Tribuna Sibiului, aprilie-iunie 1977 (Anul 29, nr. 6127-6204)
1977-04-01 / nr. 6127
Unitatea de conştiinţă şi acţiune, ‹‹ ‹ 7 demnitatea şi optimismul întregului popor — garanţie certă pentru progresul neîntrerupt al patriei N-a trăit niciodată în răsfăţ, ba, dimpotrivă, în îndelunga să istorie acest popor a fost sortit să înfrunte şi să învingă multe vicisitudini pentru a-şi păstra integră fiinţa, pentru a fi el însuşi în planul unor largi perspective pe care şi le-a imaginat. Calamităţi politice şi naturale i-au fost date spre a le înlătura, spre a ieşi deasupra lor cu faţa curată, cu o nouă conştiinţă, mai puternică, a demnităţii sale. Realist şi visător în acelaşi timp, strîngător şi altruist, mindru dar nu orgolios, exigent şi îngăduitor, blajin şi aspru întru dreptate şi-a ţinut mereu cumpătul deasupra răului, dovadă a unui uimitor şi nealterabil simţ al măsurii, dovadă a practicării unei străvechi înţelepciuni ,unirea regeneratoare a tăriei morale. Avind ca valori constante curajul, bunătatea, justeţea în acţiune, disciplina puse în slujba raţiunii progresului social, oamenii acestui pămînt şi-au sculptat statuia demnităţii fiindu-şi singuri îndrumător, protector model. Şi-au făurit destinul, în bucurie şi suferinţă, astfel încît să nu se ruşineze niciodată de lucrarea lor — căci şi l-au făurit singuri, unindu-şi puterile intr-un fluviu fără stăvili, asemenea rîurilor ce străbat, în lung şi-n lat, pămîntul patriei. A trăit acest popor atîta amar de vremuri grele fără a se plinge cuiva, asumîndu-şi riscurile fiecărui gest, fiecărei acţiuni, fiecărui gînd, cu certitudinea că aşa e bine. „Aşa e bine“, pentru că şi-a ascultat, precum bătăile inimii, glasul conştiinţei — de aici capacitatea sa de-a alege şi decide, de-a acţiona şi răspunde — o conştiinţă fundamental identică pentru toţi membrii societăţii. Simţim la fel bucuria şi suferinţa, trăim aceleaşi stări cînd întîmplarea ne pune în cazuri excepţionale. Toate acestea au fost dovedite, emoţionant, de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, omul-sinteză a conştiinţei naţionale, în expunerea sa de la şedinţa comună din 28 martie, care a întrunit pe toţi fiii de frunte ai poporului. Analiza întreprinsă în expunere cu severitate ştiinţifică şi în acelaşi timp cu îndemnuri şi vibrante îmbărbătări — constituie încă un arc întins peste timp spre a depune mărturie despre ceea ce a făcut prezentul pentru fericirea viitorului, spre a depune mărturie despre aceste zile eroice, despre cum noi cei de acum am știut să fim demni în durere. Examinarea riguroasă a daunelor provocate de cutremurul catastrofal din 4 martie — echivalate la extraordinara sumă de 10 miliarde lei — a arătat deschis faţa neagră a unui fenomen neprevizibil; adîncimea examinării forţelor de care dispunem pentru înlăturarea urmărilor dezastrului, luminează cealaltă faţă: lumea valorilor — în primul rînd a celor morale — în măsură să depăşească rapid momentul, să susţină cu temeinicie realizarea perspectivelor hotărîte în programul partidului. Ba mai mult, cu realismul caracteristic Partidului Comunist Român, luminat de optimismul şi omenia secretarului său general, în cuvîntare se relevă chiar posibilitatea unor avansuri, în sensul edificării economico-sociale a ţării. Nu este aceasta, oare, încă o strălucită dovadă a forţei de progres a societăţii socialiste, a unui popor liber şi independent, stăpîn pe soarta sa, răspunzător de actele sale în faţa generaţiilor viitoare? Şi, mai dă cuvîntarea o replică scepticilor străini de sufletul românesc, care s-au grăbit să afirme că dezastruosul cutremur ne va trage înapoi cu cinci—zece ani. Iată această replică: „Trebuie în primul rînd — spune tovarăşul Nicolae Ceaușescu — încă (Continuare în pag. a IlI-a) subteran pentru pies crie armonios interlectural al Pieţii Unirii din Sibiu iul. ms PROLETARI DIN IPOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VA I •V.’