frumoase realizări şi a unor multiple posibilităţi de generalizare a acestora.] întreprinderea sibiană „Flamura roşie“ a găzduit simpozionul „Utilizarea tehnicii de calcul în unităţile economice“. Reprezentanţii a 12 întreprinderi de industrie uşoară din judeţ, care dispun sau vor dispune de tehnică modernă de calcul au cunoscut cu acest prilej experienţa pozitivă a Oficiului de calcul de la FLARO. Au fost investigate cîteva domenii concrete de acţiune: urmărirea zilnică a producţiei, calculul preţului de cost, urmărirea Încărcării utilajelor, contabilitatea analitică ş.a. Cercetătorii şi proiectanţii de la filiala Sibiu a I.C.P.M.U.A. s-au întrlnit într-un util schimb de opinii cu specialiştii din cîteva unităţi economice sibiene care utilizează maşinile pentru prelucrarea maselor plastice prin extrudere. Cu acest prilej s-a realizat o amplă informare reciprocă: beneficiarii au aflat nivelul performanţelor actuale ale maşinilor şi posibilităţile creării unor linii complexe de fabricaţie; proiectanţii au putut cunoaşte comportarea utilajelor in producţie.