Tribuna Sibiului, septembrie 1976 (Anul 28, nr. 5947-5972)
1976-09-01 / nr. 5947
Tâlmaciu Realizări şi initiative in unităţile ■ Cu începere de la 1 iulie, în secţiile de producţie „filatură“ şi „finisaj“ ale întreprinderii „Firul roşu“ s-a introdus acţiunea „Nota 10 la legatul firului rupt“, acţiune în care sunt cuprinşi 572 de angajaţi. Prin aceasta, se urmăreşte ridicarea calităţii produselor, se perfecţionează continuu pregătirea muncitoarelor la locul de muncă Iniţiativa a stîrnit un larg interes. Printre evidenţiate se numără: Georgeta Braharu, Inge Welmann şi Irina Clapşan, toate de la secţia „filatură“. O altă iniţiativă — „Cel mai bun ajutor de maistru filator“. Prin aplicarea ei se urmăreşte: eliminarea absenţelor nemotivate şi a întîrzierilor, realizarea unor produse de bună calitate şi a unor reparaţii reuşite de către muncitorii din echipele respective. La această acţiune sînt angrenaţi un număr de 32 ajutori de maiştri. întrecerea, care se desfăşoară pînă la sfîrşitul anului, are trei etape: pe întreprindere, pe centrală şi pe minister După o lună de la declanşare, s-a micşorat numărul absenţelor nemotivate de la 107 înregistrate în iunie, la 70 în iulie; calitatea produselor s-a îmbunătăţit, iar utilajele sunt mai judicios folosite. ■ Sectorul de industrializare a lemnului din Tâlmaciu, condus de ing. Mircea Opincaru, şi-a realizat sarcinile la export onorîndu-şi contractele cu toţi beneficiarii. Paralel cu aceasta, planul la producția globală și marfă a fost depășit cu 15,5 la sută. (Continuare in pag a 111 -a ILIÉ IONESCU PROLETARI DIN TOATE TARILE. UNITI-VAt A.. ORGAN AL COMITETULUI JUDETEAN SIBIU AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul XXVIII, nr. 5947 Miercuri, 1 septembrie 1976, pag. 30 bani La zi în agricultură Pregătirea terenurilor în vederea însămînţărilor se aşteaptă un volum uriaş de lucrări. Incepînd cu data de 5 septembrie va începe încorporarea în sol a seminţelor. Intre 5—10 septembrie se va însămînţa cu secară masă verde suprafaţa de 1 000 ha. Intre 5—15 septembrie orzul pentru fulguit. Intre 10—30 septembrie orzul pentru boabe. Intre 10 septembrie—20 octombrie griul de toamnă. O parte din suprafeţele ce urmează ca în toamna aceasta să fie însămînțate (13 000 ha) au avut ca premergătoare păioase. Aceste terenuri trebuie eliberate de paie în întregime. La această lucrare sunt antrenate cele 190 piese de balotat existente în dotarea S.t.l.A. şi mijloace de transport. Concomitent se lucrează la însilozatul porumbului (200 tractoare pe C.S.U. şi C.R.F., 190 la transport), la recoltarea cartofilor. Aceste acţiuni paralele diminuează forţele mecanice din unităţi rămînînd disponibile pentru scarificari, arături, discuiri, fertilizări, însămînţări circa 650 tractoare. Această stare ce se va menţine pînă în jurul datei de 15 septembrie impune măsuri organizatorice care să vizeze în primul rînd mărirea productivităţii la însămînţări. Din discuţiile purtate cu o serie de mecanizatori se desprinde concluzia că aceştia au înţeles greul acestei campanii şi sunt hotărâţi să facă totul pentru a realiza pe zi minimum 4 ha. Aceste angajamente pot fi îndeplinite numai dacă se va lucra in schimburi prelungite iar acolo unde terenurile permit chiar şi noaptea. Se ştie că de starea solului, de felul cum acesta a fost pregătit în vederea semănatului depinde in cea mai mare măsură felul cum vegetează plantele. Pentru aceasta o mare atenţie trebuie acordată fertilizărilor, pregătirii patului germinativ, alegerii seminţelor, etc. Unanim se recunoaşte că avem în faţă una din cele mai grele campanii. Dar tot unanim trebuie să recunoaştem că experienţa lucrătorilor din agricultură este mare. Ea s-a călit şi format în focul îndeplinirii sarcinilor şi de aceea avem convingerea că şi de data aceasta programul de măsuri va fi realizat în termenele stabilite. 