ÂîÂf’i? t’tV »»/».* ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN SIBIU AL P.C.R. $1 AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN Anul XXIX, nr. 6 127 Vineri, 1 aprilie 1977 li 4 pagini, 30 bani in pagina a 2-a Programul TV Nici un ochi cinstit deschis spre aceste zile nu poate rămâne neimpresionat de tabloul vieții noastre sociale, de extraordinarul efort care articulează toate energiile in marele angrenaj al refacerii — ștergerea, pe verticală — moral și economic — a urmărilor cutremurului, intrarea plenară in normal. Privind cinstit — muncă neîntreruptă, ajutoare pentru sinistraţi — nu poţi să nu te duci cu gizidul la întrebarea: ce resorturi, nebănuite intr-un timp obişnuit, fin tonusul acestei activităţi de excepţie. Şi iarăşi nu se poate, gîndind şi acţionînd, să nu ajungi la cmîntul datoriei ca răspuns inevitabil. Cine nu ştie că nenumărate colective de muncă din întreaga ţară s-au angajat la producţii suplimentare, la schimburi prelungite, la ajutor direct în reconstrucţia oraşelor grav afectate de cutremuri Au fost aceste colective obligate de cineva să acţioneze aşa. Nu, n-au fost obligate de nimeni, in afară de ceea ce numim datorie. Cine nu ştie că la C.E.C. se prezintă zilnic, pentru Contul omeniei, mii şi mii de oameni. Cine-i împinge de la spate. Nimeni. Ştiu ei că aşa trebuie, că aşa e bine. E limpede, aşadar, că datoria exclude, esenţialmente, constringerea şi, cu atît mai vîrtos, interesul egoist, ambiţiile personale. Dar nici n-am putea spune că simţul datoriei este un dat ereditar. Atunci nu ne rămîne, poate, decit să credem că datoria c alicoşilor semenilor şi ţie însuţi — înseamnă a face tot ceea ce-i potrivit cu raţiunea. Dar raţiunea — nimeni nu se naşte învăţat — se cultivă, se educă social programatic. Şi se ştie că sistemul nostru instructiv-educativ, avind ca armătură ştiinţifică-filozofică datele realităţii şi concepţia partidului comunist despre viaţă şi societate, ţine în centrul său formarea personalităţii umane. Cu cit viziunea asupra lumii ca proces — deschiderea spre om şi omenire este mai largă, cu atît şansele înţelegerii datoriei de către fiecare ins sînt mai mari. Şi societatea noastră în acest sens face totul. Şi niciodată intr-o altă societate meritul, fie cit de modest, şi munca răbdătoare n-au fost mai sigur răsplătite, lată de ce s-a instalat calmul şi munca încordată in toate aceste zile marcate de durere şi nicidecum de încrincenare disperată. Raţiunea datoriei şi datoria raţiunii nu se pot nicicînd prăvăli in moloz. TRAIAN SUCIU Raţiunea datoriei La ordinea zilei în agricultură • Ce aţi întreprins pentru protejarea plantelor şi animalelor de intemperii? • Dar pentru accelerarea ritmului la însămînţări? VIOREL ŞANDRU, director la I.A.S., Sibiu: In toate fermele pomicole s-au constituit echipe permanente de intervenţie. S-a asigurat în cantităţi îndestulătoare material fumigen. In fermele legumicole s-au asigurat rogojini şi saci pentru protejarea răsadniţelor. MARIN POPESCU, inginer şef la Trustul I.A.S.: Turmele cu oi mame au fost reţinute la saivane. Mieii înţărcaţi sunt adăpostiţi separat. Se asigură o furajare corespunzătoare. Controlul şi asistenţa zooveterinară se asigură permanent. Pentru a proteja mieii, saivanele au fost închise cu perdele din baloţi de paie. IOAN VRACIU, contabil şef la Trustul S.M.A. Toţi specialiştii din cadrul trustului sunt plecaţi în unităţi. Se urmăresc, în principiu, două obiective esenţiale: utilizarea la întreaga capacitate a maşinilor şi utilajelor agricole şi executarea numai de lucrări de calitate. Din colecţiile Bibliotecii „Astra“ „Le monde ilustré“ din 1877-1878, despre războiul de independenţă Cu toate că M. Dick, corespondentul special al revistei pariziene, ataşat de presă pe lingă cartierul general rus, urmăreşte evenimentele războiului de la Dunăre din tranşeele trupelor marelui duce Nicolae, faptele de vitejie ale armatei române îl determină, în numeroase rînduri, să sublinieze contribuţia hotărîtoare a ostaşilor noştri. Astfel, în nr. 1081, restabilind evenimentele în succesiunea lor reală, revista revine asupra împrejurărilor în care s-a cucerit Plevna. Se ştie că Osman Paşa, după ce a rezistat blocadei, provocînd pierderi mari trupelor române şi ruse prin manevre dibace de artilerie, a încercat să iasă din chinga de fier a încercuirii. „Le monde illustré" notează: „Turcii încercau o ieşire in direcţia Vid, împotriva poziţiilor ruse şi in direcţia Opanez, contra poziţiilor române. (...) înspre poziţiile ruse, turcii puseseră stăpinire pe primele fortificaţii şi începuseră chiar să facă un pod peste unul Vid. Înspre Opanez, dimpotrivă, românii respinseră atacul turcilor, fără a se lasa străpunşi şi, jeluind ei înşişi ofensiva, trecură cu cea mai mare înflăcărare peste o serie de obstacole duşmane, ajungînd să-i ia pe turci de gulere. Două batalioane române intrară primele in Plevna. Partea cea mai interesantă a revistei, din punctul de vedere care ne interesează, o reprezintă ilustraţiile, adevărate reportaje din cronica luptelor. Un desen (realizat de M. Vuillier, după o schiţă de M. Schonberg), prezintă trecerea unui batalion de vînători români pe una din străzile Galaţiului, în acelaşi număr (1032, din 20 ianuarie 1877), aflăm o însemnare despre armata română, care se pregătea de război, în (Continuare în pag. a IlI-a) VIOREL CUCU ■ m ■■ ■ In nr. 1052 din 9 iunie 1877 „Le monde illustré" publică această ilustraţie, realizată după crochiurile trimisului său special „Monsieur Dick“, despre distrugerea monitorului turc „Seifi", care opera pe Dunăre. Vasul turc a fost distrus de o torpilă lansată de soldaţi şi ofiţeri români şi ruşi (între care şi maiorul Murgescu) in noaptea de 26 mai 1877 Mecanizarea activităţilor auxiliare Una din căile principale de creştere a productivităţii muncii — obiectiv de bază al politicii partidului nostru, înscris între imperativele promovării progresului tehnic în etapa actuală —, este îmbunătăţirea gradului de mecanizare a producţiei. Bineînţeles, mecanizarea activităţii unei întreprinderi, introducerea pe scară largă în producţie a unor instalaţii complexe, utilaje şi maşini cu parametri tehnicoeconomici superiori, vizează nu numai activităţile de bază, ci şi cele auxiliare, de pregătire şi deservire a producţiei, începînd îndeobşte cu lucrările grele şi cele care solicită un volum mare de muncă manuală, întreprinderea „Emailul roşu“ şi-a consolidat o tradiţie în acest sens, tradiţie născută din caracterul specific al producţiei noastre, din varietatea mare de dimensiuni şi culori ale produselor. De pildă, execuţia mecanică a vaselor cilindrice, conice şi bombate se realizează in proporţie de 70 la sută pe utilaje automate şi semiautomate,prese multibraşe, strunguri de modelat cu comandă program, adică pe utilaje de mare productivitate. De asemenea, ponderea cea mai însemnată a accesoriilor se realizează astăzi pe piese pneumo-mecanice la care alimentarea și transportul semifabricatelor de la un post de lucru la altul se realizează complet mecanizat și automatizat, utilajul (Continuare în pag. a 11*..) Ing. AUREL MOHAN, de la „Emailul roşu“ Mediaș Flash economic • Au demarat activităţile pregătitoare pentru atacarea lucrărilor de investiţii la noua secţie de confecţii şi finisaj chimic, din strada Abatorului, aparţinind întreprinderii „Drapelul roşu“ din Sibiu. Cu această ocazie, lucrătorii compartimentului TESA, precum şi colectivul de creaţie, au fost duminică, 27 martie, prezenţi pe şantier, pentru a ajuta la demolarea, sortarea, transportul şi depozitarea materialelor rezultate. • La întreprinderea sibiană „7 Noiembrie“ se află în curs de montaj un utilaj destinat vopsirii ciorapilor pantaloni pentru femei. Noul utilaj permite obţinerea unei calităţi îmbunătăţite. De asemenea, se află în curs de finalizare mon (Continuare in pag. a IlI-a)