1MIV SUMAR. Dintre multe altele Cum va fi timpul în luna septembrie Pag. a 2-a Apărarea avutului obştesc — „Hoţi isteţi“ sau condiţii favorizante! Pag. a 3-a Viaţa internaţională Publicitate Pag. a 4-a Descifrînd promisiunile unei iniţiative La I.P.A.S.: investigaţiile sociologice în slujba producţiei Intr-un birou al întreprinderii de piese auto din Sibiu un proaspăt angajat „se juca“ cu nişte forme ciudate care trebuiau aşezate pe o placă de suplex în locaşe bine precizate. Omul şi-a ales cu mişcări controlate formele de acelaşi fel, apoi a început să le rînduiască una cîte una la locul potrivit. A trecut apoi la o joacă febrilă cu cuburi de lemn de o coloratură vie şi foarte variată (cuburile lui Karis). Unul cîte unul, cuburile erau aşezate după nişte desene schiţate pe filele unui carneţel, în timp ce omul de lingă el, sociologul Nicolae Petru, cronometra. De la mai simplu la complicat, mai complicat şi mai complicat. Joaca omului de lingă mine s-a sfîrşit printr-o ordonare logică a unor cifre pe hîrtie în timp ce sociologul îşi înşira pe o fişă specială cîteva concluzii. Vă veţi pune poate fireasca întrebare: ce are comun secvenţa relatată cu producţia, cu bunul mers al producţiei? Implicaţiile ei în sfera procesului de producţie sunt mult mai mari decit s-ar putea crede. Aceste dispozitive psihologice pe care fiecare individ le mînuieşte diferit în funcţie de temperamentul său, în funcţie de aptitudinile profesionale, constituie un mijloc deosebit de a cunoaşte şi de a descoperi sensibilitatea sau receptivitatea omului faţă de anumite lucruri. De pildă un muncitor care nu va avea răbdare să completeze cele circa 200 de cerculeţe mici de pe o foaie de hîrtie, cu un anume semn, nu este indicat să fie plasat la un loc de muncă unde se cere o doză de răbdare, de persistenţă deosebită, fiind însă foarte util în altă muncă. Un muncitor care nu dă randamentul scontat lucrînd pe un strung cu programator numeric, supus unui test cu cifre, poate să ne ilustreze faptul că receptivitatea sa faţă de cifre, în general sau anumite categorii de cifre, este redusă considerabil. Poate fi însă un excelent lucrător pe un strung sau pe o mașină cu (Continuare in pag a lda) NICOLAE IVAN care ridică demnitatea muncii faţă in faţă cu cei cere o coboară Mai întii două situaţii reţinute alăturat deloc întîmplător: prima de la grupa nevăzâtorilor din Sibiu de unde aflăm că 41 de nevăzători lucrează la cooperativa „Timpuri noi“. Folosind mai mult simţul tactil aceştia confecţionează perii (perii de şters praful, perii de curăţat noroiul, perii cu care pregătim lăcaşul de sărbătoare, banalele perii!), mai fac diverse alte obiecte de strictă necesitate din care nu lipsesc ambalajele. Ambalajele din care desfacem cu emoţie pantofii, ori costumul cel nou, ori cine ştie ce alte obiecte tot „strict necesare“. La spitalul judeţean alţi 4 nevăzători lucrează ca maseuri. Ar fi tentantă o cifră, adică un număr din care să rezulte la cîţi dintre noi aceşti oameni le-au pipăit atent mădularele şi încheieturile reumatice pentru a ne „pune pe picioare“. Dar cum toată lumea ştie că la fizioterapie este totdeauna aglomeraţie la masaj am renunţat la cifră. Am reţinut doar numele acestor lucrători: Walter Reisenauer, Ilse Halmen, Aiexandrina şi Grigore Ruse. A doua situaţie de la Comitetul judeţean al U.T.C. Sibiu de unde aflăm că aproximativ 700 tineri apţi de muncă sunt neîncadraţi. Fiecare caz în par- CIVICA te se motivează diferit. Printre aceştia mulţi motivează că pînă una alta au din ce trăi, părinţii lor dispunînd de suficiente posibilităţi materiale pentru a-i întreţine. Cu unul dintre aceşti neîncadraţi în muncă am abordat un dialog deschis. „Ştiu — zice — cine nu munceşte nu mănincă — Cunosc, dar cine ce are cu mine dacă eu mă descurc“. Interlocutorul meu V. N. foloseşte argumente tari în lumina unei filozofii personale de trei parale. Are ceva şcoală, mai are suficiente funcţii pe cartea de muncă, întrerupte din motive de abateri şi plictiseală. Ajungem totuşi să cădem de acord că civilizaţia unui popor se recunoaşte după gradul în care e preţuită munca. Şi pentru a continua dialogul cu neînţelesul meu interlocutor apelăm din nou la cel mai actual document — Proiectul legii privind încadrarea intr-o muncă utilă a unor persoane apte de muncă. „Munca fiecărei persoane — citim în preambulul Proiectului — reprezintă criteriul fundamental de apreciere a conduitei şi contribuţiei acesteia la progresul societăţii, o necesitate pentru afirmarea şi dezvoltarea multilaterală a personalităţii umane“. Şi, pentru că mai sus amintitul se vrea un om „citit“, am încercat o incursiune în rîndul (Continuare in pag a lit-a) DUMITRU GEMENEL Balanţa II Sibiu. Atelierul de montaj a instalaţiilor hidraulice pentru maşinile de rectificat Sibiul montan Un paradis al turiştilor ZBIGNIEW PROCHNIAK, redactor la ziarul „Slowo Polskié“ din Wroclaw Nu mulţi sunt polonezii care cunosc Sibiul — oraşul prin care adesea trec în drumul lor spre staţiunile de pe litoral. Ghidurile informative despre România cuprind date sumare în legătură cu acest oraş şi încă mai puţine despre splendidul peisaj montan ce îl înconjoară. înainte de sosirea în Sibiu, discutînd cu colegii avizaţi în probleme de ascensiuni pe munte, aceştia îşi aminteau cu plăcere şi admiraţie de oraş pe care-l asemuiau cu Zakopane — capitala laturii polone a munţilor Tatra. Deci nimic curios că aşteptăm cu nerăbdare această intilnire cu zona muntoasa a Sibiului. După un drum lung şi după o primire deosebit de atentă şi cordială din partea prietenilor de la „Tribuna Sibiului“ iata-mă — ziarist care la „Slowo Polskie“ lucrez la secția sport-trism — pornit din nou la drum. E necesar să ne amintim (Continuare în pag. a II-a) în românește de OCTAVIAN RUSU Bijuterii luminoase Printre multiplele noutăţi in sectorul bunurilor de birg consum expuse în acest an la sala sporturilor din Sibiu au atras atenţia în mod deosebit candelabrele executate de întreprinderea „Vitrometan“ Mediaş. Un candelabru frumos în casă e asemeni unui crin alb sub fereastra camerei de zi. Creatorii de la „Vitrometan“ au depăşit cu curaj tiparele cenuşii de pînă, acum şi au adăugat nenumăratelor lustre, deloc strălucitoare, un candelabru care se apropie de bijuterie. Lăudabil este că întreprinderea mai sus amintită a deschis şi un registru pentru comenzi particulare. Treizeci şi cinci de cetăţeni şi-au comandat, deocamdată, aceste minunate produse, încă un motiv în plus pentru a ne convinge că orice produs industrial, orice obiect util poate concura pentru locuri superioare in competiţia pentru frumuseţe. Notez aici numai trei nume dintre mulţii lucrători de la Vitrometan, autori ai acestor bijuterii luminoase. E vorba de Ion Solomon, Iosif Silaghi, Petru Gramuleac şi mulţi alţii. Am înţeles că în lumina şi bucuria acestor obiecte utile este întruchipată destoinicia, arta acestor oameni care-și spun simplu și cu demnitate — muncitorist*